marți, februarie 18, 2025

Gala Premiilor UNITER. O schimbare de look

Cea de-a XXXI a ediție a Galei Premiilor UNITER a avut loc anul acesta la Timișoara. Lucru firesc de vreme ce frumosul oraș din Vestul țării este în 2023 Capitală Culturală Europeană. Și era cum nu se poate mai normal ca el să găzduiască și cea mai importantă sărbătoare a teatrului românesc. Aceea a desemnării și omagierii excelențelor din rândul slujitorilor Thaliei.

Mai puțin firesc, deranjant de-a dreptul, mi s-a părut însă faptul că directoarea Naționalului de acolo și-a făcut un titlu de glorie din aceasta. Gala a avut loc în clădirea pe care timișorenii o cunosc mai degrabă ca fiind aceea a Operei, clădire în care se mai află încă două teatre, așa cum inteligent și adecvat a reamintit actrița Ida Jarcsek Gaza, recompensată pe drept cu premiul pentru întreaga activitate. Teatre care au performanțe net superioare celor ale Naționalului. Lucru vizibil de la o poștă și anul trecut, și în prima jumătate a lui 2023. Deocamdată Teatrul Național doar promite că va face și va drege. Ni se tot cere să avem puțintică răbdare. Până atunci, până când așteptarea se va metamorfoza în faptă, în realitate, este cinstit să spunem că  doamna Adriana Hausvater nu s-a ilustrat pe scena Galei decât printr-un discurs demagogic. Perfect caragialean atunci când s-a invocat nevoia de principii.

Am urmărit Gala grație transmisiunii realizate de Televiziunea Română. Difuzarea, coordonată, ca și cu ocazia altor ediții anterioare, pesemne 24 la număr, de excelentul om de televiziune care este Ruxandra Țuchel, a fost ea însăși un act artistic. Aș zice că a fost chiar unul impecabil. Mutarea transmiterii Galei de pe principalul canal al Televiziunii publice pe relativ recentul reînființat TVR Cultural, înseamnă o decizie discutabilă în sine având în vedere ratingul modest al canalului. Simptomatică pentru diletantismul actualei conduceri la nivel înalt a SRTV. Conducere a cărei unică realizare este dramatica scădere a audiențelor. Mutarea  a fost compensată într-o oarecare măsură de faptul că nu au mai intervenit atât de frecventele pauze publicitare care induceau o stare de stress în primul rând amfitrionilor și, desigur, și laureaților. Care nu mai știau cum să își mai scurteze discursurile. Spectacolul de anul acesta, fiindcă despre un spectacol în lege a fost vorba, a dobândit și din acest motiv un plus de coerență și de organicitate.

S-u împlinit anul acesta 30 de ani de când TVR preia Gala. Ani care nu au fost întotdeauna nici calmi, nici lini. Să ne amintim că în 1994 numai plecarea forțată din funcția de director general al TVR a dramaturgului Paul Everac a salvat difuzarea Galei.  Aniversarea  a fost marcată de conducerea UNITER prin acordarea unei diplome postului public. Diplomă înmânată de actorul Marcel Iureș actualului pdg, dl. Dan Cristian Turturică, Care, pesemne, animat de lozinca la plăcinte înainte, la război înapoi, a urcat voinicește și important pe scenă, fără să țină cont de faptul, mai mult decât reprobabil, că de când domnia-sa conduce TVR, iar Casa de producție a fost încredințată unui fur pe nume Mihai Predescu, instituția din Calea Dorobanților nr. 191 nu a avut nici măcar o singură premieră teatrală. I-a reamintit oare acest rușinos detaliu d-lui Turturică președintele UNITER, dl. Dragoș Buhagiar, fie și doar într-o discuție privată? Mă tem că nu. Cum mă tem și că același domn Dan Cristian Turturică nu a avut nici cea mai mică urmă de rușine în fața altei cumplite evidențe. Și anume că este pentru prima oară în istoria Galei și a Premiilor UNITER când nu mai există un premiu pentru categoria Teatru TV. Pentru simplul motiv că juriul de nominalizări nu a avut, la acest capitol, obiectul muncii.  Dacă ar fi avut și cel mai mic frison, poate că  dl. pdg s-ar fi gândit că cea care ar fi avut îndreptățirea să urce pe scenă este doamna Ruxandra Țuchel. Al cărei nume nu este legat doar de transmiterea Galei, ci și de momentele bune din istoria teatrului de televiziune.

Ediția din anul 2023 a fost, cum am spus deja, un adevărat spectacol. Viu, autentic, ritmat, excelent, modern ambalat vizual. Meritul pentru aceasta le revine lui Răzvan Mazilu (regizor), Dragoș Buhagiar (scenograf) și amfitrionilor Galei. Formidabilii actori tineri Ana Bianca Popescu, Monica Odagiu, Lucian Ionescu și Alex Ștefănescu. Buni și de lungă vreme colaboratori ai lui Răzvan Mazilu,  care au transferat pe scena Galei câștigurile dobândite în minunatele musicaluri create de acesta. Că pe alocuri versurile cântecelor nu au fost chiar potrivite, că a mai scârțâit o rimă,  nu e în nici un caz vina celor patru tineri artiști. Mă mir doar cum de nu s-a găsit chiar nimeni care să le spună cum se pronunță corect numele dramaturgului, teoreticianului și regizorului Antonin Artaud. Așa că eu nu, nu scuz franceza! Cum nu iert nici mutilarea limbii române, tot doamna Hausvater binemeritând și la acest capitol o lingură de lemn pentru greșeala descalificantă legată de pronunțarea incorectă a numeralului șaptesprezece. Să nu știe oare directoarea Naționalului din Timișoara  că teatrul are, între altele, și misiunea de a contribui la cultivarea și protejarea limbii naționale? Sau egolatria, auto-omagierea pun între paranteze și asta?

Era, cred, nevoie ca această ediție a Galei să fie vie. Să însemne un succes. Să infirme astfel vorbele și prorocirile și interesate, și necugetate că, după scandalul iresponsabil declanșat cu ocazia publicării nominalizărilor de tot felul de moraliste și feministe de ocazie, ce ar fi trebuit să se uite mai întâi în ograda proprie și să-și plivească buruienile, și UNITER, și Gala se află în moarte clinică. Nu sunt. Din fericire. Chiar dacă, așa cum am mai scris și cu alte ocazii, nu mi-a plăcut atunci deloc modul prudent, rabinic, defensiv în care dl. Dragoș Buhagiar a gestionat scandalul. Președintele UNITER dovedind că mai are multe de învățat în privința felului în care trebuie parcurs lungul drum al vorbei către faptă. Cu vorbele dl. Buhagiar stă bine. Deși în discursul cam prea filosofic, voit adânc din finalul spectacolului s-a bâlbâit  mult peste marginile iertate. Mă rog, se întâmplă. Cu faptele, deocamdată,  dl. Buhagiar stă mai puțin bine.

Cred că reușita de aplaudat a acestei ediții a Galei ar trebui folosită de președintele UNITER în necesara încercare de recâștigare a încrederii breslei. Faptul că în sală nu s-au prea aflat mari nume ale teatrului românesc, poate și fiindcă se simt inutili, marginalizați, prea repede scoși din joc, detaliul că acestea au preferat să stea acasă ar trebui să îl pună serios pe gânduri pe dl. Buhagiar. Ca și pe sfătuitorii domniei sale. Pe de altă parte, întreg Senatul UNITER s-ar cuveni să se gândească de ce înscrierea în UNITER nu prea mai este dorită de grosul oamenilor de teatru. Mai ales de cei tineri, Numai astfel apelul la unitate al d-lui Buhagiar ar putea dobândi și credibilitate, și consistență.

Anul trecut, la Bistrița, am avut parte de ceea ce aș numi o Gală hibrid. Tocmai de aceea mi-am intitulat comentariul de atunci Gala Premiilor Uniter, între revizuire și schimbare.  Anul acesta schimbarea a fost evidentă. Indubitabil, bună. Deocamdată însă numai la nivel formal. E totuși nevoie ca nomenclatorul de premii să fie drastic revizuit, îmbunătățit, racordat la realitățile de astăzi ale teatrului.  Care sunt totuși altele decât cele de la începutul anilor 90, chiar și decât cele din 2003, 2004 când s-au operat cele mai recente modificări cât de cât semnificative. Nu insist acum asupra problemei. Nu este, nu mai este rostul meu. Sper că vor reflecta la ea diriguitorii asociației. Mai sper și ca modificările să fie și bine cumpănite. Făcute cu luare aminte. Cea referitoare la reconsiderarea categoriei Piesa anului s-a dovedit chiar pe scena acestei ediții a Galei ineficientă și pripită.  

 Nu a lipsit din desfășurătorul Galei omagierea  președintelui-fondator Ion Caramitru. Cam formală și cam pe repede-înainte. Marele actor pare a fi fost nepermis de repede uitat  de breaslă. S-a ajuns chiar și la terfelirea lui în chip inadmisibil,  într-un articol din Dicționarul Multimedia al Teatrului Românesc. La care UNITER nu a reacționat în nici un fel. Fără să conștientizeze că tăcerea nu e chiar întotdeauna de aur. Că poate fi chiar laș-dezonorantă.

Nu, nu face deloc bine ascunderea mizeriilor sub preș. Și nici minimalizarea greșelilor sau trecerea lor cu vederea. Tocmai de aceea, deși, repet, ediția a XXXI a a Galei a fost un succes, am socotit că e necesar să relev în aceste însemnări și o parte din minusuri.

 Oricum, eu nu mai am nimic de pierdut. De câștigat încă și mai puțin.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro