joi, iulie 25, 2024

Furtunile ideologice ale secolului douăzeci

Scriind despre eroarea de opțiune a lui Martin Heidegger din anii ’30, deci despre momentul de cecitate în care acesta a vorbit despre „grandoarea istorică a nazismului”, Hannah Arendt observa că filosoful german a fost și el prins în furtunile ideologice ale veacului trecut. Nu greșea câtuși de puțin. Asemeni unui Georg Lukács, fascinat de dialectica marxistă, Heidegger a îmbrățișat, pentru scurtă vreme, un radicalism politic de dreapta ce s-a dovedit catastrofal. A contat în mare măsură faptul că mulți intelectuali detestau liberalismul și valorile burgheze în general, blamate pentru ceea ce apărea drept mediocritate și filistinism. În „Cum am devenit huligan”, acel mic tratat de luciditate pe care Mihail Sebastian l-a publicat în anii ’30, după scandalul provocat de prefața lui Nae Ionescu la romanul „De două mii de ani”, era detectat faptul că între comunism și fascism existau afinități esențiale legate de ostilitatea ambelor ideologii în raport cu drepturile omului și cetățeanului. Alături de un Elie Halévy, Sebastian a fost printre primii intelectuali care au perceput înrudirile profunde dintre cele două ideologii totalitare.

Convinși că se situează de partea victorioasă a marilor confruntări istorice, mulți intelectuali au fost prinși în mrejele ideologiilor radicale. Mai întâi revoluția bolșevică, apoi alte rupturi categorice în ordinea stabilită, au dus la adeziuni fanatice și pasiuni incandescente. A existat ceva cu totul nou în secolul douăzeci: e vorba de combinația dintre cultul științei, mesianism politic, utopism și voluntarism ideologic nemăsurat. Logodna între elite și gloată, examinată de Hannah Arendt în „Originile totalitarismului” a asigurat formațiunilor revoluționare de dreapta și de stânga reazimul spiritual de care aveau atâta nevoie, în pofida profesiunilor de credință anti-intelectualiste ale doctrinarilor lor (de la Lenin la Goebbels). Era vremea în care, spre a relua o formulă a lui Belu Zilber, „se cădea la Partid” (sau la Mișcare).

Secolul douăzeci a fost unul în care propaganda a devenit omniprezentă și, în state precum URSS, Germania nazistă, Italia lui Mussolini, ori China maoistă, de-a dreptul omnipotentă. În România, stalinismul a fost practicat într-adevar „pentru eternitate”, sub Gheorghiu-Dej și sub Ceaușescu. Partidul de tip nou, înarmat, cum se spunea, cu o ideologie cu pretenții de infailibilitate, a fost principalul agent al disoluției vechii societăți și al construcției unui univers total înregimentat. Nu greșește, cred, Eric Hobsbawm când vorbește despre un secol al extremelor început în 1914 și încheiat prin prăbușirea blocului sovietic în perioada 1989-1991. Primul Război Mondial punea capăt unui ciclu istoric al „certitudinilor burgheze”. Nu mai era loc pentru civilitate și decență. Violența era celebrată drept virtute supremă, iar idealurile umanitare erau denigrate drept tot atâtea mituri sentimentale. În ale sale memorii, Stefan Zweig a surprins declinul „lumii de ieri”, notând înspăimântat ascensiunea noilor tribalisme ideologizate.

Lenin, fondatorul partidului bolșevic, maniac al purității ideologice, iacobin ca structură mentală și dictator prin temperament, a fost personalitatea ale cărei acțiuni și viziuni au jucat un rol decisiv în configurarea noilor stiluri politice ale secolului. Pentru Lenin, lumea era împărțită în prieteni și dușmani. Politicul se reducea la formula anihilării mutuale a unor rivali ireconciliabili: „Care pe care”. Prin Lenin, ideologia, partidul unic conceput ca elită charismatică, propaganda de masă și cultul organizației revoluționare au devenit teme esențiale ale politicii moderne. Menșevicii și liberalii, nepregătiți pentru un asemenea atac, au fost rapid învinși. Marea și nefasta inovație leninistă a fost partidul monolitic bazat pe o ideologie cu ambiții transformatoare absolute. „Fără ideologie revoluționară nu există mișcare revoluționară” afirma Lenin, postulând astfel supremația dogmei. Salvarea este făgăduită aici și acum. Celebrarea Revoluției și a Istoriei sunt pentru Lenin și discipolii săi teme sacrosancte. În numele utopiei revoluționare a societății fără clase sunt acceptate și chiar promovate metode teroriste de lichidare a oricărei opoziții (politice sau spirituale).

Când Hitler afirma că „Fuhrerul este legea”, el se făcea în fond ecoul tezei leniniste privind caracterul „neîngrădit de vreo lege al dictaturii proletariatului”. Astăzi, când fascismul și comunismul ca ideologii și mișcări globale au suferit înfrângeri colosale, există iluzia că ele au fost simple aberații în istoria umanității. În realitate, totalitarismul (în ambele sale ipostaze) rămâne un element al crizei modernității. Pe scurt, secolul douăzeci, cu ale sale colosale răsturnări sociale și transe ideologice, a fost unul al competiției dintre mitul totalitar (al revoluției, națiunii sau rasei) și neîncheiatul, mereu amenințatul proiect al individualismului civic. Mult aclamata victorie a democrației liberale în competiția cu comunismul nu înseamnă câtuși de puțin dispariția primejdiilor totalitare. Furtunile ideologice ale veacului douăzeci nu s-au încheiat.

Articol transmis la postul de radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27387815.html

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Heidegger nu si-a cerut niciodfata scuze pentru ceea ce dv. considerati o eroare vremelnica.
    Marxistul Roger Garaudy a mers in pas cu vremea si s-a turcit.

  2. Alaturi de Mihail Sebastian si Radulescu-Motru a observat asemanarea dintre fascism (nazism) si bolsevism. A spus ca intre ele nu exista deosebiri ideologice ci de interese. A fost si el una dintre putinele constiinte care si-au pastrat cumpatul in vremurile cumplite pe care le-a trait.

  3. Ar fi poate momentul sa-l amintiti pe dr.ION D.VULCANESCU (fost detinut politic, secretarul particular al Gralului Radescu, initiator, doctrinar si conducator al organizatiei anticomuniste GRAIUL SANGELUI) a carui carte „Raspuns intarziat la o problema de mesianism si istorie” v-a fost oferita pe vremea cand conduceati IICCMER si a carei primire nu ati confirmat-o .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro