duminică, ianuarie 24, 2021

Gheorghe Stoica, revoluționar de profesie și sforar cominternist

Au existat personaje în istoria dictaturii comuniste care au știut să stea mereu în umbră, dar au participat la toate acțiunile importante ale regimului. Subterana stalinistă, cu al ei fanatism fără margini, era mediul în care prosperau, se simțeau in acest microcosm al devotamentului orb precum peștele în apă. Între aceste figuri, trebuie amintit veteranul cominternist Gheorghe Stoica. Născut în 1900 la Dorohoi, tânărul muncitor Moscu Cohn a fost printre întemeietorii Partidului Comunist din România, secție a Internaționalei Comuniste. A mers în URSS, a învățat limba rusă, a absolvit, asemeni unor Constantin Pîrvulescu, Iosif Chișinevschi, Nicolae (Miklos) Goldberger, Petre Borilă, Alexandru Sencovici, Ecaterina Abraham (apoi Borilă ), Eugen Iacobovici, Vanda Nicolschi, cursurile Școlii Leniniste. În 1932-1933, a fost delegat de conducerea PCdR să activeze în mediile ceferiste. Se lăuda peste ani că el a fost cel care l-a adus pe Gheorghiu-Dej în partid. Cultiva stilul tenebros, controla resursele financiare ale micii secte staliniste din România.

Nicolae Ceauşescu împreună cu Gheorghe Stoica, Mihai Dalea si Ghizela Vass în timpul întâlnirii cu delegaţia Partidului Comunist din Norvegia formată din Reidar Larsen, preşedinte al partidului, Just Lippe, secretar al C.C. şi Kurt Martensen, membru al C.C. al P.C. din Norvegia (25 septembrie 1968). Arhivele Nationale ale Romaniei, „Fototeca online a comunismului romanesc”, Cota: 207/1968

Sfătos și locvace, cu aparență de om mereu binevoitor, era de fapt un intrigant perfect, suspicios, invidios și ranchiunos. A plecat în Spania în timpul Războiului Civil, a fost comisar politic în cadrul Brigăzilor Internaționale, se ocupa cu vânarea ereticilor. Alții erau carne de tun, el, asemeni unor Walter Ulbricht, Ernő Gerő si Vittorio Vidali, se ocupa de dosare. Era expert in demascări. Apoi a ajuns la Moscova, unde, în anii războiului, a lucrat împreună cu Ana Pauker, Vasile Luca, Petre Borilă și Valter Roman în aparatul Cominternului. Îi cunoscuse bine pe militanții refugiați și executați în URSS în anii Marii Terori: Elena Filipovici, Alexandru (Sașa) Dobrogeanu-Gherea, Imre Aladar, Eugen Rozvan, Timotei Marin, Elek Kőblős, David Fabian, Marcel Pauker (Luximin), Gilbert Moscovici. A participat cu fervoare la luptele fracționiste care au măcinat PCdR în 1928-1929.

Pentru sovietici, Gheorghe Stoica era un om de mare încredere. S-a căsătorit cu o rusoaică (asemeni lui Alexandru Bârlădeanu). A revenit în țară cu pseudo-divizia „Horia, Cloșca și Crișan”, a fost imediat integrat în aparatul militar și politic. Dej îl consulta în chestiunile vitale, punea mare preț pe opiniile lui Stoica. Nu se iubeau, dar de fapt nu exista nicio loialitate reală în acea formațiune mafiotică. Aveau interese comune, le urmăreau împreună. Între acestea, debarasarea de Ana Pauker și Vasile Luca. Membru al CC al PMR, Stoica a condus organizația de partid București între 1950 și 1953. Obsesia sa era întărirea vigilenței și pedepsirea exemplară a deviaționiștilor. În 1950, Stoica și soția sa, Marusea, au adoptat un băiat numit Alexandru. A deținut numeroase funcții în aparatul de stat pe linia coordonării sfaturilor populare, a fost ambasador în RDG. Suferea imens că Dej nu-l propulsase în Biroul Politic, dar a continuat să-l slujească pe Dej fără urma de ezitare.

Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, a început un nou capitol în cariera lui Stoica. Cum noul secretar general suferea de un teribil complex de inferioritate în raport cu ilegaliștii proeminenți, l-a promovat pe Stoica în Comitetul Executiv și l-a numit în Consiliul de Stat. Apărea în prezidii ca exponent al tradiției revoluționare și ca garant al autenticității pretențiilor eroice ale liderului PCR. În 1967, a fost, împreună cu Vasile Patilineț, șeful comisiei care pregătea, în maxim secret, reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu și debarcarea lui Alexandru Drăghici. A fost extrem de virulent în discuțiile cu foștii anchetatori, mima indignare și se prefăcea că nu știuse nimic despre acele orori.

Se despărțise de Marusea, locuia singur cuc într-o vilă din cartierul Primăverii. Nu avea prieteni. N-a mișcat niciodată un deget pentru cineva, era onctuos și umil cu familia Ceaușescu, arogant și irascibil cu colaboratorii de la Consiliul de Stat. După ce-i cântase osanale lui Gheorghiu-Dej, nu s-a sfiit să fie printre cei mai vocali detractori ai săi în timpul Plenarei din aprilie 1968, acel travesti de de-stalinizare. Ceaușescu îl lua cu el în călătoriile în URSS, îl folosea în discuțiile cu delegațiile partidelor comuniste din Vest. Asemeni unor Ștefan Voicu și Valter Roman, era dispus să aprobe cu entuziasm orice acțiune a liderului absolut. Stoica a făcut parte dintr-o generație pentru care partidul nu poate greși, iar partidul însemna secretarul general. Nu a scris memorii, nu s-a confesat nimănui. A dus cu el în mormânt, în 1976, nenumărate amintiri despre mlaștina morală a stalinismului european.

Articol transmis la postul de radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27014224.html

Textul poate fi ascultat, in lectura autorului, aici:

http://www.europalibera.org/audio/27014379.html

https://tismaneanu.wordpress.com/2010/09/27/ana-pauker-si-religia-politica-stalinista/

Recomandari:

https://www.contributors.ro/global-europa/cine-a-fost-petre-borila-intre-famiglia-comintern-si-familia-ceausescu/

https://www.contributors.ro/global-europa/moartea-unui-dictator-leninist-amintirea-tovara%C8%99ului-gheorghe-gheorghiu-dej-ve%C8%99nic-vie-in-inima-partidului-a-clasei-muncitoare-a-poporului-un-eseu-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir/

https://www.youtube.com/watch?v=6YGk5ZUp5So

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Domnul Tismaneanu este o sursa de informatii explicite,privind ororile din sanul aparatcicului comunist,mai putin cunoscute publiculu larg.
    Tot respectul din partea unui citiitor din cei multi…

  2. „…controla resursele financiare ale micii secte staliniste din România.”
    In arhiva Comintern de la Moscova exista un document din care reiese ca PCR era sustinut financiar cu sume care l-au facut pe Thorez sa-si exprime nemultumirea pentru ca PCF nu se bucura de avantaje similare. Raspunsul dat de reprezentantul rus a fost ca pentru finantarea PCR exista resursa tezaurului romanesc de la Moscova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.