Pe scurt
- Turul al doilea al parlamentarelor franceze nu arată deloc bine. Duminică, 7 iulie, alegătorii centriști, reduși cam la o treime din societatea franceză, vor trebui să „arbitreze”, din păcate, între opțiunea naționalistă și suveranistă în forma ei extremă, profund eurosceptică, și opțiunea stângistă, și ea radicalizată, într-o formă devenită tot mai clar neomarxistă. Ambele reprezintă versiuni ale revizionismului politic și social din Franța, alimentate ideologic și pliate pe structura bipolară a societății.
- Aproape două treimi din francezi au ales așadar extremele, votând pentru curentul Le Pen-Bardella și începutul lor de neofascism xenofob sau pentru platforma roșie a lui Mélenchon și a comuniștilor (socialiștii vechi, tradiționali, au devenit nesemnificativi electoral de vreo 5-10 ani), suma celor două blocuri ajungând la peste 61%. Nicicând după al Doilea Război Mondial, situația nu a fost mai gravă și mai explozivă ca acum. Iar Macron a gestionat-o catastrofal, asmuțind inoportun cele două tabere una asupra alteia. S-a ajuns la un point of no return.
- Faptul că presa convențională numește ipocrit NFP „stânga” în loc de termenul corect „extrema stângă” nu schimbă lucrurile cu nimic, francezii înțelegând foarte bine despre ce este vorba. NFP reproduce tot mai clar esența marxismului reinventat, a luptei de clasă în slujba unei permanente „împuterniciri politice a categoriilor considerate dezavantajate istoric” (a dispărut proletariatul industrial dar au apărut alte minorități „exploatate de societatea capitalistă”), prin redistribuirea tot mai mare a resurselor de la cei care trăiesc din muncă salariată sau business spre cei asistați social. Pe deasupra, stânga mai vine acum și cu dezgustătoarea opțiune anti-israeliană și antisemită. Niciuna din primele două opțiuni de după primul tur nu este bună în acest moment pentru Franța și UE, după cum Macron însuși a devenit o soluție indezirabilă pentru majoritatea francezilor.
- După ce a greșit ca un adolescent teribilist supărat, dizolvând impulsiv și inutil pe 9 iunie Adunarea Națională, într-un moment în care nu era nici obligat să o facă, și mai ales nici pregătit să pună o ofertă serioasă și credibilă pe scena electorală, deschizând practic culoarul RN spre intrarea la guvernare pe ușa din față sau o ușă laterală spre instabilitate politică, președintele Macron încearcă să dreagă o greșeală făcând alta în sens contrar, prin alianța electorală implicită a partidului său, Ensemble, cu NFP. Mă îndoiesc că asta este ceea ce vor alegătorii centriști, într-un asemenea moment de bulversare și tensiune maximă, să voteze acum fix modelul neomarxist de societate propus de Jean-Luc Mélenchon și de comuniști.
- Pentru partidul Ensemble și pentru centrul compromis de Macron, cea mai bună soluție în acest punct nefericit ar fi (fost) retragerea în opoziție și neasocierea cu extremele, tocmai pentru a se putea reface în următorii trei ani, până la prezidențiale. Nu, contraexemplul cu naziștii și Hitler nu funcționează, pentru că în 1933 partidele tradiționale germane centriste puteau salva democrația, fâcând o majoritate centru-dreapta plus centru-stânga în Reichstag, iar președintele Hindenburg era prea slab ca atribuții în raport cu cancelarul, în timp ce acum Președintele Macron va continua să aibă puteri importante și oricum partidele centriste nu mai pot face majoritatea. Nu suntem în același context. O coabitare între o guvernare minoritară RN cu Macron președinte nu poate instaura dictatura în Franța în următorii trei ani, dar poate dezumfla elanul lui Marine Le Pen.
- RN nu va obține cel mai probabil majoritatea absolută, dar are șanse mari să obțină primul loc. Situația postelectorală va fi așadar dificilă și extrem de complicată. Mai departe, nu putem ști acum dacă RN, Le Pen și Bardella vor accepta să asume o guvernare minoritară sau vor prefera să rămână în opoziție (după cum au spus în campanie), pregătind alegerile prezidențiale din 2027, marea miză dintotdeauna a politicii în cea de-a cincea Republică Franceză.
- Dacă până acum contextul democrației franceze ni s-a părut complicat, ei bine, după 7 iulie acesta va deveni de-a dreptul un coșmar pentru ideea de guvernare stabilă a Franței. Vom încerca să vedem care sunt principalele variante postelectorale.
- Nevoia reinventării centrului politic va deveni evidentă după aceste alegeri, dacă nu este deja. Nu știm dacă cel care a fost „copilul teribil” și supraalintat al politicii franceze, Emmanuel Macron, devenit Președinte al Republicii la sub 40 de ani, va mai putea face acest lucru până în primăvara lui 2027 sau dacă a ratat definitiv mandatul său prezidențial.
*
După ce a acționat imatur și a comis greșeala greu de explicat la acest nivel politic (altfel decât din perspectivă temperamentală și narcisistă) a dizolvării Adunării Naționale, Președintele Macron, vizibil intrat în panică, mizează acum pe vechiul „front democratic și republican” anti-Le Pen, care funcționează de peste 30 de ani ca un filtru la turul al doilea al parlamentarelor, împotriva extremei drepte.
Dar ceva este fundamental diferit acum. Filtrul turului al doilea funcționa tradițional pe clivajul centrism-extremism, nu între două extreme. Centriștii sunt pe locurile trei și patru.Este posibil ca alegătorii centriști să nu mai urmeze de data aceasta sfaturile partidelor și liderilor, de a vota cu stânga radicală. Ei nu pot fi mutați aritmetic, dintr-o parte în alta, de la centru sau centru-dreapta la extrema stângă. Una erau candidații republicani (centru-dreapta) și socialiști (centru-stânga) rezonabili, old school, din anii 2000, pe care alegătorii lor îi puteau vota încrucișat pentru a evita extremismul Frontului Național, și cu totul alta este astăzi NFP (practic, blocul comunist), pe care Macron a ajuns în trista situație de a îl recomanda la vot.
Putem să presupunem că eficacitatea frontului anti-Le Pen va fi mult redusă în 2024 față de 2022, 2017 sau chiar… 2002, când Jean-Marie Le Pen se califica în turul al doilea al prezidențialelor, dar, din cauza barajului de la turul al doilea la parlamentare, FN (denumirea de atunci) nu reușea să obțină mandate de deputați. Filtrul va funcționa totuși parțial și de data aceasta, împiedicând -probabil, deși nu cert- RN să obțină majoritatea absolută. Asta este vestea bună.
Dar ce se va întâmpla cu o majoritate relativă a RN, să zicem de 40-45% în Adunarea Națională? Ce va face Macron, ce vor face Le Pen și Bardella, ce vor face celelalte partide?
Varianta 1. Guvern minoritar RN, slab, instabil și ineficient. Cea mai puțin nocivă variantă pentru Franța și UE, în opinia mea. RN nu poate face schimbări legislative importante pe plan intern, neavând sprijin suficient în Parlament, iar reprezentarea Franței în Consiliul European va rămâne oricum în mâinile lui Macron. Plus, erodarea șanselor lui Marine Le Pen pentru prezidențialele din mai 2027, pe fondul dezamăgirii votanților RN. Nu aș exclude ca Macron să dizolve din nou Adunarea Națională în 2026, pentru a scoate RN de la guvernare (sperăm să fie însă mai atent la sondaje).
Varianta 2. Forțarea unei majorități NFP-Ensemble, cu premier de stânga. O altă greșeală, care nu ar face decât să amâne schimbarea și să facă mai mare furia francezilor în perspectiva prezidențialelor din 2027, deschizând probabil calea lui Marine Le Pen spre Élysée.
Varianta 3. Nu se poate forma o majoritate iar Macron numește un premier tehnocrat peste un guvern fără relevanță și reprezentativitate politică, o situație mai proastă decât cea de dinainte de alegeri. Este deschisă calea spre instabilitate politică.
Alte variante posibile nu văd în acest moment. O majoritate absolută a RN (șanse prognozate circa 10%) ar fi totuși un cutremur politic gigantic, la care aproape că refuz să mă gândesc, însemnând că și alegătorii de centru văd aceleași probleme ale Franței și aceleași „soluții” pe care le vede extrema dreaptă. Discuția despre extreme și etichete ar trebui atunci complet resetată, ceea ce nouă ni se pare „anormal” devenind „normal” din punct de vedere democratic și invers, prin verdictul și legitimarea date de popor.
În concluzie, trebuie (trebuia) evitat ca mărul interzis să devină cel mai dorit. Mai devreme sau mai târziu, francezii vor mușca acest măr pe care toate celelalte partide încearcă de câteva decenii să îl interzică din pix, prin jocurile alianțelor și retragerilor dintre cele două tururi ale parlamentarelor. Ideea promovată de FN-RN crește treptat dar continuu, de peste 25 de ani. Ținută în opoziție, creșterea RN nu va mai putea fi oprită și va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la guvernare, așa cum s-a întâmplat cu Geert Wilders în Olanda, oprit de câteva ori în trecut prin jocul alianțelor, până a ieșit pe primul loc.
Abia după ce oamenii îi vor vedea că nu au soluții reale la guvernare, va putea începe o evaluare obiectivă a extremiștilor și, foarte posibil, declinul mirajului lor. Puterea absolută nu o pot obține, pe termen mediu neexistând pericolul dictaturii. Dar nimic nu este garantat. Dacă extremiștii ar câștiga de 2-3 ori consecutiv și s-ar dovedi într-adevăr extremiști și la guvernare (nu ca „extremista” Meloni, care a dovedit că guvernează responsabil iar extremismul ei era doar o etichetă a progresiștilor), lucrurile ar începe să se complice.
Franța este totuși o democrație înrădăcinată, cu instituții puternice și cu reflexul raționalității, și nu va cădea pe termen mediu în capcana populismului fără soluții, chiar dacă un cumul de împrejurări nefaste a adus democrația franceză în 2024 într-adevăr în fața unor „alegeri fără soluții”.
Este motivul pentru care reconstrucția centrului politic trebuie începută neîntârziat dar pe baze politice, intelectuale și morale solide, nu prin tertipuri politicianiste și prin manevre din pix, care pot înfuria oamenii și mai mult.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Traiesc in Franta, singurul pericol pe care-l vad este extrema stanga, votata masiv de populatia musulmana si africana a tarii. Faptul ca sunt pe cale sa intre la guvernare alaturi de anticapitalisti (ecologisti etc), comunisti si alte partide imi da fiori. E doar o chestiune de cativa ani pana cand vor fi majoritari in Franta si discutia despre democratie si alte lucruri de genul asta va fi istorie. Deja RN a castigat voturi din cauza situatiei catastrofale a insecuritatii si violentelor cotidiene care se extind in mod absolut nesurprinzator exact in zonele unde populatia respectiva este majoritara. Beirut, Iohanesburg etc. Economic nu exista niciun partid de dreapta in Franta, ca si in Romania. Sunt doar socialisti de catifea care traiesc din imprumuturi, cat se mai poate. Banii altora.
„votata masiv de populatia musulmana si africana a tarii”- in Franța nu există statistici etnice; pe ce vă bazați ca să spuneți aşa ceva? Eu cred că pericolul vine din partea celor ca dvs.
https://www.lejdd.fr/politique/europeennes-2024-62-des-electeurs-musulmans-ont-vote-pour-lfi-146276
Stati linistit @Joachim, Melenchn este antisemit si xenofob cu acte in regula. Sa va vad atunci cand va fi premier cum o veti regreta pe Le Pen. Deocamdata, musulmanii pot rasufla usurati, insa nu pentru multa vreme. La munca si la mai putina „poluare” in Occident! La munca mai multa si nu la intins mana dupa pomeni sociale! UE ofera pomeni tuturor parazitilor care vin si nu muncesc nici o zi in viata lor; asa ceva este de neimaginat intr-o lume „bazata pe reguli”.
Politicienii francezi au învățat câte ceva de la Iohanis. Acum mai bine de o luna Macron si Attal ii avertizat pe alegători sa nu voteze cu stânga care este extremista și antisemita. Peste o luna Macron și Attal ii îndeamnă pe candidații macronisti sa se retragă la turul doi acolo unde s-au clasat pe locul 3, și pe alegătorii rămași fără candidat sa-i voteze pe melanchonisti. Melanchon i-a sfătuit sa facă la fel pe candidații stângii acolo unde acestia n-au șanse. Practic s-a ajuns la o înțelegere tacita între macronisti și coaliția de stânga. Dupa modelul Iohanis ciuma rosie franceza de luna trecuta a devenit peste noapte frecventabila. Deja peste 200 de candidați s-au retras din cursa.
Între timp, tot după modelul romanesc, media de stat s-a aruncat în lupta pentru salvarea democratiei. Trebuie spus ca Franța nu are o tradiție în media de stat independenta, aceasta reflectând viziunea puterii (desi de Gaulle a fost cel mai principial si mai putin corupt președinte francez, media a fost cel mai putin independenta în timpul sau).
Pe dreapta Bardella, maestrul Tik Tok-ului, fără nici o experienta administrativa, managerială sau tehnica promite miracole cu un program economic care este practic un program de stânga.
Franta nu are destui doctori, sindicatele vor salarii mai mari, stânga vrea revenirea la pensionarea la 60 de ani, când de fapt Franța are nevoie, ca și România, de reducerea cheltuielilor publice (Franța n-a avut un buget excedentar de exact 50 de ani).
Nu degeaba tot mai multi francezi vor sa emigreze în Spania, Elveția si Canada.
Dacă RN nu acceptă guvernarea fără majoritate, așa cum deja a precizat, Macron va fi obligat să o ofere extremei stângi cu care ar trebui să guverneze din moment ce au format împreună acest baraj împotriva extremei drepte. Partidul ”centrist” al lui Macron pe post de proptea electorală a stângii radicale și ecologiste ar fi ceva de urmărit! Până la urmă ideologic nu sunt chiar atât de diferiți, în special pe partea de politici climatice și ”urgență” climatică. Și cumva s-ar limpezi apele. Dacă guvernează bine cine știe poate câștigă președinția cu un candidat comun în 2027!
Sa nu ducem grija francezilor .Macron a fost nevoit in a dolilea sau mandat sa puna in lege masuri extrem de anti sociale ce au enervat cetateanul de rind .Putea foarte bine sa nu o faca si sa indatoreze in continuare natiunea .Cetateanul francez a dorit sa se razbune .Macron a procedat extrem de democratic si a unit de facto stinga cu centrul politic o data cu convocarea alegerilor (geniala lovitura) .Functie de rezultatul final va decide si cine este premierul el neavind nici o conditionalitate legala ca si obligatie politica .Daca Macron il numeste Premier pe Jordan Bardella acesta va scapa rapid de catre mereu perdanta Le Pen si isi va maximiza pozitia in partid el fiind cotat ca si cistigator pentru intiia oara .Macron mai are trei ani de mandat in care face ce vrea el putind dizolva din nou Parlamentul peste un an sau numi un nou Premier daca noul numit la zi nu il convinge .
Domnule, Centrul politic NU există. Este ca la cerc, există un centru, dar este a-dimensional, este un punct. Nici nu trebuie să existe un centru politic, este o contradicție democratică, o moarte a democrației. Societățile umane funcționează după dialectica lui Hegel, conform luptei absolute a contrariilor și a unității lor relative.
Nazismul și comunismul (suveranismul) – două ideologii satanice surori. Extrema dreapta, a spus cineva, e o contagiune, iar extrema stângă e un cancer galopant. Să ne amintim de extrema dreaptă a lui Hitler și extrema stângă a lui Stalin. Ambele sunt vinovate de declararea celui de-Al Doilea Război Mondial. Practic Stalin i-a creat pe naziștii germani prin înarmarea și instruirea Wehrmachtului și prin dezbinarea intenționată a electoratului. Kremlinul le-a transmis comuniștilor nemți ordinul satanic sa voteze împotriva social-democratilor, ceea ce i-a asigurat lui Adolf Hitler o majoritate la limită. Conform planului stalinist, Hitler trebuia să distrugă „ordinea veche” in Europa și apoi Stalin avea să intre în scenă și să „elibereze” lumea de jug. Astfel, Stalin a pus jugul rusesc cam peste peste tot pe unde a trecut Hoarda Roșie. Trebuie sa fim constienti. Situația e într-adevăr mizerabilă. Ramai stupefiat. Francezii aleg acum nu intre o varianta bună și una rea, ci intre una rea și alta și mai rea. Între contagiune și cancer! In concluzie, are loc revigorarea Coloanei a V-a in Franța. Peste tot. Cred că si aici avem de-a face cu un plan satanic, unul puținist.
Comunismul este internaționalist, adică globalist. Cominternul voia să bolșevizeze întreaga lume, să instaureze Raiul Comunist.
Comunismul a învins într-o țară anormală, feudală cu o istorie de patru secole ca stat polițist și a generat o cocină, o uniune feudalo-politista. Uniunea a crăpat din toate încheieturile, fiindcă Rusia, ca orice maștera, nu este capabilă să genereze conducători decenți, normali și nu poate să creeze valori; poate doar să distrugă, sa persecute. Cu alte cuvinte, Putin, ca și țarii dinaintea lui Stalin, a creat o sinistră orânduire feudalo-politista-comunista-nazista, in plin sec XXI. Naziștii au fost aduși în fața instanței de la Nurnberg, iar nemții de după război au știut că vina pentru atrocități le revine lor. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat cu partidul comunist din Rusia (URSS). Rădăcinile dictaturii de tip sovietic îl mențin la putere, până va da ortul popii, pe sinistrul Puțin, un pigmeu ros de molii și de vicii, o mediocritate răutăcioasă, plina de complexe paranoice și megalomaniace.
Cateva intrebari sunt necesare totusi! Ce a condus catre aceasta situatie? Care sunt motivele pentru care s-a ajuns aici?
Este Macron de vina pentru ceea ce se intampla? Oare?
Eu nu inteleg de ce nu se fac sondaje in Franta punandu-se 2 intrebari: 1. Considerati ca RN este capabila sa guverneze Franta? ; 2. Considerati ca NFP este capabila sa guverneze Franta?
Daca boborul francez va raspunde pozitiv in mod majoritar la aceste 2 intrebari, atunci nu avem decat sa le uram sa se spele pe cap cu optiunile lor si sa le dorim sa primeasca exact ceea ce merita conform a ceea ce au votat!
Stanga franceza actuala e un dezastru major, mult sub ceea ce era pe vremea lui Francois Hollande, cand de fapt era tot un dezastru dar nu chiar in halul acesta. Le Pen si Bardella sunt slab dotati intelectual, tot ceea ce spun dovedeste asta, nu pot exista pretentii de la RN, nu e de facut o comparatie cu Giorgia Meloni care este mult deasupra celor doi din toate punctele de vedere!
Centru nu e arbitru, e aliat pe fata cu extrema stanga. Poate vorbiti despre alte alegeri, in alta tara.
Eu sper ca RN sa nu intre la guvernare fara majoritate absoluta, astfel incat s apoata demantela sistemul care acum nu permite practic alternativa, asa zisele alternative sunt de fapt aceeasi MArie cu alta palarile, ca dovada ca in ultimii 20 de ni, in ciuda „alternantelor”, nu s-a schimbat nimic esential in politica franceza, aceeasi imigratie fara limite din tarile islamice, aceleasi pomeni socilae grase date acestora din munca francezilor care platesc taxe si impozite, aceleasi atentate repetitive, aceeasi atitudine aroganta si dispretuitoare a acestor comunitati fata
statul francez, (nici vorba de dorinta de integrare, ci de subordonare a statului cuturii lor din evul mediu), aceeasi atitudine dispretuitoare a asa ziselor elite si a celor cu bani fata de viata devneita un calvar a francezilor care au avut ghinionul sa traiasca in cartiere ocupate de imigranti (mai dadea o romanca din Franta lectii zilele trecute de pretinsa toleranta, desi singura recunostea ca ea isi pemrite sa locuiasca intr-un cartier select, de bogati, departe de realitatea adusa de imigranti). Eu vreau o Europa in care sa nu imi fie frica sa merg pe strada ca un nebun imigrant baga cutitul in mine la intamplare sau trage cu AK47, sau pot fi calcat de un camion furat, si daca asta nu se poate fara oprirea unei anumite imigratii si chiar trimiterea acasa a celor aflati deja aici, asta e, prefer aceasta solutie decat sa traiesc zilnic cu frica. Nu exista drepturi pentru imigranti ilegali , cum ne minte stanga, centrul si asa zisa drepata, de fapt tot o stanga mascata, iar pretinsa nevoie de imgranti e o mare minciuna, ei sutn neceasri doar marilor bogatasi sa aiba sclavi ieftini, nu populatiilor europene, pentru care mai mult ar ajuta salarii decente care sa ii motiveze sa faca toate muncile
Exact, asta voteaza francezii care contribuie la buget, insa „elita” mereu inventeaza „filtre” pentru a ignora dorinta demosului. Ceea ce inseamna ca nu mai discutam de democratie. Vointa poporului e suverana, buna rea cum este ea.
Mereu v-am apreciat analizele, dar de data aceasta mi se pare ca ii lipiti cu aroganta niste etichete nemeritate lui Macron. Pe langa asta, sesizez o condradictie intre punctul 1 si punctul 4. Pai daca exemplul olandez ne arata ca oricum extremistii vor ajunge la putere mai devreme sau mai putin, de ce sa consideram strategia lui Macron gresita cand el pare ca vrea sa evite o catastrofa si mai mare anume aceea a capturarii functiei prezidentiale din Franta de catre Marie LePen in 2027. Aducand RN la guvernare acum si in coabitare cu el are la dispozitie 3 sa-i uzeze la maxim si sa arate electoratului ca a-si pune speranta in extremisti ca RN e o iluzie.
