duminică, octombrie 17, 2021

Garda de Fier- un fascism românesc

Mi-a parvenit relativ târziu vestea traducerii și publicării în limba română a cărții Istoria Gărzii de Fier-Un fascism românesc a profesorului francez de origine română Traian Sandu.
Motivul întârzierii este deja “clasic”. Slaba difuzare a producției editoriale coroborată cu capacitățile de promovare relativ reduse ale caselor de editură. Unde mai pui că volumul care face obiectul însemnărilor mele de astăzi a apărut, în condiții grafice de-a dreptul remarcabile, la editura Cartier din Chișinău, o editură ce trebuie să depună eforturi suplimentare spre a-și putea difuza producțiile și pe celălalt mal al Prutului.
Cum-necum, cartea, scrisă inițial în limba franceză, tradusă în românește de Simona Modreanu, a apărut în 2019. Mi se pare a fi o apariție importantă. Avem de-a face de departe cel mai serios studiu despre Garda de Fier care s-a scris până la această dată. Sub titlul Un fascisme roumain. Histoire de la Garde de Fer cartea a fost publicată în 2014 la editura Perrin, reprezentând o teză de abilitare. Autorul ei, Traian Sandu, s-a născut în 1967 la București, a părăsit țara la frageda vârstă de 10 ani, și-a făcut studiile universitare în istorie în instituții universitare franceze dintre cele mai serioase și și-a consacrat cariera științifică cercetării unor aspecte de maximă actualitate referitoare la istoria României din secolul al XX lea.
Istoria Gărzii de Fier. Un fascism românesc profită de posibilitatea relativ recentă de consultare a unor arhive până mai deunăzi greu de accesat- Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fondul Casei Regale, CNSAS, fondurile Direcției Generale a Poliției, corespondențele decidenților de la București cu Inspectoratele Regionale ale Jandarmeriei și, în fine, ceea ce a mai rămas din Arhivele Legiunii. Munca de cercetare a arhivelor i-a permis lui Traian Sandu să lămurească motivele în virtutea cărora a prins și a avut chiar succes pe teritoriul României fascismul. Un fapt în sine relativ atipic. Căci fascismul european și-a găsit preponderent teren de dezvoltare în țările învinse în Marele Război și care, mai apoi, s-au socotit nedreptățite de tratatele de la Versailles și Trianon. Or, România a avut noroc, cum a subliniat în repetate rânduri în eseurile sale profesorul Lucian Boia. Numai că se pare că mărirea considerabilă a teritoriului țării după Marea Unire din 1919, creșterea consistentă a populației nu au fost suficiente. Caracterul rural al țării și al locuitorilor acesteia (80% țărani), populația săracă și sărăcită, nemulțumită de felul în care elitele conducătoare i-au apreciat și recompensat efortul de război, ușurința de a găsi tot felul de vinovați (de aici și fervoarea antisemită), analfabetismul ridicat, slaba experiență democratică anterioară, politicianismul exacerbat al vremii au însemnat un teren propice pentru dezvoltarea unei ideologii fasciste. Care a prins în rândurile unor intelectuali, chiar universitari, ale preoților din sate, ale studenților, îndeosebi ale celor cu resurse materiale limitate. Totul pe fondul slăbiciunii sau slăbirii intenționate a forței și coeziunii marilor partide și al tulburărilor, al corupției clasei politice, dar și al inconsecvențelor și al derapajelor Casei Regale. Manifestate îndeosebi în timpul lui Carol al II lea. Al cărui joc bizar este urmărit și el de autorul cărții.
Traian Sandu delimitează o suită de etape în dinamica fascismului românesc până în anul 1940, etape ce se suprapun în mare cu personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. Și evoluția acesteia. Chiar gradul de teatralizare al acesteia. Codreanu și-a început studenția exact în 1919. El este văzut, analizat, portretizat, evaluat echilibrat, nu caricatural, dar nici pe departe zeificat, ci ca o personalitate mai degrabă mediocră, intelectualicește precară, dar care a avut avantajul de a fi fost înzestrat cu calități de bun organizator. Avantajat fiind și de înfățișare, dar și de o fire autoritară, Zelea-Codreanu a mizat pe cuiburi legionare înțelese drept celule organizaționale de bază, ca și pe o întreagă simbolistică derivată din valorificarea ritualurilor și a simbolurilor (Traian Sandu insistă asupra relatării spectacolului în lege reprezentat de aducerea în țară și înmormântarea „eroilor” din Spania, Moța și Marin), a marșurilor etc care se vor regăsi mai încolo și în imagologia și guvernarea comunistă. Toate menite să stârnească o anume fervoare. Garda a încercat astfel să se prezinte drept reprezentantul politic al maselor populare dezamăgite, de aici și dorința de masificare a Mișcării, dorință prioritară a Căpitanului.
Studiul arhivelor a fost asociat de Traian Sandu cu o solidă bază teoretică. Autorul cărții a valorificat în cursul și în intimitatea cercetării sale cele mai recente abordări teoretice ale fascismului. La loc de cinste se află aceea a lui Roger Griffin. Care, așa după cum scrie Traian Sandu, “definește fascismul ca pe o revoluție globală, ideologic articulată, mobilizând masele prin practice de religie politică și promițând o renaștere a nației”.
Această asociere îi permite lui Traian Sandu o prezentare și o analiză critică și rafinată a faptelor. Care se vede și în ultimele două părți ale lucrării, părții consacrate Statului național-legionar și lămuririi a ceea ce s-a întâmplat după rebeliunea legionară. În timpul regimului antonescian, dar și în vremea comuniștilor.
Traian Sandu- ISTORIA GĂRZII DE FIER- Un fascism românesc; Traducerea: Simona Modreanu; Editura Cartier, Chișinău, 2019

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Nu mi se pare că Garda a fost o organizaţie fascistă în sens european( nici nu a fost catalogată astfel de europenii din Vest, nefiind inclusă în lista partidelor fasciste). Garda a fost o mişcare antidemocratică şi antisistem, bazată pe o doctrină naţionalist-ortodocsistă, cu priză în rândul tineretului universitar, a unei părţi din zona academică şi universitară, a clerului ortodox şi chiar a unei părţi din armată. Această mişcare politico-culturală a produs idoli ai culturii române ca Eliade, Cioran, Radu Gyr, etc.
    Şi ca să repet, Garda a fost o mişcare naţionalist-ortodoxă, autohtonă, antidemocratică. Cauzele apariţiei Gărzii sunt profunde şi vin din faptul că mecanismele democratice încă nu fuseseră asimilate la modul profund de populaţia României, rămasă ca mentalităţi în epoca feudală.
    Dar şi azi fenomene antisistem apar în lumea democratică. Iată, mult prea modernul „progresism” devine pe zi ce trece o doctrină politică antisistem, cu profunde conotaţii antidemocratice şi antiliberale, în ideea principală cum că mecanismele democratice au devenit inoperante iar statele-naţiune sunt structuri inutile. Istoria, din când în când, se repetă.

  2. Roger Griffin “definește fascismul ca pe o revoluție globală, ideologic articulată, mobilizând m[r]asele prin practice de religie politică și promițând o renaștere a nației”. O descriere cum nu se poate mai apta a miscarii BLM.

  3. Am citit anul trecut aceasta carte si am rămas plăcut impresionat de analiza detaliata pe care autorul a facut-o documentelor primare, in special din arhivele prefecturilor si poliției.
    Nu poti sa nu ramai impresionat de numărul foarte mare de minti stralucite care au aderat la miscarea legionara in anii 30. Autorul explica asta prin dezamăgirea tinerilor foarte educati din acei ani care nu-si gaseau loc in universitati sau in birocratia de stat,
    Surprind accentul pus de legionari pe formarea omului nou, o teza care va fi preluata peste 20 ani de comunisti (sau preluată de legionari de la sovietici).
    Din păcate cartea este scrisa (sau tradusa) fara talent, este o carte uscata, lipsesc portretele figurilor centrale ale mișcării, chiar și lui C Codreanu abia de-i sunt consacrate cateva pagini.

  4. Din comentariul Dvs. nu rezulta daca autorul a atacat cel mai sensibil si in acelas timp ( indraznesc sa spun ) FUNDAMENTAL element din existenta Miscarii Legionare. Nu este vorba ca Miscarea ” a prins in rindurile UNOR intelectuali ” , ci de alaturarea ( uneori, chiar aderarea ) majoritatii virfurilor intelectuale ale epocii. Si nu este vorba nunai de literati , filozofi, profesori si ziaristi, sau numai de Bucuresti, In orasele din provincie, in capitalelede judet, au aderat la mscare doctori, profesori, ingineri, oameni de afaceri. si simpatiile erau mari chiar si in rindurile armatei si politiei. A fost ceva mult mai profund decit o simpla ” amagire ” sau ” dezamagire ” Rezolva cartea Dlui Traian Sandu aceasta problema , ii gaseste un raspuns fundamentat ?

  5. Greu de înţeles de ce autorii unor astfel de cărţi nu caută titluri mai puţin previzibile. România are Muzeul Naţional de Istorie în reparaţii de prin 2002, iar trecutul nu interesează pe telespectatori cât actualitatea ştiristă şi cancanieră. În plus, Capitala nu mai ţine pe net din 2018 Biblioteca Digitală a Bucureştilor pentru românii din jurul ei şi din Diasporă, astfel încât nu prea mai ştiu decât specialiştii că a existat şi o Românie Regală fascistă.

  6. „Garda de Fier- un fascism românesc”

    Am citit opinia unor părerologi că românii au avut, ori au o apetență pentru fascism. La fel, am citit caracterizări ale conaționalilor în linia povestirilor istorice publicate de dl Lucian Boia, colaborator pentru cel puțin 16 ani al Securității.

    Toate popoarele au, probabil, pagini din istoria lor cu care nu au motive să se mândrească. Dar, cred că este util echilibrul și dreapta măsură în judecarea lor, repere credibile și imuabile sub influența diverselor interese, cercetători științifici onești, cu operă confirmată șamd.

    Fără a încerca în vreun fel minimalizarea ororilor comise de fascism, ori comunism, îndrăznesc să amintesc că este necesar ca fenomenul socio-politic la care face referire dl Traian Sandu și autorul articolului să fie privit în contextul istoric în care a avut loc.

    Fascinația utopiei socialiste, de dreapta, național-socialismul, sau de stânga, marxism-leninismul, a bântuit mințile unor mase largi de oameni din întreaga lume. În România, repet, fără a minimaliza efectele tragice, a fost mai degrabă vorba, la fel ca în multe alte momente din istoria noastră, de un fenomen de sincronism.

    Astfel, putem vedea chiar în vremurile actuale manifestările din România ale mişcării QAnon, pentru cei care nu știu, asemănătoare cu Mişcarea Identitară franceză, al cărui ideolog este considerat Alain de Benoist. Inițial, un simplu grup virtual, mai târziu, a coborât în spaţiul real, organizând manifestații de protest.

    Autodeclarată a fi apropiată ideologic de D Trump, QAnon a creat în numeroase ţări europene organizaţii care imită modelul fondator, inspirat din ideile Noii Drepte şi din cele ale mişcării neofasciste italiene, Casa Pound. Activitatea în România a QAnon este asemănătoare cu cea a organizațiilor similare din lume. Dar, asemănarea este… Nu-mi face plăcere să o caracterizez. Este o mizerie a mizeriei. O caricatură dezgustătoare.

  7. Hmm. Interesant! Dpdv de vedere al dvs, cartea este mai buna/aduce ceva in plus fata de lucrarile lui F. Viega? Intreb ptr ca se pare ca nu exista [inca] online/free [cartea], deci, evident, ma gandesc ce/cat aduce in plus pentru un cititor [interesat] — avand in vedere cat exista free/online deja despre subiect.Mai larg, sunt curios cum plaseaza autorul [articolului] cartea in spectrul general de literatura pe acelasi subiect [Ronnett, Clark, si evident Viega] — multumesc ptr potentiala reactie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.