„Odată cu sosirea președintelui Trump, cred că în sfârșit s-a întrezărit luminița de la capătul tunelului. Și acum am avut o întâlnire foarte bună, semnificativă și sinceră în Alaska. Următorii pași depind acum de conducerea Statelor Unite, dar sunt încrezător că însușirile de lider ale actualului președinte, președintele Trump, reprezintă o garanție bună că relațiile vor fi restabilite”.[1]
Vladimir Putin
Vremuri tulburi, de schimbare în Sicilia la mijlocul secolului XIX. Bourbonii sunt alungați de marșul eliberator al lui Giuseppe Garibaldi, care debarcase la Marsala și se îndrepta spre sudul insulei. Apoi se organizează un referendum și se cere votul sicilienilor pentru alipirea la Regatul Sardiniei, sub o nouă domnie, a lui Victor Emmanuel al II-lea. Don Fabrizio Corbera, principe de Salina, votează și el în favoarea noii stăpâniri. Câteva luni mai târziu ia naștere noua Italie, cu capitala la Torino.
Don Fabrizio Salina este invitat de delegații noii guvernări să ia parte la deciziile politice ale noului stat, ca senator în noul parlament. Refuză. Mai întâi pentru că, aflat la deplină maturitate, văzuse destule ca să înțeleagă că noile vremuri nu-i sunt pe potrivă. Apoi, pentru că își cunoștea foarte bine confrații insulari și știa că le este la fel de străină și indiferentă noua Italie ca odinioară regatul Bourbonilor. Și cugetă, ca pentru sine: „Noi am fost gheparzi, lei. Vin vremuri ale hienelor și șacalilor. Apoi, gheparzi și lei, hiene și șacali, împreună cu oile vom zice toți că suntem sarea pământului”.
Ni se spune că oamenii vor să știe de la liderii lor adevărul. În realitate, mulțimea nu vrea adevărul. Cei mulți preferă miturile politice servite de personaje carismatice și fără dileme morale pe post de adevăr. Niciun lider politic care spune adevărul nu are viață lungă, fie că ne referim la o democrație deschisă sau la o dictatură. În plus, cred că doar în literatură oile ar prefera gheparzii sau leii și nu hienele sau șacalii. Și totuși…
DIAVOLUL STĂ ÎN DETALII
Deunăzi am urmărit un dialog prilejuit de Europe Center – Atlantic Council, mediată de Leslie Shedd[2], care i-a adus împreună pe ambasadorii Daniel Fried[3] și John Herbst[4], pe Anna Wieslander[5] și pe Debra Cagan[6]. Tema de discuție a fost legată de descifrarea semnificațiilor întâlnirii Trump – Putin de la Anchorage – Alaska, urmată de cea de la Washington dintre Trump și delegația europenilor: Starmer, Macron, Merz, Meloni, Stubb, Rutte, împreună cu Volodimir Zelenski.[7]
Cum vede opinia publică de la noi cele două momente, știm. Suntem la curent cu comentariile, cu declarațiile președintelui Nicușor Dan despre discuțiile din Coaliția de Voință. Masa rotundă organizată de Atlantic Council vine cu alte puncte de vedere, marcate de viziunea de pe celălalt țărm al Atlanticului și din afara cercului susținătorilor Casei Albe. Puncte de vedere ale experților, în primul rând.
Inițial mi-am propus să rezum aceste puncte de vedere. Dar am înțeles că are tot rostul din lume să le consemnez aici integral. La început, Leslie Shedd le-a propus fiecăruia dintre cei patru să rezume în câteva cuvinte esența momentelor Anchorage și Wasington. Au fost formulate următoarele etichete: Debra Cagan: „Diavolul stă în detalii”; John Herbst: „Discuțiile de luni au fost foarte, foarte bine venite pentru că s-au axat pe tema garanțiilor de securitate”; Anna Wieslander: „Europa își sporește implicarea; Daniel Fried: „Se deschide o cale îngustă și anevoioasă pentru un acord decent de pace”.
John Herbst
În urmă cu aproape două luni, Donald Trump a decis să pună presiune pe Rusia, care în mod evident nu are de gând să pună capăt războiului din Ucraina. Așa că, după o întâlnire cu Mark Rutte [secretar general NATO] a convenit să reia livrările de armament către Ucraina, al căror cost va fi suportat de europeni. Asta în plan militar. Dar a anunțat și că va impune sancțiuni comerciale drastice dacă Putin nu reia negocierile pentru un acord de încetare a focului în Ucraina. Și a dat și un termen: 50 de zile.
Putin nu și-a dorit să se ajungă la noi sancțiuni, desigur. Și a avut pe 6 august o întâlnire cu Steve Witkoff, în care a reluat cu succes operațiunea de îmbrobodire, a lui mai întâi și prin el a lui Donald Trump. Steve Witkoff i-a transmis lui Donald Trump ce a înțeles el de la Putin: că dacă Ucraina renunță la Lugansk și Donețk integral, fără ca trupele rușilor să le controleze în întregime, Rusia renunță la Herson și Zaporoje. Ceea ce au numit un „schimb de teritorii„.
Doar că, s-a dovedit, Putin nu a propus defel acel „schimb de teritorii„, cum a pretins că a înțeles Witkoff. Putin cerea în schimbul păcii ca Ucraina să se retragă din Lugansk și Donețk și să le predea rușilor. Atât. Și fără să pomenească că-și retrage trupele din Zaporoje și Herson. Trump s-a grăbit să ia ideea de bună și s-a mai grăbit să anunțe că nu se mai pune problema instituirii de noi sancțiuni. Ce avem pe fond? O mare eroare tactică, care i-a permis lui Putin să scape fără sancțiuni, dar și fără să fie nevoit să accepte încetarea focului pe frontul din Ucraina.
Trump a pivotat și s-a agățat de evenimentul de la Anchorage, de întâlnirea cu Putin. Apoi i-a invitat pe liderii europeni și pe Zelenski la Washington pentru consultări privind noua propunere a lui Putin: un acord cuprinzător de pace în Ucraina. Afirm că după părerea mea întâlnirea de luni a fost organizată pentru a face uitată eroarea tactică care i-a permis lui Putin să scape și fără acord de oprire a focului și fără sancțiuni.
Dar, cumva, la Washington s-a ajuns să se discute despre garanții de securitate, despre un fel de articol 5 între ghilimele. Un pas uriaș, admis de Trump! Zelenski a cerut aceste garanții de ani de zile. Administrația Biden s-a făcut că nu aude. Toată lumea credea că în niciun caz nu se pune problema de garanții de securitate obținute de la administrația Trump. Dar a venit întâlnirea de luni.
Discuția despre acordarea de garanții de securitate Ucrainei, cu implicarea Americii, este cu adevărat un pas uriaș înainte pentru un proces real de pace. Doar că, într-adevăr, diavolul stă în detalii. De față cu omologii europeni, Donald Trump l-a sunat pe Vladimir Putin. A descris discuția ca una foarte bună. Ulterior, nu am văzut niciun semn din partea rușilor care să denote flexibilizarea poziției lor. A fost sau nu a fost o discuție bună atunci? Se ridică îndoieli serioase.
Moscova se opune prezenței trupelor europene pe teritoriul Ucrainei, post-conflict. Putin nu confirmă o întâlnire în doi, față în față, cu Zelenski. Deci discuția s-a mutat la ideea unei întâlniri în trei, cu participarea lui Donald Trump. Interesant dar deloc surprinzător, Ușakov, consilierul lui Vladimir Putin, a declarat că nu s-a pus în Alaska problema să participe Putin personal la negocierile acordului de pace, ci doar să fie ridicat nivelul de reprezentativitate al membrilor delegației ruse [vezi detalii aici]. Nu asta a spus Trump că s-a discutat cu Putin.
Când te gândești că toate acestea se datorează unei erori tactice pe filiera Steve Witkoff...
Putin evită de șapte ani să se întâlnească față în față cu Zelenski. Dacă, să admitem, Putin ar fi în cele din urmă de acord să se întâlnească cu Zelenski și mai apoi în trei cu Trump și Zelenski, o va face doar ca să-și ia grija sancțiunilor. Vor fi doar vorbe, tragere de timp. Discuții sterile. Ca să abordeze serios procesul de pace, Putin trebuie să se confrunte cu realitatea unor sancțiuni dure. Sancțiuni financiare dure și livrări masive de armament către Ucraina. Și abia atunci Putin va înțelege că nu are încotro și trebuie să abordeze cu seriozitate negocierile de pace.
Debra Cagan
Luni la Washington a participat la discuții o puternică delegație europeană, ca semn al unității și al scutului pe care îl fac în susținerea lui Volodimir Zelenski și a Ucrainei. Și pentru ca Zelenski să nu mai aibă parte de tratamentul degradant din urmă cu câteva luni.
Nici președintele Trump, nici echipa lui nu au anticipat această reacție europeană hotărâtă. Mai mult, se pare că Putin însuși s-a înșelat bazându-se pe ideea că Trump controlează jocul de la un capăt la altul. Europenii acționează unit și inteligent, înțelegând lecțiile trecutului recent.
S-a vorbit luni de garanții de securitate și de implicarea Washingtonului. Pot paria fără grijă toți banii că în chiar momentul acestei discuții mai mulți membri influenți ai administrației Trump lucrează pentru ca ideea cu garanțiile de securitate și implicarea americană să fie uitate.
Mai multe întâlniri în diverse formate au loc la NATO în aceste zile pentru a da pune la punct aspectele tehnice presupuse de acordarea de garanții de securitate, din punctul de vedere al operațiunilor militare. Alte astfel de întâlniri vor mai urma, cu siguranță. Vin cu câteva comentarii anticipative. Sunt în NATO membri care, după ce întâlnirile se încheie, pun mâna pe telefon, sună la Moscova să-l pună la curent pe Putin. Nu cred că trebuie să nominalizez. Se știe despre ce vorbesc.
Pe de altă parte, sunt state în Coaliția de Voință care nu au avut delegați la Washington luni, dar care se implică și vor să trimită trupe pentru a garanta securitatea Ucrainei. Ar fi neînțelept ca aceste state să nu fie parte din dialogul la nivel înalt cu Washingtonul privind negocierile de pace. Sunt și state non-NATO care vor să se implice în susținerea Ucrainei post-conflict. Deci de ce să ne rezumăm doar la membri NATO?
Garanțiile privesc aspecte multiple: Libertatea de navigație în portul Odessa, libertatea de navigație la Gurile Dunării, garantarea circulației navale prin strâmtoarea Kerci. Așadar, de ce discutăm doar de trupe în Ucraina? Ce înseamnă implicarea forței aeriene a Statelor Unite? Doar nave deplasate în Polonia și România? Furnizarea de intelligence în timp real? Supravegherea spațiului aerian, zone de interdicție aeriană? Bănuiesc că se va lucra mult la lămurirea acestor detalii.
În fine, garanțiile de securitate trebuie să primească o formă juridică de obligații concrete. Ca să nu existe în viitor tentația de derobare de aceste obligații, iar Rusia să înțeleagă bine cum stau lucrurile.
Armata ucraineană este astăzi una dintre cele mai moderne, flexibile și eficiente armate din lume. Dar și Rusia a început să se adapteze noului tip de război și noilor condiții de pe câmpul de luptă. Rușii și-au adaptat formele de atac cu rachete și reușesc acum să evite interceptoarele „Patriot„. Ceea ce pentru noi nu este o veste bună. Ucrainenii inovează și implementează rapid aceste inovații pentru a adapta armamentul și echipamentele condițiilor în schimbare ale câmpului de luptă. Producătorii de armament, inclusiv cei europeni nu au încă această capacitate. Producătorii noștri, dacă se confruntă cu cerințe de adaptare, vin cu soluția peste un an.
În Ucraina vedem un câmp de război modern și o revoluție în industria de apărare, ce le permite reproiectarea și implementarea din mers a soluțiilor de îmbunătățire, adică în săptămâni sau chiar zile. Problema noastră este că Rusia, care și ea a învățat să se adapteze rapid, nu este Irak, Afganistan, Iran, Siria sau ISIS, cu care am luptat până acum. Este un adversar teribil și deprins cu războiul.
Ucrainenii fac lucrurile bine, rapid și ieftin. Ceva ce noi nu știm să facem. Este mult adevăr în spatele zvonurilor că se pregătește un acord comercial major cu Ucraina pentru achiziția de drone testate pe câmpul de luptă. Dacă actuala administrație va avansa inteligent cu „Golden Dome„, luându-i ca parteneri pe ucraineni, lucrurile se vor face rapid, bine și ieftin.
Industria europeană de apărare are sute de reprezentanți în Ucraina care caută să înțeleagă ce se petrece și să se adapteze. Marile companii europene au semnat acorduri comerciale de cooperare cu producătorii militari ucraineni și produc în Europa ce este necesar pe câmpul de luptă. Sunt mai avansați.
Stau și mă întreb cum oare Rusia a ajuns să ne dicteze nouă, Statele Unite ce putem și ce nu să facem? Din câte știu, suntem o super-putere mondială, nu? Ceva ce Rusia nu a fost niciodată. Atunci cum anume Rusia ajunge să ne permită sau nu să oferim garanții de securitate? Este scandalos. Ca cetățean american, pentru mine este stânjenitor.
Anna Wieslander
De la începutul războiului mutații importante s-au produs în statele europene, puse în fața agresiunii ruse în Ucraina. La acest moment statele europene furnizează majoritatea ajutorului militar și umanitar pentru Ucraina. Dar mai sunt încă multe ce pot fi făcute. Cum am văzut luni, dacă sunt uniți, europenii pot și numai ei să crească presiunea asupra regimului Putin.
De exemplu, sunt active rusești poprite în Europa de 210 miliarde de dolari. Doar că sechestrarea acestora depinde de reînnoirea la șase luni a sancțiunilor împotriva Rusiei agresoare. Ei bine, există o posibilitate legitimă și legală de a ceda controlul acestor active unui „Fond de Reconstrucție„ în Ucraina. Astfel, acestea ar fi securizate și, totodată, ar începe să contribuie la finanțarea ajutorului de reconstrucție. Ar fi și un semnal puternic dat Rusiei.
Mai este în discuție și o componentă militară europeană ce poate fi asigurată independent de contribuția Statelor Unite pentru a oferi sprijin Ucrainei. Este, deci, suficient loc de inițiativă europeană independentă în susținerea cauzei ucrainene și, implicit, a securității continentului.
Înainte de Alaska, europenii resimțeau o nerăbdare din partea administrației Trump de a ajunge la o înțelegere cu Vladimir Putin. Europenii nu-și doreau ca o astfel de înțelegere să se facă peste capul lor și a Ucrainei, dar nu credeau că au forța necesară să îi schimbe planul lui Donald Trump. Apoi, în discuțiile din Alaska, Putin a refuzat acordul de încetare a focului și a propus în schimb negocierea unui acord de pace. Asta i-a trezit pe europeni, i-a împins la acțiune.
Europenii au înțeles că trebuie să dea un semnal clar și coerent de unitate, să susțină Ucraina din toate puterile, să arate care sunt pretențiile lor în privința păcii în Ucraina. Și au prezentat această poziție la Washington. După întâlnirea de luni, în capitalele europene s-a instalat un optimism prudent legat de intențiile și acțiunile lui Donald Trump și fără iluzii în ceea ce-l privește pe Putin.
În relația cu Putin nu funcționează decât presiunea. De remarcat că europenii vor să aducă Ucraina în Uniune cât mai repede, dacă în NATO nu au cum. Donald Trump a spus că nu are nimic împotrivă. Mai mult, a acceptat să discute – și a făcut-o – cu președintele maghiar Orbán pentru a înțelege ce are Ungaria împotriva începerii negocierilor de aderare cu Ucraina.
Europenii pregătesc și noi pachete de sancțiuni împotriva Rusiei. Ca presiune pentru a determina Rusia să ia din nou în considerare să fie de acord cu un acord de încetare a focului în Ucraina.
Daniel Fried
Trump merită să-i fie recunoscut efortul de a articula o poziție unitară a Occidentului privind procesul de pace în Ucraina. Nu i se conferă încă această recunoaștere pentru că, deocamdată, nu există schimbări în poziția adoptată de Rusia. După Alaska, Rusia nu face decât să tot repete aceleași linii roșii.
Știm că Witkoff a spus că rușii sunt de acord cu ideea garanțiilor de securitate. Doar că ce înțelege Rusia prin garanții de securitate nu oferă nicio garanție și nici securitate. Ceea ce cer ei ar oferi Rusiei un veto asupra securității Ucrainei. Să-i oferi Rusiei acest drept de veto înseamnă să-ți asumi și răspunderea pentru dezastrul ce va urma.
O poziție unită și puternică a Occidentului se dovedește crucială, doar că încă nu avem progrese și în cealaltă parte, a agresorului. Europenii, prin poziția lor comună, unită fac o treabă excelentă. Președintele Finlandei [Alexander Stubb] a dat un exemplu, cel al țării sale. În 1939 – 1940, Finlanda a dus un război greu cu Rusia și a fost nevoită să renunțe la o bună parte din teritoriul național, pe care nu a mai recuperat-o până astăzi. Dar, când privesc în perspectivă istorică la „Războiul de Iarnă”, finlandezii înțeleg că așa și-au salvat țara, națiunea de la pieire.
Europenii fac o treabă excelentă și se coordonează pentru a nu permite o înțelegere Trump – Putin peste capul Ucrainei. Mai ales că Trump greșește creditând tot felul de pretenții formulate de Putin. Gestul europenilor de a pune pe masă un plan de susținere de garanții de securitate este salutar. Europenii nu au mai acționat de zeci de ani atât de hotărât și coerent în apărarea securității lor. Este și motivul pentru care Trump este nevoit să colaboreze cu europenii într-un mod pe care nu l-a anticipat.
Remarc și eforturile secretarului general al NATO, Rutte, care a organizat acel excelent summit al NATO din Olanda. A fost un summit de succes, de la care Trump a plecat foarte mulțumit. Și acum Europa culege dividendele.
S-a deschis o cale pentru un proces de pace în Ucraina. Este o cale dificilă, incertă, dar este un progres pentru că așa ceva nu a existat până în urmă cu câteva zile. Asta este partea bună. Vestea rea este că rușii nu vor să cedeze nimic. Așadar trebuie să crească presiunea asupra lor.
Cea mai stupidă idee pe care am auzit-o rostită în aceste zile la Casa Albă a fost că s-a decis să nu se înăsprească sancțiunile ca să se ofere o șansă diplomației. Cum adică? Doar presiunea puternică îl poate convinge pe Putin.
Petrolul este esențial pentru ruși. Administrația o știe prea bine. Țintele noilor sancțiuni trebuie să fie petrolul rusesc și flota din umbră care îl transportă prin lume. Sunt multe lucruri care se pot face. Pot fi țintite cu sancțiuni statele care cumpără acest petrol. Am făcut asta cu India. Dar de ce doar India? Liderii Indiei stau acum și se scarpină în cap și se întreabă de ce doar ei? De ce nu și China?
Trebuie să fie dat un semnal puternic și să fie vizați toți cei care cumpără petrol rusesc. Dar sunt și măsuri care să-i vizeze pe proprietarii sau comisionarii navelor. Pot fi taxați puternic pentru „privilegiul„ pe care îl au de a transporta petrol rusesc. N-au decât, dacă pot, să recupereze banii de taxe suplimentare diminuând câștigurile rușilor.
Este nevoie de un embargo financiar total. Trebuie să fim serioși în treaba asta. Departamentul pentru Comerț știe bine cum se face. Este nevoie și de semnal politic că suntem serioși cu aceste sancțiuni.
PACEA SHOWMANULUI EGOLATRU ȘI A NOULUI ȚAR ROȘU
„Acolo” – adică în Europa cum ar veni, a declarat ritos Vladimir Putin în timpul unei vizite la Sarov – „propaganda funcționează, desigur, oamenii sunt spălați pe creier și li se spune că noi am început războiul. Și uită că ei înșiși au început războiul, când au început să folosească tancuri și aviație împotriva populației pașnice din Donbass. Atunci a început războiul, iar noi facem tot posibilul să-l oprim”.[8] Tipic pentru orice dictator, iar Putin nu face excepție, este să declare că ceilalți, străinii sunt răul, iar poporul are face bine să creadă acest lucru ori măcar să se prefacă că îl cred.
De la întâlnirea din Alaska, Vladimir Putin și alți exponenți ai Kremlinului dau într-una semnale că nu au de gând să ia în serios negocierile pentru un acord de pace sau pentru un acord de încetare a focului, repetând aceleași motive înșirate de președintele rus în declarația în noaptea din februarie 2022, când a ordonat atacarea Ucrainei pe scară largă. Desigur, lasă să se înțeleagă că de vină sunt Kievul și europenii, în niciun caz ambițiile imperiale ale Kremlinului.
La aproape o săptămână după cordiala întâlnire de la Anchorage, un bombardament rusesc a avariat la Muncaci, aproape de granița cu Ungaria, o fabrică de cafetiere a companiei americane Flex Ltd. Așa că Donald Trump pune mâna pe telefon, îl sună pe Vladimir Putin și îi declară că nu este „mulțumit” de ce se întâmplă. Apoi afirmă în fața presei că și-a luat un termen de două săptămâni. Dacă la finalul lor nu va exista o perspectivă clară pentru o întâlnire Putin – Zelenski, va analiza motivele și apoi va decide: fie sancțiuni aspre ori, egal posibil, va renunța total la sarcina pe care și-a luat-o, pentru că „este lupta lor”.
„Vom ști în două săptămâni dacă va fi pace în Ucraina. După aceea poate va trebui să adoptăm o altă strategie. Dacă există motive, le voi înțelege; știu exact ce fac. Vom vedea dacă au o întâlnire, va fi interesant de văzut, iar dacă nu o au, de ce nu au avut-o? Pentru că le-am spus să aibă o întâlnire. Vom vedea. O să văd a cui este vina”.[9]
Dubitativul din declarațiile lui Donald Trump ar trebui să spulbere iluziile celor care cred că la Washington este la fel de clar ca în Europa că Vladimir Putin face din nou și din nou același joc al tragerii de timp. Donald Trump este dimpotrivă foarte dispus să se lase îmbrobodit de Vladimir Putin pe cuvânt (vezi și aici), pentru ca, la o adică, să arunce vina pe „încăpățânatul” Volodimir Zelenski.
Discuția organizată de Atlantic Council – Europe Center a anticipat multe din desfășurările politice de la Washington, Moscova, Kiev și din capitalele europene, ce au urmat după reuniunea de la Washington (18 august). Serghei Lavrov a anunțat condițiile Kremlinului pentru intrarea în negocieri de pace, cu organizarea unei întâlniri față în față Putin – Zelenski.
Lista începe cu formularea unui dubiu: Este președintele Volodimir Zelenski legitim în funcție, cât timp i-a expirat mandatul? Moscova consideră că nu și, ca urmare, se poate naște un temei de contestare a unui viitor acord de pace, dacă acesta ar fi semnat de Volodimir Zelenski din partea Ucrainei.
Apoi: Ucraina trebuie să se retragă din Donbas, dar și să accepte de iure integrarea Crimeii și Donbasului în Federația Rusă. Să accepte musai controlul de facto al Rusiei asupra teritoriului ocupat în oblasturile Zaporoje și Herson. Ucraina trebuie să rămână desigur neutră. Rusia nu acceptă nici ca trupe ale statelor europene să staționeze pe teritoriul Ucrainei post-conflict, ca parte a acordurilor internaționale de garantare a securității Ucrainei.
Cum bine au observat mai toți comentatorii, Rusia îi cere de fapt Kievului să accepte să capituleze. Iar de la administrația de la Casa Albă, de la Donald Trump personal, Putin trage nădejde – „luminița de la capătul tunelului”, nu-i așa – să facă presiuni asupra Kievului pentru a fi de acord cu termenii capitulării.
S-a spus în cadrul dialogului Atlantic Council că administrația Trump simpatizează cu ideile Kremlinului și detestă insistența europeană în a susține cauza ucraineană. La câteva zile după întâlnirea de la Washington, CBS relata că Tulsi Gabbard, directoarea comunității americane de informații, a semnat o directivă prin care interzice partajarea informaților despre negocierile de pace dintre Rusia și Ucraina cu Canada, Marea Britanie, Australia și Noua Zeelandă – adică ceilalți patru membri ai comunității de intelligence „Five Eyes”.[10]
Ucraina nu se poate baza decât pe Europa. Doar că în Europa, unde zburdă aproape nestingherită propaganda rusă – după cum bine vedem că se întâmplă în România – o bună parte din opinia publică nu reușește să înțeleagă că dacă Ucraina este scoasă din joc prin război de Rusia, Flancul Estic European este în pericol să colaps, ceea ce ar face iminent un conflict armat deschis cu o Rusie în plin hybris.
Ca să fie limpede rostit adevărul, afirm că Europa este în pericol de război cu Rusia nu atât dacă susține Ucraina, ci dacă o abandonează în ghearele Rusiei.
Cum Europa nu a fost pregătită să fie o mare putere a lumii, ci doar să joace credibil acest rol (vezi aici discursul revelator al lui Mario Draghi de la Rimini), are încă nevoie de Statele Unite pentru a-și susține Flancul Estic. Urgența este maximă, criza este profundă, iar jocul stupid pe care-l face Donald Trump îi oferă lui Vladimir Putin șansa uriașă, pe care nu a putut să o materializeze în luptele de pe front, de a îngenunchea Ucraina și a o transforma într-un alt Belarus.
Dacă Donald Trump este doar un egolatru infantil sau dacă istoria va dovedi că a făcut jocul Kremlinului din alte motive, contează mai puțin în acest moment. În fond, Trump nu este singur la Casa Albă. Este doar șeful capricios și narcisist. Politica lui Vladimir Putin are mult prea mulți admiratori în această administrație, pentru ca Donald Trump să fie singur făcut responsabil pentru simpatia pe care Statele Unite o oferă pretențiilor ridicate de imperiul rus, la pachet cu antipatia fățișă față de democrațiile europene.
[1] https://www.g4media.ro/putin-vede-luminita-de-la-capatul-tunelului-in-relatiile-rusiei-cu-sua-si-in-cooperarea-in-arctica-si-alaska-a-vorbit-despre-insusirile-de-lider-ale-lui-trump.html
[2] https://www.atlanticcouncil.org/expert/leslie-shedd/
[3] https://www.atlanticcouncil.org/expert/daniel-fried/
[4] https://www.atlanticcouncil.org/expert/john-e-herbst/
[5] https://www.atlanticcouncil.org/expert/anna-wieslander/
[6] https://www.atlanticcouncil.org/expert/debra-cagan/
[7] https://www.atlanticcouncil.org/event/from-alaska-to-washington-debriefing-peace-talks-on-ukraine/?utm_campaign=20257843-2025-Aug-Europe%20Center%20Alaska%20to%20Washington&utm_medium=email&_hsenc=p2ANqtz-9ktC1xgO47ccWtjjgtN5v51RdVuTFBPo6xlNduHvZlwiAsy45nvbOz7nQlh6-ZYfmpHcs1HOddRuZiQLkhHmtYqdSG8a6wMem_TjXRK-PBq08-r2w&_hsmi=376598240&utm_content=376598240&utm_source=hs_email
[8] https://hotnews.ro/vladimir-putin-rusia-nu-a-inceput-razboiul-oamenii-sunt-spalati-pe-creier-de-propaganda-occidentala-2050591
[9] https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/trump-e-suparat-pe-putin-dar-inca-il-mai-asteapta-alte-doua-saptamani-pentru-pacea-care-nu-mai-vine
[10] https://www.antena3.ro/externe/tulsi-gabbard-a-blocat-schimbul-de-informatii-despre-negocierile-rusia-ucraina-cu-aliatii-five-eyes-756980.html
Voi porni de la cauza momentului: trebuie o nouă Ordine Mondială, alta decât cea actuală impusă de câștigătorii din WW2. De aici toată această agitație, fiecare vrea să se poziționeze cât mai bine și mai ales să nu piardă din puterea globală pe care a avut-o, mai ales că, după 80 de ani, există învingători( SUA, China, India, Japonia, etc) și învinși( URSS/Rusia, UK, Franța, etc).
Cred că în această cheie trebuie „citită” această desfășurare de forțe. Biata Ucraina este doar un motiv la care „marile puteri” trebuie să-și tableze puterea….
Deci:
– Rusia vrea să-și mențină statutul de mare putere și pentru asta ar vrea o alianță cu SUA(ca după WW2…) în care ele erau puterile dominante ale Lumii
– SUA vrea să fie măreață din nou, respectiv să-și mențină poziția de Hegemon mondial și să obstrucționeze China care are aceeași pretenție.
– Europa de Vest vrea și ea să nu-și piardă poziția de fostă Metropolă a Lumii, în plus vrea să se extindă spre…Est… că în altă parte nu are unde…
În asemenea lupte surde geopolitice unii pierd și alții câștigă. Interesant este cine va pierde. Istoric vorbind, vor pierde cei ce au pierdut lupta din Revoluția Tehnologică, respectiv Rusia și Europa de Vest, iar câștigători vor fi SUA, China, India, Japonia,etc.
Nu ne place dar asta e!
..SI PENTRU TREABA ASTA..rusii s-au gandit sa omoare cateva milioane de oameni..sa strice viata altor zeci de milioane..
Teorii ofisticate..lansate de minti in care..ADN-ul ancestral ..al lantului trofic..este baza ratiunii!..
omorati..omorati oameni..pe unii oameni..si va fi pace si fericire!
Remarcati..ca specie..umana..toti conducatorii acestia belicosi..sunt masculi!..
Da..vanatori..culegatori..razboinici..anticivilizati..
!???
In fond, oamenii au un comportament ciudat: intre lupi si sacali.
Dar societatea moderna ne transforma in turma.
De aici contradictiile.
Lupii și șacalii, ca și oamenii, trăiesc în haite nu în turme.
sacalii mai putin;
da, avem spirit de haita si suntem pradatori; va mira?
tocmai aici e problema; din pradatori, devenim turma bleaga; la nivel individual se simte si apar tot felul de reactii adverse; nimeni nu le poate schimba, caci le avem in ADN; totul este sa nu provoci animalul din om; altfel…. Dumnezeu cu mila!
pina si cimpanzeii se impart in doua grupe: vegetarienii si carnivorii; carnivorii se organizeaza si ataca prazi ce intra in raza lor de actiune; cei care nu participa la vanatoare, sau gresesc, sunt aspru pedepsiti; uneori omorati; vegetarienii…. ma rog, sa spuna altu ce se intimpla cu ei;
atita timp cat progresistii ne considera simple animale evoluate, sa ia aminte la comportamentul animalelor!
Din păcate Ucraina a fost folosită cinic de Occident ca să dezumfle Rusia. Dar mai întâi au gonflat Ucraina, adică pe liderii ei promițându-le că vor fi primiți în NATO și UE, deși știau că e o linie roșie pentru Rusia, dar tocmai de aceea o sprijineau cu gândul să slăbească Rusia. Aceasi tactică o aplica și în cazul Chinei prin încurajarea Taiwanului, doar că China are răbdare și așteaptă momentul optim pentru atac. Deci în lumea hienelor, șacalilor și gheparzilor nimeni nu apară interesele altuia, ci doar se folosesc de alții pentru a promova interesele sale. Interesant este că victimele politicilor cinice nu conștientizează că sunt folosite de alții, ba chiar îi laudă pe șmecherii care le amăgesc și se folosesc de ele. Dacă Occidentul chiar iubea Ucraina, așa cum declară în vorbe, nu le impunea Ucrainei să lupte cu o mână legată la spate, adică doar să se apere, ci ar fi sărit în ajutorul lor cu tot ce aveau, fără restricții. Numai că iubirea lor se oprește la vorbe, propagandă și promisiuni deșarte. Trump măcar e sincer când spune că nu îl interesează decât SUA, nu Ucraina sau UE. Păcat de ucrainieni că nu realizează că sunt împinși și amăgiți spre folosul altora. Carne de tun pentru visele de mărire ale hienelor, șacalilor și ulilor. Nu mai există lideri responsabili, din păcate.
Europa are ocazia să demonstreze că poate fi (măcar) o putere regională, capabilă să-și facă ordine atât în ogradă, căt și dincolo de gard, în fața porții. Dacă trece testul ăsta, e demnă de luat în seamă, ca având un cuvânt de spus, referitor la ce se întâmplă în lume. Dacă nu, nu.
Nu o poate face decat prin inarmare masiva cu tehnica militara la cel mai avansat nivel. Si e capabila de asta!
Rusii nu pot fi pusi cu botul pe labe decat prin forta militara. Cu ei trebuie procedat fie utilizand metoda Hitler practicata cu succes in primele 12 luni dupa iunie 41( cu mare admiratie ma gandesc la multimile de brute bolsevice exterminate de Wehrmacht sau de trupele SS), fie utilizand metoda Netanyahu relativ la Gaza( mi-e greu sa ma gandesc la suferintele palestinienilor, dar un popor care a nascut gruparea de brute Hamas cam primeste exact ceea ce merita).
Trebuie in acelasi timp inasprita legislatia astfel incat hoardele de musulmani cu vise erotice de tip terorist ce bantuie prin Europa sa fie pusi la punct cu maxima duritate. In aceste timpuri democratia inseamna sa protejezi drepturile cetatenilor onesti utilizand inclusiv forta bruta si dura impotriva celor care incalca reguli punand in pericol viata semenilor lor.
Nu in ultimul rand trebuie scoase in afara legii gruparile extremiste, si eradicata orice urma de comunism.
Trebuie rectificate greselile ultimelor decenii care au generat o democratie de tip haos, fel si fel de grupari extremiste profitand de libertati excesive si organizandu-se astfel incat sa puna in pericol major regulile societatii civilizate. Cum toate astea nu pot fi realizate rapid prin forta legii, rezulta ca avem nevoie de implicare militara in punerea la punct a celor care incalca regulile.
Aparent ceea ce spun incalca principiile democratice, dar in fapt ceea ce propun este exact in spiritul apararii acestora. A venit momentul in care democratia nu poate fi aparata decat prin forta armelor! Asta e consecinta permisivitatii aratate de-a lungul multor ani relativ la criminali si infractori, comunisti netrebnici si extremisti de dreapta violenti si obsedati. Plus toleranta excesiva fata de prosti si cretini!
Raspunsul societatii civilizate la brutalitate si primitivism, la tradare a democratiei autentice si a principiilor etice de convietuire sociala trebuie sa fie dur si nemilos. Brutele si primitivii nu vor fi pusi la punct decat printr-o politica a fortei … e singura pe care acestia o inteleg si o respecta.
In 5 ani de acum incolo Europa poate deveni o forta mult deasupra USA, China, Rusia …. cu conditia ca cele explicate mai sus sa se intample.
Asadar 450 mln de europeni UE (PIB 19 trilioane dolari) se roaga de 340 mln americani (29 trilioane dolari) sa-i apere de 140 mln rusi (2 trilioane dolari).
Cum apare asta din punctul de vedere al unui inginer doctor ofiter SRI in rezerva?
Uau! O întrebare care se vrea șmecheră!
Europenii nu au nici 20 de ani. SUA împlinesc în curând 250 ani, iar Rusia a depășit și ea 100. În acești ani scurși din 2007 integrarea europeană a noilor membri din centrul și estul continentului a fost proritară și a necesitat resurse importante. Lucrurile se fac pe rând. Nici tu nu poți cânta la pian și conduce tractorul simultan.
Europa nu are (încă) o armată unională. Împreună europenii nu ar fi nici așa învinși de ruși, dar ar exista pagube și distrugeri. Cu SUA aliat izbucnirea unui război este improbabilă. Care variantă este preferabilă?
Bună socoteală. Socotiți și foloasele nucleare, kilometri pătrați, milioane de barili… Vedeți ce vă dă la socoteală. Poate se mai lămuresc lucrurile.
Domnu’, spre deosebire de dv mie nu-mi da statu’ vipusca la fel de discreta ca un Aston Martin in Petrila si nici pensie. Nu eu ma preumblu pe Cheiul Dambovitei facind scenaristica chioamba ca cic-ar fi niste chei suspecti pe-acolo.
Parca dv erati specializat in „Managementul crizelor in spatiul Euro-Atlantic”, nu?
– care institutie ofera o astfel de specializare?
– ce crize Euro-Atlantice ati manageriat pina acum?
– binevoiti a rezolva-o si pe-asta cu rusii, ca vad ca aveti timp.
– a propos, de cita vreme sinteti in pensie, toar’su gradu’ pensionar azi la 58 de anisori?
Urmează să revedem ce s-a mai întâmplat pe la noi.
Unii (americani, francezi, englezi) ne întregesc teritoriul (1859; 1918; 1999-2004 intrare în NATO). Cu ajutorul sângelui vărsat de pălmașul român. Alții ne rup din trupul țării (rușii & germanii – Tratatul Molotov-Ribentrop). În speranța că americanii vor face dezinsecție de comuniști și militari trădători, așteptăm minunea. Că la așteptat minuni (35) suntem exagerat de răbdatori. La vot stam mai rau. Va fi, un timp, greu.