Ma uimeste cu cita patima se vorbeste despre extremism si cum lucruri absolut firesti, naturale, devin, in ochii unora, extremiste.
Dar oare in 2015 cind Merkel a primit un milion de refugiati, in mare parte fara identitate, din care, dupa 10 ani, mai putin de 30% se intretin din munca, ca sa nu mai vorbim de multimea crimelor produse, nu a fost EXTREMISM? Nu cumva tocmai EXTREMISMUL partidelor, chipurile de centru, a creat o miscare naturala pe care unii o califica drept extremism? Oare green deal, cel care te obliga sa maninci ce vor ei, sa te incalzesti cum vor ei, sa traiesti cum vor ei, nu e tot EXTREMISM?
Cica „extrema dreapta” nu ar avea solutii!? Solutia minune e revenirea la normal, normalitatea e extremismul zilelor noastre.
Conform mediendienst-integration sunt alte cifre:
Rund zwei Drittel, nämlich 64 Prozent der Geflüchteten, die 2015 kamen, haben einen Arbeitsplatz, davon fast Dreiviertel in Vollzeit, so ein Bericht des Instituts für Arbeitsmarkt- und Berufsforschung (IAB) von 2024. Ihre Beschäftigung ist in den letzten Jahren kontinuierlich gestiegen.Quelle
Nach acht und mehr Jahren Aufenthalt haben geflüchtete Männer eine höhere Erwerbstätigenquote (86 Prozent) als die durchschnittliche männliche Bevölkerung in Deutschland (81 Prozent).Bei geflüchteten Frauen liegt die Quote deutlich niedriger (33 Prozent).Quelle
70 Prozent üben eine qualifizierte Tätigkeit aus. Dennoch sind viele unterhalb des Ausbildungsniveaus beschäftigt, das sie vor ihrer Ankunft in Deutschland hatten, und zwar 41 Prozent der Personen, die seit sechs Jahren in Deutschland sind. Zwölf Prozent haben inzwischen eine höhere Ausbildung und eine dem entsprechende Stelle gefunden.Quelle
https://mediendienst-integration.de/integration/arbeitsmarkt.html
Aproximativ două treimi, și anume 64%, dintre refugiații care au venit în 2015 au un loc de muncă, aproape trei sferturi dintre ei cu normă întreagă, potrivit unui raport din 2024 al Institutului pentru Piața Muncii și Cercetări Ocupaționale (IAB). Gradul lor de ocupare este în creștere continuă în ultimii ani.
După opt sau mai mulți ani de rezidență, bărbații refugiați au o rată de angajare mai mare (86%) decât populația masculină medie din Germania (81%) pentru femeile refugiate, rata este semnificativ mai mică (33%).
70% au un loc de muncă calificat. Cu toate acestea, mulți sunt angajați sub nivelul de pregătire pe care îl aveau înainte de a ajunge în Germania, și anume 41% dintre oamenii care sunt în Germania de șase ani. 12% au primit acum studii superioare și și-au găsit un loc de muncă corespunzător.
Poate că ar trebui să definești ce e normalitatea. Refuz să cred că Orban și Putin se comporta normal când înghesuie refugiații la granițele statelor vestice. Dacă în cazul lui Putin poate fi vorba de-o strategie „legitimă” din punctul său de vedere, la Orban ce legitimitate ar putea exista?
De asemenea, refuz să cred că satisfacerea propriilor capricii pe baza suprasolicitării celorlalți sau a mediului înseamnă normalitate. Atunci când eram 4 miliarde pe planeta și nu țineam cont de poluarea cu smog, cu microplastic, ierbicide, insecticide, pesticide și alte cide, de încălzirea oceanelor și de dispariția ghețarilor și nici nu aveam peturi să le aruncăm aiurea și intram cu sticla de vodcă pe stadion la fotbal, nu înseamnă că era normalitate. Eram prea cruzi pentru a vedea toate efectele acțiunilor noastre, dar nu era nici atunci normal să ignoram mediul sau pe cei care aveau nevoie de ajutor, doar pentru că încă nu resimteam acele efecte.
Nu regulile de azi au schimbat vremurile, ci vremurile sunt cele care impun noi reguli de conviețuire.
Hantzy spui „Aproximativ două treimi, și anume 64%, dintre refugiații care au venit în 2015 au un loc de muncă, aproape trei sferturi dintre ei cu normă întreagă, „… eu am spus: „mai putin de 30% se intretin din munca,”
Cred ca doar cei cu norma intreaga se pot intretine si ei sunt 064*0,75=0,48, adica cam jumatate. Dar, dintre cei care au norma intreaga nu prea multi se pot intretine avind joburi f prost platite si familie mare si primesc ajutoare de la stat.
Hantzy spui „Nu regulile de azi au schimbat vremurile, ci vremurile sunt cele care impun noi reguli de conviețuire.” Cine impune aceste noi reguli de convieture si pe ce baza? Hantzy, Annalena? Oare poporul, electoratul nu au nici un cuvint de spus? Asta intelegi tu prin democratie, ca cineva sa se erijeze in salvatorul planetei si sa impuna ce-i trazneste lui prin cap? Oare altii care au pledat pt o rasa pura pt salvarea poporului nu erau si ei „indreptatiti” sa spuna ca vremurile impun noi reguli?
NT, 48% e totuși altceva decât „mai puțin de 30%”. 48% înseamnă că în majoritatea familiilor există un salariu integral. Chiar și cel minim pe economie să fie, în clasa de impozitare 3, rămân 1700 euro netto lunar. Nu se trăiește regește, dar se poate.
Regulile nu se impun, ci se votează în parlamente de către reprezentanții acelui electorat, ai poporului la care faci apel. Iar aceste reguli au la bază principii asupra cărora s-a convenit deja (drepturile omului, carta drepturilor europene, „cine face, ăla trage” șamd). De exemplu, sunt 20 ani de când s-a votat legea cu fumatul în locurile publice. Inițial erau acuze de îngrădire a libertății fumătorilor, iar localurile au aranjat vrând-nevrând acvarii pentru fumători. Cu timpul le-au desființat, căci fumătorii au preferat ei înșiși să se mute în zona de nefumători. Starea normală este cea de nefumător și acesteia trebuie să i se asigure libertatea deplină, nu celui vicios, dependent. La fel, avantaje trebuie atribuite celor care produc emisii mai puține, cuantumul lor exacerbat nefiind nicidecum „normalitate”. În cel mai bun caz l-am putea încadra la excentricitate, dacă nu chiar risipă sau poluare. Motivarea celor ce încearcă să-și reducă amprenta si descurajarea celorlalți mi se pare foarte corectă principial. Nu sunt pentru interzicerea yachturilor sau curselor charter (de exemplu), dar acestea să fie taxate la maxim, inclusiv pe partea emisiilor în regim de piață liberă, iar nu regulamentată paușal cu 40 sau 60 EUR/tona CO2. Aceste valori reduse sunt pentru nevoile uzuale ale oamenilor obișnuiți într-o perioadă de tranziție.
Dar ca să inchei, poți exemplifica cu vreo regulă arbitrară de-a lui Hantzy sau Annalenei care să nu respecte cele de mai sus? Ca să discutăm despre un caz concret, fără exagerări sau reductio ad hitlerum.
„Mă îndoiesc că asta este ceea ce vor alegătorii centriști, într-un asemenea moment de bulversare și tensiune maximă, să voteze acum fix modelul neomarxist de societate propus de Jean-Luc Mélenchon și de comuniști.”
Va inselati profund. Exista o traditie in politica franceza de-a face baraj extremei drepte si exact pe aceasta linie sunt alegatorii centristi. Exista desigur printre ei persoane care nu-l suporta pe Melenchon, dar Melenchon este detestat inclusiv la stanga si chiar de catre unii din propriul partid.
„cea mai bună soluție în acest punct nefericit ar fi (fost) retragerea în opoziție și neasocierea cu extremele, tocmai pentru a se putea reface în următorii trei ani, până la prezidențiale.” O alta eroare: Macron trebuie sa numeasca primul minstru. Daca va numi un premier de la RN – acesta fiind minoritar – nu numai ca nu-si va reface miscarea centrista pana la prezidentiale, ci o va distruge cu totul pe loc.
Vă cam înşelați cu privire la ce „înțeleg” francezii. Sau sunteți rău intenționat. NFP nu este o coaliție de extremă stângă. Nici ecologiştii, nici socialiştii, nici comuniştii nu sunt şi nu sunt considerați de extrema stângă, nici măcar de către Ministerul Afzcerilor Interne. LFI este radicală, nu revoluționară. Până şi NPA s-a scindat într-o formațiune radicală şi una revoluționară. Este discutabil dacă stânga radicală este extremistă. Chiar dacă o considerăm aşa, NFP nu este nici revoluționar, nici radical.
NFP = LFI și LFI flutură steagul palestinian în parlament. Nu cred că mai e altceva de spus despre LFI, ar trebui să ajungă.
Ceea ce pot sa inteleg din retorica acestui articol, o retorica ce s-a schimbat sensibil dupa vremuri, e o aliniere la un discus sau naratiune ´oficiala´ sau mainstream, ce nu are cum sa fie pur spontana. Faptul ca e aprobata de dreptaci e in sine semnificativ, dar nu pare sa-i puna prea mult pe ganduri pe distinsii influenceri geopolitici. Referitor la cine influenteaza pe cine.
Despre care ´centru´ poate fi vorba ? Cand se menajeaza, evident, ca sa ne exprimam gingas, extrema dreapta de cea mai pura extractie, anume M.S.I. , progenitura directa si fidela a Fascismului ´istoric´, pe motivul ca e de partea buna a baricadei ( deocamdata), mai ales, pt. ca e pro-israeliana, si eludandu-se orientarea ei clar antiliberala si suveranista, adica anti-U.E. E strategia ´realista´ reincarcata, de a manipula, daca nu chiar inventa miscari extremiste anti-comuniste ( GLADIO va spune ceva ? ), foarte irealista si falimentara insa pe termen nu chiar asa de lung. S-au inventat si pe la noi nu stiu ce grupari minuscule de dreptaci filo-israelo-americani, aceia care cica apara zidurile Vienei de islamo-stangisto-nazisti, dupa model Bretibart, si care acum au luat-o razna complet, cu Qanon. Cam asa se intampla, radicalismul mai mare il inghite pe acela mai mic, asta inseamna sa semeni vant.
In acelasi timp, Stanga, care e acum o adunatura pestrita de miscari contradictorii si fara nici o putere efectiva, devine principala amenintare si tapul ispasitor, pe deasupra, ´anti-semita´, pe principiul ca oricine nu e de acord cu politica militarista contemporana, de dreapta, a Israelului, e , desigur, antisemit. Chomsky, Pappe si multi alti stangisti sunt, desigur, ´antisemiti´. In vreme ce Netanyahu, mult mai mult decat Orban, s-a folosit exact de stereotipurile antisemite impotriva diasporei evreiesti ´dezradacinate´ , un antisemitism efectiv practicat de mult timp de sionismul politic ( intrucat ´sionistul´ era conceput ca un ´om nou´, renascut, spre deosebire de evreul fara patrie, degenerat si ´las´, fara ´cetatenie´, v. Z. Sternhell, reputat istoric israelian ). Din nou, nu se pune pe ganduri de ce regimul etno-religios de dreapta al printilor Likud e aparat acum tocmai de Dreapta radicala, de fundamentalisti etc., in vreme ce in epoca antisemitismului fascist din contra, cauza evreiasca era sustinuta – ca si acum de altfel ! – de Stanga. ˙Antisemitism´ inseamna azi contestarea politicii lui Netanyahu, O.N.U. si organizatiile de drept international si pt. apararea drepturilor omului sunt toate antisemite, in vreme ce urmasii fascistilor italieni sunt cu totii filo-semiti !
Intotdeauna in Franta ´centrul´ s-a aliat cu Stanga, de fapt a fost de centru-Stanga, pt. a invinge extrema dreapta, asa a putut fi evitata ascensiunea Fascismului in Franta, unde era extrem de puternic, cultural. Principala amenintare a fost mereu Dreapta radicala, nu extrema stanga, care a luptat in rezistenta contra ocupatiei naziste. Avem o perceptie est-europeana si romaneasca, adica provinciala, despre situatia din Franta si din Occident in general.
Ceva previzibil insa, cu victoria lui Trump si discursurile influencerilor se vor schimba – am mai vazut filmul -, se vor adapta, usor, sau mai degraba repede, vom avea o noua imagine a realitatii, cu marea amenintare stangisto-globalista si ´antisemita´, atentia se va muta dinspre Rusia spre China, noul Imperiu al raului. Si, bineinteles, spre Iran, poate ca Putin va redeveni frecventabil, ca pe vremea lui Bush cel tanar, se va rezolva cumva si in Ucraina. De fapt, e suficient sa nu se mai vorbeasca, a mai auzit cineva ceva, mai intereseaza pe cineva de situatia din Gaza ? A fost o stire ca oricare alta, a trecut. Orice e posibil, in era post-adevarului.
Caci principiul ´realistilor´, carevasazica marilor, durilor si cruzilor barbatil politici, urmasii lui Cezar si Cleopatra, e acela, batjocoritor, al lui Pilat : ´Adevarul ? Ce este adevarul ?!´
Singura lectie a istoriei este ca nimeni nu invata ,niciodata, nimic din istorie. Nu mai stiu al cui e citatul, dar e al naibii de corect.
Nu stim ce va fi, dar pina cand nu va interveni o prabusire a unui partid sau altul, nu vom vedea nici o reactie adevarata. Toti vor merge inainte, cu convingerea ca nu ei au gresit.
Cu toate greselile lor si cu toti activistii lor, oricat de gresiti sunt. (Nu pot spune „rai” sau „prosti”, „dogmatici” sau „extremisti”.)
Probabil vom asista la o lunga agonie, pina cand va apare omul providential sau se va schimba conjunctura (interna si internationala).
(Nu putem sa nu vedem ca stinga a atacat fara retineri si repetat statul Israel, in ultimul an. Spre deosebire de dreapta. Si ca, acum, centrul face apel la stinga, speriati de dreapta. Pe care o numesc extremista… Ei nu sunt ?)
Da, nu sunt de extrema stânga, doar ca înainte de rezultatul alegerilor europenei doi membri ai grupului lui Melanchon au fost convocați la politie pentru apologia terorismului. Mai nou însa La France insoumise este chiar respectabila. Lui Melanchon i s-a oferit săptămâna asta pe TV de stat un interviu la o ora de maxim audienta. Dușmanii dușmanilor noștri sunt prietenii noștri, spun macronistii.
Da de gândit însa cât de imparțiale sunt autoritățile franceze in fata extremismului.
Un grup de raperi francezi (mai toti emigranți sau fii de emigranți din tari arabe) au lansat un cântec în care il amenință, într-o franceza aproximativa, cu moartea pe Jordan Bardella (Jordan t’es mor), le fac curve si cățele in călduri pe Marine Le Pen și pe Marion Marechal și anunță că trebuie luat pistolul mitraliera dacă dreapta câștiga alegerile.
Media de stat s-a mărginit doar sa dea știrea fără a condamna cântecul, care are titlul No pasaram, folosit de Dolores Ibarruri în timpul războiului civil spaniol, care la rându-i l-a copiat de la stânga franceza interbelica.
Cat de francezi sunt acești artiști spune acest fragment: „Palestine de la Seine au Jourdain”.
Parchetul francez nu s-a autosesizat. Imaginați-va ca în România cineva ar cere Palestina de la Prut pana la apa Iordanului.
Trebuie facut printscreen la acest articol.
Domnul Naumescu pe platforma Contributors tocmai ce a facut-o frecventabila pe Georgia Meloni.
In foarte scurt timp probabil ne va spune ca si Marine Le Pen undeva in sufletul ei e democrata si liberala. Sau ca de fapt anii ’30 nu au fost foarte rai.
In rest un articol foarte slab cu niste etichete aruncate la intamplare.
@G.V.
Și de ce nu ar fi frecventabilă ?!? Din cauza unor „etichete aruncate la intamplare” de o stângă furibundă?!?
Totuși, să fim corecți! Dacă permitem stângii să eticheteze drept „nefrecventabili, fasciști, extremiști, rasiști” pe toți cei care i se opun să permitem și dreptei astfel de libertăți de limbaj. Nu?!? Democrație, egalitate de tratament, etc…..
Dacă Meloni e fascistă, deși până acum nu sunt dovezi in acest sens, să ne fie permis să observăm trotskyismul distrugător evident al tov. Mélenchon.
Ca să nu mai spun că Marine LePen comparativ cu ecologistele bizare, veganele îndârjite și comuniștii apucați din NFP chiar pare democrată si liberală (in sensul clasic și nu cel american).
Well, veganele la care va referiti nu au simpatii pentri Putin, Orban sau altii de genul asta.
@G.V.
Așa e, aveți dreptate. Nu au simpatii ptr.Putin, Orban&co, dar îi tin la suflet pe Trotsky, Lenin&co. Nu știu dacă asta îi/le face frecventabil(i/e), democrați, liberali, etc.
Să știți că am menționat veganele for a reason: militantismul și exclusivismul fără complexe, lipsa de toleranță afișată dar imputată celorlalți, etc. Aceleași, dar aceleași, metehne precum la ecologistele bizare și comuniștii apucați.
Comparativ cu aceștia, Meloni&Orban sunt niște monumente ale liberalismului clasic.
Concluzii la cald:
1. Sondajele, ptr.turul 2, s-au dovedit…..un fel de kk.
2. Ensemble = a pierdut, dar…..e aproape o victorie dacă ne uităm la nr.de locuri in parlament și dacă raportăm la previziunile specialiștilor si ale sondajelor.
3. RN este, clar, primul partid FR raportat la nr.de voturi: ≥10 milioane. Alianța NFP ≥7,3 milioane, Ensemble >6 milioane. Situația din parlament este ALTA datorită/din cauza specificității alegerilor din FR. Este un anumit deficit democratic, trebuie recunoscut. Este o anomalie, dar astea sunt regulile jocului fr…….
4. Macron NU este nici pe departe așa de papagal, așa de fraier, de inconstient cum îl caracterizau/caracterizează unii in FR și aiurea. Dispreț orb și nemeritat.
Să fim onești și să recunoaștem că a fost un risc calculat/educated guess care a înlăturat acuzațiile urlate ale RN&Mélenchon cu privire la lipsa de legitimitate democratică a președintelui și a majorității sale.
Putem numi, astăzi, „damage control” decizia dizolvarii parlamentului
Macron is back in the game!
O data cu Le Pen si prabusirea tinarului Baredella extrema dreapta putinista si orbanisto- trumpista a pierdut mai peste tot in Europa .„Zeul ”Macron le-a taiat aripioarele .Asa cum v-am tot zis si cum deja am prevazut Macron este un geniu al politicilor europene si mondiale .Franta lui Macron devine astfel centrul Europei .Rezultatul exceptional ce a trimis RN pe locul trei in alegerile din Franta ,totul realizat urmare a declansarii alegerilor anticipate de catre Macron ,va avea o „ reverberatie”politica pina departe in SUA acolo unde Franta (Macron)este extrem de respectata . Pagubosii(pricinosii) nestiutori in ale politicilor care au prevazut aiurea dezastrul in Franta pling cu lacrimi de crocodil .Macron si-a dovedit inca o data excelenta si viziunea politica .Le Pen si rusofilii de serviciu au fost batuti crunt .Macron a triumfat din nou .Meloni incearca si ea marea cu degetul dar nu are forta necesara schimbarii cum nici Orban de Budapesta nu mai poate face nimic plimbindu-se degeaba de la Moscova la Beijing .Au fost batuti mar .Extremistii nostri sunt de carton .Zi de zi mai pierd cite vreun procent . Fata hîda a extremismului se vede cu usurinta in Franta .Lumea se trezeste chiar daca multi au crezut politic altceva .Macron le-a deschis mintea nu numai francilor ci si americanilor care acum isi vor mutra cu totii intelegerea .Lovitura de maestru .
Melenchon nu e putinist? Că este extrem de anti-american. Și nu mi-a părut prea prietenos cu cauza ucraineană.
Hai să lăsăm câștigătorii acestor alegeri să guverneze. Partidul lui Macron nu mai e vioara întâi ca să-și negocieze acceptarea unui guvern minoritar. Poate să fie, cel mult, o proptea pentru guvernul minoritar al stângiștilor. Cu care se aseamănă în multe privințe, dacă ar fi să comparăm doar politicile climatice. N-o să-i meargă manevrele de până acum, pentru că extrema stângă a mirosit puterea și e chiar nervoasă comparativ cu extrema dreaptă. Are agitatori care de abia așteaptă să dea foc, revoluția perpetuă e viața lor!
Vorba lui Melenchon: să lăsăm câștigătorii să-și pună în aplicare programul, întregul program. Cred că o să fie distractiv de privit din afară.
In Franta nu exista cistigatori niciuna dintre aliante sau niciunul dintre Partide nu a reusit sa adune 51 la suta dintre sufragii .Cistigatorul (ii) va fi cel care poate face o majoritate cu sprijinul Presedintelui .
Corectă întrebarea din titlu. Poate dă autorul un răspuns. În orice caz, va fi de neînțeles pentru cineva nefamiliarizat cu politica din Franța cum se va alege, de pildă, preș. AN. Sau ce se înțelege prin faptul că PM de ieri e și PM de astăzi (cu puteri depline sau se auto-cenzurează??). Singura certitudine e că înainte de turul al doilea așa cum a fost stabilit de preș. țării au avut loc alegeri peste canalul Mânecii unde rezultatul era mult mai previzibil și categoric a influențat (puțin, dar suficient).