În ultimul an cercurile apropiate Gărzilor Revoluționare au început să vehiculeze tot mai deschis în Iran ideea că singura garanție de supraviețuire a regimului ar fi arma nucleară — contrazicând flagrant decretul religios al lui Khamenei însuși, care califica armele de distrugere în masă „haram”. Asta în timp ce autoritățile tot declarau în țară și în afara țării că programul nuclear este unul strict civil. Acesta este unul dintre aspectele care arată ce se întâmplă cu adevărat în Iran.
În scurtul interviu de mai jos cu jurnalista Carmen Gavrilă, probabil cel mai avizat specialist din Romania în problematica iraniana, sunt punctate câteva lucruri esențiale pentru înțelegerea situației Republicii Islamice Iran, dezbinarea extremă a opoziției iraniene, forța Gărzilor Revoluționare și faptul că trebuie ținut seama de religie în viitoarea configurație de regim. Iar scenariul de care se tem cel mai mult iranienii este supraviețuirea unui regim „îmblânzit” care ulterior se reîntărește.
Carmen Gavrila a absolvit Facultatea de Limbi Straine, sectia Limba Persana si Studii Americane, la Universitatea din Bucuresti. Din 1998 este jurnalist specializat in afaceri externe, europene si problematica spatiului islamic, iar din 2004 este si corespondent in Iran si state arabe din Orientul Mijlociu pentru Radio Romania Actualitati. S-a clasat in Top 10 Cei mai buni jurnalisti de politica externa din Romania realizat de Foreign Policy Romania in 2010 si 2011. Printre distinctiile primite se numara premiul special „Media e Italia/Europa” pentru jurnalism in Orientul Mijlociu acordat la cea de‑a treia editie a Premiilor Asociatiei Jurnalistilor Italieni „Citta di Salerno” (2007). Este autoarea volumului „Revolta Orientului” apărut la Polirom în 2013.
Contributors.ro: În opinia dvs, care ar fi scenariul ideal posibil in Iran?
Carmen Gavrilă: Din punctul de vedere al unei părți considerabile a populației iraniene, scenariul ideal ar fi înlocuirea regimului, de vreme ce populația are profunde nemulțumiri, în special economice. Deja de mai mulți ani nu mai funcționează în interior, argumentul regimului de la Teheran că de vină pentru situația economică dezastruoasă sunt doar sancțiunile internaționale. E adevărat că sancțiunile au avut un efect devastator asupra vieții de zi cu zi, însă o bună parte din populație reproșează regimului corupția extinsă, resurse financiare direcționate spre actorii nonstatali din regiune ca Hezbollah și care ar fi fost necesare în economia internă, politici economice eronate și monopolul unui procent redus al cercurilor de putere (inclusiv al Corpului Gărzilor Revoluționare și fundațiilor religioase) în economie sau lipsa slujbelor pentru forță de muncă înalt calificată, iar lista poate continua. De-a lungul ultimilor ani este vizibilă o atmosferă generală de frustrare, care a izbucnit în mod repetat în proteste, iar cel mai recent val din ianuarie a fost de o amploare mai mare chiar decât cele din 2022 (și care supraviețuiește sub vorba unei mișcări civice în continuare sub numele ”Femeie Viață Libertate”).
Contributors.ro: Și care ar fi scenariul cel mai nefericit?
Carmen Gavrilă: Cei mai mulți iranieni, care ar vrea o ruptură clară cu trecutul, spun că cel mai nefericit scenariu este ca protestele din ianuarie și operațiunea americano-israeliană să lase Iranul tot republică islamică, dar cu o conducere mai ”deschisă” la cererile președintelui Trump și care apoi, în timp, după o perioadă de respiro să își consolideze din nou elementele de descurajare a intervențiilor din exterior iar în interior să fie tot mai opresivă. O altă temere este cea de război civil și de fragmentare a țării, după o eventuală prăbușire a regimului. Sunt și iranieni care se tem că deschis sau în spatele unor clerici obdienți, Corpul Gărzilor Revoluționare va transforma Iranul în dictatură militară cu elemente religioase, posibil pe linia milenarismului șiit.
Un Iran post-regim ar putea găsi mai ușor o legitimitate printr-un lider șiit reformist? Există si forțe șiite de opoziție on Iran? Ar putea ele reprezenta calea către o tranzitie spre un regim democratic sau măcar mai putin autoritar? Mulți ayatolahi consideră că Khomeini a denaturat islamul șiit transformându-l într-un instrument de putere politică. Poate avea un viitor Mișcarea Verde, de pildă?
Carmen Gavrilă: În Iran este o veche dezbatere publică, apărută încă de la nașterea republicii islamice, apoi trecută sub tăcere și reînoită în anii 90 și vizibilă și în Mișcarea Verde, privind rolul religiei în relație cu statul. După căderea monarhiei au fost ayatollahi de rang înalt religios care au argumentat că islamul și sentimentul religios vor avea de suferit în guvernarea islamică (conceptul velayat-e fariq avansat de fondatorul republicii islamcie, ayatollahul Ruhollah Khomeini). Însă, în ultimii ani, tema reformării republicii islamice în sensul de extindere, de exemplu, a spațiului de libertăți sociale și de echitate, a dispărut aproape complet din dezbaterea publică sub presiunea ultraconservatorilor. În plus, regimul a pierdut mult în termeni de legitimitate, lucru vizibil atât în prezența tot mai scăzută la alegeri de toate tipurile (unul dintre motive a fost restricționarea libertății de vot de către Consiliul Gardienilor, organism care a descalificat numeroși candidați percepuți ca insuficient de loiali ideologiei statului). Este dincolo de orice îndoială că nicio viitoare formă de guvernare nu poate funcționa în Iran fără un loc special pentru religie, fără grijă la o bună parte din populație care vrea să simtă că sensibilitățile religioase și exprimarea religioasă sunt respectate și protejate. Termenul folosit de activiști iranieni în anii 90, și chiar de fostul președinte Khatami, era ”democrație islamică”. Însă, conceptul a avut de suferit, la nivel popular, din cauza asocierii cu politicienii reformiști iranieni, care în general, au dezamăgit atât politici cât și economic. Din categoria acestora sunt și o parte dintre politicienii susținuți de Mișcarea Verde, e drept însă, că întregul curent a fost suprimat și prin intervenția elementelor ultraconservatoare din regim care au trimis în detenție la domiciliu lideri ca Mehdi Karroubi sau Mir Hossein Moussavi (el a cerut public un referendum pentru schimbarea constituției în sensul renunțării la trăsăturile islamce ale republicii).
Opinia generală în zona activistă antiregim este că Iranul este un mozaic de opinii politice, inclusiv pe linii etnice și religioase (în cazul minorităților) care nu se poate mobiliza pentru o alternativă la republica islamică atâta vreme cât fragmentele de opoziție, din țară și străinătate, se atacă reciproc uneori aproape cu aceeași fervoare cu care critică regimul și nu reușesc să găsească un liant care să țină la un loc o structură unică antiregim, măcar temporar cât să înlăture, sub o formă sau alta, republica islamică, iar abia apoi să concureze separat pentru opțiunile electoratului, de exemplu, în primă instanță într-un referendum.
Numai că, chiar dacă opoziția reușește să treacă peste diferențele semnificative, rămâne încă un obstacol aproape insurmontabil – Corpul Gărzilor Revoluționare (și o bună parte din milițiile de voluntari Basij), care are nu doar putere politică dar și militară și este direct interesat, ideologic și economic, de supraviețuirea republicii islamice.
Șiismul politic a fost în mare măsură un proiect iranian, exportat și cu bani și cu arme. Iranul a construit de-a lungul deceniilor ceea ce se numea „Axa Rezistenței” — o rețea de proxy-uri șiite: Hezbollah în Liban, Hamas (deși sunni, finanțat de Iran), Houthi în Yemen, miliții șiite în Irak, Assad în Siria. Practic toate aceste piese au fost lovite sau slăbite sever în ultimii doi ani. Cum vedeți viitorul politic al șiiților in regiune, ce se poate întâmpla? Poate că pentru facțiuni șiite din Irak de pildă ar putea fi un fel de eliberare.
Carmen Gavrilă: De la atacul Hamas în Israel în 2023, rețeaua de actori statali creată de Iran a suferit lovitură după lovitură, culminând cu decapitarea Hezbollah, considerat un fel de nestemată a coroanei de protecție în regiune și nu numai, pentru republica islamică și pierderea aliatului statal Siria, odată cu înlăturarea lui Bashar al Assad. Odată cu șubrezirea semnificativă a acestei rețele, s-a fragilizat și postura de descurajare a regimului de la Teheran, motiv pentru care, după războiul de 12 zile din vara lui 2025, în dezbaterile publice din Iran a apărut tot mai clar (mai ales prin vocea unor comentatori apropiați de Corpul Gărzilor Revoluționare) ideea că republica islamică ar fi protejată doar de arma nucleară. Asta deși, în mod repetat, autoritățile au spus în țară dar și în străinătate, că progarmul nuclear este unul strict civil și că armele de distrugere în masă sunt ”haram” – interzise din punct de vedere islamic, conform unui decret religios dat chiar de liderul suprem Ali Khamenei. În ce privește Irakul, rămâne o legătură puternică între facțiuni șiite irakiene și Teheran, e adevărat că nu cu toate, însă suficiente cât republica islamică să aibă o influență semnificativă în politica irakiană.
Republica Islamică s-a autodeclarat protectoarea șiiților din regiune, pe fondul unei istorice discriminări a acestei minorități, din Liban până în Arabia Saudită, Irak sau Bahrein. Numai că, diversele programe socio-economice și umanitare pentru aceste minorități au venit la pachet cu înarmarea de grupuri care au acționat mai degrabă în interesul geostrategic și hegemonic al republicii islamice, decât al populațiilor șiite care au avut de suferit din partea autorităților sunite din regiune (ele însele departe de formule democratice de guvernare) care s-au simțit direct amenințate de politica iraniană de exportare a revoluției islamice. În eventualitatea dispariției republicii islamice, viitorul reprezentării minorității șiite în societățile și statele din regiune, ține strict de gradul de înțelepciune și de disponibilitea la incluziune a politicilor acestor state.
Interviu de Lucian Popescu
Notă editor:
Mișcarea Verde a reprezentat cea mai semnificativă provocare cu care s-a confruntat Republica Islamică de la Revoluția din 1979. În ciuda unui debut promițător, ea s-a prăbușit treptat din cauza lipsei unei strategii coerente și a incapacității liderilor de a gestiona eficient acțiunile colective. Totul a pornit de la alegerile prezidențiale din 12 iunie 2009: realegerea controversată a lui Mahmoud Ahmadinejad a declanșat proteste la nivel național, acesta fiind acuzat de fraudă electorală. Regimul a răspuns violent — protestele au fost reprimate brutal. Cu toate acestea, impactul Mișcării a rămas profund, legitimitatea Liderului Suprem Khamenei a fost serios zdruncinată. Mișcarea Verde ca atare nu mai există sub o formă organizată, dar liderii și spiritul ei continuă să fie relevanți în contextul crizei profunde din Iran de azi. Fiecare val de proteste din Iran — 2017, 2019, 2022, 2025 — a moștenit limbajul, simbolurile și curajul ei.
Mir Hossein Mousavi, principalul lider al mișcării, este izolat fizic de peste un deceniu, dar nu tăcut. Pe 11 iulie 2025, Mousavi și-a reînnoit apelul pentru un referendum care să stabilească o adunare constituantă, prezentând-o drept singura cale de a salva Iranul. El a fost cel de-al 45-lea prim ministru al Iranului (1981-1989) și ultimul.
Iran e un proverb, o parabolă pentru toți cei care visează la suveranistanul propriei nații. Și-au distrus singuri democrația, iar acum tot ce produc sunt morți. Mulți morți. Aviz amatorilor, care ar vrea să facă la fel cu țara lor, din dragoste și patriotism, sigur că da.
O gura de ozon in oceanul de propaganda groasa si ignoranta infatuata, de specialisti si geopoliticieni moralisti „de stat”. Dna Carmen Gavrila si dnul Armand Gosu, aproape singurele repere.
De acord. Excelent interviu facut de dl.Popescu cu dna Gavrila,care chiar stie ce este acolo. Seara pe diferite canale diversi isi dau cu parerea.Prefer sa ma uit la BBC si CNN ,unde macar stim ce se intampla moment de moment.
Si ca sa dovedeasca cat de terorist e regimul de la Teheran azi au atacat Azerbaijanul care nu e in NATO, nu are baze militare americane. De ce au atacat un aeroport ? Din disperare,din greseala nu cred
nu cred ca e doar din disperare, actiunile lor dovedesc o pregatire precisa. Sunt niste conducte de gaz pe acolo. Dar, da, se poate crede ca incearca si niste rezultate, oriunde, pagube sa fie, au nevoie de ele pt supravietuire, logic sa fie si disperati, nu le sare nimeni in ajutor. Ar putea fi victoria a la Pirus a lui D. Trump, ceva cu consecinte globale, in S.U.A. , greu de anticipat …
Citesc pe The Guardian, cica ar fi conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, de titei, fireste, ar alimenta cu 30, 40 % din importurile de petrol ale Israelului. Nu e clar, ar fi si niste rute
“Trump Route for International Peace and Prosperity” (TRIPP), gave the US development rights for the proposed route connecting Azerbaijan to its Nakhchivan exclave and creating a passage between Armenia and Azerbaijan.
Iran has long opposed the planned transit route, also known as the Zangezur corridor, fearing it would cut the country off from Armenia and the rest of the Caucasus while bringing potentially hostile foreign forces close to its borders, scriu aia pe Al Jazeera. Poate in legatura cu miscarile rebele kurde care s-ar pregati pe acolo, nu stiu, oricum, cu cateva drone nu puteau decat sa trimita un avertisment. Iranienii ar fi negat loviturile. Mult mai straniu mi se pare cu racheta din Turcia, asta chiar nu le-ar ajuta la nimic.
Intr-un interviu, M. Rutte, intrebat daca poate spune cine a tras racheta ( spre Turcia ) si care a fost tinta, raspunde, destul de ciudat, cred eu, ca nu poate spune. Ce ar fi fost asa de grav sa spuna ca atacul a fost iranian ? Cu toate frictiunile dintre Turcia si Iran, – si acesta ar putea fi un motiv -, Turcia s-a pozitionat pe pozitii extrem de agresive fata de Israel, apoi, mai au si problema kurzilor in comun. Nici nu a facut tam, tamul cu care ne-a obisnuit cu prilejul oricarui incident, a ramas suspect de retinuta. Pres. Azerbaidjanului la fel, a revenit si a spus ca nu doreste un conflict cu Iranul, au existat si suspiciuni ca ar fi fost lansate atacuri asupra Iranului din acele regiuni, pe langa kurzi, mai sunt si populatiile azere, „Azerbaidjanul iranian”, deci lucrurile sunt mai complicate. Razboiul real e bruiat de un razboi informational, asupra eventualelor atacuri iraniene asupra NATO personal am mari rezerve, cui folosesc ?
M-am intins, dar n-as vrea sa fiu inteles gresit. Am cules si eu din ce am gasit, datele se schimba de la un minut la altul, cred ca nimeni nu stie prea bine care e situatia reala in teritoriu. Dupa parerea mea, cel mai bun lucru ar fi , mai ales pt. iranieni, o inchiere rapida a razboiului si caderea regimului Mullahilor. In lumea islamica procesele de modernizare au luat o intorsatura „reactionara” si anti-occidentala, chiar mai larg, in „lumea a treia”. Lucrurile se explica si prin politicile neocolonialiste, neoimperialiste si interventioniste. Ca si in cazul altor fundamentalisme, e o scleroza legalista a Shiismului traditional. Nu neg insa ca mi-as dori sa fie si inceputul sfarsitului pt. Trumpism/MAGA, care e domnia haosului, dupa parerea mea, un pericol mult mai mare decat Iranul pt. ordinea globala. Ati vazut? Urmeaza Cuba. Cine mai urmeaza?, Mexic, Canada, Islanda, America de sud, Antarctica, planeta Marte …
Regret ca am citit cu intarziere ce ati scris.Aveti mare dreptate. Regimul lui Trump este asemanat, si nu de putine ori in presa internationala, cu unul fascist. Trump e un dictator decrepit,insa extrem de agresiv. Cine a atacat congresul USA , daca nu sustinatorii lui fanatici impinsi de el de la spate?. De atunci congresul USA nu mai e ce era, practic nimeni nu protesteaza si Trump face ce face….Seful Pentagonului a zis ca Trump e unsul lui Isus ,intr-un razboi sfant. Astfel de tampenii nu auziti nici macar la rusi. Fanatism religios ca cel din Iran. Fanatismul e mana in mana cu fascismul.
Acum in Teheran e jale .Bombardamente non stop .Se pare si ca al treilea esalon politic al Iranului a fost distrus . Aceste regimuri de tiranie mascate politic , religios sau orisice ar fi ele sunt o nebunie .Puterea le ia mintile .Tot ce stiati despre razboi sau despre interventii militare terestre , ca si obictiv asumat de cucerire ,a unei natiuni , trebuie dat deoparte .Trump ofera lumii o noua varianta .Distrugem orisicare regim (conducatorii lor ) pina cind ultimii alesi isi inregimenteaza deciziile la cele ale occidentului . Totodata in mod progresiv va distrugem toate capacitatile economice si va veti afla sub enbargou vesnic daca nu faceti ce vi se spune . Oricare amenitare va fi tratata in acest fel .Nu mai avem timp de glume iar diplomatia nu mai este necesara decit in masura in care cineva trebuie sa anunte pe altcineva .
Spuneti ca, citez ”Puterea le ia mintile” celor din elita iraniana. Cred ca in acest moment nu puterea le ia mintile ci faptul ca astazi, actori statali externi care deja nu mai pot fi nici influentati nici neutralizati, creaza si consolideaza in fiecare zi contextul care va face posibila responsabilizarea in viitorul apropiat a acestor elite pentru modul violent in care au exercitat puterea si pentru modul similar in care au incercat sa o conserve si sa o proiecteze in interiorul Iranului dar mai ales in exteriorul lui.
Doamna Gavrila:”Cei mai mulți iranieni, care ar vrea o ruptură clară cu trecutul, spun că cel mai nefericit scenariu este ca protestele din ianuarie și operațiunea americano-israeliană să lase Iranul tot republică islamică, dar cu o conducere mai ”deschisă” la cererile președintelui Trump și care apoi, în timp, după o perioadă de respiro să își consolideze din nou elementele de descurajare a intervențiilor din exterior iar în interior să fie tot mai opresivă. O altă temere este cea de război civil și de fragmentare a țării, după o eventuală prăbușire a regimului. Sunt și iranieni care se tem că deschis sau în spatele unor clerici obdienți, Corpul Gărzilor Revoluționare va transforma Iranul în dictatură militară cu elemente religioase, posibil pe linia milenarismului șiit.”
Chapeau,doamna!!!,Va multumesc contributors pt. scurtul interviu,respect!!!!;ce bine ca ati atins multe subiecte interesante, stiam cam putin despre opozitia democratica iraniana.
Pai atit punctat f clar pericolele,(asta pt anumiti euforici de aici si de aiurea care se bucura cam devreme) trebuia sa va referiti un pic si la riscurile uriase ale unei interventii terestre dar nu conteaza atit de mult, se intelege de la sine.Oricum cel mai rau imi pare de amaritii din opozitia iraniana.Intrebarile cheie fara raspuns, deocamdata: se va transforma Iranul intr-o a doua Sirie,la fel de singeroasa sau chiar si mai singeroasa?!Vor reusi cei din opozitie (cu sau fara sprijin terestru american) sa anihileze complet pericolul reprezentat de garzile revolutionare?!
Pe de alta parte trebuie sa ne intrebam: IN CE MASURA acest razboi va afecta miscarea jihadista mondiala?CUM vor reactiona?Are Iranul celule in adormire gata sa comita atentate chiar si in Europa, eventual doar in tarile care sprijinia SUA si Israelul?Citi islamisti se vor radicaliza comitind atentate in tarile din Golf,impotriva americanilor,de exemplu?Intrebari fara vreun raspuns plauzibil, deocamdata.
Pe de alta parte sa NU uitam ca platim indirect dupa aproape 40 de ani greselile si duplicitatea occidentului care au sprijinit aproape pina la final in regim dictatorial pretins democratic dar pro occidental,cel al sahului a caror excese,greseli si politici represive, brutale a dus la triumful teocratiei islamice cu ample si profunde consecinte pina astazi….Cinic spus, au avut rusii,mai corect sovieticii ticalosii lor si regimurile lor ticaloase dar si occidentul i-a avut pe ai lui:sahul,Contras in Nicaragua sau Pinochet in Chile,etc….Real politicul…
PS: si ceva interesant, F IMPORTANT apropo de marasmul numit teocratia siita iraniana.Ce spune Ioana Mates despre mentlaitatea siita:
„În logica politică occidentală, liderul se conservă. Puterea trebuie păstrată. Continuitatea instituțională este prioritară. În logica simbolică a șiismului revoluționar, însă, martirajul nu este o slăbiciune. Este o formă de legitimare supremă. Moartea asumată poate deveni mesaj. Poate deveni combustibil ideologic. Poate consolida o narațiune de rezistență și sacrificiu. Dacă un lider șiit își asumă conștient riscul, nu este doar un act personal. Este un act cu valențe teologice și geopolitice. În cultura politică iraniană, martirul nu este învinsul. Martirul este catalizatorul. Nu este sfârșitul unei idei – este începutul unei mobilizări”.
„Așadar, poate că întrebarea nu este „de ce a fost facil?”, ci „a fost, într-adevăr, o vulnerabilitate… sau o asumare?” Istoria arată că în spațiul ideologic al șiismului, moartea poate fi transformată în instrument de putere. Iar uneori, liderii nu fug de martiraj. Îl aleg. Consecințele însă vor fi dramatice pentru lumea musulmană”.
Concluziile le putem trage usor(DACA putem, unii sunt prea pierduti in eufori):paradoxal se pare ca moartea liderilor siiti ar putea fi un catalist pt. radicalizarea multor iranieni,in schimbul uneo victorii a rationalului.Urite vremuri.Se pare ca monstrului ii vor rasari multe capete in locul celor taiate;pina cind?!?
Ce mai, spalarea creierelor cu asemenea idei este cheia pastrarii puterii.
nu cred ca cineva, amis, evrei spera sau intentioneaza instalarea unui regim democrat dupa model occidental. Interventia armata a fost doar o lovitura pt a-i impiedica un pic in planurile lor nucleare si indirect sa-i dea o palma cu piciorul Chinei.
Daca nu se potolesc vor fi loviti din cind in cind, daca nu cumva se va ajunge chiar la arma njclera. Intrebati-i pe jaoonezi.
Vreau sa fac o mentiune despre terorismul islamist ( nu „islamic”) .
Militiile shiite au fost declarate teroriste, dar e vorba despre un terorism mai aparte, net diferit de terorismul jihadist, cu lupii singuratici etc. Trebuie facute niste distinctii necesare. De aceea, teoria „celulelor” shiite infiltrate in Occident e foarte dubioasa, nu e in stilul Shiitilor ( nu imi aduc aminte de atentate shiite in Occident ), sa nu amestecam lucrurile. Jihadul islamist este sunnit ( aripi fundamentaliste sunnite, nu inseamna ca Sunnismul ca atare ar fi terorist !, tot asa cum Crestinismul, de ex., nu se identifica cu „Natiunile crestine ariene”!) , considerat o aripa salafista, integrista, Al-Qaeda, ISIS, Boko Haram etc. au fost sau sunt sunnite si in razboi permanent cu Shiismul, chiar principalul lor adversar ( si printre shiiti au facut cele mai multe victime ! ). Va aduceti aminte de atentatele acelea din Irak, imediat de dupa „eliberare” ? E o mare confuzie, nu tocmai ingenua, lejeritate asem. cu aceea a acuzatiilor regimului secularist al lui Saddam de legaturi cu teroristii. Cel putin ar trebui sa facem distinctie, aici, intre doua feluri de terorism si multi cercetatori au ridicat obiectii serioase daca Hezbollah sau Pasdaran ar fi teroriste in definitia mai stricta a termenului. Sunt, s-ar putea spune, ca multe alte miscari revolutionare radicale, religioase sau nu, paramilitare, in special acelea fasciste, ordonate, centralizate. Asa, multe dintre actiunile occidentalilor pot fi la fel de bine – si au fost – considerate drept teroriste, dupa exact aceleasi criterii ! Dar, desigur, depinde de cine stabileste regulile jocului (n.b., recentele declaratii) si „definitiile”. Cum era povestea aceea cu Cezar sau Napoleon si piratul ? : „daca as avea o flota, as fi cuceritor!”
Dar aceste grupari „de elita” nu prea au componenta atat de definitorie a terorismului „clasic”, nihilismul si anarhismul revolutionare. Hamas e, desigur, sunnita, din Fratiile musulmane, miscari integriste aparute recent in Islam si din contactul cu Occidentul, paradoxal, initial inovatoare, modernizatoare ( legendarul Al Afghani era un aventurier persan – nu afgan, el voia sa treaca drept sunnit – scolit in Anglia, se presupune, spion multiplu si francmason pe deasupra, ca si S. Qutb, de altfel ). Cu Shiismul e vorba despre cu totul si cu totul altceva, sunt diferente foarte mari ce scapa observatorilor occidentali superficiali si neinteresati si care cred ca toti musulmanii sunt la fel si inclinati spre fanatism si terorism ! Desigur, si martienii sunt toti la fel, sunt verzi. Intre Sunniti si Siiti diferentele sunt mult mai mari decat, sa zicem, intre crestinii ortodocsi, cei sirieni, si ultimele miscari americane neoprotestante, pana intr-acolo incat s-a vorbit chiar de religii diferite. Tocmai aceste diviziuni sectare letale ale lumii musulmane, prin definitie una tribala, au fost si sunt exploatate de colonialisti. Exista antecedente istorice, de ex., cu terorismul medieval al celebrilor „Asasini” Ismailieni ( desi se pare ca e vorba mai mult de un mit, construit de adversari ). Ismailismul, o ramura, cea mai radicala spiritual, a Shiismului, este foarte anti- fata de Islamul sunnit, un fel de contra-Islam din interiorul Islamului sau un Islam total diferit, opus aceluia „oficial”, similar gnosticismului antic fata de Crestinismul „oficial” – si Shiismul in general are acest caracter de „gnosticism” in interiorul Islamului ( Imamul corespunde oarecum „Paracletului” din conceptiile gnostice crestine, nu e o „intrupare”, ci o epifanie, etc., pot fi facute paralele cu Joachimismul, cu asteptarea „celei de-a treia domnii”, a Spiritului … ) Asta, pt. a oferi o impresie, foarte generala, despre o lume total necunoscuta „comentatorilor”.
In fine, terorismul islamist, cum s-a manifestat in ultimele decenii in Occident, apartine Fratiilor musulmane sunnite, miscari fundamentaliste recente si foarte impregnate de ideologii revolutionale occidentale, organizate ca niste „masonerii”, si au fost sustinute, din umbra, de clericii salafisti fundamentalisti si, se presupune, chiar de regimurile fundamentaliste arabe, wahabbite. Bin Laden era saudit, nu persan.
Dar, din nou, in acest ocean de propaganda belicoasa si baloasa, pe cine mai interseaza detaliile ? … Avem in schimb niste caricaturi decupate din Rambo 3.
Imi cer scuze pt aceasta intindere, dar pur si simplu nu se vorbeste despre aceste lucruri, cred eu, importante.
Dupa cunostintele mele, nu e „scris” sau „inscris” nicaieri, in Constitutie sau in vreo scriere importanta, sacra sau profana, iraniana, „juramantul de a distuge Israelul”, va rog sa remarcati vagul exprimarii. Mi-ar placea ca un specialist sa clarifice aceste lucruri. Acesta e un fals fluturat cu dezinvoltura de mai toti comentatorii politici asa-zis „obiectivi”, cum le e felul, e pura propaganda. Intr-adevar, in predicile lor clericii iranieni repeta intr-una ca statul Israel trebuie desfiintat si locurile sfinte eliberate. Nu inseamna distrugerea locuitorilor, a evreilor sau tuturor evreilor, ceva in genul vreunei exterminari. Apoi, e total absurd, cum ar putea sa dea cu bombe nucleare peste Ierusalim ?, ceea ce ar fi profanarea suprema. Aceasta obsesie politico-religioasa poate fi explicata, mai simplu, prin conditiile istorice si „geopolitice”.
Cu greu se poate vorbi despre antisemitism, nu e vorba despre „antisemitism” in sens occidental, si acesta e efectiv o inventie occidentala, in cadrul crestin, – mai degraba de antioccidentalism, dusmanul principal al fundamentalismului shiit iranian fiind Occidentul „satanic”. Ierusalimul ocupa un loc important in Islam si in Shiism in particular ( al treilea loc sfant, dupa Mecca si Medina, locul de unde Profetul s-a inaltat la cer ), ca si in Crestinism de altfel, in eshatologia shiita, ce influenteaza politica. Mai concret, „obiectivul” este eliberarea Ierusalimului de sub dominatia israeliana. Se uita prea usor ca Ierusalimul e locul sfant al celor trei religii monoteiste, ireconciliabile dogmatic si cam toate impartasesc, mai pe fata, mai pe ascuns, aceasta idee !
Dar si in eshatologia crestina Israelul si locurile sfinte joaca un rol la fel de important, deci nu e nici pe departe ceva atat de exceptional ! – anume, in unele confesiuni sau miscari, eliberarea sau reconstituirea Israelului si a Templului – vazute, in functie de rit, fie ceva pozitiv, fie, mult mai adesa, negativ – , adesea cu convertirea evreilor ! A fost mult timp o credinta catolica ! Ceea ce nu e atat de filosemit cum li se pare multora azi, din contra ! E disparitia identitatii evreiesti, evreii care nu vor fi distrusi, „pedepsiti” pt. nercredinta si chiar „deicidul” lor, se vor pocai si converti.
De asemenea, in diverse eshatologii crestine apocrife, falsul Mesia evreiesc de la sfarsitul timpului, fara sa mai amintim de varietatile antisemitismului religios crestin, care e radacina tuturor formelor de antisemitism, si care leaga direct Antihristul de evrei. Pe scurt, istoric crestinii sunt mult mai ostili evreilor si Iudaismului decat musulmanii, asa numitul „Iudeo-Crestinism” fiind o inventie pur nominala, goala de sens, compensatorie, postbelica, simbolizant acceptarea Iudaismului de catre Crestinism, ca un fel de frate sau sora mai mici, ceea ce implica evident tot o devalorizare.
Aceasta ostilitate intre religiile monoteiste e milenara, sa zicem ca fundamentalistii – nu numai cei Shiiti !, ci si evanghelistii, de fapt catolicii insisi pana pe la inc. sec 20, – au reluat aceasta ostilitate medievala, cu razboaiele lor sfinte. Pe langa acestea, fundamentalismul rival, Wahhabismul, considera ca Shiismul e „politeism” si „idolatrie”, nerecunoscandu-l drept islamic ! Iata deci cauzele mai profunde ale rivalitatii regionale.
Fundamentalistii crestini, asa-numitii „sionisti crestini” ( Hegseth, seful Pentagonului, este unul dintre ei ), au si ei „inscrisa” in teologia politica ( si uneori si pe muschi, tatuata, cazul aceluiasi Hegseth ) distrugerea Islamului !
Toata aceasta agitatie pleaca de la fapt de la afirmatiile lui Ahmadinejad, din 2005, intr-un context asemanator cu acela de acum, ca Israelul ar trebui „sters de pe harta”.
V. Jonathan Cook: Israel and the Clash of Civilisations. Iraq, Iran and the Plan to Remake the Middle East.
Fapt interesant, se estimeaza ca in Iran mai exista o comunitate ce aprox. 10000 de evrei, din 150 000 care erau pe vremea Sahului si care ulterior au emigrat. Este recunoscuta si reprez. in Parlament ca grup minoritar religios. Desi situatia lor nu este tocmai confortabila – cum nu este nici a iranienilor obisnuiti-, multora li s-a oferit posibilitatea de a emigra si au refuzat, considerandu-se cetateni iranieni, aceasta realitate contrazice portretizarea regimului iranian drept „antisemit” dupa criteriile occidentale si arata cat de inadecvate sunt acestea pt. alte societati. In plus, cine studiaza un pic istoria moderna a Iranului poate intelegea originile colonialiste si imperialiste ale acestor conflicte, ce pot explica si radicalizarea orientalilor. Pt. mine e insa de-a dreptul dezgustatoare lipsa de empatie si chiar slugarnicia lasa a unor comentatori romani, care se mai bat si cu pumnul in piept ca sunt crestini – soimii autohtoni -, fata de populatia iraniana, miscati de ura inter-religioasa. Sunt la fel de fundamentalisti ca Mulahii pe care ii blameaza, de altfel, aceiasi „familisti crestini” pt care femeia anonima e caminul casei, mama soldatilor patriei si anexa la cratita, unde hijabul e inlocuit cu basmaua ortodoxa. Un purtator de cuvant ortodox trocmai se referea, cu vadita satisfactie, la „ploaia de foc”, pasamite pedeapsa divina asupra necredinciosilor, ca si cum asceasta ar cadea doar asupra „teocratilor”. Dar, se stie, romanul tine dintotdeauna cu cei puternici, cu invingatorii, e si el un pic imperialist, intorcand-o, daca e nevoie, pe ultimii metri. Fundamentalistii sunt pretutindeni la fel, chiar daca sunt la costum si parfumati.
Pana ce specialistii s-or mai gandi sa lamureasca problema „stergerii Israelului inscrisa in Constitutie”, repetata de dimineata pana seara de tot felul de umanisti telegenici binevoitori, ba zambareti, ba incruntati, J. Cook, dizident evreu, in lucrarea citata mai sus, spune, interpretartie ii apartin:
The quote endlessly attributed to Ahmadinejad that he wanted to ‘wipe Israel off the map’ – a reimagining of a familiar Zionist fear that the Arabs want to ‘drive the Jews into the sea’ – was a straightforward mistranslation of one of his speeches, an error that quickly gained a life of its own after the mistake was originally made by the overworked translators of an Iranian news agency. Accurate translations were quickly offered by Farsi experts, including Juan Cole, a professor of the Modern Middle East at the University of Michigan and former editor of The International Journal of Middle East Studies. On his website, he noted that Ahmadinejad was actually quoting from the late Iranian spiritual leader Ayatollah Khomeini, who was himself comparing Israel’s survival as an ethnic state with the illegitimate regime of the former Western-backed Shah of Iran.
The phrase [Ahmadinejad] then used as I read it is ‘The Imam [Khomeini] said that this regime occupying Jerusalem (een rezhim-e ishghalgar-e qods) must [vanish from] from the page of time (bayad az safheh-ye ruzgar mahv shavad).’ Ahmadinejad was not making a threat, he was quoting a saying of Khomeini and urging that pro-Palestinian activists in Iran not give up hope – that the occupation of Jerusalem was no more a continued inevitability than had been the hegemony of the Shah’s government.
Arash Narouzi, an Iranian intellectual who was no friend of the regime in Tehran, made much the same point:
What exactly did he [Ahmadinejad] want ‘wiped from the map’? The answer is: nothing. That’s because the word ‘map’ was never used. The Persian word for map, ‘nagsheh’ is not contained anywhere in his original Farsi quote, or, for that matter, anywhere in his entire speech. Nor was the western phrase ‘wipe out’ ever said. Yet we are led to believe that Iran’s president threatened to ‘wipe Israel off the map’ despite never having uttered the words ‘map’, ‘wipe out’ or even ‘Israel.’
In continuare, nu mai dau fragm. , se refera la infamele conferinte negationiste sustinute in Iran, considerand ca erau, in esenta, niste raspunsuri la provocari ( caricaturile blasfemiatoare daneze, parca ) si la ceea ce se considerau a fi dublele standarde occidentale, in sensul ca ” daca voi va atingeti de cele mai sfinte lucruri ale noastre, vom raspunde si noi la fel”, etc. Ideea e ca lucrurile trebuie puse in contextul lor, tensiuni, provocari, si de o parte si de cealalta.
Imi cer scuze pt. intindere, am vrut ca subiectul sa aiba o demonstratie si incheiere.
Mea culpa.
Hezbollah are o istorie sangeroasa a atentatelor teroriste, mai ales in prima perioada, clandestina, legate din razboiul din Liban. „Septembrie negru” in ’86 in Paris, suspecta pt. atentatul din Buenos Aires AMIA din ’96.
p.s. Pt. acuratete, Wahabbismul e „confesiunea” religioasa a Sauditilor, vazuta ca o deviatie chiar in restul Islamului sunnit si ca atare respinsa, in Emirate, in Siria etc., ceea ce a dus la numeroase conflicte. A fost adesea comparata cu puritanismul crestin, prin violenta si iconoclasm. Din nou, este recenta, din sec. 18 – 19, deci nu reprez. nici pe departe Islamul sunnit traditional, pe care efectiv l-a devastat in peninsula.
wahhabism, scuze, nu am mai corectat
Şi în România, „de-a lungul ultimilor ani este vizibilă o atmosferă generală de frustrare” produsă de „monopolul unui procent redus al cercurilor de putere în economie sau lipsa slujbelor pentru forță de muncă înalt calificată, iar lista poate continua. „