doamnei R.
Fact: acum vreo cinci ani, doamna R. mi-a pus următoarea întrebare: „La ce bun toate astea? Guns, guns, guns! Tu știi cât cheltuiește țara pentru Afghanistan? O mie de miliarde de dolari pe zi! Iar grădinițele n-au bani să angajeze educatoare, școlile n-au de nici unele, asistența socială e praf, nu-s bani pentru nimic, peste tot numai reduceri bugetare! Păi, da, sigur: ca să băgam bani în curul războiului!”.
N-am avut răspuns, dar măcar am reușit să pricep întrebarea americancei, să-i înțeleg semnificația. Reformulată, ar suna așa: „Ce rost au armatele, soldații, cazărmile, generalii, războaiele, armele, cheltuielile militare? Ce sens? Ce folos aduc? De ce există, în primul rând? De ce? Ca să ce? Ca să omoare oameni?”.
Fact: m-am dus la Luxemburg, la cimitirul militar american, ca să văd mormântul generalului Patton („Ca să i te-nchini”, cum a zis ironică doamna R.); l-am văzut. Nimic de relatat. Cum tot eram acolo, am făcut o tură prin tot cimitirul, în liniște deplină, ca toți vizitatorii. E situat într-o pădure din afara orașului, nu prea departe de autostradă, deci liniștea nu e chiar deplină – ca să nu mai zic de avioanele care zboară foarte jos, că și aeroportul e aproape. Dar altceva merită povestit: cimitirul este un mare gazon verde, extrem de bine întreținut, pe care se află crucile de marmură, perfect ordonate, ca în toate cimitirele militare. Paranteză: am scris „cruci” dar nu e tocmai exact, că pe mormintele soldaților de religie mozaică se află stâlpișori de marmură acoperiți de stele funerare, tradiționale, în șase colțuri – am închis paranteza. Cum cobori de la mormântului generalului spre pădure, aleile te duc într-o pantă dulce, aproape insesizabilă; dar, când ai ajuns în partea cea mai de jos a cimitirului îți dai seama de diferența de nivel. Ei bine, aici voiam s-ajung. Cum stăteam la marginea ultimului rând de cruci și mă uitam în sus, spre Patton, am fost izbit de senzația că acele monumente sunt vii. Că sunt soldați în formațiune de luptă și că urmează să înainteze, la ordin, spre mine, ca să mă facă praf și pulbere. Senzația era desigur o iluzie vizuală, dar era puternică și limpede, nu era dată de oboseală, alcool sau nicotină. Pe urmă am continuat plimbarea și, urcând pe cealaltă latură a cimitirului, am realizat că efectul pe care îl experimentasem fusese premeditat. Arhitecții sau peisagiștii (nu știu cine proiectează un cimitir militar) nu așezaseră crucile în linii perfect drepte, ci în șiruri ușor bombate în zona de mijloc, astfel încât să creeze acea iluzie optică. Nu pot să garantez că absolut fiecare vizitator al cimitirului simte ce am simțit eu; tot ce pot spune este că, în mod sigur, efectul respectiv a fost gândit de o minte inginerească, de un om care-și cunoștea meseria, care știa ce face. I-a ieșit!
Dau aici câteva nume pe care le-am copiat în carnețel, ca să se știe cine au fost soldații cărora le datorăm – și încă nu de azi, de ieri – libertatea noastră de europeni (belgienii le-o datorează de mai mult timp, românii de mai puțin, dar ați înțeles ideea): Elmer W. Collins JR; Abraham A. Menkin; Frank Fazekas; Benedict N. Drzewucki; Norbert R. Lankow; William Kuech; Joseph Sasso; John Sosnowski; Steven J. Karafa; Normand D. Blanchette; Rudolph E. Rodriguez; Isidore M. Vasko; Stephen S. Aykanian; Henry B. Cazabon; Philip Markoff; Bohumir J. Pleva; Rudolph M. Modic. Și unul dintre mulții soldați din locurile de onoare, cele de la margine de rând (cu cea mai bună vizibilitate): Here rests in honored glory a comrade in arms known but to God.
Asta-i toată relatarea, mai mult n-am de povestit. Acum voi încerca să exprim în scris răspunsul pe care i-l datorez doamnei R., chiar dacă nu mă voi putea achita niciodată de datoria pe care o am la domnia-sa.
Soldații păzesc pacea.
Cu arme care costă foarte, foarte mulți bani.
Pacea e mai bună decât războiul.
Războiul e mai bun decât sclavia.
Civilii îi plătesc pe soldați, iar soldații păzesc pacea. Pe banii civililor, da. Pe banii care nu ajung la grădinițe, spitale, școli, aziluri, orfelinate și la protecția socială.
Ca civil, eu nu am sentimentul că le datorez militarilor ceva, deși de fapt le datorez (dar nu-mi dau seama de asta pe timp de pace). Că fără militari și armele lor am trăi într-o pace eternă este pur și simplu o păcăleală infantilă: toate speciile, de la șobolani la lebede, poartă războaie intra și inter specifice, iar specia noastră nu face excepție (Regii Creației ar putea fi ceva mai deștepți decât șobolanii, dar iată că nu-s). Toată istoria speciei umane, documentată și nedocumentată, e plină de războaie, de distrugeri și de masacre; epocile de pace sunt excepția, sunt miracolul. Faptul că noi toți, cei trăitori în anno domini 2024, ne-am născut și am trăit „în excepționalul istoriei” ne-a făcut, hai să nu zic proști, dar orbi.
Lipsiți de câinii-călăuză, orbii nu au viață lungă. Soldații ne sunt câini-călăuză și trebuie, da, hrăniți – și încă foarte bine hrăniți, dacă avem pretenția să-și facă treaba (pretenție pe care, fără doar și poate, o avem: vrem „liniște”! Dacă pe lume sunt războaie, să fie altundeva, pe cât se poate undeva departe, într-o țară pe care n-o știm și nu ne interesează, dar nu aici la noi acasă! Credo: „Fie la ei acolo”).
Mă îndoiesc că această epocă de pace, în care am fost crescuți, va mai dura. Ideal ar fi să țină până la sfârșitul veacurilor, dar așa ceva se întâmplă doar în basme.
Mă duc să fac niște flotări. Nici câteva tracțiuni n-ar strica. Apoi ies la alergat.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Războaiele sunt de mai multe feluri. De obicei sunt de tâlhărirea altora. Dar, da, din când în când, războaiele nu asigură pacea( ar fi un nonsens…) ci soldații ne asigură LIBERTATEA.
CALUL DIN LOCOMOTIVĂ
de Arthur Koestler
Regele din Brobdingnag:
Dragă prietene Grildrig… nu pot decît să trag concluzia că majoritatea semenilor tăi formează cea mai pernicioasă rasă de viermi odioși cărora natura le-a îngăduit vreodată să se tîrască pe fața pămîntului.
Jonathan Swift – Călătoriile lui Gulliver
Primatul pașnic
Așa cum vrea optimismul mișcător al biologilor tradiționali, lista lui Huxley cuprinzînd «singularitățile omului» nu conține decît proprietăți pozitive și dezirabile. Cealaltă, teribila caracteristică a speciei noastre, adică războiul intraspecific, nu este menționată nici măcar în treacăt, cu toate că, într-un eseu distinct din aceeași carte, Huxley observă că «nu există decît două feluri de animale care se războiesc : furnicile și oamenii. Și încă la furnici războiul este practicat mai ales de un grup care nu cuprinde decît cîteva specii printre zecile de mii cunoscute de știință». În realitate și șobolanii au ostilități de clan sau de grup. Membrii acestor clanuri, ca și cei din societățile insectelor, nu se «cunosc» individual ci se «re-cunosc» prin mirosul caracteristic cuibului, stupului sau al locației. Străinul venit din alt clan este reperat instantaneu prin «duhoarea» sa : trebuie deci atacat cu ferocitate și, dacă e posibil, omorît.
Dar oamenii și șobolanii sînt niște excepții. În regnul animal, ca regulă generală, nu există lupte cu intenția omorului decît între prădători și prăzile lor. Legea junglei admite un singur motiv legitim pentru luarea vieții : foamea ; iar victima trebuie să aparțină unei alte specii. În interiorul speciei, puternice protecții instinctive împiedică luptele periculoase între indivizi sau grupuri. Aceste mecanisme inhibitoare, aceste interdicții instinctuale, care se opun omorîrii sau rănirii grave a congenerilor, sînt la fel de puternice ca și pulsiunile foamei, sexului și fricii. Astfel tendințele inevitabile și necesare ale afirmării eului în societățile animalelor superioare sînt compensate prin mecanisme de inhibiție care transformă lupta concurenților într-un duel mai mult sau mai puțin simbolic, purtat după reguli bine stabilite și care nu se termină niciodată prin luarea unei vieți. Lupta se oprește instantaneu la un gest specific al concurentului cel mai slab : este cîinele care se răstoarnă pe spate, expunîndu-și abdomenul și gîtul ; este cerbul învins care se eclipsează umil. Similar în cazul apărării teritoriului, aproape întotdeauna realizată fără vărsare de sînge prin atitudini amenințătoare strict ritualizate, atacuri simulate, etc. În fine, ierarhia societăților de animale aflate în libertate, de la păsări la maimuțe, este stabilită și menținută prin violență minimă.
Mantis religiosa: „Speciei îi este caracteristic canibalismul (în majoritatea cazurilor, după fecundare, femela devorează masculul).”
Actualele razboaie din proximitate chiar implica dispute teritoriale, mai ramane doar ca una dintre parti sa se supuna celeilalte; clar, oamenii se mai razboiesc si pe motive ideologice, iar sobolanii, hmm, poate ca au si ei vreo religie proprie sau un cult al personalitatii, cam ca de la albina la regina;
Tovarasul Huxley nu a vazut cum se lupta familiile de albine cand stocul de miere nu e bine inchis. O lupta se termina cu distrugerea unui stup, de catre suratele cu alta matca din aceeasi specie.
Povesti ─ leii ucid puii care nu sint ai lor.
Nu doar leii, chiar și zebrele fac asta. Motivul: femela nu intră în călduri dacă are pui. Iar masculul nu are timp de pierdut.
Dar ăsta este un aspect individual, nu unul de grup. Lupte de exterminare între clanuri, roiuri sau turme nu prea există, cu excepția câtorva specii de insecte și a oamenilor.
Am vazut, de curand, un documentar filmat in Yellowstone. Exista un razboi pe viata si pe moarte intre diferitele haite de lupi. In primul rand sunt atacati si omorati puii din barlog! Exterminare, adica. Grupurile de suricate, in Africa, poarta acelasi fel de razboi cu grupurile rivale. De exterminare. Nu e nimic altceva decat o lupta pentru resurse intr-o lume in care resursele sunt putine, lupta pentru supravietuire. La om e un pic diferita, nu mai e de supravietuire, dar e tot pentru resurse. Doar „carnea de tun” e indoctrinata ca lupta pentru supravietuire, i se pune o pusca in brate si trimisa sa lupte cu „nazistii”.
,,Militarii pazesc pacea” – nu stiu cat % este adevarat. In caz de razboi se face mobilizare totala- civilii reprezinta mai mult de 90% dintre soldatii din teren. Pe timp pace, soldatii profesionisti consuma bani multi si, in cazul Romaniei, ie la pensie la 45 de ani si consuma enom de multi bani si cat timp sunt la pensie. Asa ca…
Dacă nu ar fi militarii profesioniști, nici nu ai avea timp să faci mobilizarea. Nu-ți mai da cu părerea despre aceste lucruri dacă nu ai habar. Stai în banca ta și nu-ți mai da cu părerea.
Fractura logica din ce spuneti dv. este uriasa.
In caz de razboi, NU se face mobilizare totala, Iar soldatii profesionisti (si o armata puternica) functioneaza foarte bine ca element de descurajare. Costurile de a nu avea asa ceva sunt mai mari decat de a le avea…
Si cu toate astea sunt la mila noastra. Au pierdut atat de rau, incat sa le omori e simliar cu sutatul in scaune. E un smen acolo, ca oamenii se pot omori si fara sa le fie foame.
@Catzavencu: Total de acord. Mortii ii dau civilii. Sa zicem ca „militarii” se ocupa cu pregatirea si organizarea razboiului. De cand cu industria, nici asta nu prea mai e adevarat. Probabil le-a ramas sustinerea statului in orice conditii, adica o pun de un razboi daca li se cere. Pe scurt, sunt politicieni inarmati.
O sa fie extrem de dureros pentru casta lor, cand se va demonstra ca nu mai pot exista razboaie, nu poti sa-i faci pe toti politisti.
Nu pot sa fiu decat de acord.
As mai adauga ceva (cam ce ati facut si dv.): cand am vizitat Memorialul de la Sighet, mi s-a parut de datoria mea sa citesc fiecare nume si fiecare istorie, pentru ca sacrificiul acelor oameni sa nu fie in van. La fel si la Timisoara, pe peretii Catedralei si oriunde am gasit nume.
Romanii isi faceau mormintele pe marginea drumului, ca lumea sa le vada numele si astfel sa nu moara.
Cosmin, un comentariu pentru care meriti felicitari ! Contemplati dragi cititori comentariul unui om care face parte din categoria celor ce merita tot respectul semenilor sai!
Nimic mai adevarat, decit ceeace constata autorul in articol!Pacea se apara greu si foarte costisitor…
Menținerea a tot ceea ce este valoros este costisitoare: pace, democrație, principii în general, mediul înconjurător, diversitate șamd.
Salutare Mihai,
Afirmația doamnei R. „O mie de miliarde de dolari pe zi!” mi-a dat puțin cu virgulă (părea cam mare), așa că am zis să caut niște date oficiale.
Între anii fiscali 2001 și 2022 costurile totale au fost de 2313 mii de miliarde de dolari.
https://watson.brown.edu/costsofwar/figures/2021/human-and-budgetary-costs-date-us-war-afghanistan-2001-2022
Costul real pe zi ar fi cam o treime din ce estima doamna.
Adi (din tura cu cortul în Rodnei)
O treime de miliard pe zi, cam de 3000 de ori mai putin decat ce spunea doamna.
Si ce spunea de fapt e ca nu intelege cum a ajuns sa aiba Internet – hint armata.
Capcana calcului este mia de miliarde, adică un trilion. Acela era costul zilnic conform doamnei, un trilion.
Să zicem rotunjit 20 de ani de prezență în Afghanistan, adică vreo 7300 de zile.
2313 trilioane impărțit la 7300 de zile dă o medie de 0,31 trilioane pe zi.
Dă tot spre o treime, 0,31 din 1.
Ce ironie…intrebarea venea de la un cetatean american..cel care are grija de pacea lumii si care reprezinta gardianul libertatilor noastre. Pai daca nu au bani americanii pentru mentinerea pacii in lume, atuci cine sa mai aiba? Europenii, care nu mai stiu ce sa faca si cum sa se eschiveze atunci cand apare un razboi la usa? Da, garatarea pacii si linistii costa bani. Unii cotizam la statul belgian, altii la cel american. „O mie de miliarde de dolari pe zi”…asta este, daca atata costa sa mentii pacea in lume, atunci platesc bucuros. Doar ca unii si-ar dori ca aceasta finantare sa se opreasca, si-ar dori ca lumea libera sa nu mai aiba bani pentru razboaie, sa fie vulnerabila, sa adopte doar politica de „soft power” sau cea de „bunastare pentru pace”. Mda, s-a vazut cum a functionat cu Rusia aceasta politica pana a invadat Ucraina. Atunci nu-ti mai raman decat armele si miliardele pentru investit in arme.
Mda, soldatii sunt facuti sa omoare.
Dar nu oameni. Dusmani!
Dusmanii sunt mai rai ca fiarele. Daca nu-i omoara ei, vor fi omorati. Si odata cu ei… si valorile din spatele lor.
Doamna nu stie ca este sub influenta sloganurilor pacifiste raspindite de URSS, care se inarma pina in dinti, dar raspindea otrava inutilitatii armatei in tabara democratiilor. Sau stie. Si atunci nu mai este o idioata utila rusilor, ci un agent de influenta imperialisto-rusesc.
Stramosii nostri, cei care au unificat prima oara cea mai mare parte a Europei, aveau un dicton valabil si azi:
„Si vis pacem, para bellum!”
In ce-l priveste pe generalul Patton… un accident dubios. Cand iubitorii de pace dadeau mina, nu mai era necesar. Au vazut, doar dupa cativa ani, de ce Patton era ireconciliabil cu rusii. Dumnezeu sa-l odihneasca!
„Soldații păzesc pacea.” NU! O fac politicienii; in aceeasi masura in care o si distrug. Soldatii doar se omoara la ordinul acestora.
„Cu arme care costă foarte, foarte mulți bani.” Absolut DA. Dar utile doar celor „mari”; si fabricantilor.
„Pacea e mai bună decât războiul.” Desigur DA! Asa cum e si binele decat raul.
„Războiul e mai bun decât sclavia.” NU! „Sclavia” e pace, care e mai buna decat razboiul, asa cum am convenit. Razboiul in general aduce „sclavia” pentru cei infranti. Iar „sclavia” mai poate presupune viata, in timp ce razboiul aduce moarte.
Doar un troll putinist notoriu, precum acest „adrian cristescu”, ar face apologia sclaviei. Nu, mulțumim, noi nerușii preferăm să fim liberi.
Ei, eu zic ca sa avem compasiune fatza de el.
Ma mir ca inca nu a scris „Sile1” cum vrea rusia pace dar Occidentul cel razboinic nu lasa Ucraina sa cedeze teritoriile ocupate
Stiti ce scria pe tunurile franceze in sec. XVII-XVIII? „Le dernier argument des rois”. Sau ce zicea Clausewitz: „razboiul este continuarea politicii prin alte mijloace”.
Mai scutiti-ne!
Ca un om care am trait in sclavia Rusiei o parte din viata, sunt de parere ca e de preferat sa nu fi sclav.
Si dupa cateva sute de ani de aceiasi parere sunt si ucrainieni.
@Adrian Cristescu
O armata te păzește să nu își impună alt stat “dreptul său” asupra ta și a statului din care faci parte. Adică să ai dreptul să alegi în ce limbă și ce formă politică îți crești copiii….vezi Ucraina.
În logica ta fracturată, nici poliția nu e bună și consumă bani degeaba.
Ia fă o un exercițiu de imaginație, un oraș fără poliție…cat crezi ca va dura până nu vei mai putea fi sigur pe strada sau la tine în casă?
Așa și cu armata…..e garantul ca nu intra un stat agresiv la tine în țară, sunt câinii de pază de la stână.
Poporul care nu își hrănește propria armată, va hrăni armata altuia.
Sclavia este pace? Nicidecum. Doar cineva liber poate savura pacea. Chiar și agresorul rus a declanșat războaie pretextând că rusofonii din diverse regiuni ale țărilor atacate n-ar fi liberi, că ar fi discriminați. Dar se așteaptă ca ceilalți să accepte discriminarea altora în schimbul păcii. Iluzoriu!
Draga Mihai Buzea, articolul de mai sus este unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit pe contributors! Felicitari ! Cele scrise in articol releva nivelul intelectual, nivelul de educatie si nu in ultimul rand, sufletul nobil al autorului ! Inca o data, felicitari!
Subscriu întru totul. Un text emoționant și scris cu schepsis. Avem multe de învățat de la astfel de autori ca Mihai Buzea. În primul rând, modestia și privirea empatică. Felcitări!
mda, ma alatur felicitarilor
N-am vizitat celebrul Arlington National Cemetery, insa am avut norocul sa vad, o data-n viata, un alt important cimitir al armated americane, cel din San Diego, Fort Rosecrans, aflat pe o colina pe malul oceanului Pacific. Alinierea perfecta a pietrelor funerare, simplitatea lor si privelestea ca asamblu impune respect si admiratie. Faptul ca aceste pietre funerare sunt identice indiferent de gradul celui cazut pe campul de lupta este un alt aspect pe care l-as sublinia. Asa cum se vede si in fotografiile incluse de Mihai, un mare general sta in fata soldatilor nu intr-un mausoleu ornat ci avand o simpla cruce, alaturi de soldatii sai si dupa moarte.
„With the General’s passing, Beatrice had to decide where his remains would reside. She wanted the body returned to the United States and buried near their Massachusetts home. The French government, grateful for Patton’s role in liberating their country, offered to bury him in Napoleon’s tomb, where a number of great marshals were laid to rest. But at the recommendation of Major General Geoffrey Keyes, Patton’s deputy commander in North Africa and Sicily, Beatrice made up her mind. “Of course,” she declared, “he should be buried here. Why didn’t I think of it? I know George would want to lie beside the men of his Army who have fallen.” She decided her husband would be buried at the American Cemetery in Hamm, Luxembourg, which was filled with Patton’s Third Army soldiers killed during the Battle of the Bulge.”
https://www.nationalww2museum.org/war/articles/general-george-s-patton-jr-death
Eu am trecut pe la Mausoleul de la Marasesti – de cateva ori, cam de cate ori mi-a fost in drum si nu ma inpingea din urma vreo treaba foarte grabnica.
Nici nu sunt cruci aliniate, doar placi cu mii de nume. Le citesti si nu-i nevoie sa le retii, sau sa le notezi, pentru ca sunt toate numele posibile.
De fiecare data m-a incercat o senzatie greu de spus in cuvinte – exprimarea in cuvinte nici nu e domeniul meu.
Si raman cu intrebarea: oare am mai fi capabili de asa ceva? Cand de fiecare data cand se aduce vorba, fie si ipotetic, replica este de genul: „sa lupt eu pentru… x,y care…”.
Oamenii aia pentru ce s-au luptat? ca de politicieni corupti si gargaragii nu ducea Romania lipsa nici atunci.
Si Romania ramasese un petec de pamant.
Si, totusi…!
Daca tot a venit vorba, haideti sa ne gandim daca nu cumva mai trebuie sa mai punem niste chestii pe lista aia, pe langa flotari si tractiuni. Dau eu un exemplu. Logistica. Se poaten la razboi fara logistica, doar cu curaj si dragoste de tara? Nu se poate. Sau se poate, dar mor aia, saracii, de foame, inainte sa dea piept cu inamicul. E nevoie sa funtioneze o masinarie mare si complicata in spatele frontului care sa produca chestii si sa le aduca acolo unde trebuie pentru ca soldatii sa-si poata face meseria de soldat. Cine face masinaria asta sa mearga, atunci cand merge? O alta armata, de data asta de project manageri si contabili care planifica, organizeaza, fac sedinte, rapoarte, sefii peste alti sefi care iau decizii dificile cand e nevoie etc. Toti niste birocrati. Nu e o chestie asa de simpla, mai ales pentru un stat ca al nostru, care isi da cu stangul in dreptul si pe timp de pace.
Sunt si birocratii aia eroi? Normal ca nu. Una e sa stai in transee, si alta e sa stai la birou. Dar se poate fara aia? Nu se poate. Ii gasesti pe toate drumurile cand e nevoie? Daca nu-i gasesti nici pe timp de pace, cu atat mai putin la razboi.
Ca sa nu mai lungesc povestea, flotarile ca flotarile, dar cu Microsoft Excel cum stati? :)
armata are functionari proprii; ca veni vorba: cand Eisenhower a aflat ca soldatii nu primeau ratiile de zahar, ciocolata, bomboane, cafea, guma, tigari in linia intii, a ordonat ca nici un functionar al armatei sa nu-si primeasca ratia, pina cand soldatii nu erau serviti!
functionarii din viata civila, isi indeplinesc conditiile contractuale, fara sa-si bage pielea in saramura;
Bine zis.
Caci cea mai frecventa replica a aparatorilor agresorului este:
tu, vorbesti din taste, de ce nu te duci sa lupti in transee?
De parca asta e tot ce trebuie facut in razboi: sa stai in sant si sa tragi in inamic in timp ce inamicul trage in tine.
normal ca armata are si functionari. asta nu ii face automat capabili. ce mi se pare mai interesant este ca oricum nu se gandeste nimeni la ei. in imaginatia populara la razboi iti trebuie eroism, flotari, tractiuni si alte asemenea. chiar si in exemplul dvs functionarii au cel mult un rol de figuranti, si prin asta ilustrati fix ce voiam sa spun in primul comentariu. a fost suficient sa se rasteasca putin la ei seful al mare si sa ii ameninte ca le taie ratiile ca sa se rezolve problema de la sine.
In ziua de azi, razboiul este un efort colectiv al intregii societati; capitaluri, fabrici, muncitori, inovatie tehnologica, hrana, asistenta sanitara, transporturi/comunicatii, chiar si propaganda si mass-media.
Nu mai avem liderul (uneori brigandul) cu ceata lui de razboinici, care cucereste castele si regate.
Un razboi e castigat de o societate, dar doar luptatorii sunt eroi. Pentru ca ei mor sau sunt raniti. Pentru ca doar ei isi inving teama si fac fata adversarului.
Nu cred ca muncitorii sau functionarii civili se tem de locul de munca. Sau sunt in pericol… Respect pentru efortul lor, dar….
(Evident, femeile merita respect pentru calitatea si cantitatea muncii lor in industria aeronautica a SUA in ww2, dar nu ele au luptat. Doar un exemplu. )
s-ar putea ca functionarii aia sa faca diferenta. mai exact spus, capacitatea de organizare. e ceva pe care opinia publica nu prea da doi bani, dar, la o privire mai atenta, capacitatea de a organiza mari grupuri de oameni e treaba naibii. eroi dispusi sa-si dea viata pentru o cauza buna sau proasta se gasesc in toate societatile, inclusiv alea care sunt (si, probabil, vor ramane) in permanenta saracie si subdezvoltare. ce nu au toate societatile sunt functionari de calibrul alora din „imperial civil service”.
Eu sincer cred că o armata de clone, androizi, drone multifuncționale de toate tipurile, roboti de lupta concepuți pentru diferite operații specifice, conduși de inteligenta artificială, e singura soluție viabilă in fata atacului iminent al zombilciilor flamanzi.
Ii bagi in priza doar atunci când ai nevoie de ei, in rest o armata de umanoizi îi tine în forma și gata de lupta oricând.
Americanii au testat deja un F 16 pilotat doar de inteligenta artificială și-i îmbunătățesc continuu performantele!
mda, dar cat costa? apoi… masinile, oricat de inteligente, sunt depasite intotdeauna de om
Cred ca e unul din cele mai bune articole pe cate le-ati scris. FELICITARI!!!!!!!!
Fact: m-am dus la Luxemburg, la cimitirul militar american, ca să văd mormântul generalului Patton („Ca să i te-nchini”, cum a zis ironică doamna R.); l-am văzut. Nimic de relatat.
Un personaj foarte interesant generalul Patton. Se găsește enorm de multă informație pe internet despre faptele lui.
Cîteva citate:
«La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cel mai important lider militar american, generalul George Patton, a evaluat cu acuratețe schimbarea în echilibrul puterii mondiale produsă de acest război și a prevăzut pericolul enorm al agresiunii comuniste împotriva Occidentului. Cu câteva luni înainte de sfârșitul războiului, generalul Patton a recunoscut pericolul teribil pe care îl reprezenta Uniunea Sovietică pentru Occident și a dezaprobat cu amărăciune ordinele care îi fuseseră date de a-și reține armata și de a aștepta ca Armata Roșie să ocupe vaste întinderi de teritoriu german, ceh, românesc, maghiar, bulgar și iugoslav, pe care americanii le-ar fi putut ocupa cu ușurință. Singur printre liderii americani, generalul George Patton a avertizat că America ar trebui să acționeze imediat, în timp ce supremația sa era de necontestat, pentru a pune capăt acestui pericol. Din păcate, avertismentul său nu a fost luat în seamă și a fost rapid redus la tăcere de un „accident” convenabil care i-a luat viața.»
«în cumplita vară a anului 1945, armata americană tocmai finalizase distrugerea Germaniei și instaurase un guvern de ocupație militară printre ruine pentru a-i guverna pe germanii înfometați. Generalul George S. Patton, comandantul Armatei a treia americane, a devenit guvernatorul militar al celei mai mari părți a zonei de ocupație americană din Germania.»
Cele mai memorabile vorbe ale Gen. George Patton au fost rostite în această perioadă. Iar cea mai cunoscută e: “We defeated the wrong enemy”.
Patton a vazut cu ochii lui pericolul imens reprezentat de brutele comuniste ce compuneau armata sovietica ! Si a incercat din toate puterile sa deschida ochii guvernului USA…..care i-a tinut „larg inchisi” ! A refuzat orice actiune propusa de Patton impotriva bolsevizarii estului Europei!
Roosevelt a fost un idiot, a acceptat toate mofturile lui Stalin, iar Churchill a inteles prea tarziu ca fratia cu bolsevismul este criminala! In mai 45 Roosevelt era mort, iar Eisenhower avea vise politice erotice! Cine sa fi sustinut ceea ce spunea George Patton?
Politica externa a USA, politica externa britanica dupa 1933, dupa venirea lui Hitler la putere, au fost profund eronate, indiferente la ceea ce se petrecea in Germania, Japonia, Italia. Hitler trebuia bombardat politic in mod fin si poate al doilea razboi mondial s-ar fi redus la distrugerea comunismului peste tot in lume!
Drama numita WWII are ca vinovati nu numai pe nazisti si aliatii lor, ci si pe guvernele lipsite de viziune in plan extern din USA si GB.
In acei ani s-a ratat distrugerea comunismului, care a fost si este cel mai mare rau care i s-a intamplat omenirii, rau de care nu am scapat inca…..ce se intampla azi in Ucraina si Israel sunt consecinte ale comunismului.
Admir Argentina de azi, si ma gandesc cat bine au facut Amercii de sud liderii anticomunisti din anii post 1950 de tip Juan Peron sau Augusto Pinochet si altii de prin Uruguay si Paraguay…..vanatoarea de comunisti este cel mai mare bine care poate fi facut omenirii……comunism inseamna crima, teroare, saracie, domnia prostilor si a hotilor, a profitorilor si a infractorilor, a derbedeilor si a analfabetilor asupra celorlalti! Pentru sanatatea planetei, comunismul trebuie complet eradicat!
«Îndatoririle sale de guvernator militar l-au purtat pe Patton în toate părțile Germaniei și l-au familiarizat îndeaproape cu poporul german și cu starea acestuia. Nu s-a putut abține să nu îi compare cu francezii, italienii, belgienii și chiar cu britanicii. Această comparație l-a obligat treptat să ajungă la concluzia că al Doilea Război Mondial a fost purtat împotriva poporului greșit.»
După o vizită în Berlinul ruinat, el i-a scris soției sale la 21 iulie 1945: „Berlin gave me the blues. We have destroyed what could have been a good race, and we are about to replace them with Mongolian savages. And all Europe will be communist. It’s said that for the first week after they took it (Berlin), all women who ran were shot and those who did not were raped. I could have taken it (instead of the Soviets) had I been allowed.”
În dimineața aceleiași zile, a rostit ceea ce văd că este numit pe internet «Morning’s Irreparable Verdict: A Commander’s Concluding Assessment».
General George S. Patton’s statement,
“Gentlemen, I have come this morning to the inexcusable conclusion that we have fought on the wrong side. This entire war we should have fought with the fascists against the communists and not the other way around. I fear that perhaps in fifty years America will pay a dear price and become a land of corruption and degenerate morals,”
reflects his perceived notion that the Allies, particularly the United States, should have allied with Nazi Germany against the Soviet Union.
«Decepționat, Generalul George Patton le-a spus colegilor săi că intenționează să demisioneze din funcție pentru a putea începe un turneu național de conferințe prin care să prezinte publicului american faptele reale despre războiul pe care tocmai îl purtaseră. Patton a murit curând într-un accident de mașină extrem de suspect, iar zeci de ani mai târziu, asasinul său american, care s-a autodenunțat, a dezvăluit că l-a ucis pe Patton la ordinele directe ale unor figuri importante din propriul nostru guvern.»
Foarte pe scurt: moare asasinat în decembrie 1945, când un camion a intrat pe contrasens și a izbit frontal automobilul lui Patton. Acțiunile șoferului camionului păreau menite să îl rănească sau să îl ucidă pe general. Atât șoferul camionului, cât și cei doi pasageri ai săi au dispărut rapid. Nicio plângere penală nu a fost depusă vreodată. Nicio răspundere nu a fost înregistrată vreodată. Rapoartele oficiale privind accidentul și martorii-cheie au dispărut.
Ehee…asta- i bună de prefață.. în NOUA CARTE…a actualului…nici generalii nu mai sunt ce-au fost odată,salutari doamnei „R” aici, rezonez cu ea,
Domnule Buzea, poate găsiți totuși pe cineva sa- i scrie si cartea, ca la cum vorbește.. ar fi imposibil de citi, în plus la cât a costat promovarea pana acum..onorariul ar trebui sa fie gras.
Multumesc pentru articol. Minunat!
Iata si banii pentru gradinite.
https://www.youtube.com/watch?v=pfP7lTXYeJg
https://www.youtube.com/watch?v=WTq5CbYewZY
Soluția, Maestre, e la mintea cocoșului, lumea trebuie să revină la siguranța și libertatea de până în 2020,adică la Donald Trump.
Ține-o tot așa cu flotările și tracțiunile!
„maestre”, badie, wrooong! Nu, nu i tromba unei imasini nu confunda cu vruuuum! Și nici pe tembelul oranjutan cu democrația..
Azi armata vie însemna a avea mai putini generali, mai mulți soldați educați si bine instruiți si, mai ales, industrie. Vremea luptelor la baioneta a trecut de peste 100 de ani.
Când am citit titlul, nu m-am gândit la romanul lui Kadare, ci mi-a venit în minte articolul ăsta:
https://www.romaniacurata.ro/generalul-armatei-moarte/
și-am crezut că-i un articol de dez-ciucire a atmosferei actuale, dar nu e.
Cu toate astea, cred că articolul se referă cumva la Ciucă și la șefii lui known but to Securitate …
Stimate Domnule Buzea,
Sa incerc sa rezum acest articol: ati fost la cimitirul militar unde este ingropat Gen. Patton, ati fost cuprins, la vederea modului in care sunt aranjate mormintele soldatilor, de un simtamant puternic, pe baza caruia ati tras direct concluzia: „Soldații păzesc pacea. Cu arme care costă foarte, foarte mulți bani. Pacea e mai bună decât războiul. Războiul e mai bun decât sclavia.”
Cam slabut, ca sa zic asa. Oamenii rationali ar trebui sa ajunga la concluzii pe baza de informatii, nu de emotii.
Haideti sa va dau si eu o informatie, poate vi se deschide apetitul de a „sapa” mai mult inainte de a trage concluzii. Iata ce spunea generalul Smedley Butler, care, conform paginii sale de Wikipedia, la momentul mortii sale, in 1940, era cel mai decorat US Marine din istoria militara americana:
„I spent 33 years and four months in active military service and during that period I spent most of my time as a high class muscle man for Big Business, for Wall Street and the bankers. In short, I was a racketeer; a gangster for capitalism. I helped make Mexico and especially Tampico safe for American oil interests in 1914. I helped make Haiti and Cuba a decent place for the National City Bank boys to collect revenues in. I helped in the raping of half a dozen Central American republics for the benefit of Wall Street. I helped purify Nicaragua for the International Banking House of Brown Brothers in 1902–1912. I brought light to the Dominican Republic for the American sugar interests in 1916. I helped make Honduras right for the American fruit companies in 1903. In China in 1927 I helped see to it that Standard Oil went on its way unmolested. Looking back on it, I might have given Al Capone a few hints. The best he could do was to operate his racket in three districts. I operated on three continents.”
Pentru mai multe detalii, puteti accesa pagina https://en.wikipedia.org/wiki/Smedley_Butler.
Asta poate va ajuta sa luati in considerare si punctul de vedere al doamnei R.
Daca doriti bibliografie suplimentara, va stau oricand la dispozitie.
Cu stima!
Sa intelegem ca spusele generalului S. Butler reprezinta „informatii” ….pretioase, in contextul de a lua in considerare punctul de vedere al doamnei R ?
Sa fim seriosi! Comentariul dumneavoastra reprezinta exact nimic in contextul discutiei despre generalul Patton !
Este vorba despre cu totul si cu totul altceva, iar aluziile dumneavoastra cu iz comunist nu-si au locul ! Probabil ca spusele lui Butler ar fi fost un bun subiect de propaganda pentru Stalin si clicile de bolsevici din URSS & satelitii ( daca nu cumva au si fost).
Ceea ce practicati dumneavoastra se numeste MANIPULARE ! Ati fost cumva un apropiat al PCR si al securitatii comuniste ? Sau sunteti doar un „om de bine” post 1990 ?!
Adica daca omul iti da mura in gura niste fapte , asta se numeste manipulare??
Cred ca manipularea e la tine, stimabile.
Julian Assange, 2011.
https://www.youtube.com/watch?v=TrBXaoHOYHs
Assange: “Nearly every war that has started in the past 50 years has been a result of media lies.”
Unul dintre lucrurile încurajatoare pe care le-am descoperit este că aproape fiecare război care a început în ultimii 50 de ani a fost un rezultat al minciunilor din massmedia.
Mijloacele de informare în masă l-ar fi putut opri dacă ar fi săpat suficient de adânc. Dacă nu ar fi retipărit propaganda guvernamentală, l-ar fi putut opri.
Dar ce înseamnă asta?
Ei bine, asta înseamnă, practic, că popoarelor nu le plac războaiele. Iar popoarele trebuie să fie înșelate ca să intre în războaie. Popoarele nu intră de bunăvoie și cu ochii deschiși într-un război. Așadar, dacă avem un cadru mediatic bun, atunci vom avea și un mediu pașnic. Dar inamicul nostru numărul unu este ignoranța. Cred că acesta este inamicul numărul unu: faptul că nu toată lumea înțelege ce se întâmplă de fapt în lume. Numai atunci când începi să înțelegi poți lua decizii eficiente și poți face planuri eficiente.
Acum, întrebarea este cine promovează ignoranța?
Ei bine, acele organizații care încearcă să țină lucrurile secrete și acele organizații care denaturează informațiile adevărate pentru a le face false sau denaturate. În această ultimă categorie intră massmedia nocivă. Părerea mea este că mijloacele de informare în masă, în general, sunt atât de nocive încât trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva omenirii i-ar fi mai bine fără ele.
Există unii jurnaliști foarte, foarte buni și lucrăm cu mulți dintre ei, precum și cu unele organizații media de calitate. Dar marea majoritate sunt groaznici și distorsionează modul în care lumea este în realitate. Rezultatul este că vedem războaie și vedem guverne corupte.
* * *
Cu vreo 60 de ani înaintea lui Assange, Göring explica în doar câteva cuvinte cât de ușor le e guvernanților să îi facă pe oameni să pună mâna pe arme și să plece la război.
Fragment dintr-o discuție privată cu Gustave Gilbert, ofiter de informatii si psiholog. (Gilbert, G.M. Nuremberg Diary. New York: Farrar, Straus and Company, 1947 (pp. 278-279)):
„Göring: Evident că popoarele nu doresc razboi. De ce și-ar risca viața în război un țărănoi sărac cînd tot ce poate spera de pe urma lui e să se întoarcă acasă întreg? Natural, oamenii de rînd nu doresc războiul; nici în Rusia, nici în Anglia, nici în America, nici în Germania. Asta se știe. Dar, pînă la urmă, cei care determină politica sînt liderii tării și e totdeauna foarte simplu să îi împingi pe oameni în direcția dorită indiferent dacă ai o democrație, o dictatură fascistă, un parlament sau o dictatură comunistă.
Gilbert: Există o diferență. Într-o democrație, poporul are ceva de spus în chestiune prin reprezentanții săi aleși, iar în Statele Unite doar Congress-ul poate să declare război.
Göring: O, asta e minunat (Oh, that is all well and good), dar, are sau nu are ceva de spus, poporul poate fi oricînd pus sub comanda discreționară a liderilor. E ușor. Tot ce trebuie să faci e să le spui oamenilor că sînt atacați și să îi denunți pe pacifiști pentru lipsă de patriotism și punerea țării în primejdie. Funcționează exact la fel în orice țară.”