marți, decembrie 10, 2024

Generaţia 1965-1975. Momentul nostru politic a trecut sau n-a venit? De ce nu a avut România de după 1900 o „generaţie măreaţă”? (actualizat)

Puncte cheie:

  • În anul Centenarului, nu e uşoară observaţia că România de după 1900 nu a avut, de fapt, o „generaţie de aur”, care să se confunde cu triumful absolut al unei naţiuni, cu recunoaşterea internaţională şi gloria incontestabilă de a fi adus demnitatea, valorile morale şi prosperitatea ţării la nivelul aşteptărilor şi aspiraţiilor cele mai înalte ale cetăţenilor săi, întrunind deopotrivă admiraţia internă şi externă;
  • Ceea ce America îşi numeşte, cu mândrie, Greatest Generation (cohorta născută între 1915-1925, care a trecut, la vârsta copilăriei sau adolescenţei, prin Great Depression în anii 29-32, a luptat în al Doilea Război Mondial, a eliberat lumea şi a făcut apoi posibil American Dream în anii 50-60, un model de viaţă şi de societate care a inspirat generaţii întregi de pe alte continente), are corespondent şi în alte ţări ale lumii, chiar dacă proporţiile, resursele şi gloria trebuie ajustate, de bună seamă, la nivelul posibilităţilor ţărilor respective. Generaţia Japoniei de după 1945 şi generaţia germanilor născuţi după 1940, care au fost educate, după război, în spiritul modestiei, pacifismului, responsabilităţii împovărătoare a trecutului dar şi ambiţiei teribile de a se ridica de la pământ, reconstruind din temelii aceste ţări ruinate de delirul imperial şi ideologic al generaţiilor care le-au precedat, sau chiar generaţiile rezistenţei anti-comuniste din Ungaria, Cehia şi Polonia (aflate la maturitate între 1956-1968-1977-1980) pot fi şi ele incluse în această panoplie de onoare a generaţiilor spre care noii veniţi pot privi cu recunoştinţă sau ca la adevărate modele;
  • Marile succese politice ale României de la 1918, despre care ne place să vorbim în această perioadă, şi modernizările ulterioare din economie, instituţii şi cultură se asociază cu o generaţie născută între 1865-1885, aflată în 1918 şi ulterior la maturitate politică (Regele Ferdinand I, Ionel Brătianu, Iuliu Maniu, Alexandru-Vaida Voevod, Alexandru Lapedatu, Iuliu Hossu, Pan Halippa, Take Ionescu, Nicolae Titulescu şi mulţi alţii), nicidecum cu generaţiile născute după 1900, cu care, din păcate, putem asocia mai ales naşterea mişcărilor extremiste, derapajele ideologice grave, crimele şi violenţa politică, respectiv prăbuşirea ţării, după 1938, în cele patru regimuri dictatoriale (dictatura carlistă, statul naţional-legionar, regimul militar antonescian şi regimul comunist) care aveau să se succeadă până în 1989, fără ca vreo generaţie (definită aici în termenii unei mase critice articulate programatic la nivelul societăţii, nu a câtorva excepţii izolate) să li se opună semnificativ?;
  • Fac parte din generaţia 1965-1975, pe care o definesc între aceste borne pentru că este generaţia României aflată astăzi la deplină maturitate, nici tânără, nici „în vârstă”, care are amintirea şi experienţa conştientizată a comunismului (prin care a trecut în copilărie şi adolescenţă) dar care şi-a făcut studiile universitare sau şi-a început cariera profesională imediat după 1989. O generaţie în principiu liberală şi pro-occidentală, care asigură nucleul clasei mijlocii actuale din România, ajunsă astăzi la vârsta medie şi la potenţialul ei maxim (profesional, intelectual, economic şi, poate, politic). Este, desigur, un concept relativ, improvizat, iar limitele ei (1965 şi 1975) sunt, bineînţeles, şi ele relative, putând varia cu câţiva ani în sus sau în jos. Mă feresc de etichete precum X sau Y. O scurtă reflecţie asupra „misiunii” generaţiei mele, asupra momentului ei politic (care a trecut sau n-a venit?), asupra „sacrificării politice” sau nu a acestei generaţii aflate cu un picior în comunism (deci gata compromisă) şi cu celălalt în capitalism, dar şi a tentaţiei revoluţionare, uşor utopice dar cu siguranţă binevenite ca demers, a făuririi „omului nou”, civico-hipsterist, desigur protestatar, cu laptopul deschis la cafenea în centru, conectat pe toate reţelele sociale, nu foarte citit (şi mă refer la cărţi, la fundamente) dar oricum informat rapid şi în sinteză de pe Facebook, care aspiră să preia frâiele ţării la vârste de 25-30 de ani şi să dea flit „depăşiţilor”, o astfel de reflecţie onestă cred deci că se cuvine a fi făcută, acum, în anul Centenarului.

*

Peste câteva zile voi împlini 48 de ani, constat că deja nu mai pot fi un „om nou” printre „oamenii noi” şi m-am gândit să ies doar pentru un moment din zona preocupărilor de politică internaţională, scriind un text pe care îl dedic colegilor mei de generaţie şi pe care îl voi încheia cu o întrebare, la care chiar aştept răspuns.

Generaţia 1965-1975, să zicem aşa, cu aproximările inevitabile. O generaţie care a copilărit în comunism suficient cât să şi-l amintească bine (măcar 14-15 ani sau mai mult) dar a studiat în universităţi după 1989 şi, bineînţeles, şi-a construit aspiraţiile, carierele sau afacerile începând cu primii ani ai libertăţilor, democraţiei şi capitalismului românesc, aşa cum au fost ele atunci, cu lipsuri, crize dar şi oportunităţi, în anii 90.

Este nucleul clasei mijlocii actuale a României, o generaţie în principiu liberală şi pro-occidentală. O parte, ştim bine, au plecat în Occident. Cu ei, generaţia noastră ar fi fost şi mai puternică, şi mai creativă, şi cu certitudine am fi putut face mai mult pentru România. Numai pe cei pe care i-am întâlnit şi cunoscut în Canada, cât am fost diplomat la Toronto, să-i fi avut astăzi în ţară şi calitatea societăţii noastre ar fi fost puţin mai bună. O generaţie în care, totuşi, mulţi şi-au văzut carierele profesionale împlinite sau businessurile bine puse pe picioare, chiar şi cei rămaşi aici, o generaţie activă, care munceşte şi călătoreşte peste tot în lume, consumă dar şi produce, trăieşte relativ bine (sau oricum mult mai bine decât ar fi sperat în copilărie) dar, oarecum paradoxal, o generaţie care nu şi-a spus cuvântul în politica ţării. De ce?

Un fost coleg de facultate îmi spunea recent că i se pare că generaţia noastră a fost „sărită” nedrept din succesiunea marilor generaţii decizionale (din politica înaltă, din managementul instituţional de vârf etc.), care scriu, practic, istoria unei ţări. Are şi nu are dreptate. Să încercăm să vedem de ce.

Deşi este astăzi la deplină maturitate profesională şi intelectuală, generaţia de mijloc a României este „prinsă” politic între o generaţie care s-a format şi a ocupat primele poziţii înainte de 1989, care are conexiuni şi solidarităţi ce răzbat din regimul anterior şi care se lasă greu dusă de la putere (vă propun să nu dăm exemple), şi generaţia rebelă şi contestatară a celor născuţi după 1990 sau, în fine, în ultimul deceniu al comunismului, „oamenii noi” care se pregătesc energic şi fără prea multe scrupule să preia frâiele. O foarte tânără deputată PNL-istă ne explica nu demult „eşecul decreţeilor” şi de ce trebuie să urmeze rapid la conducere cei care nu au copilărit în comunism.

Generaţia 1965-1975 nu a dat încă Preşedinţi ai Republicii sau Academiei, nici prea-fericiţi Patriarhi, a dat însă câţiva (puţini) rectori de universităţi, a dat mulţi profesionişti ajunşi acum la momentul recunoaşterii interne şi internaţionale, în toate domeniile, mulţi manageri de companii private care duc ţara înainte şi produc valoare adăugată. În principiu, generaţia noastră a făcut carieră sau bani. Nu prea a făcut politică la vârf, chiar dacă a avut opţiuni politice şi uneori a activat la niveluri joase în partide, nu s-a aflat la conducerea unor instituţii fundamentale şi cu certitudine nu a condus cu adevărat România niciodată. Nu a lăsat „istorie” în urma ei, dacă ne referim aici la marile momente politice ale unei naţiuni. O vor face direct tinerii care cresc acum?

Această generaţie a dat însă în ultimii zece ani şi şase prim-miniştri (greu de spus că ei au deţinut şi puterea politică reală în sistem, dacă ne raportăm la contextele cunoscute), care au rezistat destul de puţin în funcţii: Emil Boc, Mihai-Răzvan Ungureanu, Victor Ponta, Dacian Cioloş, Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose. Niciunul nu a avut un mandat complet, aşa cum au avut în trecut Văcăroiu, Năstase sau Tăriceanu. Fiecare dintre aceştia a însemnat la vremea respectivă o speranţă pentru partidele lor cel puţin, unii dintre ei chiar şi pentru mulţi români neimplicaţi politic şi pentru împrospătarea clasei politice, speranţă confirmată sau nu. Unii s-au retras din politică, alţii continuă mediocru, iar Dacian Cioloş se anunţă liderul politic al României deceniului următor. E mult, e puţin pentru o generaţie de mijloc?

Nu ştiu şi nu pot să spun dacă a fost o generaţie „sacrificată” sau dacă cei care au astăzi în jur de 45-50 de ani au ales conştient să stea deoparte de politică, de funcţii înalte de conducere şi să facă altceva, ştiind că sunt şi vor fi întotdeauna „prea tineri sau prea bătrâni să intre în politică”. Vezi, îmi spune colegul de facultate, asta este, nouă ni s-a spus tot timpul că suntem prea tineri să preluăm cârma, să mai aşteptăm să ne vină rândul, până ne-am trezit că ni se spune că suntem prea bătrâni şi vin „oamenii noi”…

În mod cert nu am fost o „generaţie măreaţă”, aşa cum nu au fost nici cele de dinaintea noastră. Am acţionat individual, căutând soluţii pe cont propriu, neavând încredere unii în alţii şi nici în stat, societate, comunitate. Condiţiile istorice au fost cum au fost, dar să nu ne plângem, putea fi mai rău. Nu am fost noi şi nu suntem pentru România the Greatest Generation pe care a avut-o America secolului trecut. Dar mai mult puteam face, asta e clar, pentru această ţară, şi poate încă nu e târziu.

Ceasul generaţiei noastre ticăie. Avem astăzi în faţă două variante. Să ne vedem mai departe de treabă, în carierele, profesiile sau afacerile noastre, să călătorim şi să ne simţim bine cu ceea ce am putut contribui de pe acest low profile, altminteri comod şi plăcut, sau să ne implicăm acum, când România este pe buza prăpastiei şi poate fi împinsă în afara lumii occidentale, în care noi speram în 2007 că am intrat definitiv. Deci, ce facem?

Actualizare

La puţine minute după publicarea articolului, am primit separat reacţia de mai jos, pe care o consider extrem de sinceră şi de credibilă, şi al cărei punct de vedere îl respect. Mulţi ne regăsim probabil în perspectiva de viaţă a distinsului cititor, reluată mai jos, cu acordul domniei sale:

Buna ziua,

Felicitari pentru articolul de astazi ! Mi-am permis sa va scriu, conform incurajarii din text.

Emotionant, nu doar pentru cei nascuti in perioada aceasta.

Sunt unul dintre admiratorii dumneavoastra si va apreciez mult stilul de scris. Fac parte dintr-o generatie careia ii place sa scrie fraze lungi, divagand, revenind, de aceea ma bucur cand dau peste autori care comunica concis, relevant, chiar percutant; iar cand materialul e plin de substanta dar si caldura sunt cu atat mai emotionat.

Am studiat REI la ASE dupa 89, dar lucrez in IT ca mi-a placut domeniul si m-am adaptat, la un organism de standardizare. Imi exersez des discursul la diverse conferinte globale ale organizatiei, ma bucur de fiecare data de bagajul de lecturi consumate in comunism si de usurinta in exprimare. Reusesc sa fac lucruri si sa comunic lucruri. Dar nu as incepe o cariera politica deoarece am alte prioritati – supravietuirea (privita mai mai putin ca asigurarea traiului zilnic, dar mai mult ca alocarea timpului catre activitati sportive si exercitii in natura, plus studiul muzicii care imi tine creierul sanatos de cand ma stiu) si educatia lui fi-miu.

Vreau sa fac mai mult pentru tara, dar cum pot sa reusesc fara sa renunt la cele de mai sus ? Este simplista intrebarea si egoista, stiu, dar nu am nici o idee mai departe de incercarea de a-l convinge pe un bun prieten sa se implice el. […] Lui ii spuneam ca hegemonia autentica trebuie sa-si aiba originea intr-un catalizator al mentoratului; intelectual, desigur, dar mai mult decat atat, cel al curajului (al nebuniei gesturilor si actiunilor) atat de cautat si admirat de orice tanar. Curajul acela pe care nu-l cunoastem, care a lipsit parintilor, apropiatilor, rudelor si l-am aflat (sub forma rezistentei anti-comuniste) de-abia dupa 89 si nici atunci dintr-o data, complet si fara echivoc.

De aceea, fara nici cea mai mica urma de pesimism, gandesc ca e nevoie de rabdare, probabil inca o generatie.

Va doresc mult succes in viata si in toate demersurile pe care le faceti !

Cu deosebita consideratie,

Dan Tibacu


Distribuie acest articol

68 COMENTARII

  1. Super articol.Felicitari!Ce facem?Luptam,mai avem o sansa.Poate nu pentru noi,dar macar pentru tara asta.Sunt nascut in 1966.

    • A 2-a Republica a inceput cu un razboi civil hibrid si se va termina cu a 5-a Dictatura din cauza lasitatii unora care au fugit dupa avantaje materiale si a altora prin comoditatea neimplicarii.

  2. Mda, spre bătrâneţe vine ceasul auto-întrebărilor decisive. Care sunt întotdeauna nu numai nostalgice, ci şi neplăcute. Ar fi fost bine ca generaţia respectivă să fi fost mai productivă politic ( deşi au fost prea multe rateuri şi rataţi politici….). Probabil că această generaţie nu a avut nimic de spus, lumina libertăţii i-a blocat acţiunea socială. Că a fost iresponsabilitate sau irosire, asta e altceva. Ca părere, a fost o generaţie ratată. Şi, din nenorocire, nici next generation nu arată prea bine….

    • @Lucifer Care intrebari comunistule fascist batran aarghh! …. Yep cam asa e. Si totusi mai avem umpiq de resursa, asa senili cum suntem. Spre exemplu, .. despre ce vorbeam?

  3. Sa ne uitam totusi la progresele facute de Romania din 1990 pana astazi. Cele mai multe dintre progrese sunt facute de aceasta generatie, chiar in ciuda politicului.
    Iar de sarit de la carma tarii, poate fi doar ‘nominal’, insa in practica nu se poate pentru simplul fapt ca cei care vin dupa voi , generatia mea, 80-90, e crescuta si educata de voi. Iar daca veti fi nemultumiti de prestatia noastra, veti fi pe jumatate vinovati. Si pe jumatate merituosi daca vom fi o generatie cel putin decenta, care va lasa la randul ei urmasilor o tara mai buna decat a gasit-o.

    • Parerea mea e ca Generatia 80 – 90 este chiar mai putin semnificativa decat
      aceea din 1965 – 1975.

      Abia Generatia 1995 – 2000 – din care fac parte onorific Filosoful neamului, Poetul neamului, cetepeul neamului si guranul natiunii – a reusit sa constientizeze cateva principii fundamentale ca de pilda:
      – Faptul ca ei nu reusesc sa citeasca Amintiri din copilarie intrucat pare scrisa intr-o limba
      straiana care impune eforturi prea obositoare de patrundere (limba moldoveneasaca)
      – Faptul ca SMARTURI LE sunt misto
      – Faptul ca se poate supravietui si fara Morometii, Iar Sobietki si romanii este un manifest comunist care se opune integrarii noastre in UE si NATO
      si mai ales…., mai ales imprejurarea ca
      CINE NU SARE – NU VREA SCHIMBARE.

  4. Frumos articol domnule Naumescu, mulțumesc pentru el! Și la multi ani!
    Sunt și eu parte din „generația noastră”. O generație de ambițioși, as considera-o eu. Cum bine spuneți, „generația noastră a făcut carieră sau bani”. De politică am fost si suntem sătui. Noi vorbim limbajul muncii și al rezultatelor, nu al vorbelor și păcălelilor.
    Generația de „aur” ar fi putut fi generația ’45-’65. Generație care a fost la conducerea politica a Ro în acești 30 de ani. Noi, abia am crescut. Am supraviețuit ascultatori în societatea oferita.
    Daca ar fi timpul sa ne implicăm în politică? De ce am face-o? Nu avem nimic de demonstrat. Ne e scârbă de ea! A făcut prea mult rău, prea multor oameni. :|

  5. NIMIC public! … asta fac(em) …
    Nu ma incadrez chiar la milimetru pentru ca am deja 56 de ani … dar, in rest, bifez toate criteriile … am trait in comunism, am studiat atunci, precum si ulterior … am decis ca anul acesta este ultimul in care mai am activitate obsteasca (organizez o manifestare stiintifica) … dupa care ma voi dedica total proiectelor mele personale de studiu si scris, care pentru mine conteaza acum mai mult (pentru ele m-am pregatit toata viata mea!) decat daca Romanica se duce dracu … chiar nu ma mai intereseaza (copila mea traieste deja in strainatate, iar eu doar respir aer romanesc, nici pensie nu astep de la acest stat) … my 2 ¢ on the matter …

  6. Inaintea celor care au facut Romania Mare in 1918 au fost cei care au inlaturat fanariotii, pasoptistii, cei care au castigat cu sange Independenta in 1877

    Generatia de dupa cea care a facut Romania Mare este cea educata si traita in perioada interbelica: tara lui bacsis-bacsis, afacerea Skoda, camarila regala, Lupeasca, dictatura regala, momentul ruperii Tarii in 40.

    Deci coruptie generalizata si ineficienta

    Dupa aia au venit comunistii adusi de rusi, care dupa ce au distrus si putinele elite veritabile existente au instaurat dictatura proletara cu toti analfabetii alesi pe criterii politice pusi sa conduca ce naiba or mai conduce

    Sedinte de partid, plenare, congrese, imbecilizare ideologica

    Dupa primul soc in anii 50 astia au facut industrializare fortata si agricultura mecanizata, chestii neperformante de care s’a ales praful dupa Revolutie

    Nu comparati cu generatia Japoniei de după 1945 si cu generatia germanilor nascuti dupa 1940, cele doua tari au fost total distruse si dupa aia AJUTATE sa se ridice pe principii sanatoase, deci avut parte de un reset corect

    Si nici nu se compara educatia germana si japoneza (mai corecti, mai austeri, mai modesti, mai disciplinati) cu cea romaneasca (aici bagati antonimele)

    Noi am flendurit’o intorcand armele si resetul a fost comunist pe deasupra, una a fost Germania Vest si Japonia sub americani si alta sub rusi

    Generatia 65’75 crescuta si educata in comunism pana in ’90 a fost educata sa se descurce, atunci toata lumea „se descurca”

    Dupa 90 cei mai valorosi au plecat imediat

    Dupa 2000 au inceput sa plece si ceilalti, industria a fost furata/distrusa/data la fier vechi/vanduta pe un leu, deci locuri de munca nu mai erau

    Dupa 2007 s’a plecat si mai usor si inca se mai pleaca de saracie sau de scarba

    Romanii sunt deci invatati mai individualisti, se descurca fiecare cum poate si e plina Europa de descurcareti

    Cei ramasi acasa ori atarna de banul public (bugetari, pensionari, asistati social) ori profita de situatie ca membri ai gastilor organizate pe sistem mafiot pompos denumite clasa politica sau ca membri corupti si ineficienti ai administratiei

    De la cei plecati nu mai asteptati nimica. Si problema e ca astia sunt aia mai bunii si sunt pierduti atat ei cat si copiii lor, deci doua generatii dintr’un foc

    Iar, dintre cei ramasi, cei mai infipti sunt la furat banul public daca se poate fara consecinte legale, vezi acum cum vor sa moara cu Tara de gat

    Ceilalti probabil sunt marginalizati cu grija sau total dezinteresati si se descurca

    Deci exista o problema grava de morala, o susceptibilitate la coruptie si o lipsa de patriotism, adica lipsa unei educatii decente, nu numai la scoala dar si in familie

    Cel mai bun lucru pe care generatia 65’75 l’ar putea face este sa dispara pur si simplu, nu astept nimic bun de la ea

    La fel cu generatiile precedente

    Singurele oaresce asteptari pe care le mai am sunt de la generatia tanara de dupa 2000-2007, cei putini ramasi in Tara, care poate au alte valori, ceva mai europene, mai putin spalate pe creier de comunism, au crescut si au vazut altceva cu internetul si alte surse de informare, insa naiba stie ce educatie mai au si problema e ca educatia le’o fac generatiile precedente despre care stim ca sunt cum sunt

    Dar pt asta trebuie sa asteptam ca sa dispara generatiile precedente si sa faca loc celor care cresc acum, poate cei tineri vor misca ceva, de la generatiile precedente, repet, nu ma astept la nimic bun

    Astea doar vor adanci dezastrul votand niste hoti sa le mareasca salariile si pensiile fara sa le pese ce lasa dupa ei, sa moara ei satui

    • O mica-mare observatie la teza comunismului adus de rusi: si cine i-a adus pe rusi? nu inconstientul rege Mihai, impins de la spate si manipulat de de camarila infiltrata de serviciile de spionaj sovietice? O capitulare fara negociere prealabila in fata adversarului era si atunci si va fi mereu o tradare nationala, care as dus la tragedia actuala a Romaniei. Iar lingaii care il prea-maresc pe Mihai 1 si asa-zisa casa regala cu Duda si Margareta sunt doar niste oportunisti mizerabili. Sigur ca monarhia nu mai e de actualiate, ca avem nevoie de o Republica – dar nu de aia PSD-ista, mostenita de la URSS.

  7. Cohortele sunt pe ani, iar pasul generației e mai întins ori mai scurt fc de o multitudine de factori – in jur de 20 de ani prin Europa, in creștere din cauza îmbătrânirii accelerate a pop si a sporului demografic negativ. Daca Decretul a fost abrogat pe 26 Decembrie 1989, rezulta ca cei apăruți sub semnul lui, pana in 13-14iunie 1990, formează o singura generație, cum cei care au profitat de regimul „comunist si fac o tranziție fara sfirshit dar profitabila lor si urmașilor lor in neam formează o generație cu un nucleu dur apărut după restricționarea avorturilor din 1948- 30 Septembrie 1957. Respectivă generație numita insultător, la comun, de către dușmănii Romaniei si tot felul de minoritari frustrați, înglobează peste 9 milioane de cetățeni care vor fi forma la un moment dat mai bine din jumătate din populația statului chiar daca nu au conștiința ca formează o generatie ei vor îngropa Romania nu drojdia otrăvi apărută după 1990 care nu însumează pana azi nici 7 milioane de cetățeni ai statului!

  8. Da, dle Naumescu, ceasul generației dvs, ca și al altor generații, ticăie …
    Din nefericire, acum,ca urmare a unor «strecurați» în politică prin poarta din dos, ticăie în count dawn
    Ceea ce adaugă o greutate suplimentară sarcinii de a repune România pe șine!
    Și nu mă sfiesc să o spun că și generatia mea, născută în anii de început ’50 e la fel de vinovată pentru că ne-am retras dezamăgiți când am descoperit aceleași figuri în spatele noilor măsti.
    Dezamăgire pe care o mai încercasem la început anilor 70, după o adiere de libertate sugrumată eficient de «cabala» din jurul unui bâlbâit incult, mărginit dar viclean profitor al unui context extern favorabil. Puteam să ne considerăm vaccinați, dar nu am mai crezut în schimbare și acum plătim comoditatea de atunci cu lipsa de speranță, cu singurătea (copiii plecați în alte țări), cu anii goi numărati invers …

  9. aproximativ : „politica i o curva, dar fara ea nu se poate”. cei mai multi sint de acord (masa needucata/necitita domina Pamintul) putini, foarte putini se simt anacronici. nu domnule, nu i vorba de generatii, ci de generarea mediului propice schimbarii. dupa dragnea, vasilica si olgutza, cu „fara ei nu se poate” , viitorul va fi la fel. sa nu uitam, cei putini si ne ntelesi au schimbat (in bine) lumea, nu populimea !

  10. Ba, pardon! Cum n-a avut?! Generatia care a industrializat, modernizat si culturalizat Romania, ce a fost? Modelul suveranist si intensiv a fost maret, iar aplicantii lui au avut o maretie de sacrificiu. Trebuie sa ne intre bine in cap, niciun sistem sau regim politic nu este „maret” pe vecie. Mai devreme sau mai tarziu, limitele vor fi atinse si isi vor face simtita prezenta. Daca semnalele de declin nu sunt luate in seama, totul se poate prabusi, din cel mai inalt varf, pana in cel mai adanc abis. Aici e mare arta, sa te inscrii pe panta de ascensiune a unui model de dezvoltare si sa te mentii in platoul sau pana in punctul de inflexiune, de la care incepe coborarea, momentul cand trebuie abandonat si facuta o noua alegere, privind calea-social politica de urmat. Dar mareata a fost nu numai generatia care s-a inscris pe panta de ascensiune si in platoul modelului de pana in 1989, al carui punct de inflexiune a fost la inceputul anilor 1980, ci si generatia care si-a asumat raspunderea, cu pretul propriilor pozitii, sa abandoneze sistemul comunist si sa-l inlocuiasca cu unul liberal. Chiar daca revolutia s-a facut in extremis si cu sacrificiile cunoscute, pentru ca altfel nu s-a putut, datorita represiunii interne, dar si, mai ales, supravegherii din partea „fratelui mai mare” (fosta URSS). Deci, Romania a avut doua generatii marete, una de aur, cred, din anii ’60-’70 ai secolului trecut, si o alta de 10-15 ani de dupa 1990, probabil de platina (sau, oricum, inestimabila) pentru pastrarea integritatii si ridicarea din cenusa dictaturii unipersonale, probabil de aur ca intrare in NATO si UE, probabil de argint, ca realizari economice, pana in punctul in care curba de dezvoltare iese din platou si incepe sa coboare. Romania se afla, prin urmare, in zodia unei noi optiuni social-politice, care reclama niste personalitati de leadership si o generatie cel putin la fel de marete. Asi mai observa ca greseala de a nu abandona la timp vechiul sistem, de dinainte de ’90, nu a fost o grseala de generatie, ci o greseala de leadeship politic.

  11. „Deci, ce facem?”–> Va chemati toti prietenii si cunostintele din tara si din afara tarii, si formati un partid politic. Il puteti invita si pe Ciolos in noul partid, insa doar pe el dintre politicienii actuali. Cumva trebuie sa va uniti intr-o structura politica si sa intrati usor in politica Romaniei. Sunt convins ca veti gasi specialisti in multe domenii si oameni pentru care Occidentul inseamna totul. Ceva trebuie facut, pentru ca deja incep sa se adune nori din ce in ce mai negri pe cerul nostru.
    Ati putea sa ne luati si pe noi, cei din generatia 75-85 in noul partid chiar daca suntem mai tineri si fara prea mare experienta. Insa noi suntem cei care au iesit in strada de doi ani incoace si care dorim stat de drept, democratie, bunastare si o cale occidentala de urmat. Cu noi nu e de glumit, pentru ca noi am trait mai mult dupa ’90, am studiat prin alte state europene, am inceput sa lucram in corporatii occidentale, am trait in democratie si libertate si nu prea stim bine cum arata comunismul inainte. Noi nu mai putem fi mintiti de catre cei cu vederi iliberale si nationaliste. Asadar dorim acealsi lucru ca si cei din generatiile 65-75, si de aceea cred ca trebuie facut ceva.
    Atata stiu, ca acum doi ani eram incantat de ce se intampla in tara mea, si chiar doream sa ma intorc, insa astazi sunt stupefiat si indurerat cumva de situatia noastra. Este o senzatie de „apasare” si mai ales de teama.

  12. Demult a fost prea tarziu pt. a se mai putea face ceva. In 20 de ani la noi si in 15 la bulgari altii vor deveni majoritari. Asta a fost tot, timpul nostru a trecut suntem martorii vii ai disolutiei poporului roman.

  13. cand criteriile celor promovati la varful partidelor au fost si raman putrede, nu mai conteaza ce generatii lipsesc la apel, deznodamantul e acelasi. Polonia, Cehia si Ungaria probabil nu si-au anihilat valorile la nivelul la care s-a intamplat in Romania dupa razboi, masa critica de dizidenti de la care rezistenta e mai usor de suportat si fata de care e mai greu de implementat masuri extreme n-a prea mai existat la noi. E o vorba din popor, pestele de la cap se’mpute – in conditiile astea nu e greu de inteles de ce multi am plecat pana’n 2000, exact cei din generatiile la care va referiti. Daca CDR ar fi reusit sa faca ceva, probabil unii ne-am fi intors; cum au esuat catastrofal ptr ca, desi la putere, i-au invins ‘structurili’, ne-am vazut si noi de viata ca sa nu trecem ca bolanzii prin ea; end game, cum s’ar spune. Dreapta a capotat invariabil, ‘stanga’ ne-a masacrat fara scrupule. Ati facut vedete din toti golanii, parvenitii si pitipoancele, tara asta rezista valoric numai cu ce mai prind tinerii din carti, singurele pe care animalitatea sistemului n-a reusit sa le elimine. Sansa tarii e cu tinerii scoliti afara, care se formeaza in valori si moralitate mai sanatoase. Probabil va mai dura vreo 10 ani, si asta cu conditia ca macar lor sa li se ofere o sansa.

  14. Generatia de aur exista, este chiar cea aflata la maturitate acum, doar ca ea nu mai e in tara ci a emigrat.
    Peste 14.000 de doctori au plecat din tara dupa 2008, la care putem adauga si aproape 30.000 de asistenti medicali. Dupa 1990, 300.000 de ingineri au plecat din tara, adica o treime din totalul cadrelor tehnice. Varful exodului s-a atins in 1999, cand au ramas in tara doar 5 dintre cei 250 de absolventi de Automatica si Calculatoare de la Politehnica bucuresteana; in 2000, situatia s-a imbunatatit: au ramas 7, iar in 2001 au ramas 11!
    In deceniul 1990-2000, un sfert din cadrele tehnice emigrate in Canada erau romani.

  15. Fiecare generatie porneste cu activul si pasivul determinate de performantele inaintasilor, acesta-i mediul in care se formeaza s-apoi performeaza. In cazul Romaniei performanta ar trebui pusa-ntre ghilimele deoarece in afara realizarii Romaniei Mari si asta tema de controversa aniversata de unii-comemorata de altii, la mai toate capitolele comparatiile indica cresterea decalajelor fata de lumea mai civilizata s-asta aflata intr-un proces de vulnerabilizare datorat politicilor de stanga care prolifereaza in pofida experientelor dezastruoase deja inregistrate, din pacate insuficient intelese. Concluzia desprinsa este aceea a unei – deocamdata – nesfarsite succesiuni de generatii care au esuat in tentativele benefice – in masura existentei acestora – incemenite-n traditia esecului concretizat in dezastre nationale cu caracter ciclic. Ca raspuns la intrebarea care incheie articolul va transmit indemnul de a incerca sa re/deveniti normali in ceea ce ganditi si faceti, va asigur de intreaga incredere ca daca vreti cu adevarat veti reusi.

  16. „Generaţia 1965-1975” (cu aproximația avută în vedere de autor) a ajuns la maturitate exact odată cu Glorioasa Revoluție din Decembrie 1989. Doar că dl Valentin Naumescu pare să uite esențialul. Domnia-sa ignoră faptul că atunci s-a instaurat cleptocrația formată din membri din rândul al doilea ai Securității și PCR și apropiați ai lor.

    Deși am crezut un timp altfel, este mult de discutat, desigur, dar probabil nu era posibil ca lucrurile să se petreacă altfel. Foștii membri ai Sistemului erau cei care într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, aveau să ajungă la putere în statele fost comuniste din Europa de Est.

    În aceste condiții „Generaţia 1965-1975” nu putea face mai mult…

  17. Inmediat dupa anii 45 au existat inca varfuri, pentru ca o populatia a fost educata in perioada interbelica, dar acea inertie s-a pierdut, iar azi aproape ca nu avem intelectuali de mare calibru. Probabil se citeste foarte putin si de proasta calitate. Prin anii 30, comunistii lenin, troski, etc,avea ochelari pentru ca citeau foarte mult, azi elitele sunt analfabete. Tendinta nu este doar la noi in tara ci in toata europa, care a decazut lent in ultima suta de ani, deci la noi se suprapun doua crize.Daca, romanii spera sa scape de mentalitatea locala si sa o imbratiseze pe cea occidentala este ca si cum ai sari din lac in put. nu prea au ce invata de la suedezi azi. Revolutia din 68 , o generatie care s-a nascut in puf, nu a facut nici un sacrificiu, nu produsese la acea ora nimic, a iesit in strada cu mari pretentii. Copii acelei generatii sunt si mai imbecili, puturosi, utopici etc.

  18. Dupa parerea mea avem o aplecare exagerata spre dramatism.

    De vreo trei generatii incoace tot spunem ca suntem „o generatie de sacrificiu” – poate nu fix in aceste cuvinte, dar despre asta e vorba :-).

    ===

    Hai sa vedem din alta perspectiva ultimii 30 de ani:
    – caderea comunismului
    – modificarea legislatiei pentru a trece la economia de piata (blamam legile de acum, dar in 1989 nu aveam nici una care sa se potriveasca economiei de piata si democratiei )
    – instaurarea sistemului politic cu mai multe partide (bune, rele – le avem)
    – deschiderea granitelor
    – aderarea la UE si NATO

    Daca nici astea nu sunt realizarile unei (unor) generatii de aur, apoi chiar ca nu stiu care ar fi,

    • Mda, adevărul este la mijloc. Am intrat în lumea civilizată, dar la interior puteam să evoluăm mai bine. Am avut şi ghinion cu nişte conducători ca nomenclaturistul PCR Ilici Iliescu( preşedinte 10 ani) şi securistul Băsescu( alţi 10 ani…). Ratarea tuturor generaţiilor de după ’89 a fost că nu am ştiut/ vrut/ putut să scăpăm de urmările comunismului şi securismului.

    • @Dedalus_„Dupa parerea mea avem o aplecare exagerata spre dramatism.”

      Probabil că da, spirtul latin, amestecat cu cel al Orientului, ne face să fim întrucâtva dramatici în expunerea ideilor (și a argumentelor).
      Dar în cazul acesta, în evaluarea d-lui Naumescu este mai degrabă o atitudine realistă .

      Da, în România s-au succedat nu doar trei, ci o serie de „generații de sacrificiu”. Istoricii explică de ce perioada de democrație reală în patria noastră a fost extrem de scurtă, după unii autori n-a existat niciodată un stat cu adevărat democratic pe plaiurile acestea.

      „Hai sa vedem din alta perspectiva ultimii 30 de ani:”
      – „Căderea comunismului” nu este un succes românesc, ci, pe de o parte, falimentul unui sistem economic ineficient, iar pe de alta, rezultatul negocierilor R Reagan _M Gorbaciov ( cu participarea Cancelarului Kohl, Papei Ioan Paul șamd.). S-a dorit o reparație socio-politică a unei tragedii care a fost posibilă după Al Doilea Război Mondial prin instaurarea regimurilor comuniste în mai multe state ale lumii și jumătate din Europa. (Desigur, există numeroase discuții și despre implicarea altor factori precum Farncmasoneria, Grupul Bilderberg șamd.)
      – Trecerea la economia de piață a fost revenirea la firescul singurului mod de organizare a economiei, pe criterii de competitivitate în cadrul stabilit de cerere și ofertă. Alte moduri de organizare sunt falimentare.
      – Instaurarea sistemului politic cu mai multe partide este o condiție esențială pentru funcționarea statelor care nu sunt dictaturi. Face parte din proiectul „căderea comunismului”.
      – Deschiderea granițelor [și libera circulație] face parte mai degrabă din proiectul următor (aderarea…).
      – Aderarea la UE și NATO sunt esențiale pentru bruma de dezvoltare de care țara noastră se bucură acum…Dar aderarea s-a făcut cu MCV, fără admitere în Schengen, nu am adoptat moneda comună, nu mai îndeplinim Criteriile de la Copenhaga…Practic dacă s-ar pune ACUM în chestiune aderarea României la UE și NATO, probabil că nu am mai fi acceptați.

      Problema reală este că după 1989 statul a fost capturat de membrii din rândul al doilea ai Securității și PCR, care împreună cu apropiații lor din țară și străinătate au format cleptocrația care-și consolidează poziția an de an. Acum, pentru a se asigura că nu va putea fi împiedicată să mai extragă resurse din averea publică, își subordonează politic Justiția.

      Guvernarea cleptocrată este un tip de oligarhie care are nevoie de relații economice de piață, de un sistem politic pluripartinic cu aparență democratică, pentru a drena permanent resurse în averea cleptocraților și apropiaților lor. Un regim autocrat ar putea garanta menținerea accesului cleptocraților la resurse pe termen lung. Precum în Rusia, spre exemplu.

      • Va propun urmatorul exercitiu de imaginatie: sa presupunem ca niciunul din evenimentele amintite de mine nu ar fi avut loc.

        Cum credeti ca ar fi aratat viata noastra astazi? Ce ati spune despre generatia respectiva?

        ===

        Si un al doilea exercitiu de imaginatie: sunteti student in Italia, parintii au avut exact atatia bani cat sa va trimita la o facultate mediocra. Nu aveti bani pentru a infiinta o firma, cu locurile de munca e greu, iar cu Mafia nu vreti sa va aliati.

        Parintii au luptat in al doilea razboi mondial iar bunicii – in primul.

        Ce ati crede despre generatia careia ii apartineti? Sau despre cea a parintilor?

      • Captura statului – sunt de acord ca asistam la asa ceva.

        Sper insa in 3 fenomene de reactie:

        a) aparitia un partid politic liberal (de dreapta) care sa ofere o alternativa asteptata de milioane de romani, cel mai bine plasat din acest pdv e Ro+, dar e cu multi de daca.

        b) erodarea interna- prezenta in toate regimurile autoritare sau cvsiautoritare- dar poate dura foarte mult.

        ===

        Ingrijorarea majora pe care o am nu se refera la generatiile active prezente, ci la cele care vin. Acestea care vin sunt lipsite de forta educatiei, pentru ca nici cea institutionala nu functioneaza de prea mult timp si nici cea din familie nu reprezinta o prioritate pentru mult prea multe familii.

        Nu ma refer nici la capacitatea profesionala (doar), desi e importanta, ci ma refere in special la educatia morala inexistenta si la sistemul de valori incomplet si pervertit pe care scoala si parintii s-au straduit sa il inoculeze tinerilor.

        Sunt ingrijorat pentru capacitatea generatiei post 2000 in special. Acest gol social care urmeaza ma inspaimanta. Desigur, fiecare face ce poate pentru a micsora golul acesta, dar recunosc- ma cuprinde cateodata o disperare de tip sisific :-).

  19. Discutia asta despre generatii este asa cum ai aduna mere cu pere si ti-ar da rezultatul in frunza taiata la caini! Cat despre Romania, dincolo de propaganda, va intreb cand a fost romanul inaintea vremurilor?

  20. Domnul Naumescu are esantionul corupt. In lipsa meritocratiei si a unui ‘fair go’ elementar in Romania, dibuitul generatiilor isi pierde sensul, nu are cum sa dea un rezultat valid.

    • Zev exact asta voiam sa spun. De fapt chiar aveam cuvintele. A fost un pic mai greu sa le ordonez si sa pun virgulele.

  21. Ne implicam stiind cea ce ne dorim pentru Romania. Este momentul ca profesionistii sa arate ca pot face si politica si ca pot lucra impreuna.

  22. Momentul se creează, nu vine de la sine. Timp este însă întotdeauna. Uitați-vă la Mahathir Mohamad al Malaeziei, sau, in trecut, la vicleanul doge Enrico Dandolo. Curaj, Constantinopolul așteaptă și depinde doar de dumneavoastră cum se va desfășura bătălia :)

  23. Nu exista generatii marete. Exista generatii care se intimpla sa traiasca in timpul unor evenimente marete. „Generatiile marete” sint creatii ale „formatorilor de opinie”.

  24. Bună ziua!
    Aveți perfectă dreptate – generația 65-75 a cam fost ”sărită” cred eu, cu intenție, pentru că ”foștii” preferă tinerii care nu au habar cu ce se ”mănâncă” comunismul!
    Netrăind în comunism, nu au anticorpii necesari pentru înțelegerea mijloacelor specifice pe care organele de partid și de stat încă le folosesc cu succes!

  25. De ce Varna e mai aproape de capitala statului decât Constanța? Cum se face ca un stat de talia României nu are Nord desi e aproape in mijlocul continentului? Când va veți raspunde la cele mai simple întrebări in legătură cu existenta voastră in acest fals stat fara niciun viitor in Europa veți înțelege de ce veți dispărea pe veci din Europa in câteva decernii. Pentru mine e foarte clar cine sunteți, ce ați făcut si de ce veți dispărea.

      • Întâi sa ne vedem pe Kisselev cu ocazia primului si ultimului Centenar. Ca sa defilam plini de iubire pentru Romania in Onoarea ei pe Șoseaua Generalului rus!

        • Daca, Generația pașoptistă a făcut Romania, stat modern si națiune, aia a României regale a făcut Romania Mare, iar avortonii războiului (ALde Visinescu sau tatal marelui Blajutz fiul Blajului si a confuzie de tip patriotard ceaushist), au implementat spălați pe creieri comunismul, cine a făcut pașoptiștii? Vorbim azi in Romania de 3 Generații mari si late: cei de după razboi, pana prin 66, cei apăruți in vremea lui Ceaușescu. până la mijlocul 1990 din cauza perioadei de gestație la hominide, si tranzițeii care formează un sfirrrsht deplin de epoca, era, ce vreți voi!

        • Ei, acuma, sa nu exageram. Nu stiu prea multe despre persoana, dar bulevardul e KiseleFF, deci pre-dateaza URSS. Altfel era cum spuneti dv. Kiselev. Nici tzarismul n-a fost nici pe departe Crucea Rosie, dar daca strabunicii au zis sa-i spuna bulivarului Kiseleff, au as lasa-o asa si m-as gandi la altele. Daca-i spuneau Tolbuhin sau Beria sau Stalin, era altceva.

  26. Raspunsul se afla in articol. Si anume, unul dintre cei sase fosti prim ministrii ai generatiei din care fac parte si eu, intra in politica de varf cu combativitate si va moderniza Romania. Efectiv este randul nostru. Pe timpul a doua mandate de-ale lui Ciolos, cu o majoritate MRI/USR/PACT, Romania poate ajunge din urma Polonia, în orice caz poate deveni unul dintre liderii tarilor din estul Europei.

  27. Excelent, ca de obicei! Iar comentariile diversilor, pro si contra, ori pe de laturi, la fel de utile. Sunt un pasoptist, adica nascut in anul 1948.

  28. Fac parte din generatia respectiva si pot raspunde la cateva din problemele pe care le-am avut.

    Generatia noastra era in general in timpul facultatii la vremea cand comunismul a cazut. Imi aduc aminte de inflatia imensa de la inceputul anilir 1990, cand la ordinea zile era supravietuirea. Mai prin vremurile alea aveam trei slujbe numai ca sa supravietuiesc, nu sa ma mai gandesc la politica.

    Imediat dupa facultate, multi dintre noi au cautat refugiu in strainatate, mai intai din motive economice, si apoi din motive politice. Trebuie sa gandim cum arata societatea romaneasca in anii 90, dominata de un PSR (devenit PSD) insurubat la putere, o societate corupta in care aveai loc numai daca aveai ceva relatii. Pentru un tanar intre 20 si 30 de ani era extrem de greu sa razbeasca in economie, ca si in politica, pe cont propriu. Pana si la angajarile la putinele multinationale la vremea respectiva actiona nepotismul si coruptia interna. Pentru multinationale lucrurile s-au schimbat mult mai tarziu.

    Lucrurile s-au calmat in Romania cand noi ne apropiam binisor de 35-40 de ani, mult prea tarziu pentru ca noi sa mai facem si politica. Intr-un fel, am fost o generatie de sacrificiu.

    • De acord, mai putin ultimul paragraf. Multi intra in politica dupa 35-40 de ani in statele dezvoltate. In Romania e mai greu spre foarte greu tocmai pentru ca numai cei ‘care trebuie’ pot sa intre. Deci, din nou e problema de sistem, nu de generatii sau individuali. Ascensiunea politica in Romania este, cu putine si notabile exceptii, bazata pe ‘aduci voturi intr-o circumscriptie’ (sa spunem Teleorman, intru evidentierea mecanismului, sau Neamt, sau, de ce nu, Sibiu), sau faci bani deci poti alimenta masinaria partinica, sau si mai bine amandoua, da, devii interesant. Iti vezi onest de treaba ta, nu poti nici capta voturi, nici deveni interesant financiar (sa ne gandim la borduri, sau Renaulturi, bunaoara), nu. End of story.

      • @Zev,

        Sunt destui românași din generația noastră care au intrat în politică și au candidat în alegeri mai prin țărișoarele în care s-au aciuit. Însă nu prea mulți în România, ți asta spune o grămadă.

        Mai prin alte părți ale forumului curent se spune că generațiile de aur ale României au apărut ca parte a României devenind mai aproape de Occident, de exemplu mai pe la 1848, când ai noștri juni școliți pe la Viena și Paris au făcut valuri în principatele române, dar mai ales după 1866, când România a devenit regat foarte apropiat cu Germania.

        Poate că junii moderni, care acum studiază pe la Paris și Londra vor constitui într-o zi noua generație de aur a României, odată ce generațiile care au crescut sub comunism o să dispară.

        • Eh, unchiu John, de acord, dar pana acuma singurul pe care l-am vazut e ala a lu’Bancorex. No thanks. Celalalt, pe care din pacate nu l-au sprijinit oamenii suficient, inclusiv oameni ca mine si ca dv, e Nicolae. Nu stiu daca monarhia e o cale viabila pt Romania, dar CVul omului e beton, si in fond s-au mai vazut pretendenti la monarhie alesi, daca nu ma-nsel la vecinii cu cefe, mm, vanjoase :) Plus ca noi suntem in situatia dramatica de spune luam pe oricine, numa’ sa fie cinstit. Este?

  29. Poate ca noi suntem doar generatia care a asigurat translatia intre doua sisteme, cel comunist si cel capitalist. Am venit in ’89 avand in spate un bagaj de indoctrinare comunista, de genul „statul e totul, individul nu conteaza”. In ’90, am trecut la extrema opusa, in care individul e definitoriu iar libera initiativa devine calea spre realizarea aspiratiilor inidividuale. Asta provocare, scutura-te de una si adopta cealalta! Adaptarea asta ne-a impins in postura unui elev de clasa I, la ora de scriere: transpirat tot, atent sa nu depaseasca spatiul de scriere si sa scrie asa cum i-a aratat Doamna. Eh, pana am invatat sa „scriem” in noua ordine sociala, nu ne-am abatut de la tipare si nu am avut curajul sa luam initiative care ne-ar fi atras atentia de la lectie.
    Incet-incet, am ajuns competenti, dar nu sclipitori; am capatat curaj, dar nu am devenit neaparat eroi;am facut politica, dar nu am ajuns politicieni cu adevarat. In final, am facut tranzitia de la comunismul parintilor nostri la capitalismul si democratia copiilor nostri.

  30. Frumos scris. Mare parte din potentialul generatiei a fost consumat la Revolutie dar daca e musai de ceva potential mai facem rost…insa mobilizarea si logistica nu este in ograda noastra, ele ar trebui sa fie la politic. Pentru ca generatia are si experienta si este si numeroasa cu siguranta ea mai poate da cativa lideri dar orientati pe proiecte si obiective politice si nu lideri locomotiva care sa trag partide dupa ei. Generatia nu va da buluc la partide nici platita dar vor merge la vot pentru urmatoarele alegeri.

    • „ …insa mobilizarea si logistica nu este in ograda noastra, ele ar trebui sa fie la politic. ”

      Desigur, ele ar trebui sa fie la politic , dar daca nu sunt in ograda dvs (https://forumulcaesar.ro/staff/claudiu-degeratu/) , atunci unde sunt ?

      Ne edifica domnul Marian Zulean (http://www.contributors.ro/administratie/puterea-politica-%C8%99i-securitatea-na%C8%9Bionala-la-inceput-a-fost-cuvantul/) si in special domnul Ion Duvac, specialist in cultura de intelligence :

      „ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
      – reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
      – formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
      – implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
      – accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
      – programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.”
      “Formarea culturii de intelligence (s.n.) reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonareafactorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii.”
      Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html

  31. Sa nu fim pesimisti! Eu cred ca va veni curand si momentul de glorie al acestei generatii.
    Felicitari pentru articol. Si eu ma regasesc in aceasta generatie.

  32. „observaţia că România de după 1900 nu a avut, de fapt, o „generaţie de aur”, care să se confunde cu triumful absolut al unei naţiuni, cu recunoaşterea internaţională şi gloria incontestabilă de a fi adus demnitatea, valorile morale şi prosperitatea ţării la nivelul aşteptărilor şi aspiraţiilor cele mai înalte ale cetăţenilor săi, întrunind deopotrivă admiraţia internă şi externă” ….frumoase cuvinte, de re-citit pe 1 Decembrie

    unele lucruri sunt irepetabile datorita contextului si importantei temporale; Marele Salt din istoria Romaniei intre 1870-1920 este indisolubil legat de legaturile politice si economice cu Occidentul, in care a incercat sa se incadreze si a continuat in mod optim fervoarea nationalista post 1948, prin dezvoltarea unei identitati nationale strans cuplate cu integrarea europeana, lucruri ce au facut posibile castigarea Independentei si Marea Unire .
    Pe scurt, „Generatia de Aur” a politicii romanesti nu ar fi avut nici o sansa daca nu s-ar fi cuplat la monarhiile occidentale care guvernau Europa acelor vremuri, si probabil ca acesta este meritul ei cel mai mare (exista si incidentul republicii de la Ploiesti, dar din fericire a ramas doar un subsol)

    unii spun ca industrializarea Romaniei (si implicit transformarea rural/urban, feudalism/burghezie) s-a facut dupa 1960, ignorand faptul ca industria grea functiona deja de cateva decenii la Resita, Bucuresti etc si primele automobile si locomotive romanesti nu s-au construit la Dacia respectiv Electroputere, ci in fabricile Malaxa si Auschnit…care aveau in buzunar toata clasa politica a vremurilor, aproband imprumuturi masive garantate de stat in schimbul unor favoruri materiale (e un articol bine documentat pe Wikipedia despre asta)…un model economic corupt, care a generat tensiuni sociale importante in lipsa unor conducatori cu adevarata fibra morala gen Carol I sau Ferdinand, si speculate mai tarziu de noii dictatori

    revenind la observatia Dlui Naumescu, exista un studiu de caz foarte interesant pentru faurirea unei „Generatii de Aur”, fara violenta sau „revolutii”: Singapore, indisolubil legat de meritocratie, incluziune si transparenta decizionala

    in fine, nu e simplu si exista si exceptii…faptul ca Stradivarius si Garnieri au facut lucruri extraordinare si irepetabile nu poate fi pus pe seama scaderii calitatii materiei prime (Revolutia Industriala?:) sau scaderii interesului pentru dezvoltare datorita aparitiei a noi instrumente (pianul, orga, etc) sau noilor directii musicale (polifonia instrumentala Bach, etc)

  33. Istoria, exact ca viata, are o singura constanta : nu exista constanta.
    Paradoxal, cunoastem mai bine istoria, o data cu „indepartarea”, in timp.. Astazi, stim mai multe despre evenimentele si comportamentele oamenilor din sec. al XIX-lea, ca si din TOATE cele precedente, decat contemporanii care au trait, efectiv, acele timpuri. In plus, nicio generatie nu a avut cantitatea noastra de informatii despre trecut, posibilitatile noastre de comunicare sau facilitatile de deplasare de care dispunem noi, astazi.
    Altfel spus, totul pare reunit ca, invatand din experienta altora, din lectiile istoriei si din observatia lucida a prezentului, sa facem mai bine decat inaintasii nostri. Altii au reusit, asa cum f, bine se aminteste in acest remarcabil articol!
    Ei bine, nu! La noi, nu numai ca nu e cazul, ci suntem fix in cealalta extrema a excelentei : in mediocritate, superficialitate si decadenta.
    Cred deci ca tot ce conteaza este mentalitatea!
    Ea face diferenta dintre japonezi, germani sau chiar americani, cu capacitatea lor de rezilienta si succesele pe care le genereaza, si noi cu succesiunea de esecuri, unele mai „rusinoase” decat altele…
    Altfel spus, sigur ca este important ceea ce ai, dar e esential ce faci cu ce ai!
    Imi imaginez un basm popular, in care aflam ca un tip avea un diamant pe care-l tinea, ascuns, pentru zile negre, iar el se plangea ca e sarac. Lumea il ajuta cum putea, iar el se multumea sa pretinda, stiind ca, la o adica, va putea valorifica diamantul…Timpul a trecut, el s-a obisnuit in promiscuitate pana intr-o zi cand si-a amintit ca avea ceva de pret…dar nu mai stia nici ce, nici unde il pusese. A murit sarac, si fara sa transmita copiilor secretul avutiei lor…reale, dar pitite bine.
    Ce trebuie facut, deci? Schimbarea mentalitatii.

  34. Cateva puncte-cheie asupra lamentarii generationale [si nu e vorba numai de cea continuta de articol]:
    1. G65-75 a fost implicata masiv in politica dupa ’89. Au reusit urmatoarele ispravi:
    2. Fracturarea partidului unic si desprinderea unei puzderii de aripioare din FSN-ul ‘revolutionar’
    3. Umplerea tuturor partidelor si guvernelor postdecembriste cu membri ai G65-75 si crearea noilor retele de influenta [ce inlocuiau vechiul sistem pcr]
    4. Impunerea pe agenda publica a unui maret proiect de tara: aderarea Romaniei la NATO/UE.
    5. Raspandirea marotei/morbului/modelului european in societate pana la punctul in care generatia urmatoarea a asa-zisilor rebeli a inceput sa abandoneze propria identitate/constructie etnica si sa’si faureasca bovaric una noua, curata si nobila.
    6. A dat startul parasirii corabiei si continua sa instige la exod, mai nou sub pretextul aiuritor al ‘derapajelor anti-occidentale’.

    Acum G65-75 traieste sfarsitul Istoriei: isi contempla propriile marete realizari si deodata nu mai este multumita cu ele si le reneaga fara a fi insa capabila sa produca o noua naratiune care sa animeze masele. Dupa ce au bagat Romania in UE [cu acordul si sub patronajul sefilor unei alte generatii infame; apropo, Nastase in ce generatie intra?] au crezut ca gata, l’au prins pe dumniezau de picior si de’acu incolo o sa fie trai pe vatrai ca o sa aiba grija Seful sa pice para malaiata in gura morometilor occidentalizati. Cum nu se intampla asta si poporul e din ce in ce mai nemultumit, unii membrii ai G65-75 gasesc de cuviinta sa’si retraga semnatura de pe proiectul european, negandu’si paternitatea intromisiunii altadata divine. Dar, evident, fara a renunta la propria europenitate lucrativa.

    Prin implicarea extrem de activa a G65-75 Romania si’a construit cea mai europeana societate din Europa. Avem cele mai europene constiinte civice, suntem cei mai mobili cetateni europeni [Europa este casa noastra si’i ocupam cu mandrie toate ungherele si coclaurile], avem cele mai pro-europene partide si organe de presa. In Romania nu exista niciun partid/grupare eurosceptica, nu exista lideri care sa confrunte eurocratia, nu am deviat niciodata de la linia trasata de la Bruxelles. Avem cea mai europeana dezbatere din Europa, unde orice critic al UE este automat exclus [dupa ce’a fost demascat ca trol sovietic] si expediat in inexistenta extrema dreapta..

    Avem cea mai puternica stanga europeana: practic toate partidele si bisericutele ‘societatii civile’ sunt de stanga, liberale, progresiste, larg deschise la doctrina si apucaturi. Iar stanga, stim cu totii, este echivalenta cu spiritul Europei. Europa veritabila este o creatie a stangii [dar continentul e compus totusi in mod majoritar din dreptaci, asa ca sa nu ne miram ca atatea lucruri ies strambe din mana europenilor autoinsarcinati cu munca politica], iar dreapta a fost dintotdeauna o frana, daca nu chiar un bolovan in drum.

    Suntem atat de europeni incat, daca sefii G65-75 ne cer sa ne abandonam peste noapte credintele si convingerile stravechi [gen…de vreo 3 ani incoa, de cand se discuta, ca doar nu o fi vorba de alea strabune ca p’alea nici dracu nu le mai stie], majoritatea ne conformam si boicotam patriotic referendumul ‘nazisto-pesedist’.

    Noi suntem europeni si vom ramane asa pana la sfarsitul Uniunii si chiar dupa aceea. Asta’i menirea noastra, a G65-75, sa tinem proiectul viu si sa ducem mai departe visul european, in pofida vremurilor de restriste si in ciuda atator dusmani care ne doresc raul si vor sa ne dezbine [in frunte cu trolul sovietic numarul 1 al lumii… Trump.. :) ]. Iar pentru a ne implini menirea e simplu: trebuie sa ocupam cat mai multe functii la Bruxelles, sa lucram asiduu la programe si proiecte europene si sa vanam ereticii din fasa [caci intre fetusii viitoarei G2020-2030 sigur se afla distrugatorul lumii noastre minunate].

    • Ser Eunuke, as avea mai multe comentari, dar un paragraf m-a deranjat umpique mai mult ca altele:

      3. Umplerea tuturor partidelor si guvernelor postdecembriste cu membri ai G65-75 si crearea noilor retele de influenta [ce inlocuiau vechiul sistem pcr]

      Nu, formularea corecta ar fi:

      3. Umplerea tuturor partidelor si guvernelor postdecembriste cu [anumiti, si bine alesi pe criterii non-meritocratice] membri ai G65-75 si crearea noilor retele de influenta [ce inlocuiau vechiul sistem pcr]

      Altifelu, aruncati anatema (nu ca nu se poarta in zilele astea post-referendumiene hehe) asupra unei intregi generatii care, saraca, n-a fost decat o generatie si ea, a facut ce a crezut si ce a putut mai bine, hands off haters:)

      • domnule Zev, sa nu fie cu banat, dar io, fiind ateu, nu prea ma joc cu anatema. Cu ex-comunicarea se ocupa altii, in launtrul sau in afara unei multimi G, de pilda sacerdotii cultului dedicat modelariii nimfei Europa atunci cand intalnesc cetateni europeni refractari in fata ideii de a invita/inventa tauri magici care sa ridice civilizatia noastra ‘flescaita’ pe cele mai inalte culmi ale progresului social si cultural. Eu doar remarcam ca Generatia cu pricina poate fi privita si altfel, si ca daca cititorul considera calitatea de membru UE ca fiind o mare scofala apai atunci chiar putem sa ne bucuram ca junii idealistii cunoscuti sub numele de decretei reprezinta o generatie de aur ce va ramane astfel in istorie. Daca peste 100 de ani Liga Europopulara a Romanilor Uniti [LERU] va conduce Uniunea Europeana in pace si prosperitate [ca partid paneuropean de guvernamant], evenimentul aderarii din 2007 va fi sarbatorit cu mai mult fast decat cel al Marii Uniri astazi, iar personaje precum Iliescu, Nastase, Basescu, Boc, ba chiar si Udrea, Bica si Ponta, vor fi priviti si glorificati ca parinti fondatori ai viitoarei micronatiuni intraeuropene…Nu’i asa? Iar micile lor aranjamente penale, smenuri si galcevi vor ramane doar detalii insignifiante cunoscute de o mana de istorici. Daca…

        cat despre critica dumneavoastra asupra metodei traditionale de selectie a cadrelor …tin sa va amintesc ca procedura de recrutare e una tipic europeana si nu, nu are nimic de’a face cu varsta candidatilor. Sa nu’mi pretindeti acum ca niste tovarasele precum Ashton, Mogherini, Cretu au fost promovate pe criterii de merit. ori ca monarhiile europene isi aleg fetii cei mai frumosi si dastepti ca mostenitori ai tronului. O sa discutam despre meritocratie cand Europa o sa aboleasca regatele aberante aflate in subordinea unei cvasi-republici federale, iar guvernul sau va fi fondat in baza unor alegeri libere si a unui program asumat partinic, cu membri executivi prezentati in prealabil publicului, nu post-factum ca pana acum, si selectati in urma unui proceduri transparente ce va cuprinde depunerea candidaturilor si a cv-ului/declaratiei de interese; ca altfel votam liste in continuare si peste tot in Europa cine compune lista e un soi de nanodiktator feudal care decide de capul lui cine merita sa ne pape banii in fotoliile caldute de la Bruxelles.

        • Domnu’ Eunuke, eu cred ca suntem mai aproape decat credeti. Sacerdoti – good one, asa e. Niciodata nu am fost un apologet al EU in felul n care functioneaza aici si acum. Implicit, selectia de ‘cadre’ inclusiv cele mentionate poate, pai, luati-o de la un caine batran in investigatii de etica si ingegritate in sectorul public : prima functie care ‘pica’ e recrutarea. E cea mai tentana si cea mai usor de manipulat. E adevarat insa ca in cazurile mentionate de de dv se mai aplica si factorul politic, adica Bucurestiul, sau Roma etc, atunci cand le-a venit randul, au spus : noi recomandam pe ‘bla’. Filtrul etic se presupune ca e aplicat de jurisdictia trimitatoare, in aceste cazuri. V-a umflat rasul? Si pe mine, dar asta e.

    • All Hail Andrusca! Scuze r2, va respect opinia, dar prea seamana a afis electoral. Nu stiu, poate merita, am retinut numele (de ce sa mint l-am mai auzit), vedem la cele electiuni, nu?

  35. „De ce nu a avut România de după 1900 o „generaţie măreaţă”?”
    Suna la fel cu „dece nu am avut si noi un Havel?”
    Pentru ca:
    – desi se scandeaza „vrem o tara ca afara!” are intelesul clar „sa ni se dea o tara ca afara”; si daca nu ni se da, plecam in cautarea ei;
    – desi progresistii semnalizeaza galagios spre dreapta vireaza spre stinga, noua stinga, care ar fi viitorul luminos al omenirii;
    – cei ce ar fi trebuit (multi dintre ei) sa fie „generaţie măreaţă” manifesta un dispret total fata de prostime – cei incaltati in slapi, cu studii precare, stirbi.
    – cei care ar trebui sa fie „generaţie măreaţă” ard etapele Istoriei in nerabdarea lor „de a nu ne face de ris in fata Ioropei”.
    – si, poate ca doare, dar nu au fost la nivelul de a demonstra ca sint o „generaţie măreaţă”
    Nu e de vina Istoria, ci ei ca nu s-au ridicat la nivelul Istoriei.
    Asa cum junii fotbaliori de astazi nu sint nici pe departe fotbalistii de mai anţărţ

  36. Bunicul meu care a fost un anticomunist declarat,asadar monitorizat,mi-a repetat de multe ori imediat dupa 89 : comunismul nu va muri,va lua alta forma.Asa ca n-o sa poti razbi printre ei si ai s-o patesti la fel ca mine.Mai asteapta,..nu este momentul.Poate o noua generatie va reusi.Dar va trebui sa povestesti acestei generatii ce s-a intamplat,altfel vor avea ei grija ca adevarul sa nu se afle niciodata.

  37. Pai ce, Ceausescu a murit in 1975?
    DecretuL respectiv a fost abrogat in 1973?
    Nici vorba! Decretul a fost continuu imbunatatit”, dupa 1975, cu zeci de acte normative si Hotararea consiliului de stat din 8 Martie 1984 (ziua MAMEI); pedespsele inasprite si controalele ginecologice OBLIGATORII in urma carora au aparut cohortele 1985-1989 care depasesc ca numara multe cohorte anteriore – cea din 1973, sigur, e depasita de cea din 1988, par example -, si drept urmare e foarte dubioasa denumirea DECRETEILOR ca apartinand unei perioade lasata la cheremul celui care se pronunta dupa cum are el chef, cum i se nazare lui, cum ii TuNa si ce interese ascunse are EL ca minoritar apartinand unei ORGANIZATII care detine puterea si va conduce pe ultimul vostru drum.
    (evident ca fii ci fiicele celor din Org, cum ar fi fetele lui Base, NU au cum fi DECRETEI, cum ati devenit voi toti la comun pe toate posturile Televiziunii Romine Li-Be-RE si a radioului PUBIC, atunci cand incomodati la PRELUAREA = perpetuarea PUTERII in 1990-1991
    … niste Decretze?!)
    Asadar, Pasoptistii NU au aparut din neant, din ReguLamenete si din cauza ofiterului rus, al tzarului, bulgarolteanul Tudor Vladimirescu, nu-nu NU!, ci dupa ce a luat fiinta organizatia numita FRATIA!
    Cine seamana Confuziile are intotdeauna interese ascunse.

    • si de ce ar fi ceaushei, cei aparutiin deceniul 9 al secolului trecut, ca doar nu i-a facut el si nu le-a dat nimic Ceausescu care chiar a fost Taticu adoptiv al degeneratiei 1948-1957 (30 Septembrie) careia le-a dat loc de munca si case!?
      Rezulta ca e foarte placut sa detii Puterea, sa controlezi bani si oameni, un stat multiplu membru fiind deja ORGANIZAT de rusi dupa 1945 si alti intermediari obedienti.
      (…si astfel veti si pieri, voi restul, daca nu intelegeti ce inseamna o organizatie oarecare si ce forta formidabila poate genera in masa sociala a unui stat = ca decretzei/ ceaushei/ tranzitzei; ca nimeni nu a fost in stare sa le spuna pe nume celor ca Visinescu, primilor securisti, militieni, cadre ale armatei POPULARE .. executanti ai comenzii sovietice de comunizare conform modelului, ori ACADEMICIANULUI Dungaciu ca e VARZA!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro