Pe măsură ce tot mai multe dintre opiniile lui Călin Georgescu ies la iveală, din interviuri, cărți și varii declarații, se conturează tot mai clar lumea „în oglindă” în care trăiește candidatul și în care ne invită și pe noi. Credem, poate, că absurdul acestor credințe va deveni evident și votanții săi vor realiza spontan eroarea pe care au făcut-o. Este totuși posibil ca această lume să-și aibă propria forță de atracție, să fie primitoare și interesantă pentru destul de mulți dintre noi.
Prezentul și viitorul lui Georgescu sunt clădite pe o caricatură a societății neoliberale, denunțându-i excesul consumerist, fetișizarea tehnologiei, medicalizarea și exploatarea naturii. Ca orice caricatură, are un grăunte de adevăr. Totuși, o caricatură nu este o hartă și nu este nici o fundație solidă pentru înțelegerea și schimbarea realității. Lumea pe care ne-o propune este o fantezie infuzată de nostalgia după un trecut mitic și glorios, în care energii, vibrații și spirite se luptă cu excesele materialismului și tehnologizării de azi.
Este ironic faptul că Georgescu s-a lansat tocmai prin forța tehnologiilor pe care le denunță. Campania sa este, în mare parte, un artefact TikTok, o amplificare algoritmică a vocii sale. Acest volum la maxim a fost posibil și prin deghizarea manipulativă și ilegală a unei campanii electorale plătite în opinii și experiențe personale. Totuși, lentila pe care o propune privind lumea și viitorul imaginar pe care îl creionează par absurde pentru unii, dar sunt generoase pentru alții.
Lumea lui Călin Georgescu este construită în jurul unei tensiuni fundamentale între spiritual și material, între natural și artificial, între tradiție și modernitate. În această viziune, realitatea nu este doar cea vizibilă și măsurabilă, ci include dimensiuni spirituale și energetice care scapă științei convenționale. Apa nu este H2O, este informație. Ingredientele toxice din Pepsi sunt microchipuri – poate o metamorfoză a microplasticelor? Piramidele sunt centrale electrice ancestrale, iar tehnologia modernă, precum nașterile prin cezariană sau vaccinările, perturbă „firul divin” al existenței. Timpul prezent este văzut ca o epocă de decădere, dominată de forțe oculte care folosesc tehnologia și capitalismul pentru a controla și manipula omenirea. Suntem persecutați și adevărurile noastre sunt cenzurate. Blaga și Eminescu sunt interziși în școli și, probabil, putem doar să șoptim despre ei la Bacalaureat. Drept este că, departe de a fi interziși, Blaga și Eminescu sunt totuși „tociți” prin repetiție, și la propriu și la figurat. Caricatura are o grăunță de relevanță. Această lume modernă, pe care o numește „Matrix”, este definită prin artificialitate, alienare și pierderea conexiunii cu natura (cine-l poate contrazice?) și cu divinitatea.
În contrast, Georgescu propune o lume nouă dar totuși veche, ancorată într-un trecut idealizat și într-o viziune spirituală care combină ortodoxia cu elemente de gândire alternativă despre energie și vibrații – dar nu cele din fizica școlară. Este o lume în care dacii continuă să existe „pe alte vibrații”, iar limba română este sursa tuturor limbilor europene. Soluția pentru ieșirea din criză este văzută în întoarcerea la simplitate, la o economie locală bazată pe mica proprietate, pe roșiile românești și pe cai, și la o viață în armonie cu natura și cu prioritatea spiritualității în fața materialității.
Forța discursului lui Georgescu vine din capacitatea sa de a răspunde unor anxietăți și frustrări grele ale societății contemporane. Într-o lume din ce în ce mai complicată și mai greu de cuprins cu mintea, el oferă explicații simple, cu prieteni și dușmani, și un cadru coerent pentru interpretarea realității. Pentru cei care ne aflăm copleșiți de accelerarea tehnologică, mesajul său despre întoarcerea la simplitate, natură și tradiție devine atractiv. El ne validează sentimentele de alienare și neputință pe care mulți le încercăm în fața globalizării și a controlului marilor corporații tehnologice, energetice, farmaceutice etc. asupra minții și atenției noastre, oferindu-ne în același timp iluzia unei alternative.
Discursul său rezonează puternic cu nostalgia pentru un trecut idealizat și cu dorința de apartenență la o poveste mai mare decât necazurile vieții de zi cu zi. Prin conectarea la o istorie mitică și la o identitate națională specială, primim un sentiment de sens și importanță. Promisiunea unei „Mari Renașteri” și a unui viitor în care ne dobândim autonomia și demnitatea devine deosebit de atractivă pentru cei (nu puțini) care sunt și se simt marginalizați sau dezrădăcinați. Georgescu oferă nu doar o critică a prezentului, ci și promisiunea unui viitor rozaliu care pare mai uman, mai spiritual și mai plin de sens.
Nu în ultimul rând, Georgescu este bărbat și, cum el însuși a observat, femeile nu sunt potrivite pentru politică în lumea sa.
Așadar, cum va fi primit portretul tot mai plin de culori, dimensiuni și surprize al personajului Călin Georgescu? Sublim sau ridicol? Urnele sunt deschise.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
roșiile românești ……
Da aici ati atins un pct sensibil, as vota pe oricine care ar promite ca vor exista din nou rosii romanesti. Si tuica de prune, din aia adevarata! Dragostea trece prin stomac, ciudat ca politicienii nu au descoperit asta!
rosiile nemtesti nu sunt bune? Mai exista salata aia de cartofi cu ceapa si maioneza prin magazinele germane? Ce-mi placea aia. Dar intra-adevar, rosiile romanesti sunt din ce in ce mai „rosii”, fata de cele nemtesti.
Rosiile cu gust sunt ca graul salbatic: exista, n-au disparut dar sunt mai rare. Graul salbatic se numeste einkorn la nemti si e mai rar si mai scump, are insa mai putini carbohidrati si mai multe proteine. Deci daca vrei, eu cred ca poti obtine rosii sau macar seminte de rosii cu gust. Problema la rosiile astea e ca gena gustului le face si perisabile; daca le selectezi sa tina, n-au gust. Oricum politica nu este despre rosii.
„…nostalgia pentru un trecut idealizat și cu dorința de apartenență la o poveste mai mare decât necazurile vieții de zi cu zi… bantuie si imaginatia multora din diaspora, coplesiti de greutatile vietii departe de tara, si pastrand contactul cu realitatea prin interpusi: biserica, tictoc, folclor de santier, statia radio VHF…
Foarte bun articol. De apreciat ca nu ia direct peste picior sfertodoctia periculoasa catindatului si naivitatea dezarmanta a votantilor sai, ci incearca sa explice fenomenul.
Ar fi interesant ca autoarea sa mai explice un fenomen ciudat: de ce crede ca atatea d-ne au votat cu acest grifter regatean dupa ce dansul mai ca nu a declarat direct ca locul lor e la cratita?…
Pe mine m-au socat declaratiile lui privind-o pe sotia lui: ca a ramas acasa sa se ocupe de cultul mamei si de cultul sotiei. Say what??? N-am auzit la biserica de cultele astea, ce or fi? In schimb am auzit ca e rau sa te inchini la idoli.
Si totusi acum se dovedeste cat de buna era monarhia in Romania!
România sa fie Regat,
Nu sa votam un șarlatan!
🤔
S-a rătăcit un comentariu de-al meu în care spuneam că doar apa distilată e H2O.
Sper că nu sunt distilate și comentariile mele…
1.”Lumea lui Călin Georgescu este construită în jurul unei tensiuni fundamentale între spiritual și material, între natural și artificial, între tradiție și modernitate”
Personajul nu e un mistic. E pur si simplu un om cu scoala prost facuta, obisnuit sa indrazneasca. Un ins care leaga rau lucrurile fiindca nu are notiuni bine asimilate, dar le arunca cu tupeu. Nu are nici bun simt si nici umor sa priceapa cand o ia razna si spune prostii.
2. „Forța discursului lui Georgescu vine din capacitatea sa de a răspunde unor anxietăți și frustrări grele ale societății contemporane.”
Nici vorba. E doar un pic de morga si seriozitatea cu care insira vorbe goale. Atitudine de tiganca vicleana care debiteaza tot felul de povesti si vrea sa-ti prinda privirea cand iti ghiceste in palma…
Acest Georgescu are în populația din România mulți admirați la fel de imbecili în gândire ca el…nu e de mirare că 2 milioane de oameni au rezonat la postările tik tok