luni, ianuarie 18, 2021

Gestiunea morţii

Ne interesează să nu murim pentru ca lumea delicateţii şi frumuseţii, a cunoaşterii ştiinţifice, filosofice şi a generozităţii faţă de semeni să continue să existe.

Nu avem viața noastră în mâini, nu putem controla când vom muri. Ne cade un țurțure în cap pe trotuar sau un sinucigaș pe capotă pe stradă cu o probabilitate de 10 la puterea -15. Sau scăpăm din situații din care n-a mai scăpat nimeni vreodată.

Este rațional să ne asumăm în mod calculat riscuri și să le evităm cât putem când nu vrem să ni le asumăm. Ideea că vom muri nu trebuie să ne terorizeze, dar nici să ne purtăm ca și cum am trăi la infinit. Asta pe plan personal.

Pe plan social este imoral să pasăm riscuri altora pentru a ne face noi agenda. Și la fel de imoral să nu lăsăm pe alții să riște cât vor pentru că avem noi un comportament cu aversiune față de risc. Atâta vreme cât nu ne afectează ce fac ceilalți, cât nu ne cer să suportăm noi prețul a ce au pățit pe mâna lor, sau a ce nu au câștigat tot pe mâna lor.

Politicile în privinţa teroriştilor ne afectează. Nu ne putem permite să fim indiferenţi, ni s-au pasat nişte riscuri şi nu ne convine.

Sunt două atitudini principale acum pe piaţa ideilor: una susţine toleranţa în continuare, pe principiul că mie nu mi se va întâmpla niciodată, doar altora, alta contrareacţii radicale,pe principiul că nu putem separa pe cei vinvoaţi de cei nevinovaţi, să dispară cu toţii la grămadă. Prima e criticată ca prostie, a doua ca nazism. Nici susţinerea vreuneia nu ajută, nici criticarea celeilalte nu ajută.

Când vedem oameni inteligenți folosind cu atâta ușurință termenul nazism pentru a eticheta oameni care sunt preocupați sincer de soarta semenilor lor în fața agresiunilor teroriste, sau pe alții respingând cu vehemență ideea unei Uniuni Europene suprastatale cu instituții de forță comune în numele unor speranțe că auto-organizarea va furniza ceva vreodată ne vine să ne întristăm, dacă ne-am putea permite. Dar ne putem permite ? Adică să devenim şi mai slabi decât suntem ?

  • Nazismul e un episod criminal unic, irepetabil, preluarea termenului făcând doar jocul propagandei ruse. Atâta vreme cât în afara criticării celor care sunt excedaţi de violenţă şi moarte nu furnizăm şi vreo soluţie o atitudine tolerantă va fi compatibilă în continuare cu moartea unor oameni nevinovaţi. Cei care blochează pe această cale apărarea noastră din naivitate sunt co-responsabili moral pentru viitoarele victime ale atacurilor.
  • Autoorganizarea socială e un vis exprimat printr-un model teoretic, wishful thinking, nimic nu se va face vreodată fără decizia personală a unui om care are suficientă putere, sau prin negocierea dintre astfel de oameni. Nu e nimic auto- aici, sunt decizii mai bune sau mai proaste.

Singurul fapt relevant este că cei care au ucis vor continua să o facă. E ca în ştiinţă, au făcut-o de n ori, şi-au atins obiectivele, nu are ce să-i oprească să o facă în continuare şi să-şi urmărească obiectivele.

Avem nevoie de instituții de forță comune europene și un model descentralizat de luare a deciziilor cu păstrarea identităților naționale și culturale. Altă variantă folositoare pentru România în peisajul geopolitic actual nu cred că există.

Valorile civilizaţiei, spiritul civic, libertăţile cetăţeneşti, drepturile omului, trebuie apărate. Cheia succesului este discernământul în modul cum le apărăm, controlul instituţiilor de forţă de care avem nevoie.

Ideologizarea religiei, inclusiv a ortodoxiei, sau a ştiinţei, în scop politic trebuie respinsă. Nici o instituţie religioasă şi nici o credinţă sau cunoaştere de orice fel nu e acceptabil să fie instrumentalizate pentru a bloca civilizaţia.

Pentru asta e nevoie de lideri politici. Alegerea liderilor politici fără nici o legătură cu capacitatea de a conduce în perioade de criză, de război, de catastrofe naturale, fără capacitatea de a se controla emoţional şi a lua decizii rapide şi corecte poate fi o soluţie bună la vremuri de pace generalizată, când mieii se îmbrăţişează cu lupii, însă în vremuri de violenţă şi conflicte nu pare a fi o soluţie potrivită.

Gestiunea morţii nu este un scop în sine, ci este pentru viaţă. Dar nu orice persoană în viaţă are capacitatea să gestioneze riscul de a muri a sute de milioane de oameni.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Cateva precizari referitoare la ideologii:
    1.Nazismul si comunismul NU sunt atat de diferite precum par la prima vedere. Asemanari: exterminarea unor gruprui sociale.Deosebiri: nazismul dorea exterminarea unor rase/etnii/popoare in numele unei rase pure si superioare (parte hilara: tiganii au fost exterminati in numele ideologiei naziste, DESI apartineau rasei superioare Ariene=Indoeuropene.Aici fac mentunea ca NU A EXISTAT niciodata rasa „Ariana”, in realitate, vorbim de un amestec neomogen de popoare, unele aproape NEINRUDITE genetic!). Comunismul dorea exterminarea unor categorii sociale (in mod special a elitelor care – am spune azi ca sunt – trend seteri sau repere morale ale societatii, dar si a unor oameni care faceau parte din clasa medie. Comunismul dorea uniformizarea societatii, dar la cel mai jos si abject nivel al ei (nu si-a propus NICIODATA – de exemplu – sa aduca intreaga societate la nivelul …elitelor).
    2. Asemanari: clamarea dorintei de pace de fatada si politica de intimidare si agresiune barbara in numele…pacii! Folosirea unor capete de pod (grupuri entice apartinatoare enclavizate in alte state) pentru ca, in numele protectiei „statutului lor” sa cucereasca intreaga tara „care nu intelege sa respecte „drepturile” minoritatii repective (exemplul este valabil si ASTAZI vezi Rusia vs Ukraina).
    3. Asemeanari: pregatirile de razboi scunse si nedeclarate sau declarate ca „strict in scop defensiv”.
    4. Asemanari: dictaturi crunte si feroce, pedepsele cu moartea la ordinea zilei, din te miri ce. Inabusirea din fasa si totala a oricarei critici.

    • Ura de clasa/Ura de rasa

      Teorie economca eronata cu consecinta condiucerii unice (clasa muncitoare, partid unic , conducator suprem)/ Nationalism sovin (poporul german, partid unic, conducator suprem)

      Totalitarism cominis =Totalittarism nazist=Totalitarism

    • CartealuiLeszek Kolakowski despre Marxism si cea alui Vladimir Tismaneanu despre diavolul in istirie , au fundamentat definitive identitatea criminal intre communism si fascism, numarul victilelor comunismului fiind ” doar ” enorm mai mare.

  2. „Nici o instituţie religioasă şi nici o credinţă sau cunoaştere de orice fel nu e acceptabil să fie instrumentalizate pentru a bloca civilizaţia.”

    Zau? Sunteti credincios, d-le Iordache?

  3. “Nici o instituţie religioasă şi nici o credinţă sau cunoaştere de orice fel nu e acceptabil să fie instrumentalizate pentru a bloca civilizaţia.” – si cu bortodoxia bimilenara romineasca national-socialista, retrograda, antioccidentala, obtuza, primitiva, finantata de stat, pupatoare de moaste si constructoare de catedrale megalomane cum ramine?

    • Alex, si cu sablonarzii ca tine cum ramane? Crezi oare ca civilizatia se rezuma doar la occident? Dar cu pupatorii de alte parti si organe, perversii de toate felurile, nu ai nimic?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.