joi, martie 28, 2024

Regimul Putin: Imperialism, brigandaj si memorie falsificata

Niciodata nu este prea tarziu pentru realism, luciditate si fermitate principiala. Niciodata nu este prea tarziu pentru reactii categorice de respingere a brigandajului in relatiile internationale. Niciodata nu este prea tarziu pentru ca lumea civilizata sa sanctioneze fara echivoc actiunile pirateresti. In „New York Times”, profesorul Michael McFaul de la Hoover Institution, Universitatea Stanford, pana acum cateva saptamani ambasadorul Statelor Unite la Moscova, examineaza natura experimentului dictatorial putinist. Textul este important pentru ca lumineaza combinatia de fantasme si iluzii care au guvernat atitudinile occidentale in raport cu un regim ostil visceral democratiei liberale si valorilor pluraliste. Reluind imaginea refolutiilor, acele sinteze de reforme si revolutii despre care vorbea istoricul britanic Timothy Garton Ash, as spune ca a sosit momentul ca NATO si UE, Occidentul in genere, sa renunte la fantasluzii.

Michael McFaul schiteaza acum echivalentul a ceea ce-a insemnat „Lunga Telegrama” a lui George Kennan in anii de dupa al II-lea razboi mondial, acel document fondator al unei politici care refuza capitularea in fata unui imperialism ideologic cinic, impertinent si arogant. Este acum limpede ca a sosit momentul unei noi politici de containment, de ingradire si indiguire a pornirilor expansioniste ale Kremlinului. Noului Razboi Rece declansat de Rusia lui Putin trebuie sa i se raspunda printr-o noua politica a rezistentei democratice globale. Una din cladirile de la Bruxelles ale Parlamentului European poarta numele sociaistului belgian Paul-Henri Spaak. Acesta, alaturi de crestin-democratii Robert Schuman, Konrad Adenauer si Alcide de Gasperi, a inteles pericolul expansionist sovietic. Ar fi poate bine sa recitim ce spuneau acesti oameni de stat in anii in care confruntarea cu expansiunea Kremlinului lui Stalin atingea cote de maxima intensitate. In 1961, acest Cold Warrior primea Medalia Libertatii din partea presedintelui John F. Kennedy.

Profesorul McFaul cunoaste in chip remarcabil subteranele puterii moscovite si motivatiile ideologice ale putinismului. El deconspira rolul manipulativ al fantasmelor anti-americane plasmuite si diseminate de propaganda putinista.Aici nu este vorba doar de tehnici de constructie a unei stari de panica si indignare, atat de necesara la ceasul unor aventuri militare gen invazia din Crimeea, ci si de un set de mituri care n-0au disparut din arsenalulul doctrinar al Kremlinului. Tot asa cum, la Conferinta de infiintare a Cominformului din toamna anului 1947, Stalin, prin intermediul lui Jdanov, impunea un maniheism agresiv prin teoria celor doua „lagare” (cel al „pacii si progresului”, in frunte cu URSS, si cel al „razboiului si reactiunii” condus, fireste, de Statele Unite), Vladimir Putin imparte lumea in tabere ireconciliabil opuse, calca in picioare cu superbie dreptul international, actioneaza in functie de o serie de precepte ideologice obsesive. Originea acestora nu este greu de detectat.

Scrie Michael McFaul: „Asemeni secolului trecut, lupta ideologica dintre autocratie si democratie a revenit in Europa. Intrucat institutiile democratice nu au prins niciodata pe deplin radacini in Rusia, aceasta batalie nu a disparut integral vreodata. Astazi insa, societatile democratice trebuie sa recunoasca domnia lui Putin drept ceea ce este–autocratie–si sa imbratiseze lupta intelectuala si normativa impotriva acestui sistem cu aceiasi vigoare dovedita in luptele anterioare din Europa impotriva guvernelor antidemocratice”. Sustinerea opozitiei ruse este o prioritate la acest ceas de maxima gravitate. La fel, Putin trebuie sa inteleaga ca nu poate actiona cu impunitate impotriva altor foste republici din ceea ce a fost Uniunea Sovietica, inclusiv Moldova.

As adauga ca putinismul se bazeaza pe ideologia national-bolsevismului si a imperialismului eurasiatic, ambele cu puternice afinitati in directia fascismului. Faptul ca Putin se proclama „conservator” si se refera la viziunea lui Aleksandr Soljenitin despre viitorul Rusiei nu schimba datele. „Conservatorismul” sau este unul neo-stalinist, nicidecum unul democratic, iar anexarea numelui lui Soljenitin intr-un proiect politic cu certa ereditate kaghebista este o impostura. Pentru Soljentin drepturile omului erau esentiale. Pentru Putin, admiratorul lui Felix Dzerjinski si al lui Iuri Andropov, ele sunt un moft burghez. Prin actiunile sale, direct inspirate de traditia autocratica rusa si de aceea expansionista stalinista, ea insasi nascuta din mitul marxist-leninist al revolutiei mondiale, Vladimir Putin este deopotriva urmasul tarismului si al bolsevismului.

Am anticipat aceasta dinamica in cartea mea „The Devil in History”, tradusa in romaneste in 2013 la Humanitas de catre Marius Stan. Iata un fragment din textul american in care vorbesc despre salvationismul post-comunist si despre conexiunea dintre asumarea trecutului totaslitar si consolidarea valorilor liberale. In abesenta interiorizarii acestor valori, este naiv sa asteptam comportamente democratice din partea liderilor de la Kremlin, oricine ar fi acestia:

„It also explains the power of Putin’s neo-authoritarian politics of „managed democracy” in a memory regime of institutionalized amnesia and historical falsification. As for Putin himself, he has abandoned the Yeltsin era’s adamant anti-Leninism and has become, especially since 2006, the proponent of an increasingly aggressive version of neo-Stalinist and neo-i mperialist restoration. The high school history textbook (dealing with the period 1945 to 1991) commissioned by the Kremlin and published in 2008 symbolizes the return to some of the most egregious Stalinist falsifications and a radical break with the legacies of glasnost. Putinism is an ideological conglomerate bringing together Great Russian nationalism, imperial authoritarianism, and a drive to restore the lost grandeur of the Stalin era. The narrative about the past offered by the Putin administration is the quintessential formula of ‘reconciliation without truth.’ In other words, we are dealing with an apocryphal reconciliation.”

http://www.rulit.net/books/the-devil-in-history-communism-fascism-and-some-lessons-of-the-twentieth-century-read-298694-75.html

Articolul lui Michael McFaul poate fi citit aici:

http://www.nytimes.com/2014/03/24/opinion/confronting-putins-russia.html?_r=0

Recomandare: Am avut sansa sa coordonez un volum care, iata, se mentine foarte actual. Tema este relatia dintre cultura politica si societate civila in statele fostei URSS. Intre autori, Michael McFaul si Serghei Markov. Primul a jucat un rol important in configurarea politicii americanre in privinta Rusiei in administratia Obama. Al doilea, a devenit unul dintre „tehnologii politici” din anturajul imediat al lui Vladimir Putin. Pentru tema culturii politice a bolsevismului, recomand cartile unor Archie Brown si Robert C. Tucker. In introducerea scrisa impreuna cu doctorandul meu de-atunci (la mijlocul anilor 90), Michael Turner, am insistat asupra conceptului de leninism rezidual. L-am dezvoltat in cartea mea „Fantasmele salvarii”:

http://www.mesharpe.com/mall/resultsa.asp?Title=The+International+Politics+of+Eurasia:+Volume+7:+Political+Culture+and+Civil+Society+in+Russia+and+the+New+States+of+Eurasia

PS: Intr-un interviu aparut pe portalul „In linie dreapta”, Adrian Papahagi surprinde cu acuitate natura neo-totalitara a putinismului.

„…agresiunea Rusiei confirmă gena totalitară a politicii acestei mari puteri. Rusia s-a comportat abuziv, stalinist, dovedind același dispreț față de dreptul internațional care o caracteriza în anii comunismului. Pe de altă parte, analize mai fine arată că Putin a acționat disperat, pentru a oferi unui popor ținut sub tiranie și în relativă precaritate materială un surogat de mândrie națională. E rețeta clasică: dacă nu poți oferi prosperitate și demnitate reale, oferă naționalism agresiv sau festivism. Olimpiada de la Soci a fost o tentativă de a ascunde mizeria sub fardul unei butaforii. Anexarea Crimeei anulează acel efect, oricum în parte ratat, și oferă rușilor senzația puterii, dar în același timp compromite imaginea internațională a Rusiei.”

http://inliniedreapta.net/adrian-papahagi-agresiunea-rusiei-confirma-gena-totalitara-politicii-acestei-mari-puteri/

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Domnule Profesor Tismaneanu,

    Va rog sa-mi iertati aceste intrebari: Nicio vorba despre intemeietorul perestroika-i si glasnost?

    Ce credeti despre marea sa satisfactie in legatura cu reparatia istorica legata de Crimeea?

  2. Am citit articolul lui McFaul. Mai interesante decat articolul, care e propaganda pura, sunt comentariile :)
    Se pare ca inainte de a convinge restul lumii ca duce o „lupta dreapta”, „warmongerii” americani ar trebui sa-si convinga proprii cetateni… Din nefericire – pentru „establishment” – exista internetul si lumea nu mai ia mura in gura orice povesti nemuritoare… e suficient sa comparati discursul lui Putin cu istericalele vestice… un model de prezentare, fapte concrete si la obiect…
    Cateva din comentariile la articolul lui Mcfaul. Majoritatea sunt in genul asta. Si astia-s americani.
    „From The New York Times „Today’s Headlines” e-mail:
    „We did not seek this confrontation. This new era crept up on us, because we did not fully win the Cold War.”

    „Wrong. The US started the „confrontation” by sticking its nose where it didn’t belong. ”

    „the U.S. did provoke this confrontation with Russia by reportedly covertly and clandestinely fomenting the riots and resulting coup in Ukraine through funding from the U.S. State Department and its partner in crime, the Central Incompetence Agency”

    „What a truly wretched op-ed. The fact that the author can say with a straight face that „We did not seek this confrontation” is an indication of the sorry state of US politics. It’s hard to believe that this article was written by a former US ambassador.”

    „1. What do you want in Crimea? How it is connected to Joe-the-plumber, who didn’t even know this word a month ago?
    2. Try to look from another angle: it was not annexed, but ran away from Ukraine, been scaried by ultra-nationalist from the western Ukraine. If you don’t easily believe me in that, ask people from Crimea.
    3. „to signal that we are ready to lead the free world in this new struggle” – what exactly do you mean by that? Is there a consensus in the free world, that you’d be leading? What do your people think of this new struggle and your „leading” role?”

    Q.E.D. :)

  3. Multumesc pentru raspuns, domnule Profesor.

    „Old (mental) habits die hard”. Poate aerul Kremlin-ului sa fie la origine… prea este factor comun liderilor si mai vechi si mai noi.

  4. Domnule Tismaneanu, ca de obicei, analizele dvs. sunt pline de nuante si subtilitati si abunda de detalii ce denota ca aveti o larga arie de expertiza in domeniul vizat. Ca de obicei insa, si pe aceasta o gasesc extrem de partinitoare, mai ales atunci cand accentele cad pe extremele absolute (in viziunea dvs.) ale binelui si raului: America cea luminoasa si Rusia cea gaunoasa. As vrea sa ma pot debarasa de aceasta prejudecata (poate) atunci cand va citesc textele, dar realmente nu imi dati niciun motiv. As vrea sa vad un singur articol semnat de dvs., macar unul, in care sa analizati la fel de lucid relele din politica externa (la fel de imperialista in viziunea mea) a Americii. Sa ne explicati in numele carei democratii si caror valori superioare, sute de mii de irakieni si afghani au murit si mor in continuare. In numele caror valori superioare, America tolereaza apartheidul impotriva palestinienilor. In lipsa de ce stimuli (economici??) a inchis ochii fata de macelul din Rwanda samd. Abia cand o sa vad din partea dvs. un efort onest in a aborda si aceste teme, o sa incerc sa va cred un analist impartial.

      • In locul dialogului onest la care va provicam, imi raspundeti cu un atac dur si jignitor. Este genul de argument potrivit caruia oricine indrazneste sa critice catusi de putin politicile americane este automat un comunist, stangist, fascist, extremist etc. deci aprioric demn de dispret, respectiv jignire frontala. Onestitatea si obiectivitatea nu mi-o datorati mie si este evident ca puteti trai si fara admiratia unui „ilustru” anonim. O datorati insa in semn de respect pentru profesia dvs. si pentru publicul larg caruia va adresati. Altfel, ceea ce faceti nu se cheama analiza politica si dialog liber, ci indoctrinare in masa a celor dispusi sa va asculte fara sa deceleze asupra opiniilor dvs.
        Si pentru ca tot vorbim de valori americane autentice, in care eu personal cred cu tarie, nu pot sa nu remarc cu stupoare ca cei care va administreaza rubrica practica, in privinta comentariilor „neprietenoase”, o cenzura demna de urmasii lui Beria.
        Revenind la obiectivitatea dvs., din punctul meu de vedere, Q.E.D.

        • Chiar asa, „demna de urmasii lui Beria”? Nu vi se pare, totusi, o hiperbola insultatoare? Poate va recititi comentariul si vedeti cat este in el argument factual si cat nu. Nu am nevoie de admiratia nimanui. Si eu am rezerve fata de unele politici americane, dar diferite de cele ale unor anti-americani obsesivi. De pilda, cred ca au existat iluzii nejustificate privitoare la presupusele bune intentii ale lui Putin. Dialogul presupune respect mutual, civilitate, buna cuviinta. In privinta Rusiei, v-as ruga sa cititi dialogul cu dl Boris Marian. Nu sunt dintre aceia care confunda Rusia cu dictatura lui Putin. Ar insemna sa accept fictiunile propagandei putiniste.

    • @ Ion – aveți standarde duble, care degenerează până la urmă în anti-americanism și atât.

      Un singur exemplu: în Afghanistan și Irak există sute de mii de morți pentru că Statele Unite au intervenit (ziceți dvs.) în schimb îi criticați pentru că în Rwanda nu au intervenit. N-ați putea încerca să vă hotărâți? :)

      Pe lângă asta, de ce n-ar fi Rusia la fel ce criticabilă pentru a nu fi intervenit în Rwanda? S-ar cuveni să înțelegeți că două aspecte contrare nu pot fi simultan valabile. Ori militați pentru intervenții armate și-atunci puteți critica Statele Unite că nu au intervenit în Rwanda, Myanmar și Siria, dar ar trebui să aplaudați intervențiile din Irak și Afghanistan, ori sunteți împotriva intervențiilor și-atunci nu aveți ce să le reproșați cu privire la Rwanda.

      Acum, sper să nu se supere nimeni pe mine, dar genul ăsta de a pune problema se învață în familie. Când copilul are 4-5 ani și părinții îl pun în fața unor situații fără ieșire (cornering) pe care la vârsta lui nu e capabil să le gestioneze, el învață inconștient să se comporte exact în același mod la maturitate: să inventeze reproșuri absurde pentru situații în care ”și-așa-i rău, și-așa nu-i bine”. Că nu degeaba a apărut proverbul ăsta la români.

      • Rationamentul asta e cu doua taisuri. Va faceti ca nu intelegeti, poate si Ion s-a exprimat mai alambicat sa zicem asa. Nu critica nici faptul ca a intervenit nici faptul ca n-a intervenit – e vorba de SUA si de interventiile in Afghanistan, Irak, Lybia, Iugoslavia, etc si de neinterventiile in Rwanda, Myanmar, Palestina etc, asta ca sa nu mai fie neclaritati :) . Problema e ca nu exista consecventa, ca sa zic asa…Daca e vorba de interventii umanitare si s-a intervenit in Afghanistan, Irak, Lybia, Iugoslavia, de ce nu s-a intervenit si in Rwanda, Myanmar, Palestina ? Daca nu s-a intervenit in Rwanda, Myanmar, Palestina, atunci de ce s-a intervenit in Afghanistan, Irak, Lybia, Iugoslavia ? E vorba de dublu standard. Adica intr-adevar, „și-așa-i rău, și-așa nu-i bine” :) . Evident explicatia e mult mai simpla, SUA intervine in diverse locuri in functie de interesele sale, ceea ce banuiesc ca stiti oricum, nu vreau sa va insult inteligenta presupunand ca nu v-ati dat seama de lucrul asta :)
        „Pe lângă asta, de ce n-ar fi Rusia la fel ce criticabilă pentru a nu fi intervenit în Rwanda?”
        Pai in acelasi rationament, de ce ar fi criticabila ca a intervenit – desi nu e termenul cel mai corect – in Crimeea ? Mai ales ca spre deosebire de interventiile SUA prin diverse colturi, nu au fost victime. Exista precedentul Kosovo, oricat se sustine ca lucrurile sunt diferite… Nu sunt diferite. Kosovo si-a declarat independenta impotriva vointei Serbiei, in vreme ce pe teritoriul sau se aflau trupe inamice din puntul de vedere al Serbiei ( trupe NATO). Tehnic si Crimeea si-a declarat mai intai independenta si apoi a facut cerere de alipire la Federatia Rusa. Problema e ca acum toate precedentele pe care le-au creat occidentalii intr-o veselie, vor incepe sa le explodeze in fata… Si nu cred ca lucrurile se vor opri aici. Toata lumea se teme de rusi, dar am o vaga presimtire ca urmatorii care vor profita de aceste precedente vor fi chinezii… Senkaku, suna cunoscut ? :) Si ghici cine-i va sustine ? :)

  5. Regimul Putin e imperialism, brigandaj si memorie falsificata?
    Posibil.

    Dar cel american ce si cum e?

    Cine a zis, si cind, „America’s now ‘very much like Nazi Germany’”?
    Va spun eu: e vorba despre „nationally recognized neurosurgeon Ben Carson” in a recent public event in New York, un tip care are ceea ce americanii numesc „moral courage”. Acelasi care a adunat peste 3 milionare de vizionari pe youtube pentru inregistrarea pe care o gasiti sub titlul „Dr. Benjamin Carson’s Amazing Speech at the National Prayer Breakfast with Obama Present”. Un om adevarat. Mai cinstit si mai curajos decit intreg Congress-ul american, pentru ca despre MSM nu mai are rost sa vorbim.

    In problema Ucraina-Crimeea-Rusia + Occidentul, daca vrem sa intelegem ce se intimpla, e bine sa ascultam pe toata lumea. Eu as recomanda, printre altele, articolele lui Eric Margolis de pe ericmargolis.com. „ANOTHER ANSCHLUSS IN CRIMEA”, de ex.

    Nu cred ca ar strica nimanui sa il asculte si pe Putin inainte de a-l eticheta. Eu obisnuiesc sa citesc si http://rt.com, de unde – cred eu – nu ar fi nici o paguba daca putinii cititori ai contributors.ro neclarificati in chestiune ar citi macar: „Top 10 powerful quotes from Putin’s historic Crimea address”.

    P.S. Ca veni vorba despre „moral courage”, o interventie de senzatie a lui Chris Hedges la THE OXFORD UNION SOCIETY care vede USA in aceleasi culori ca si doctorul Ben Carson. Cautati pe youtube: „Chris Hedges | Snowden Debate | Oxford Union”.

    ABOUT THE OXFORD UNION SOCIETY: The Union is the world’s most prestigious debating society, with an unparalleled reputation for bringing international guests and speakers to Oxford. It has been established for 189 years, aiming to promote debate and discussion not just in Oxford University, but across the globe.

    • Tema articolului meu este regimul Putin. De ce nu scrieti Dvs un articol autonom, nu doar un comentariu pe forum, argumentand ceea ce sustineti aici? Vad ca sunteti posesor al unui bogat arbore de linkuri, deci aveti documentare si nu va lipsesc opiniile :) Ma rog, un articol cere si o semnatura…

    • @ dan,
      dar dece nu ati invatat rusa? dece engleza?
      nu doresc sa plec din tara, dar tare as dori sa auziti in apropierea dvoasta cizmele soldatilor lui Putin.
      Vad ca Google va este de mare ajutor, dar nu indeajuns: este nevoie si de studiul Istoriei ca sa putei face o diferenta intre SUA si Rusia.

      • „Vad ca Google va este de mare ajutor…”
        Nu vedeti nimic.

        Nu-mi plac deloc rusii. Problema e ca Rusia e o mare putere si nu poate fi tratata la fel ca Libia. N-o sa mearga.

        Iar articolele propagandistice nu mai fac 2 bani in epoca internetului.

        • Dacă ”articolele propagandistice nu fac doi bani în epoca Internetului”, de ce vă luați informațiile de pe Russia Today? :P

          Faceți un exercițiu simplu, găsiți o situație de propagandă mincinoasă pe Russia Today și prezentați-ne-o și nouă, ca să vă dovediți obiectivitatea. Am rugat un înfocat suporter USL să găsească un astfel de exemplu în emisiunile Antenei 3 și în 4 (patru) luni nu a găsit niciun singur exemplu. După părerea lui, toate aspectele prezentate de Antena 3 în acele 4 luni corespundeau 100% adevărului. Aveți o astfel de părere despre Russia Today?

  6. Ce mobilizare dughinista. Mai rasfirati, tovarăsi. Sau e zi de salariu şi aţi rămas în urmă la pontaj? Vă taie putin din diurnă, ce.i cu voi?

  7. Deci pana acum cateva saptamani, dl. McFaul era ambasador la Moscova, deci era in masura sa cunoasca realitatea politica moscovita, ‘subteranele’, cum spuneti Dv.. De ce de-abia acum apare drept ‘kremlinologist’? Cand Obama ‘reseta’ relatia cu Rusia, McFaul ce-mi facea prin ‘subterane’? Ce revelatii pare sa aiba dl. McFaul acum… Nu-mi pot reprima un joc de cuvinte (ieftin, recunosc): ambasadorul McFault!

  8. Si totusi…..Ucraina in actualele frontiere este un stat artificial gata oricand sa faca implozie.
    Doua exemple:
    – Sfarsitul anilor 70, Harkov. Pe strada principala o casa mare pe care scrie PALATZ PRATZY. Intreb colegul de la institutul care ma gazduia: ce inseamna? DVORETZ TRUDA mi se raspunde, palatul muncii – era dom profsoiuzov – casa sindicatelor. In ce limba scrie, intrreb iar. In limba oficiala a RSS Ucrainiene, mi se raspunde. No potchemu cand toata lumea in Harkov vorbeste doar ruseste? Amicul ridica din umeri: TAK (asa, asta e).
    – Mijlocul anilor 90, Lviv (Lvov, Lemberg, Liovul cronicarilor). Ajung in gara – splendida, chezaro-craiasca gen Keleti la Budapesta. Hotelul meu e cam departe. Incerc sa intreb cum ajung la el, in ruseste. 9 din 10 refuza sa-mi raspunda (nu ma descurc in zapadnyi ukrainski, care e mai mult poloneza decat rusa). Inutil sa intreb in engleza, franceza. etc.
    Cum se poate numi aceasta sandrama „tzara”?

  9. Foarte interesant text , la fel precum articolul la care face trimitere. Ma asteptam insa ca distinsa noastra gazda sa aminteasca si despre modul diabolic in care Putin isi elimina criticii , unul cate unul (una) : Politkowskaya , Litvinenko , Berezovsky . Nu e suficient ca , de-a lungul timpului, ni s-a explicat, in detaliu , ce si cum s-a intamplat si cum a actionat Putin pentru a comite acele infioratoare asasinate. E nevoie si intr-un asemenea text a le aminti.

    Poate ar fi fost nimerit ca distinsa noastra gazda sa aminteasca nu numai articolul fostului ambasador, ci si editorialul din Wall Street Journal , unde Primul Ministru al Romaniei , Dr. Victor V. Ponta face o trecere in revista a recentelor evenimente si recomanda , cu clarviziunea politicianului experimentat ,metode si abordari pentru destinderea incordarii internationale

  10. Destept McFault asta. Despre socialismul european ce zice, cat mai rezista uniunea europena.

    Sa recapitulam: Putin este un tip capabil, iar Rusia traieste o crestere formidabila. Chiar daca propaganda occidentala a lui McLenes sustine contrariul. Sa speram ca Europa se trezeste, trece la capitalism si apar lideri pe masura lui Putin. Alfel limba rusa va deveni limba oficiala in toata Europa.

  11. …agresiunea Rusiei confirmă gena totalitară a politicii acestei mari puteri. Rusia s-a comportat abuziv, stalinist, dovedind același dispreț față de dreptul internațional care o caracteriza în anii comunismului.

    Pentru o țară care a cunoscut numai pentru câteva luni (Februarie – Octombrie 1917) un început de democrație liberală (și acelea convulsionate de răzmerițe care au culminat cu răsturnarea guvernului provizoriu al lui Kresinsky) lucrurile nu pot sta altfel… Politica internațională a Rusiei a fost dintotdeauna abuzivă, indiferent de orânduirea socială.

    Pe de altă parte, analize mai fine arată că Putin a acționat disperat, pentru a oferi unui popor ținut sub tiranie și în relativă precaritate materială un surogat de mândrie națională.

    Da și nu. Rata de popularitate a lui Putin în Rusia se afla la 60% înainte de invazia din Crimeea. Prin urmare un procent confortabil. După anexare, rata de popularitate a sărit la 69%. Cred că pur și simplu așa gândesc liderii de la Kremlin, expansiunea către vest este pasată cu religiozitate de la conducător la conducător, indiferent de perioada istorică. Îi recomand d-lui Papahagi să întreprindă o călăorie în Rusia și să se documenteze la fața locului, să studieze cum omul de rând gândește pe acele meleaguri. Adică mentalul colectiv. Este o altă lume. Aștept impresii…

  12. Sper că V. Tismăneanu va avea eleganța să nu șteargă acest comentariu. America nu are istoria Rusiei,dar nici maniheismul nu este bun la nimic în analizele politice. Ce să apun despre Germania – că genetic produce războaie și naște Fuhreri? O absurditate. Rusia este un imperiu, SUA este o democrație. Dar fiecare a dovedit că puterea nu te scutește de grave erori. Să nu devenim nici șovini anti-ruși, nici șovini anti-americani sau anti-germani. Nu-mi place postura de acuzator , satanizarea unui popor, unei țări, unor oameni. România a avut de suferit din partea Rusiei. Este normal să nu iubească politica rușilor.Dar resursele Rusiei sunt mai aproape decât cele americane. Ceaușescu a fugit la chinezi, s-a închinat Occidentului și a murit ca un câine de pripas. Lecția nu s-a învățat. A fost comunismul o invenție rusească? Nici vorbă. Nici creștinismul nu a fost inventat de ruși. SUA s-a aliat cu URSS doar când Hitler s-a dovedit un pericol . A bombarda două orașe japoneze și a ucide sute de mii de civili sub motivul că vrei să scurtezi războiul este un act normal? A fost cineva judecat drept criminal de război? Din fericire SUA . este un adversar al agresiunii islamice, apără Israelul din rațiuni politice, nicidecum morale, dar așa trebuie, Președintele SUA este un negru, după ce două secole negrii au fost chinuiți și batjocoriți în această țară -model de democrație. Nu-i laud nici pe ruși, nici pe americani. Chomsky nu mă interesează, dar nici patetismul anti-rus al lui VT nu mă încântă.

    • Daca citeati articolele mele pe subiectul in cauza ati fi constatat ca ma opun rusofobiei. Nu confund Rusia lui Putin si a KGB-ului (FSB-ului) cu aceea a lui Andrei Saharov, a Elenei Bonner, a Nataliei Gorbanevskaia si a lui Serghei Kovaliov. Nu cred ca Putin are dreptul sa monopolizeze identitatea rusa. Nu cred ca exista determinisme genetice. Dar exista puternice conditionari ce tin de traditii, de ceea ce numim cultura politica. Liberalismul rus are o istorie relativ recenta si s-a aflat mereu sub asediu. Ceea ce nu inseamna ca nu are un viitor. Dl Papahagi a utilizat o metafora, banuiesc ca si Dvs. atunci cand scrieti ca ar exista un fel de maledictiune genetica a natiunii germane. Germania actuala este exemplara ca democratie functionala. Nu pot spune acelasi lucru despre Rusia. SUA este tara in care a existat sclavie, este adevarat, dar este si tara luptei victorioase pentru drepturile civile. Comunismul nu a fost o inventie ruseasca, evident, dar bolsevismul a fost. Lenin a fost un marxist rus.

      • de acord cu multe din afirmațiile prietenului V. T., ar fi interesantă o discuție despre șansele democrației în două mari țări- Rusia și China. Sunt două conglomerate, democrația aplicată cu prea mare viteză poate duce la o dezmembrare cu urmări tragice, războaie locale, etc. Tibetul ar pleca pe drumul său, în Rusia , cel puțin 15 republici autonome ar lua-o pe alte căi. Cine va merge pe acest drum? Exemplul Iugoslaviei este destul de îndoielnic, după propria mea opinie. Nu l-am iubit pe Miloșevici, nici pe Tito, dar prea mulți morți au presărat drumul democrației în acea zonă. Cred că este de disutat. Nici democrația nu este standardizată . ok?

  13. „Remarks are not literature” spunea Gertrude Stein.
    Cred ca gandirea regimului Putin este destul de simpla si clara, vreau Uniunea Sovietica inapoi. Pentru edificare, va sugerez sa cititi si articolul din Pravda in engleza de mai jos. In special a fost dragut ultimul paragraf.
    Romania e in NATO si un razboi atomic este un loose-loose proposition, deci ramane un razboi conventional pe care Rusia nu il poate castiga in CEE, nu mai suntem in 1945. Deci ultima optiune este razboiul economic in care Rusia, daca este izolata in trade international, pierde foarte mult foarte repede, mai repede decat EU/US. De aceea Rusia acum face curte asidua BRICS (Brazil, India, China si South Africa) spunandu-le ‘lasati-i pe americani sa ne puna la colt pentru ca ridicam capul si voi veti fi urmatorii. Interesant este ca pare sa prinda mesajul la BRICS, vedeti ultimele declaratii.

    http://english.pravda.ru/russia/politics/16-03-2014/127111-soviet_borders-0/

    • @Cristian Constantinescu,

      Daca sunt de acord cu dvs. asupra intentiei, nu numai de acum, a Rusiei de a se transforma intr-un pol de atractie al BRICS, nu pot fi de acord cu greutatea pe care o atribuiti mesajului rusesc.
      De unde ar veni aceasta greutate? Dintr-o economie ruseasca care duduie, nu stiu ce tehnologii avansate, un val inovator in tehnicile economice, sau stiti dvs. niste Blue chips rusesti care ar suci mintea acestor piete emergente? Ce altceva are Rusia de oferit in afara petrolului si gazului sau?

      Din pacate BRICS nu o mai duce stralucit, nici macar binisor. Rusia si Turcia se scufunda, China abia-si mai trage sufletul dupa ce si-a adus piata de Real Estate la nivelul unei imense bule inflationiste explozive, economiile Indiei si Braziliei abia mai ticaie iar cererile de energie ale acestor economii dau semne de oboseala.

      De cealalta parte, SUA este de departe cea mai puternica economie a lumii si continua sa fie motorul cel mai dinamic alimentat de cele mai ieftine energii, cele mai competitive si avansate tehnologii, tehnici de fabricatie inovative iar locurile de munca cunosc o crestere sustinuta ca urmare relocarii marilor companii straina ca Fiat, Airbus, Toyota si altele atrase de pretul scazut al energiei in SUA.

      Sa mai avem putintica rabdare sa vedem concluziile la Summit-ul Reinventing America de zilele viitoare de la Chicago anuntat de Revista Forbes, asupra rolului Americii de a conduce urmatoarea Revolutie Industriala a lumii.

  14. Buna dimineata. Daca ofer un link pentru o analiza detaliata a textului lui McFaul , dintr-o perspectiva diferita de a Dvs. , veti accepta linkul ?

      • Domnule, dumneata glumesti? Dai link la Vocea Rusiei? Chiar crezi ca suntem prosti? Iar incepi cu fitile ieftine? Sa ma astept in curand la recomandari de lectura a Scanteii sau Saptamanii?

        • Am predat toata ziua, acum abia am apucat sa vad postarea si linkul la care va referiti. Michael McFaul nu este un „diplomat neocon”. Administratia Obama nu este una inclinata spre neoconservatorism. Michael McFaul este un sovietolog respectat, profesor la una din universitatile de varf ale lumii (Stanford). „Vocea Rusiei” nu este un organ de presa independent si obiectiv, ci megafonul regimului Putin. Singurul meu „repros” la acel articol din NYT este ca vorbeste, prea vag, despre lupta dintre democratie si autocratie. Eu as fi mai transant, in prelungirea titlului unei celebre carti de Raymond Aron: lupta dintre democratie si neo-totalitarism. Nu cred ca este altceva de spus.

          Propun si eu un link:

          http://ziarulnational.md/bogatu-greseala-fatala-a-lui-putin-care-ii-ucide-regimul/

  15. Am citit articolul lui McFaul din NYT. Inteleg de ce cativa comentatori spun ce e ideologie si propaganda: MacFaul are dreptate si face o radiografie corecta izolandu-l pe Putin de Rusia. Ori izolarea asta este distrugatoare pt. orice tiran ce se ascunde tot timpul in spatele „natiunii” Si iata cum comentariile ii sar in aparare imediat. Sa revin la articol.
    Intr-un punct nu sunt de acord cu MacFaul, acolo unde spune „Mr. Putin was especially angry at the young, educated and wealthy protesters in Moscow who did not appreciate that he (in his view) had made them rich. So he pivoted backward, instituting restrictions on independent behavior reminiscent of Soviet days. He attacked independent media, arrested demonstrators and demanded that the wealthy bring their riches home.” Reiese de aici ca Putin si-a schimbat tactica sau a devenit anti-democratic in urma protestelor „nerecunoscatorilor” tineri. Nu pot crede ca Putin a avut vreun moment, clipa infinitezimala, in care a intentionat democratie pt. Rusia. Mi se pare destul de clar ca Putin a urmarit un scenariu obisnuit: revenirea economica, crearea si neaparat controlul unor unor oligarhi, penetrarea pietei vestice impreuna cu achizitii de tot felul, participarea la actiuni internationale comune si imbunatatirea imagnii in ochii Vestului, penetrarea si controlul mai multor instrumente media din Vest. Odata economia stabila si multe din obiectivele de mai sus atinse, acesta a trecut la realizarea adevaratului plan: un tzarism comunisto-nazist (metode, practici, propaganda, executii politice, etc.) si refacerea Sovietelor. Ii dau dreptate lui MacFaul ca Vestul a muscat momeala si a crezut prosteste (naiv e un termen prea usor) ca Putin/Rusia s-a raliat comunitatii internationale. Nici nu e de mirare ca politicienii si consilierii in mod special au gafat si gafeaza in continuare in intelegerea fenomenului politic, avand in vedere modul in care stiintele politice sunt predate in universitati.

  16. Domnul profesor sa gandit la Robert Schuman si a scris „Maurice Schumann” (tot crestin-democrat, tot fost ministru de externe francez). Generatia lui Spaak a pus bazele proiectului European.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro