joi, septembrie 21, 2023

Generalii lui Trump. Va deveni America un ”stat-garnizoană”?

Pe 20 ianuarie a.c., Donald Trump va fi învestit ca președinte al SUA. Deși era de așteptat ca apropierea ceremoniei de depunere a jurământului să aducă serenitate și acceptarea rezultatului votului, dimpotrivă, asistăm la o escaladare a tensiunilor politice și la plantarea unor câmpuri minate, pentru Administrația Trump. Pe zi ce trece apar noi temeri și scenarii fataliste promovate, la nivel global, de către „o anumită parte a presei”. Un asemenea scenariu catastrofic se referă la faptul că generali în rezervă vor ocupa posturi importante în Administrația Trump, ceea ce va duce la construirea unui stat militarist și, implicit, va crește pericolul declanșării unui război. O critică, în acest sens, a progresiștilor ”, preluată de TomDispatch.com, este făcută de William J. Astore într-un articol cu titlul ”Too many generals spoil democracy.

Pe baza acestor presupuneri, unele centre de putere din România au construit propriile scenarii, considerând că vor avea mâna liberă în scoaterea la suprafață a rețelelor de putere bine camuflate până acum câțiva ani. Astfel, ziarul ”Național” susținea, în 19 decembrie 2016, că nominalizările unor generali, făcute de Donald Trump sunt un semnal pentru Dragnea: ”…presedintele ales al Americii anunță deja, pe zi ce trece, că va umple Casa Albă cu generali veterani, dar, mai ales, cu oameni apropiați de Armată și de sistemul de apărare, iată că și românii încearcă să țină pasul cu viitoarea stare de fapt din cadrul Administrației SUA” [i].

Scopul acestui articol este de a analiza plauzibilitatea unui asemenea scenariu fatalist și de a estima, pe scurt, impactul lui pentru România.

Cine sunt generalii lui Trump și ce acuzații li se aduc?

În perioada de tranziție, generalii au devenit un bazin de recrutare pentru funcții politice civile, printre cei nominalizați regăsindu-se și generalii David Petraeus (pentru Departamentul de Stat) și Jack Keane (pentru Pentagon). Deși au fost vehiculate mai multe nume, până la urmă doar trei generali au primit posturi cheie: generalul Michael T. Flynn (fost şef al D.I.A.) desemnat pentru funcția de consilier pentru securitate naţională, generalul James N. Mattis, supranumit ”Mad Dog” (infanterie marină), în postul de secretar la Pentagonului și generalul John F Kelly, numit secretar pentru Homeland Security. Cei trei au fost deja audiați și votați, obstacolul cel mai greu de trecut fiind dispensa pe care trebuia să o obțină generalul Mattis, pentru că o lege nu-i permitea să obțină acest post dacă nu are 7 ani de la trecerea în rezervă.

Este adevărat că, cei trei, ocupă funcții strategice. Acuzațiile aduse de presă se bazează pe declarații, pe luarea unor poziții sau pe elemente din biografia personală a generalilor Flynn și Mattis, descrise cu lux de amănunte de media americană și răstălmăcite de către presa românească. Îi voi lăsa pe alții ”să ghicească în cafea” și mă voi concentra pe o analiză instituțională.

Mai întâi aș vrea să explic de ce au fost consultați atâția generali, în etapa de tranziție, ceea ce a creat această temere de militarizare. Cred că este o problemă de context politic intern, în special de faptul că o parte din elita republicană s-a opus lui Donald Trump, în timp ce elita militară i-a acordat sprijinul.

Să ne amintim că, în vara anului 2016, o parte din elita politicii externe și de securitate din Partidul Republican, profesori, analiști și foști oficiali în Administrația George W. Bush (între ei Michael V. Hayden, John D. Negroponte, Robert B. Zoellick sau Eliot A. Cohen) au semnat o scrisoare, prin care și-au exprimat opoziția față de Trump, considerându-l un risc pentru securitatea națională și pentru bunăstarea Amercii[ii].

Însă, în septembrie 2016, un grup de 88 de generali au trimis, la rândul lor, o scrisoare de sprijin pentru Donald Trump, văzând în el omul care va corecta cursul politicii externe și de securitate[iii]. ”Curtarea” generalilor a făcut-o și Hillary Clinton, mai întâi prin discursul generalului John Allen, la Convenția Democratică din iulie 2016, apoi printr-o scrisoare semnată de 95 de generali, ce a apărut doar la câteva zile după scrisoare celor 88 de generali ce-l sprijineau pe Trump[iv].

Explicația de ce generalii în rezervă au devenit ”câmp tactic” pentru campania electorală se datorează faptului că armata americană are o foarte bună imagine publică iar ”spin-doctors” specializați în marketing electoral au captat această resursă. Este o enigmă de ce mass-media prezintă pericolul militarismului doar în cazul generalilor lui Trump, deși generalii lui Hillary au fost la fel de numeroși și de activi în campania electorală. Cert este că generalii lui Trump îl vor ajuta în bătălia instituțională.

Apropos de bătălia instituțională: Trump s-a anunțat ca un președinte anti-sistem, ceea ce înseamnă că va trebui să aibă piloni de forță împotriva ”paraziților” de pe Wall Street (lobby economic) și ”paraziților” de pe K-Street (lobby-ul politic) dar și frontul deschis cu o parte din serviciile de informații. Abordarea anti-sistem a lui Trump nu este de tip revoluție ci se va desfășura în cadrele instituționale ale Constituției americane. Din această perspectivă, cea mai importantă problemă instituțională reclamată este cea a mecanismului de control democratic civil.

Ce este controlul democratic civil?

Controlul civil asupra militarilor reprezintă un mecanism democratic specific societăților liberale, cu origini în constituționalismul și cultura politică americană. Părintele teoriei controlului democratic civil a fost Samuel P. Huntignton (”The Soldier and the State”), paradigma sa fiind ”exportată” ca normă comună în NATO, inclusiv în România. Teama de lovituri de stat își are originea în Convenția pentru Constituție (1787), făcând ca SUA să aibă armată permanentă abia în secolul XX. Controlul civil este văzut ca un proces, în care dreptul de control (oversight) îl au politicienii pentru că lor li se deleagă puterea, prin alegeri libere. Acest mecanism este mai complex, realizat printr-un set de pârghii, în care toate cele trei puteri (executivă, legislativă și judecătorească) au câte ceva de spus. Au existat doar 3 cazuri în istorie de conflicte ale președintelui american civil cu generalii: cel al lui Lincoln cu McClellan, Truman cu MacArthur și Obama cu McChrystal. În toate cazurile a prevalat puterea comandantului suprem. Asta nu însemană că nu au existat miniștri proveniți dintre generali, după trecerea în rezervă, cazurile lui George Washington, George C. Marshall sau Collin Powell sunt cele mai cunoscute. Deci există o temere istorică difuză dar nu o problemă instituțională pentru ca generalii lui Trump să ocupe funcții în administrație.

O altă problemă este de natura diferențelor culturale. Dacă militarii sunt preocupați de războaie nu dezvoltă ei oare o cultură militaristă, îndepărtându-se de cultura democratică a societății-mamă? Problema aceasta și-au pus-o sociologii militari care au realizat două cercetări profunde ale diferenței culturale între armată și societate. Prima dintre ele este o cercetare făcută, la sfârșitul anilor 1990, sub coordonarea profesorilor Peter Feaver și Richard Kohn, din care rezultă niște diferențe de opinii și atitudini între civili și militari dar nu de natura unei ”prăpăstii”[v].

A doua cercetare a fost publicată anul trecut, la Hoover Institution, unul dintre co-autorii studiului ”Warriors and Citizens” fiind, paradoxal, James Mattis[vi]. Din concluziile studiului rezultă că există opinii divergente dar și soluții și politici pentru remedierea acestor diferențe. Tot de aici rezultă că militarii sunt mai sceptici la angajarea trupelor în aventuri militare în afara granițelor.

Așadar avem problema numirii a trei generali rezerviști în posturi ministeriale ale Administrației Trump și acuzația de creare a unui stat-garnizoană, ce poate aduce perspectiva unui război mondial. Din punctul de vedere al tradiției istorice, a precedentului constituțional și legal există puține șanse de materializare a unui asemenea scenariu. Așa cum arată studiile de sociologie militară, generalii sunt chiar mai reticenți în angajarea propriilor militari în războaie, iar diferențele culturale între militari și civili nu sunt așa de radicale.

Implicații pentru România

Nu imi doresc să mă lansez în predicții despre evoluția politicii externe și de securitate a SUA. Există, însă, câteva „constante” în estimări: faptul că Trump are o doză de impredictibilitate în decizii, că este un bun negociator și că va încerca să scoată Wall Street și K-Street în afara jocului dar va negocia instituțional deciziile cu majoritatea republicană din Congres și că va încerca să ocolească presa progresistă. Din aceste ”semnale slabe” se pot face, totuși, niște recomandări pentru decidenții români.

În primul rând, numirea celor 3 generali de către Trump în posturi civile nu trebuie să fie un semnal că, generalii din fosta Securitate, trebuie să clameze poziții în guvernul României. Dimpotrivă, trebuie analizat cum funcționează mecanismul de control civil în România, după scandalul Ghiță-Gate, și el trebuie perfecționat. Nu există nicio asemănare de anvergură între generalii de armată Flynn, Mattis, Kelly și generalii de securitate Iulian Vlad sau Aurel Rogojan.

În al doilea rând, este nevoie de multă atenție la conexiunile informaționale. Este curios cum toată România a susținut-o simbolic pe Hillary Clinton și cum presa, analiștii sau politicienii s-au inspirat și se inspiră doar de la surse gen New York Times, Washington Post, Huffington Post, CNN sau The Guardian. Pare că nu a studiat nimeni mecanismul de comunicare, prin social media și ”tweet-politics”, folosit de echipa lui Donald Trump în câștigarea alegerilor.

În al treilea rând, se remarcă lipsa de substanță a Parteneriatului strategic româno-american, în sensul că s-au creat așteptări că americanii ne vor apăra, că nu trebuie să investim în auto-apărare (cum au făcut polonezii, de exemplu). Asta ne slabește puterea de negociere și de descurajare, dacă Trump decide, din motive de interes american, să facă pace cu rușii. Parteneriatul trebuie să treacă dincolo de trimiterea de trupe în Afganistan și de parteneriatul SRI-FBI, construind parteneriate pe orizontală, la nivel academic, neguvernamental sau de afaceri.

În ultimul rând, aș propune ca la ”academiile de științe ale securității” să se introducă cursuri de înțelegere a negocierii, pentru a-l înțelege pe Trump și să se scoată cursurile de tip ideologic. Un prim test de înțelegere a direcției de politică globala va fi dat de către Trump și generalii săi imediat, la Forumul de la Davos, sau la Conferința de securitate de la Munchen, din februarie. Acolo vom vedea cum vor fi tratate problemele globale fierbinți, cum se vor armoniza punctele de vedere ale Administrației SUA și care este viziunea Administrației Trump. Până atunci cred că e bine să reamintim vorbele lui Nicolae Titulescu ”Pentru o buna politică externă, dați-mi o bună politică internă”.

NOTE    ________________


[i] Catalin Tache, Guvernul vine din „Padure”!, Național, 19.12.2016, disponibil la:   http://www.national.ro/dezvaluiri/guvernul-vine-din-%E2%80%9Epadure%E2%80%9D-564731.html/

[ii]The New York Times, August 8, 2016,  “A Letter From G.O.P. National Security Officials Opposing Donald Trump”, disponibil la: http://www.nytimes.com/interactive/2016/08/08/us/politics/national-security-letter-trump.html

[iii] ”Open Letter from Military Leaders”, disponibil la: https://assets.donaldjtrump.com/MILITARY_LETTER.pdf

[iv] ”Ninety-Five Retired Generals and Admirals Endorse

Hillary Clinton”, disponibil la: https://timedotcom.files.wordpress.com/2016/09/ninety.pdf

[v] Vezi P. Feaver, R. Kohn, (2002), The Civil-Military Gap and American National Security, MIT Press.

[vi] Vezi Kori N. Schake, James Mattis, Warriors and Citizens, Hoover Institution Press, 2016, disponibil la: http://www.hooverpress.org/Warriors-and-Citizens-P627.aspx

Distribuie acest articol

51 COMENTARII

  1. In marea de dezinformari din presa romaneasca si „speriat” de prezicerea ca alegerea lui Trump va aduce Apocalipsa, un articol excelent. Lucid.
    Felicitari autorului, dl Marian Zulean.

  2. „Este curios cum toată România a susținut-o simbolic pe Hillary…” Dar nu si inexplicabil.

    Hillary a fost candidatul corect politic, si ca urmare sustinerea ei a fost calea mai usoara, insotita de mangaieri pe crestet si bucatele de zahar virtuale din partea presei progresiste, in plus ea a fost si candidatul mai bine cotat.

    Asta a intrat in combinatie cu lenea mioritica si cu lunga traditie de a ne da bine pe langa sultan. Si uite asa sustinatorii ei au fost foarte vocali si ai lui au tacut, pentru ca cei de alta parere au stiut ca e mai bine sa nu te pui cu prostii ca te aduc la nivelul lor si te bat cu experienta.

  3. Mircea Badea s-a autoproclamat singura voce din România favorabilă lui Trump (înainte de alegeri). Dar n-a fost nici pe departe singura.

      • Nu ați citit cu atenție. Articolul acela nu este despre ‘lovitura de stat’ din 2012, ci despre referendumul din același an. Autorii nu sunt pro-Ponta, ci anti-Băsescu (tyrant; hugely unpopular; no respect for the government’s social and economic reform agenda and the Romanian Constitution) și pro-popor (Romanian people will have an opportunity to cast their own vote; we hope and suspect that the will and interests of the Romanian people will triumph).

        • Dumneavoastră nu ați citit deloc cu atenție. Sau pur și simplu sunteți incapabil să pricepeți un text scris. Sau mințiți din reflex pe față precum Antenele și RTV-urile.

          Articolul e scris în iulie 2012 după tentativa de lovitură de stat a lui Ponta și Antenescu (schimbarea ilegală a președinților camerei și senatului, limitarea drastică a competentțelor CCR, înlocuirea de asemena ilegală a avocatului poporului, etc.). Podesta se referă la ea numind-o „the country’s current political crisis” și acuză presa americană câ îndrăznește să se atingă de mărețul și genalul Ponta.

          Podesta dedică 3 paragrafe din 11 înjurării lui Băsescu (securist, corupt etc.) iar restul sunt limbi catifelate peste bucile lui Dottore: „ The new prime minister, who is not yet 40 years old, made his name as a general prosecutor and reformer” :P Ce „nume” și-a făcut Ponta ca procuror?! Prinderea muștelor în Cișmigiu?! Cazjl Panait?!

          Sau: „In parallel, the new prime minister pledged to improve pay for public servants such as teachers and nurses and to return illegally confiscated money to Romania’s pensioners. ” Adică din ce spune Podesta s-ar înțelege că înainte de venirea lui Ponta la putere pensionarilor li se confiscau banii și că bietul ponta nu ma putea dormi de grija asistentelor medicale și a profesorilor

          Chiar nu vă e un pic jenă?!

          • Când rămâneți fără argumente treceți la atacuri la persoană. Exact ca ‘jurnaliștii’ pe care i-ați ales ca referință, cu același limbaj violent și tehnici de manipulare.

            Am citit cu mare atenție textul. Este despre referendumul din 2012. Dacă nu ați înțeles de ce, puteți să-l mai studiați și să reveniți după aceea. Ei bine, acest referendum a avut loc după ceea ce numiți ‘tentativa de lovitură de stat’. A fost un ‘political crisis’, așadar vorbim de o relatare în ton sobru, nu de bazaconii exaltate.

            Să mergem mai departe. Autorul nu-l înjură pe Băsescu. Îl critică (‘tyrant’ este o hiperbolă, dar în rest este în ton cu critica din țară, inclusiv de la cei de ‘dreapta’). Apoi faceți o greșeală de logică: dacă Băsescu este criticat în trei paragrafe (putea să fie și în toate!), asta nu înseamnă că articolul este pro-Ponta. Încheiați paragraful cu un fals, afirmând că Podesta „acuză presa americană că îndrăznește să se atingă de măretul și genialul Ponta”. Că este o invenție o arătați chiar în următorul paragraf al diatribei, unde în pofida caracaterizarii ostile și inexacte pe care o faceți, admiteți că autorul relatează faptele: că Ponta n-are 40 de ani (adevărat), că este procuror (adevărat), că este văzut ca reformator în PSD (aici ați tăiat textul să se înțeleagă altceva, dar în engleză este foarte clar: ‘reformer within the Social Democratic Party’ – adevărat în 2012). Spuneți dumneavoastră că „made his name” înseamnă o limbă catifelată. Eu cred că nu aveți simțul cuvintelor și al proporțiilor (la cum scrieți …) În fine, citatul cu care încheiați este de asemenea corect – da, Ponta a spus acele lucruri în 2012. Cea mai mare parte a textului nu este cuprins în analiză, deoarece, așa cum am spus de la început, nu este despre Ponta.

            Să înțeleg că vă deranjează faptele? Tot ce este posibil. Dar nu-mi este jenă pentru că le afirm eu. Și nici pentru că vă răspund și vă divulg ‘șmecheriile’.

            • Nu e nici un atac la persoană. E un atac la minciuna groasă. Prin acesată nouă postare dovediți că nu a fost nici un fel de eroare de înțelegere a englezei, ci că mințiți cu intenție și în mod repetat.

              Articolul începe cu cuvintele: „The Washington Post and other international commentators, among them The Economist, have been quick to blame Romania’s new Prime Minister Victor Ponta for the country’s current political crisis, which led to the impeachment of Romanian President Traian Basescu. Yet claims that Prime Minister Ponta has undermined democracy and threatened the nation’s economic stability are not simply mistaken, they are also willfully misleading.”

              Washington Post, Economist, FInancial Times, BBC, DW etc. îl acuzau în mod corect pe Ponta de o tentativă de lovitură de stat prin măsurile adoptate ilegal sau la marginea legii într-o singură zi, la început de Iulie 2012:
              1. Trecerea Monitorului Oficial în subordinea guvernului, pentru ca oOUG-urile și schimbările să intre în efect imedit, înainte de a putea fi contestae
              2. Schimbarea șefilor camerelor în mod ilegal
              3. Modificare atriburțiilor CCR prin ordonanță de urgență
              4. Înlocuirea avocatului poporului
              5. Schimbarea regulilor de validare a referendumului pentru demiterea președintelui

              Lovitura de stat a eșuat doar din cauza lașității lui Ponta care a fost covocat urgent la Bruxelles de șeful CE Barosso. Acesta i-a pus public în brațe lui Ponta, într-o conferință de presă :P , o listă cu modificări ce trebuaiu excutate imediat, precum restabilirea atribuțiilor CCR și anularea modificării cvorumului pentru demitera președintelui. Podesta evident nu suflă o vorbă despre aceste amănunte umilitoare.

              Podesta afirmă că toate aceste publicații înșeală cu bună știință („willfully misleading”). și că de fapt ceea ce se întâplă în România e doar o criză politică obișnuită.

              Calitatea de „tiran” atribuită lui Băsescu e calomnioasă. Nu e nici un fel de „hiperbolă” așa cum o caracterizați dumneavoastră în mod mincinos. Podesta afirmă de asemenea că Băseacu le- confiscat banii pensionarilor. Lieralmente! Adică se sugerează că Băsescu prinde pensionaru’ pe stradă și-i umflă banii din portofel. Evident că după mintea dumneavoastră și asta ar fi ceva metaforă, n-așa? :P

              Podesta afirmă că Ponta și-a făcut „un nume” ca și procuror. Adică ar fi așa ceva de genul lui M-me Kovesi azi. :P E evident o minciună gogonată: Ponta nu și-a făcut nici un fel de nume ca și procuror. A fost procuror general al României sub Năstase și a avut activitatea unei legume. Singura chestie notorie din trecutul său de procuror e suspiciunea că ar fi provocat prin șantaj sinuciderea procurorului Panait.

              Ponta nu a reformat NIMIC în PSD. Deci calitatea de „reformator” pe care i-o atribuie Podesta e de asemenea o minciună gpgonată. PSD a rămas și sub Ponta aceeași adunătură de pungași și mitomani.

              Podesta nu amintește nimic de faptul că Ponta era în mijlocul unui scandal de plagiat dezvăluit de revista „Nature”. Până la lovitura de sttasta era singura chestie care-i adusese notorietae lui Pont în lume.

              În concluzie Podesta a scris un articol care lansează minciuni peste minciuni și escamotează fapte jennte pentru a-i crea unei moluștei fetide ca Ponta statura de om politic remarcabil. Evident că Podesta a făcut-o pe bani. Dar asta nu scuză nicicum colecția de mincuni goase și penibile pe care le colportează și la care puneți și dumneavoastră umărul. Rămâne cum am stabilit: Sunteți de toată jena.

            • Recurgeți în continuare la insulte și manipulări josnice. Aveți impresia greșită că lucrurile pe care le repetați devin adevărate prin repetiție, iar când adăugați și ironii sau invective devin chiar convingătoare. Așa cum am insinuat mai sus, este o tehnică folosită de unii jurnaliști, însă s-ar putea să aveți o surpriză dacă vă imaginați că strategia aceasta funcționează pentru orice audiență.

              Așa numita ‘tentativa de lovitură de stat’ este o criză politică, indiferent cât vă zbateți să negați asta. Logic nu are cum să fie o lovitură de stat pentru că puterea legitimă în acel moment (guvern, parlament) era în mâinile USL-ului Poate este ‘lovitură la avocatul poporului’ sau ‘lovitură la președinte’ :) Sigur, cei din USL au făcut manevre ilegale, ca și Băsescu și mulți alți politicieni români care au călcat în picioare constituția și legile. Dar discuția la care alege să ia parte Podesta nu este despre instituțiile și jocurile obscure din politica românească, ci despre organizarea unui referendum pentru suspendarea unui președinte nepopular. Referendumul este un instrument fundamental în orice democrație.

              Încă din Grecia Antică tirania este opusă democrației. Tiranii sunt cei iau puterea sau se agăță de putere în ciuda faptului că nu (mai) sunt doriți de popor. Descrierea lui Podesta este destul de precisă, deși poate părea exagerată celor care nu au o minimă cultură politică și nu înțeleg acest raport clasic între tiranie și democrație. Poate că ar trebui să vă documentați mai serios înainte de a intra în polemici și a insulta oameni pentru simplul fapt că au alte opinii.

              Cât despre Ponta, așa cum arătați în mod repetat (probabil fără intenție, căci afirmați contrariul), articolul nu este despre el. De aceea nu găsiți nimic despre plagiatul lui sau alte detalii picante pe care le-ați fi apreciat. Găsiți în schimb o extrem de scurtă prezentare a carierei lui. Că Ponta a făcut parte dintr-una din grupările ‘reformatoare’ din PSD este bine știut. Cât de eficiente sau bine-intenționate au fost acele reforme este o altă discuție. Că a fost procuror, de asemenea. Poate că „made his name” este o exagerare. Sau poate că nu, ținând cont că a ajuns la Parchetul General (cum a ajuns este o altă poveste). Cu siguranță nu era un nimeni. Iar că Ponta este responsabil de sinuciderea lui Panait ține mai degaba de domeniul fantasticului și teoriei conspirației.

              În concluzie acuzațiile pe care aduceți nu au fundament și, în plus, se pare că nu înțelegeți textul pe care ați ales să-l comentați. Pentru clarificare citez concluzia celor doi autori: We hope and suspect that the will and interests of the Romanian people will triumph. In the short term, this is a matter of voter turnout; in the long run, it’s more a matter of time. Răspunsul dumneavoastră este despre moluște fetide. Fiecare cu jena lui …

      • @Josef Svejk & Dragos :
        Va certati ca niste copii la gradinita . Eu sunt cel mai tare, ba eu, si vin si cu frati-mio si te bat !.
        M-ati facut curios si am citit articolul. De doua ori. Odata in Cheia Josef Svejk odata in cheia Dragos. Articolul a fost scris la data respectiva ca o pregatire a terenului in cazul ca referedumu-ul ar fi fost castigat de sustinatorii lui Ponta&PSD. L-au pictat pe Base in culori mai gri ca sa nu fie socati cei din Washington DC de veste. Hilareala pe fata ca de altfel toate articolele de pe ”americanprogress”.
        In rest sa auzim numai de bine :)

  4. Bun articolul pana am citit ca toata Romania a sustinut-o pe Clinton.
    Am mari rezerve ca asa este avand in vedere ca simpatizantii PSD prin sloganurile anti Soros anti Clinton il sustineau pe Trump.
    Articolele din presa stangista abundau de propaganda anti Clinton dar probabil asa se vede dintr-un glob de cristal.

    • E interesant cum un candidat ca Trump, sprijnit de un partid de dreapta, ce-si doreste un stat minimal cu cat mai putine reglementari, cat mai putine intereventii in viata cetatenilor si cat mai multa libertate (atata timp cat e o libertate morala), e interesant cum un astfel de candidat ar fi sprijinit de sustinatori unui partid socialist, care-si doresete un stat cat mai mare, cat mai reglementat si cu cat mai multe interventii in viata cetatenilor, pana la punctul in care acestia devin dependenti de stat si total colectivisti in gandire.

      Imi vine greu sa cred ca sustinatorii PSD l-au sustinut pe Trump. Daca e asa, banuiesc ca singura concluzie e ca sustinatorii PSD nu stiu ce-i cu ei, nu stiu ce vor si nu stiu ce inseamna stanga si dreapta. La urma urmei, democratii le sunt mai apropiati ca valori. Doar daca ne uitam la Obamacare vedem cum oamenii sunt obligati sa plateasca servicii medical de care nu au nevoie, pentru ca ceilalti sa poata beneficia de aceste servicii medicale. Ca exemple mai putem enumera affirmative action si gun control. Si sa nu uitam de Bernie Sanders, un socialist cu o sustinere extraordinara in randul tinerilor scoliti la universitatile stangiste americane.

      Acum intrebarea mea e, oare cei cu sloganuri anti Clinton, erau intradevar simpatizanti PSD? Si erau chiar asa multi incat sa nu poti zice, ca si generalizare, ca toata Romania a sustinut-o pe Clinton?

    • Lasa simpatizantii PSD; ai urmarit, de exemplu, HotNews?
      Tot ce e rau, toate minciunile sint lansate, ca, apoi sa se vina cu nuantari.
      Aici pe Contributors nu ai citit ca va veni Apocalipsa odata cu alegerea lui Trump?

    • Domnule, esti in mare confuzie: Hillary este candidatul de stanga, sustinuta de neo-Marxistii din Vest. Trump este candidatul de dreapta, veritabil. Nu stiu pe cine a sustinut PSD-ul, dar Trump este sustinut in State de clasa de mijloc si, in general, de oamenii de dreapta.

  5. Sustinerea presei din Romania pt. Hillary poate fi determinata si de vulnerabilitatea financiara a acesteia: regimul Obama si „globalistii” au o foarte mare putere financiara, iar in Romania asta se traduce prin cumpararea de articole „jurnalistice”. Publicul din Romania, ce se inspira din mainstream media + hotnews are impresia ca Hillary era candidatul bun pentru romani – eu cred ca opusul este adevarat.

    Partidul Democrat din Statele Unite este un partid socialist, in aceeasi linie ideologica cu PSD-ul. Obama este unul dintre cei mai de stanga presedinti – dar asta nu l-a impiedicat sa-si petreaca mare parte din timp jucand partide de golf ce costa milioane de $ anual. In acelasi timp, situatia negrilor din State s-a inrautatit sub Obama, iar conflictele intre minoritati inventate de socialisti s-au acutizat. Sa nu uitam nici de razboaiele create direct sau indirect de administratia Obama si de secretarul de stat Hillary Clinton – ceea ce a dus la un exod masiv de musulmani nervosi catre Europa si America.

    Prin comparatie cu cele descrise mai sus – si multe alte lucruri care s-au intamplat sub Obama si care sunt necunoscute publicului din Romania, Donald Trump este candidatul moderat si cu capul pe umeri. Atentie, asta nu inseamna ca va fi si de succes.

  6. Apopos de generali și de „bogătașii” din cabinetul lui Trump, Ce ar fi fost de preferat?! O nouă serie de avocați impotenți li inepți puși în toate posturile cheie ca să explice cu mult talent de ce nu pot fce nimic, sau niște militari și afaceriști obișnuiți de decenii să aibă rezultate clare în tot ce fac și care liau dovedit competența în domeniile lor?

    • Competenta militarilor americani a fost dovedita in special in victorioasele campanii din Afganistan, Irak si Siria, unde fortele USA au zdrobit si regimuri laice tiranice si teocratice, au adus democratie, libertate, pluripartidism, economie de piata, prosperitate si drepturile omului dupa care s-au retras in liniste in tara lor.

      • Am inteles, nu esti primul care ne atrage atentia asuora cotropitorilor americani :P
        Poti sta jos, combati bine, ai 10 la lectii politice :P

      • Evident: Saddam spânzurat, Gaddafi cu o scândură înfiptă în fund și apoi lișat, Osama cu creierii împrăștiați pe covorașul de rugăciune, al-Zarqawai împănat cu schije de bombă. Marile armate ale Irakului, Siriei și Libiei sunt franjuri. Nici o bătălie pierdută de trupele americane. Pentru fiecare soldat al coaliției pierdut au pierit cam 400 de inamici. Eu zic că e un palmares bunicel.

        Deci militarii au avut deplin succes. Problema e că politicienii nu au fost capabili să exploateze victoriile militare. Acum politicienii inepți sunt înlocuiți de oameni ce au dovedit că sunt capabili să aibă succes. E o măsură logică. Nu-i așa?

  7. Stiu ca o sa-i infurii la culme pe liberali, progresisti si neo-marxisti, dar generalul Mattis (care este un adevarat razboinic) este de mii de ori de preferat unor politruci si birocrati incompetenti ca Ash Carter, Leon Panetta, sau Chuck Hagel, pe care ii preocupa sa promoveze femeile in trupele de elita si sa integreze transgenderii si homosexualii in armata.

    Problema este urmatoarea: daca ar fi sa trebuiasca sa luptati in razboi, pe cine ati prefera sa aveti comandant? Pe Ash Carter, pe Leon Panetta, pe Chuck Hagel, sau pe generalul Mattis?

    Cateva citate ale generalului Mattis: http://freebeacon.com/national-security/the-best-from-mad-dog-mattis/

    Mie imi plac in mod deosebit trei, care ilustreaza cam ce mentalitate trebuie sa aiba individul pus sa se ocupe de treburile razboiului:
    “Be polite, be professional, but have a plan to kill everybody you meet.”
    “I don’t lose any sleep at night over the potential for failure. I cannot even spell the word.”
    “I come in peace. I didn’t bring artillery. But I’m pleading with you, with tears in my eyes: if you fuck with me, I’ll kill you all.”

    Despre controlul civil asupra fortelor armate si generalii lui Trump, as prefera sa pun un link: https://pjmedia.com/michaelledeen/2016/12/10/trumps-generals/

    • Si as mai vrea sa fac o completare. Generalul Mattis mai are si alte doua porecle: „Chaos” si „Warrior Monk”. Tot el are o bibioteca cu 7000 volume si in deplasarile lui citeste „Meditatiile” lui Marcus Aurelius.

      • Potrivit biografiei sale, razboinicul Mattis a participat la trei razboaie: Golf, Irak si Afganistan, avand grad de general in ultimele doua. Dupa socotelile oricui nu traieste in bula neoconservatoare, ultimele doua sunt razboaie pierdute, din Irak americanii plecand initial cu coada intre picioare in 2011 si revenind sa se lupte cu propria lor creatie, ISIS iar in Afganistan talibanii sunt bine mersi un deceniu si jumatate dupa atacul USA. Nu e chiar o cariera impresionanta si cu siguranta nu vorbim de un invingator.

        • Ma tem ca nu va inteleg argumentatia. Mattis nu a condus razboaiele respective. Simplul fapt ca a avut grad de colonel sau de general intr-o campanie condusa de altii nu prea il face responsabil de insuccesul startegic final al acesteia.

        • Din punct de vedere militar nici unul din războaie nu au fost pierdute. Politicieni inepți, incompetenți și impotenți de teapa lui Obama & Co. sunt cronic incapaili să exploateze victoriile militare și să câștige paeca. Ăsta e motivul pentru care oameni integri de acțiune ca Mattis sunt necesari.

          Punimaeși?

  8. Teza asumata in articol este ca diferentele culturale dintre civili si militari nu sunt chiar prapastioase. Oricati savanti de la Harvard ar confirma prin cercetarile lor de laborator aceasta teza, o istorie multimilenara infirma compatibilitatea culturala.
    Prin ce stiu, prin ce fac civili se deosebesc de militari si comunitatile pe care le locuiesc sunt deschise ori deschise tocmai prin prisma proeminentei unora sau altora.
    Civilii pot gresi in nenumarate feluri, dar nu ei vor pune in opera „retele de putere bine camuflate”, capabile sa functioneze ani si ani.
    Putem imbratisa modelul „atena” sau „sparta” si putem rula filmul: dupa ce o maciuca mai mare face tabula rasa ramane vizibila tocmai prapastia culturala.
    Cum impacam atena cu sparta, fara sa para ca asistam la un meci care pe care, este, vedem bine, o problema la ordinea zilei.

    • Ma tem ca va scapa esentialul. Aici nu e deloc vorba de inlocuirea civililor cu militari, ci de schimbarea de paradigma de la „let’s talk about & let me explain” la „Will do!”. Trump asa fanfaron si prapastios cum e stie ca nu poti avea succes intr-o afacere daca cei ce lucreaza pentru tine nu resusesc sa execute cu succes directivele date lor la timp si in buget. Iar SUA sunt cea mai mare afacere a lumii. Tara si-a incercat norocul de doua ori cu un amator care n-a administrat in viata lui nici macar o bombonerie. Asta s-a inconjurat de ratati, incompetenti si gargaragii de teapa lui, pe langa care se simtea inteligent. Rezultatele se vad: Cel mai mare numar de adulti americani ce nu lucreaza si nici nu au afaceri din toata istoria tarii, atat ca numar brut cat si ca procent. Datoria publica dublata in 8 ani si depasind PIB-ul tarii pentru prima oara de la al doilea razboi mondial incoace. Deficite peste deficite. Criminalitate.

      Oamenii pe care si-a ales Trump in echipa sunt cu totii oameni care au dovedit, dincolo de orice dubii in profesiile lor anterioare, ca sunt oameni capabili si care totodata au cunostinte solide in domeniul pe care l-au preluat. Asta e tot. E o masura simpla si rationala care insa pare uimitoare in lumea asta intoarsa cu rotile in sus.

      Apropos de lumea cu capul in jos: La Wisconsin Dells (care se lauda ca are cea mai mare concentrare de parcuri acvatice din lume) exista o replica a Casei Albe construita cu capul in jos. Inclusiv interiorul e cu capul in jos. Mesele, paturile si scaunele atarna din tavan, etc. Am fost acolo cu mezinii vara trecuta (o mai vizitasem acum 10 ani cu copii mei mai mari). Cineva din grupul de vizitari a comentat razand: „Jeez! This must be the true White House! Which closet is Obozo hidding in?!” :P Obozo fiind porecla lui Obama pe aici…

      • Cred ca articolul d-lui Zulean nu rescrie povestea pumnului de fier mascat in manusa de catifea. Aveti, ca multi altii convingeri tari; la urma urmei, in situatii de criza, ceva trebuie facut si cine poate taia nodul mai bine decat profesionistii ascutisului.
        Intrebarea autorului, pornind de la premisa unui dram de compatibilitate intre cultura civila si cea militara, ar cadea asupra felului in care se solutioneaza crizele: sa taiem nodul sau sa-l deznodam?
        Unii vor sa coabiteze cu pumnul de fier, altii cu catifeaua. Rezultatul? O istorie mai mult sau mai putin sangeroasa.

        • Nu stiu daca e vorba de diferenta intre taierea nodului si desfacerea sa.

          Autorul afirma ca de-a lungul istoriei americane au existat numeroase ingrijorari fata de posibilitatea ca militarii sa preia puterea in afara procesului democratic. Chiar daca in istoria tarii nu exista nimic care sa se apropie de o lovitura de stat militara si cel putin 3 generali au ajuns presedinti, ingrijorarea a existat si mai exista in lumea politica. Asta mai ales in mediile de stanga, unde vorba multa si actiunea firava sunt reguli sfinte. Pentru ei omul care poate executa un plan in buget si la temen e o amenintare cumplita :D

          Iar asta este una din numeroasele deconectari/rupturi dintre „elita” politica si natiune. Reputatia armatei in SUA e una foarte buna. Veteranii de orice grad trecuti in rezerva in mod onorabil sunt in general foarte bine vazuti in societate. La fel cum un veteran „dishonorably discharged” are viitorul ruinat. Calitatea de veteran e un plus semnificativ la angajare sau la avansare in economia privata, tocmai pentru ca se stie ca militarii au fost educati in armata sa atinga un obiectiv, sa-si planifice actiunile in mod realist, si sa pastreze un nivel ridicat de integritate si onestitate. Cand m-am angajat la compania la care lucrez acum interview-erii m-au intrebat daca am facut serviciul militar. Le-am spus ca am fost „conscripted prior to college in the Romanian Air Force for 9 months and honorably discharged” ceea ce a provocat o vizibila satisfactie, cu toate ca nu cred ca aveau cum sa verifice afirmatiile mele :P Observ ca si eu pun acum aceeasi intrebare aproape din reflex celor ce-i interview-evez :D

          Pana la urma, dintre toti acesti militari, unul singur (Mattis) a avut nevoie de derogare pentru a-si putea prelua functia. Ceilalti au trecut in rezerva inainte de 7 ani de la preluare functiei in cabinetul lui Trump.

          Nu cred ca-i vorba atat vorba de o teama fata de o potentiala lovitura de stat cat mai ales teama de competenta si rezultate. „Elita” politica de la Washington precum si media mainstream au avut aceeasi reactie critica si fata de oamenii de afaceri de succes fara experienta politica pe care i-a adus Trump in cabinetul sau. Si ei sunt la fel de „amenintatori” ca si cei 3 generali. Dincolo de orice indoiala ei ar fi preferat sa se confrunte cu politicieni „profesionisti” sau cu universitari obisnuti cu pertractarile, vorba lunga, dezbateri sterile care in mod cert nu taie nici un nod, nu sunt capabili nici pe departe sa-l dezlege ci doar sa-l incurce si mai tare. :P

          Chestia e ca daca echipa de tehnicieni a Trumpului va avea succes si mai ales daca va putea impune limitarea numarului de mandate ale alesilor, asta va insemna sfarsitul de facto al „clasei” politice. Adica politica ar reveni la ceea ce trebuie sa fie: Nicidecum o profersie din care sa-si castige omul painea, ci o incununare a unei cariere profesionale de succes prin serviciul public.

          • Daca o societate, mai mica sau mai mare, este suficient de matura incat sa-si defineasca niste scopuri, cu siguranta ca va putea sa-si optimizeze si mijloacele de a le atinge. Ar trebui sa admiteti ca mijloacele -civile sau militare- sunt optiuni diferite prin natura lor, asa incat alegerea lor pe cale politica este mai complicata decat incadrarea in timp si in buget.
            Privilegiind calea manu militari nu facem altceva decat sa exprimam preferinta pentru derularea unor afaceri ‘cu pistolul la tampla’. Ori arta razboiului este incununata de capacitatea paradoxala de a castiga bataliile fara a le purta, daca este sa-l creditam pe Sun Tzu.
            Nu e mai putin adevarat ca este extrem de dificil de a delimita azi linia de demarcatie dintre confruntarile civile si cele militare. Din acest motiv, probabil, imixtiunile neavenite din civil in militar si invers sunt privite cu maxima circumspectie, cu atat mai mult cu cat gropile bugetare depasesc, a posteriori, cu mult predictiile ex ante, fie ca sunt facute de civili fie de militari.

  9. „Trump este un bun negociator” . Mi-am notat aceasta gogomanie ridicola si voi reveni cu exemple dupa inaugurare. La urmatoarele articole ale autorului, care bate campii.

    • Pentru moment faptele ne arată că e un bun negociator. Cu cele 140 de cuvinte de pe Twitter e capabil să schimbe deciziile vis a vis de investiții sau prețuri ale unor corporații imense, influențează cursurile acțiunilor și ale monedelor. iar asta încă dinainte de a fi investit. Predecesorul lui a fost incapabil să miște ceva fără șuvoaie de ordine executive iar ce a mișcat a fost aproape exclusiv în rău.

      P.S.: Nu înțeleg de ce trebuie să așeptați până după investire, Uimiți-ne de pe acum. Suntem numai ochi și urechi :P

      • The „Art of the Deal” a fost scrisa in 1987 de Tony Schwartz. A fost platit generos sa o faca si a facut-o foarte bine, se pare. In fine , poate ca ar fi bine sa urmariti video-ul unde Schwartz vorbeste despre relatia sa cu Trump cat a lucrat la The Art of the Deal la o prezentare oferita studentilor de la Oxford.
        https://www.youtube.com/watch?v=qxF_CDDJ0YI
        For the record, pentru mine Trump este presedintele ales al USA prin proces democratic. Ca este inteligent, tampit, alb, negru, portocaliu it really doesn’t matter. He’s the one elected. If he screews it up he’ll pay big time ‘cause he pissed up a lot of people. If he succeeds, that would be good for everyone. We should grant everyone the benefit of the doubt shouldn’t we? Let’s wait and see what the man is capable of.

        • Trump e un vorbitor extrem de slab. A dovedit-o mai ales in confruntarile electorale, unde stilistic a fost dominat net de Hillary. A castigat aceste confruntari doar pentru ca spre deosebire de Hillary, care se abera elegant si sofisticat, Donald a spus impiedicat si mitocaneste niste adevaruri pe care policienii profesionisti le evita cu oprice pret. Ma indoiesc ca cine vorbeste ca el poate fi un autor de talent. Iar cartile sale, din cate am papucat sa vad, sunt bine scrise. Chiar daca nu se stie exprima are totusi multe idei interesante de spus. Asa ca de fiecare data si-a gasit pe cineva care sa dea forma literara ideilor sale.

          E o practica curenta si cu radacini adanci in istorie. Moise era balbait asa ca fratele sau Aaron transmitea cuvantul Domnului evreilor :P Jim Lovell (vorbitor mediocru, dar totusi mai bun ca si Trump) a scris cartea sa de mare succes „Luna pierduta” despre epopeea misiunii Apollo 13 impreuna cu Jeff Kruger. Chiar si in Romania comunista, Dumitru Prunariu a scris cartea sa sepre zborul cu Soiuz 40/Saliut 6, de mare succes in epoca, „La 5 minute dupa cosmos” impreuna cu Vartan Arachelian.

          Trump a scris la modul asta peste 10 carti impreuna cu diferit alti „stilisti”. Dintre ele jumatate sunt best seller-uri. Toate au fost editate de la sute de mii de exemplare la milioane de exemplare si traduse in zeci de limbi. Se estimeaza ca Trump a facut undeva spre jumatate de miliard din carti. Unele din ele sunt mediocre sau de-a dreptul idioate. Dar ideea e ca auprin la public. Chestia e ca nici unul din coautorii lui nu au avut nici pe departe succese comparabile pe cont propriu. Deci concluzia e ca numele lui Trump si ideila sale au vandut cartile mai mult decat talentul coautorilor.

          Exact aceeasi chestie si cu Schwatz asta. Timp de aproape 30 de ani e multumit cu locul 2 pe coperta. Isi incaseaza tantiemele grase si deodata dupa ce Trump isi anunta candidatura la prezidentiale decopera ca de fapt el a scris cartea aia care e un soi de autobiografie a lui Trump si descrie diferite evenimente din viata lui Trump si modul cum acesta a rezolvat afaceri spinoase. Tony Schwartz a scris vreo 6 carti din care jumatate ca si coautor „stilist” pentru diversi alti autori ce se exprima bolovanos. Ele au fost succese comerciale, in cel mai fericit caz, mediocre. Schawrtz e cunoscut doar ca si coautor la „The art of the deal”. Asta ne spune totul despre capacitatea lui Schwatz. Sunt nenumarati aghitanti straluciti care insa sunt incapabili sa fie comandanti de succes. Cam asta pare sa fie cazul lui Schwartz…

          Un alt caz din asta ciudat de „one time hit”. Mihail Solohov a scris in 1928 un roman remarcabil „Donul linistit” care a avut un succes extraordinar in URSS si apoi in lume. In 1965 a primit premiul Nobel pentru literatura pentru acesta carte. Tot ce a mai scris afara de aceasta carte e penibil si fad si pare scris de o alta persoana. Se spune ca de fapt Solohov ar fi gasit masnuscrisul romanului „Donul linistit” in ranita unui ofiter antiobolsevic mort in razboiul civil din rusia si ca la cativa ani buni a publicat pur si simplu manuscrisul sub semnatura sa….

  10. o gură de aer proaspăt. Felicitări!

    Și totuși, Mattis nu a fost însă poreclit Mad Dog degeaba. În Irak a intervenit personal pentru a împiedica urmărirea în justiție a opt soldați americani care au omorât 24 de femei și copii ca răzbunare pentru atacarea convoiului în care se aflau. Mai mult, strategiile lui Mattis în războiul din Irak au implicat un enorm număr de morți printre civili. În mod normal ar trebui deferit justiției pentru crime de război. Însă ”modul normal” este exact ceea ce politica externă americană din ultimii 15 ani a exclus violent din mersul lumii.
    A delegitimat alegerea lui Trump excepționalismul american? S-au săturat oare americanii de poncifele găunoase cu care își împăna Hillary Clinton discursurile electorale, ”we are good”?

  11. Doamnelor şi domnilor,
    Va mulţumesc pentru comentarii, aprecieri si pentru critici dar şi pentru dialogul pe care îl purtaţi şi imi cer scuze că nu am putut participa mai devreme la dialog (din cauza însărcinărilor academice). Întrucât abordarea este (oarecum) împotriva curentului dar, în intenţia mea, destul echilibrată şi cu recomandări pentru politica internă mă aşteptam la argumente critice de fond. Reiterez faptul că scopul meu era de a analiza plauzibilitatea unui asemenea scenariu fatalist (al militarizării politicii americane şi a creşterii riscului de război) și de a estima impactul lui pentru România. Nimic mai mult. Pentru trollii de partid şi de stat i-aş ruga să lase punctajele şi să gândescă cu propriul cap, nu mai este epoca lui Zăroni, ţăranul ajuns ministru, ci, cel mult, a secretarelor, chelnerilor şi şoferilor, cum spunea domnul Maci zilele trecute.

  12. Poate e timpul sa facem o noua serie din comdia Doctor Strangelove, deși ma îndoiesc ca azi s-ar mai găsi finanțatori sau distribuitori. In comedie mai toți generalii si coloneii sunt nebuni sau imbecili. Singurele persoane cu mintea sănătoasă sunt colonelul britanic și președintele american. In noul episod nu ar exista nici macar aceasta garantie.

    • O, vai?! Cum vă puteți imagina că nu s-ar găsi cine să finanțeze propagandă anti Trump?! Dimpotrivă! Anul ăsta vor curge gârlă. Pentru moment tot Hollywood-ul e buluc împotriva lui Trump. Pot să clocească azi ceva gunoi propagandistic și mai dihai ca dr. Strangelove. Sigur că dacă lui Trump îi iese chestia cu refacerea economică toți toți se vor întorce 100% și vor băga mare cu filme patriotice, respectiv vor trece pe linie moartă gargaragii care au fost mult prea vocali, așa cuma fost și pe vremea lui Reagan. Mde, caractere tari :D

      Aveți dreptate: În film toți generalii sunt nebuni și doar președintele și comandorul englez sunt întregi la cap. În America lui 1964 când a fost făcut filmul situația era exact pe dos. Generalii erau întregi la cap și președintele Johnson îți pierduse mințile cu totul :P

      • Președintele Johnson a fost poate singurul președinte care, scârbit de războiul din Vietnam, a refuzat sa candideze a doua oara. Sunt putini oameni ‘sanatosi” care cedează de buna voie puterea.
        Cat despre entuziasmul celor de Hollywood de a face un film anti Trump, asta se aplica în vremuri normale. Așteptați pana la apariția unei Comisii speciale anti propaganda (the Ministry of Truth) si mai vedem.
        Și nu uitat Dr Strângelove a fost făcut în întregime în UK.

        • Johnson nu a fost deloc scârbit de politică. Gestionarea catastrofală a războiului din Vietnam i-a dus popularitatea binișor sub 10%. Asemeni unui alt președinte ratat, inept și incompetent al zilelor noastre: (Francois Hollande), Johnson nu a vrut să se facă de râs și a renunțat de bună voie la candidatură..

          Dr Strangelove s-a turnat în bună măsură în UK din cauză că era un film cu buget redus. Iar pe atunci UK era o țară low-cost. Lipsa de bani e vede și din faptul ca filmul e alb negru. Oricum filmul a fost făcut cu bani americani, de un regizor american, cu logistică americană (fimări în interiorul unui bombardier american) și cu excepția lui Peter Sellers cu actori americani.

          Chestia cu „ministerul adeărului” e că el dispare sub Trump. Corectitudinea politică încetează să mai fie politică de stat. Oamenii redescoperă libertatea cuvântului. Spre disperarea mediei de stânga nu mai există teme tabu. Stâlpii minciunii instituționalizate (CNN & NYT) încep să aibă probleme financiare destul de severe pe măsură ce-țpierd publicul, etc. Exact asta e va întâmpla și cu filmele. Vor trebui să se orienteze după gustul publicului.

          • Acum câteva zile scriați că trebuie cenzurat mediul universitar american. În cuvintele dumneavoastră : „Tot ce trebuie să facă administrația e să genereze o listă cu indivizi indezirabili. Apoi să le anuleze orice suport financiar federal studenților ce urmează cursurile profesorilor ce predică antiamericanismul, iar în etapa a doua să blocheze orice fonduri federale universităților ce nu-i concediază pe acești indivizi” În același context ați afirmat că „McCarthy a avut 100% dreptate” și că „McCarthy-smul e răspunsul corect și eficient la agresiunea de tip stalinist”.

            Aveți memoria scurtă sau faceți mișto de noi acum când propovăduiți libertatea cuvântului și eliminarea temelor tabu?

            • /// N-am spus ca mediul universitar american trebuie cenzurat. dimpiotriva. Trebuie eliminata complet cenzura-politic corecta care terorizeaza inca mediul universitar american. cu precadere umanioarele.

              Am spus ca trebuie oprita orice forma de finantare de la bugetul federal a studentilor celor se inscriu la cursurile profesorilor ce propovaduiesc un antiamericanism violent sau/si stundetilor ce sunt membrii ai unor organizatii profund antiamericane. Si ca trebuie de asemenea blocate orice grant-rui federale oricaror universitati ce angajeaza sau admit asemena creaturi. Respectiv scoaterea lor de pe lista universitatilor acreditate pentru slujbele guvernamentale.

              Asta nu e cenzura. Nimeni nu ma poate obliga sa-l platesc pe un cersetor care ma injura. De injurat insa el poate injura pe cine vrea. Sigur ca asta ar putea avea un impact negativ asupra volumului pomenilor :P Universitatile americane sunt in majoritatea lor zdrobitoare private. Sunt libere sa predea ce vor ele. Numai ca in acealsi timp, daca ele pregatesc oameni care vor lovi tara nu pot fi finantate de la bugetul federal. Treaba guvernului e sa asigura bunasarea si dezvoltarea tarii. E absurd ca cei ce propovaduiesc distrugerea ei sa fie platiti din fonduri de stat. Nu e logic?!

              McCarthy a avut intr-adevar perfecta dreptate. Masurile sale au fost foarte eficiente in ruperea stalinistilor de la banii publici si in diminuarea influentei lor spre 0. Nimeni nu i-a oprit pe aia sa latre cat voiau si ce voiau. Numai ca au fost fortati sa o faca pe banii lor si nu pe bani publici. E exact aceeasi chestie si acum. Majoritatea propagandistilor antiamericani isterici depind de paralele de la bugetul federal. Tot ce se va intampla e ca li se vor taia finantarile publice. De guitat insa vor fi liberi sa guite ce vor si cat vor pe banii lor.

            • În primul rând, McCarthy nu a avut deloc dreptate. Pentru că a afectat viețile a mii de americani nevinovați și pentru că a fost condamnat aproape în unanimitate pentru asta și pentru isteria pe care a declanșat-o. Au rămas în memorie celebrele vorbe care i-au marcat simbolic declinul: Have you no sense of decency, șir? At long last, have you left no sense of decency? În engleza de astăzi termenul este sinonim cu acuzații nefondate, kafkiene:
              https://en.wikipedia.org/wiki/McCarthyism
              https://www.merriam-webster.com/dictionary/McCarthyism

              Se pare că până și președintele îl critica pe Mccarthy în particular:
              http://www.history.com/this-day-în-history/eisenhower-criticizes-mccarthy
              Tot Eisenhower a spus după demisia lui Mccarthy: McCarthyism is now McCarthy-wasm :)

              În al doilea rând, având în vedere că acordați o susținere necondiționată (100%, perfectă dreptate), trebuie spus și că mccarthyismul a însemnat cenzură masivă, nu doar în instituțiile publice, așa cum greșit credeți. Prin HUAC, MPAA, FBI etc. (le-am amintit și mai jos). În contextul filmelor lui Kubrick, revedeți Spartacus (1960), este totodată o alegorie pentru supraviețuirea artiștilor (rebeli) în America lui McCarthy (coruptul Imperiu Roman). Dalton Trumbo, scenaristul, a făcut parte din Hollywood Ten, acuzat de „contempt of Congress” și arestat (a fi comunist nu era o crimă, deci nu putea fi închis pentru asta); Howard Fast, autorul nuvelei omonime care a inspirat filmul, de asemenea. Vedeți de asemenea cartea lui Kirk Douglas, I am Sparatcus! Making a film, breaking the blacklist.

              În al treilea rând, pledați pentru un model universitar asemănător cu cel din România comunistă, cu sinistra Ștefan Gheorghiu în frunte, când ideile „antiromânești” erau evacuate în spațiul universitar (model pe care îl regăsim în orice stat totalitar, în Turcia lui Erdoğan, în Coreea lui Kim Jong-Un șamd.) Se pare că nu înțelegeți că universitățile publice au o autonomie a lor și că a condiționa această autonomie de predarea unor idei și valori „americane”, „corect politice” (faceți exact ce le reproșați liberalilor!) este o formă discreționară de cenzură. Căci nu de înjurat este vorba aici (deși ar trebui să permiteți și asta, dacă susțineți eliminarea oricărui tabu) – ați sugerat amenințări și tăieri de fonduri identificând „sursa răului (!!) în atmosfera stalinistă (!!) din lumea universitară a umanioarelor americane” iar acum adăugați că ele „pregătesc oameni care vor lovi țara(!!)”. Aceste diagnostice sunt eronate, acordate de oameni fără competențe care dau în bobi, verdicte extrem de sugestive prin limbaj. Și în lumea lui Orwell, și în lumea lui Ceaușescu, Erdoğan sau Kim Jong-Un, au fost căutate sursele răului, și au fost vizați intelectualii și universitarii, mai ales cei de formație umanistă, cei care – chipurile – fac propagandă contra regimului, cei care ar „lovi” țara/orânduirea/ș.a. Mai grav este însă că fenomenul depășește lumea umanioarelor: antiamericanismul fiind un termen vag și maleabil (vedeți ce am scris mai jos – și Dr. Strangelove a fost numit film anti-american!). Dacă urmăriți discursurile politicienilor și jurnaliștilor sau vă uitați pe unele blacklists (precum http://professorwatchlist.org/ ), o să observați că antiamericanismul este înseamnă de fapt idei, opinii, argumente care nu convin unor grupuri de conservatori: de exemplu a respinge creaționismul că teorie stiințifică este, dupa unii, o atitudine antiamericană!

        • Revin după o scurtă documentare pentru a îndrepta prezentarea tendențioasă de mai sus și falsurile despre un film care este un reper cultural și apreciat de aproape toți cei care l-au văzut.

          Dr. Strangelove a fost filmat în UK, nu din motive de buget, ci deorece Peter Sellers, actorul principal trecea printr-un divorț și nu putea să părăsească țara („unable to leave the country for domestic reasons” anunța Lee Minoff în New York Times în 1963). Dar Peter Sellers nu este singurul actor britanic care joacă în film, britanici fiind și Peter Bull (ambasadorul sovietic) și Tracy Reed (amanta generalului Turgidson). Filmul a fost turnat în alb-negru nu din motive de buget, ci pentru efect, pentru a evoca newsreel footage dar și o anumită atmosferă (vedeți Paths of Glory, de asemenea în alb-negru și anti-război despre care Roger Ebert spunea „the black-and-white photography is the correct choice; this is a world of shapes and shadows, mud and smoke, not a world for color”) Interiorul bombardierului american (B52) nu are vreo legătură cu „logistica americană” (whatever that means) și este într-o bună măsură fictiv, având la bază interiorul unui model mai vechi (B29) – se zice că Kubrick însuși s-a speriat când niște piloți i-au confirmat precizia reconstituirii, căci asemenea informații erau secrete.

          Mai trebuie spus că filmul critică, printre altele, paranoia anti-comunistă a anilor ’50-’60 și pornirile belicoase, aproape ridicol de suicidare ale unor generali americani. Generalul Turgidson este un personaj inspirat de Curtis LeMay, cel care spunea că americanii trebuie să încheie războiul din Vietnam prin orice mijloace, inclusiv bombe nucleare! Generalul Ripper de Thomas S. Power, un general care se pare că ar fi zis că cel mai important este să-i omorâm pe ruși: dacă la sfârșitul războiului rămân doi americani și un rus înseamnă că am învins!

          Deși filmul a fost în general bine primit, unele comentarii din presa anului 1964 arată că societatea americană era încă afectată de Red Scare:
          „No Communist could dream of a more effective anti-American film to spread abroad than this one. United States officials, including the President, had better take a look at this one to see its effect on the national interest” și că dacă filmul ar fi distribuit în lume ar putea „cause the United States as much harm as many a coup or revolution” (Chalmers M. Roberts în Washington Post), filmul este „actionable from a standpoint of libel, treason and lack of patriotism” (Washington Daily News), „dangerous pacifist propaganda” și „an anti-American tract unmatched in invective by even our declared enemies” (cititor către New York Times). Acestea sunt ecouri ale unei epoci sinistre în care funcționau mai multe Ministries of Truth, cum bine au fost numite mai sus. Cel mai celebru este probabil HUAC, dar nu trebuie trecute cu vederea „clasicele” FBI și MPAA (regizorii și actorii fiind ținte predilecte nu doar pentru activități comuniste, dar și anti-americane, subversive, pentru „moral turpitude” și altele asemenea).

  13. ca sa stiti cu cine stati de vorba, eu il simpatizez pe Trump, dar nu l-as fi votat.

    Nu cred ca stie cineva in ce masura se va militariza USA, nici chiar Trump. Deocamdata totul e absolut in ceata, cel mai bine se vede la bursa, bursa a ajuns sa se uite cu-n ochi la Twweterul lui Trump, scade si creste dupa toanele lui Trump.

    God bless America!

  14. critici de fond, deci. Analiza de mai sus nu ia în considerare modi operandi ”militare” americane din ultimele decade: airstrikes și dronestrikes. Dezangajarea trupelor americane terestre este direct proporțională cu frecvența intervențiilor (adică, bombardamentelor) militare. (În cei opt ani de regim Obama în medie 72 de bombe pe zi au fost aruncate de către USAF asupra unora din cele mai sărace și nedezvoltate zone ale lumii.) Nici nu este clar în ce măsură aceste intervenții sunt reglate de instituțiile militare americane sau cele ale serviciilor/operațiunilor secrete. Obama însuși semna ordinele pentru nenumărate extrajudicial killings ale unor lideri AQ (identificați uneori, nu chiar rar, după siluetă, pe ecranele din Langley…), chiar dacă aceștia făceau piața, sau participau la vreo nuntă… Da, militarii tind să fie sceptici cu privire la angajarea în războaie, dar cum se pune problema atunci când ”războaiele” US nu sunt altceva decât o paradă de progres tehnologic, care exclude tendențial responsabilitatea juridică, dar și morală, umană (că un soldat, pe teren, îl va împușca pe terorist, dar nu și pe copiii care se întâmplă să se joace în apropiere, și nici nu va dărâma clădirile din împrejurimi, așa cum obișnuiesc să facă rachetele Hellfire…)?

    • Nu vad care este critica de fond. Ca vorbim de „asymetric warfare”, Military operations other than war (MOOTW), irregular warfare, counterinsurgency, hybrid war etc sau de „airstrikes și dronestrikes”, ele sunt doar fatete ale razboiului modern. Argumentul meu era despre numirea celor trei generali in rezerva in posturi civile, numire care a creat o isterie mediatica, mai diversificata peste ocean si mai nuantata decat in Romania. Doar un comentariu actualizat: daca va uitati azi in „comunicatele FB” ale lui Dragnea la „cina cea de taina” platita, singurele subiecte pe care spune ca le-ar fi discutat sunt „parteneriat strategic” si „vom aloca 2%/PIB pentru aparare”, am spune ca tot cu militarii (subiecte militare) vrem sa facem politica externa, nu? Si nu sunt generali cei care au luat masa cu generalii lui Trump. Sau sunt?

      • Mulțumesc pentru răspuns. Cred că chestiunea MOOTW merită dezvoltată, pentru că antrenează o mulțime de consecințe constituționale (intr-un război purtat de roboți costurile politice sunt aproape eliminate), la nivelul dreptului internațional (suspendat de facto), dar și strategice, etc. toate extrem de problematice.

        Cu privire la Dragnea & Co… ăsta e prețul pe care îl plătim după 28 de ani de absența a oricărei angajări serioase în definirea interesului național. Acum, cu Trump, lucrurile ar trebui să se schimbe.

  15. in comuna de munte un primar nu poate conduce daca nu are o echipa bine inchegata, la fel campionatul revine tot unei echipe care functioneaza bine.
    Oricit ar fi de puternic un presedinte, el nu poate conduce daca echipa si sistemul nu functrioneaza bine.
    Ori sistemul politic este blocat, echonomia la pamint si datoria pe culmi.
    Oricit de bun ar fi D. Trump tot nu poate conduce singur si mai ales nu poate sa schimbe cursul istoriei.
    Avalansa a pornit si nimic nu o poate opri.
    Este prea tirziu.
    Sa ne imaginam cum va fi fara america, cu Putin in vecinatate, cu Turcia aproape si Germania conducind Balcanii.
    Cit timp va plati China pentru ca america sa mentina o forta militara de ingradire a intereselor chineze?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marian Zulean
Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro