În urmă cu 20 de ani, FOX 2000 Pictures a avut extraordinara idee de a o convinge pe Lauren Weisberger să îi cedeze drepturile de scenarizare a unui imens best seller apărut în 2003. O carte în care era vorba despre intrigile de toate felurile din lumea modei, despre lupta dintre marile nume din domeniu, despre ce înseamnă să lucrezi pentru Armani, Vuitton sau Gucci, despre cât de important e să știi care e diferența dintre Dolce și Gabanna, dacă vrei să îți păstrezi jobul în redacția marilor reviste de modă. Acelea de ale căror articole depinde succesul sau eșecul în profesie. Reușita însemnând, între altele, prezența la marile festivaluri de modă de la New York sau Milano.
David Frankel, regizorul filmului Diavolul se îmbracă la Prada, a mai avut atunci ideea pe care mulți o socoteau cum nu se poate mai riscantă de a-i oferi rolul Mirandei Priestley, femeia veșnic elegantă și mereu rece ca gheața care controla totul în redacția revistei Runway, lui Meryl Streep. Actriță ce până în momentul respectiv era cunoscută îndeosebi ca interpreta unor roluri de factură apăsat dramatică. Alte două actrițe- e vorba despre Emily Blunt (distribuită în rolul Emily, asistenta personală a Mirandei) și Anne Hathaway care o juca pe Andrea Sachs, o începătoare în lumea presei- erau chemate să arate cât de complexe și totodată sau mai ales false sunt relațiile interumane din interiorul unei lumi al cărei descriptor de bază este frivolitatea. O lume în care toată lumea se tutuiește, poate și pentru faptul că formule de adresare ceva mai complexe înseamnă nu doar pierdere de vreme, ci și de bani (da, time is money), însă în care și concedierile se fac și ele cum nu se poate mai repede și, evident, tot cu un minimum de cuvinte și de explicații.
Douăzeci de ani mai târziu, adică în 2026, atunci când se petrece acțiunea din Diavolul se îmbracă la Prada 2, Miranda se află încă la conducerea revistei Runway. Emily deține o importantă funcție executivă în arhitectura managerială a firmei Dior, furnizor de publicitate contra servicii pentru Runway.Ceea ce nu înseamnă însă că nu dorește să îi ia locul Mirandei. Are de plătit polițe. Chiar pare a avea toate șansele din cel puțin două motive. Runway nu mai stă chiar foarte bine, au intervenit greșeli de strategie, iar după moartea neașteptată a bătrânului ei patron Irv Ravitz (Tibor Feldman), moștenitorul acestuia (B.J. Novak) nu se gândește decât la reducerea cheltuielilor de toate felurile și la eficientizare. Și – de ce nu?- chiar și la o vânzare. Există deja și un cumpărător posibil, un anume Benji Barnes (Justin Theroux) care este amantul lui Emily. Căreia e gata să îi îndeplinească orice capriciu. Omul are bani și pare și foarte prostuț. Cum oare o fi reușit în viață?
Andrea, adică Andy (Anne Hathaway) tocmai ce și-a pierdut serviciul ca urmare a unei concedieri colective comunicată prin SMS că așa e astăzi, așa că primește uluită misterioasa ofertă venită din partea lui Irv de a reveni în redacția magazinului Runvay. Înfruntă ostilitatea evidentă a Mirandei, umilințele în cascadă cu care o tratează aceasta, se iluzionează că ar putea salva revista și locurile de muncă asociindu-se cu Emily pentru ca apoi să îi dea acesteia lovitura de grație. Miranda, informată despre tot și despre toate, știind ce plănuia de fapt fosta ei asistentă. Numai că, lovitură de teatru, întreg grupul editorial din care face parte Runway este preluat de fosta parteneră a lui Benji. Miranda rămâne pe mai departe în post, ba chiar îi și recunoaște meritele lui Andy. Scurt, la obiect, fără sentimentalisme fiindcă e mândră, nu cedează din terenul ei nimic și deoarece time is money. Și numai la sfârșitul filmului Andy va afla că angajarea ei surpriză la Runway i se datorează inteligentului, omniscientului și omniprezentului Nigel, admirabil jucat de Stanley Tucci.
Și în această a doua serie a filmului Diavolul se îmbracă de la Prada, actoricește caimacul îl ia tot Meryl Streep. Care e absolut senzațională. Privirile ei, zîmbetele când de circumstanță, când net superioare par a se adresa nu doar personajelor cu care Miranda ei dialoghează, ci și spectatorilor. Streep intră cumva în relație cu tine, spectatorul din sală, și te lasă să simți că te-ar putea face oricând ko. În două secunde. Și acum costumele purtate de Miranda (de fapt, de Meryl Streep cu o eleganță regală), datorate designerului de costume Molly Rogers, nu au cum să nu îți ia ochii prin rafinament și adecvare. Mai mult ca sigur, fiecare costă o avere.
Și aici, în acest sequel, trei femei se împung și se împacă cu eleganță. Ducând o luptă pe viață și pe moarte. Condițiile de acum sunt însă cu totul altele. Pe vremuri, a da pe o poșetă zisă de firmă 100 de dolari era socotit o extravaganță. Astăzi e de bon ton să plătești pe același accesoriu 3000 de dolari. Mai mult ca oricând haina îl face pe om. Și nu numai haina, ci și ceea ce pui alături. Concurența dintre marile nume ale modei este astăzi cum nu se poate mai acerbă. Internetul, rețelele sociale fac azi legea în presă. Ele au adus rapiditatea, dar și decăderea calității jurnalismului. Printul a cam devenit istorie.
Multe din situațiile din acest sequel lasă senzația de déjà vu. Pesemne, și scenarista Aline Brosh McKenna, și regizorul David Frankel au simțit asta. Așa că au făcut să o vedem pe Lady Gaga nu numai pe scena Săptămânii Modei de la Milano (un moment filmic de excepție), ci și într-un schimb de false amabilități cu Miranda.
Glamour!
Fox 2000 Pictures
DIAVOLUL SE ÎMBRACĂ DE LA PRADA
Regia: David Frankel
Scenariul : Aline Brosh McKenna după un roman de Lauren Weisberger
Producător: Wendy Finerman
Imaginea: Florian Balhaus
Coloana sonoră: Theodore Shapiro
Scenografia: Christopher Morris, Stephanie Q. Bowen, Sandro Picarozzi
Costume: Molly Rogers
Cu: Meryl Streep (Miranda Priestly), Anne Hathaway (Andrea Sachs), Emily Blunt (Emily), Stanley Tucci (Nigel), Tibor Feldman (Irv Ravitz), Justin Theroux (Benji Barnes), Simone Ashley (Amari), B.J. Novak (Fiul lui Irv), Lady Gaga, Theodore Shapiro
