Toate evenimentele din ultimii ani, de la pandemie la războiul din Ucraina, au adus în atenție o discuție mereu prezentă dar mai degrabă periferic, cea despre industrie și reindustrializare. Economia țărilor dezvoltate s-a dovedit extrem de vulnerabilă la blocarea “liniilor lungi” de aprovizionare, fie forțată, datorită restricțiilor, fie intenționată, în cazul războiului. Inclusiv economia rusească, în ciuda eforturilor ei de autonomie, s-a văzut în aceeași căruță: fără subansamble sau electronică din Asia nu poate să construiască nimic…
Cum am ajuns aici?
Cele ce vor urma reprezintă analiza mea, de inginer care lucrează în IT, din fotoliul în care îmi desfășor de obicei activitatea. Nu au pretenția de analiză profesionistă (de altfel m-am lămurit în ceea ce privește competența economiștilor și planificatorilor economici, mulți educați la școala CSP). Nu avem ce aștepta de la ei, așa că m-am gândit că e mai util să deschid o discuție decât să contribui la lamentația generalizată cu miros de național-comunism pe care o tot auzim de aproape un deceniu.
Globalizarea
La început a fost Japonia. Dacă mergem la o bibliotecă oarecare și urmărim titlurile din anii ‘80 o să găsim o abundență de cărți care încercau să descrie “miracolul japonez”. Miracolul japonez este strâns legat de apariția tranzistorului și a circuitului integrat (chiar dacă Japonia a aplicat cu succes rețeta și în alte domenii, de exemplu cel auto) . Pe scurt, după ce într-o primă fază s-a mulțumit cu rolul de atelier (în principal al USA) Japonia a descoperit că, păstrând un preț al producției scăzut compensat în schimb de producția de masă poți să te adresezi unui public mult mai larg. În esență e ceea ce descoperise înainte de război Ford, dar nu doar atât. Noile componente permiteau prețuri atât de reduse încât în curând fiecare casă va avea un televizor, radio, casetofon etc, majoritatea japoneze. E același lucru dacă vinzi un televizor scump cu profit de 100 de dolari sau 100 de televizoare ieftine cu profit de 1 dolar, cu condiția să organizezi fabricația în așa fel încât să nu te coste prea mult. În epoca respectivă schimburile globale erau la un nivel redus deci economia locală era cumva “decuplată” de cea a altor state. Probabil am mai amintit că primul meu salariu, în 1991, era de ordinul a 100-150 de dolari, nu mai țin minte precis. Și totuși, societatea funcționa cumva cu aceste salarii, tocmai datorită acestui decalaj. Nu cumpărai Coca-Cola ci Brifcor, nu cumpărai de la supermarket ci de la piață, unde țăranii vindeau la prețuri proporționale cu acele salarii etc. Deci era posibil să ai un circuit economic functional local cu diferențe extrem de mari de salarii și într-o anumită măsură chiar de materiale.
Situația a părut, și într-o mare măsură chiar a fost, o situație de tip win-win. Firmele din USA și nu numai au început să recurgă cu entuziasm la “atelierele” asiatice (pe măsură ce societatea japoneză s-a dezvoltat forța de muncă s-a scumpit și modelul a fost “exportat” mai departe în țările din jur) . Rezultatul a fost un boom economic și social care nu are egal în toată istoria omenirii. Guvernele nu aveau de ce să se opună, pentru că practic toată populația a început să își permită bunuri la care nici nu visa cu un deceniu sau două în urmă; firmele “mamă” care de cele mai multe ori erau locale păstrau cea mai mare parte a profitului iar faptul că pe piață mai apăruseră câțiva giganți japonezi nu era o problemă: în definitiv, de aia e piață, ca firmele să concureze liber între ele, întru progres, prosperitate și mai ales scăderea prețurilor. Aveam să trăim într-o economie globală și așa e cinstit și corect, să avem cu toții drepturi și obligații.
Modelul părea să meargă bine chiar și când, cum spuneam, japonezii au început să îl exporte în țările din jur. Nivelul de trai crescuse, nu mai lucrau pe “castronul de orez” deci implicit giganții japonezi ajungeau în poziție de egalitate cu cei americani sau europeni, pentru că avantajul competitiv al salariilor mici se eroda, rămânea doar creativitatea și eficiența. La fel de corect.
În epoca respectivă, în România Ceaușescu decisese să stingă datoriile externe și să înalțe Casa Poporului. Așa că s-a decis să apeleze și el, pe cât îl lăsa ideologia, la “modelul japonez”. S-a decretat că nu contează cu câți lei obținem dolarul, prioritatea este exportul. Pentru controlul prețurilor autarhia a devenit aproape absolută, nici măcar un dolar nu trebuia cheltuit pe importuri. În acest fel au devenit posibile diverse aberații, poate am mai exemplificat cu clonele românești de Sinclair Spectrum: pentru că nu aveam posibilitatea să facem circuite LSI, un circuit de, poate 1 dolar, a fost înlocuit cu 15-20 de circuite standard (care se puteau face la IPRS). Asta însă a dus la plăci mai mari, cu consumul aferent de materiale, manoperă, electricitate etc, la o carcasă supradimensionată și tot așa. Situația s-a replicat în toată economia, cu consecințele cunoscute: calitate proastă, înapoiere tehnologică, imposibilitatea de a accesa anumite domenii în care nu puteam fabrica anumite componente ( televizoarele color au rămas până la căderea comunismului o raritate pentru că nu puteam face cinescoape. Evident că le-am fi putut cumpăra și apoi vinde produsul final cu profit, dar astea erau limitele economiei în epocă.)
Am dat exemplul României pentru că ilustrează la modul caricatural problema esențială a globalizării: dumpingul. România nu era o economie de piață deci putea vinde pe piața externă la ce preț dorea. Costurile asociate erau ascunse de sistemul intern de prețuri care era pur arbitrar.
Evident, România nu avea cum să perturbe piața globală chiar și dacă ar fi acționat în mod competent. Comerțul nostru exterior era, la nivel global, minuscul…
Doar că, la un moment dat în joc intră China.
China era practic o Românie, dar scalată de la 20 de milioane la 1 miliard. Și cu o suprafață corespunzătoare, ceea ce înseamnă resurse scalate și ele corespunzător. Însă… și mai săracă.
Sfârșitul globalismului
China s-a arătat dornică să repete modelul japonez și pentru asta a pus în mișcare tot aparatul diplomatic. “Nu contează ce culoare are pisica”… au zis.
Dar … conta. La început lucrurile au funcționat, business as usual. Însă în momentul în care firmele chinezești au ajuns și ele suficient de puternice (așa cum ajunseseră cele japoneze în anii ‘80) și nivelul de trai a depășit “castronuld e orez” am constatat cu stupoare că lucrurile nu sunt la fel: economia chineză nu e o economie de piață, obiectivul companiilor chineze nu e totdeauna profitul ci îndeplinirea cerințelor Partidului Comunist Chinez. China a reușit să facă să funcționeze, la scala chinezească, modelul pe care România l-a ratat.
Și acum?
Eu personal cred că lucrurile pot fi încă îndreptate. Cele mai grave consecințe nu sunt legate de dezvoltarea economică a Chinei. Cum ziceam mai sus, până la urmă toți suntem egali și avem dreptul la dezvoltare și sunt și ei îndreptățiți să existe pe piață. Am citit de mai multe ori (acesta nu e un material științific deci nu o să caut link-uri dar cititorii le pot găsi) că de fapt, în momentul de față, principalul atu al țărilor asiatice nu mai constă în prețul de producție, care a tot crescut, ci în faptul că nu mai există facilitățile necesare pentru reluarea producției în USA (presupun că situatia e similară și în Europa dar eu citesc mai mult despre IT, care e destul de concentrat peste ocean). Facilitățile și competențele.
Nu cred în dirijism și nu cred că guvernele (sau supra-guvernul UE) trebuie să aleagă domeniile în care să investească și să pompeze bani. Această atitudine nu face decât să dirijeze banii către diverse grupuri de profitori. Investitorii vor găsi singuri domeniile în care există potențial. Dar pentru asta trebuie mai întâi depistat și eliminat dumpingul. Nu poți să fii în condiții de concurență loială cu firme din țări unde nu există economie de piață și prețul se stabilește din pixul planificatorilor.
Evident acest lucru ar putea duce la schimbări majore pe piața de consum și acestea ar putea să nu fie bine primite de o populație care deja a fost afectată economic ( s-ar putea ca routerul meu de acasă, cumpărat cu 150 de RON, să ajungă să coste dublu. Dacă te gândești că ai acolo un microprocesor destul de puternic, memorie, partea de wireless și toate componentele aferente, plus firmware și tot ce ține de carcasă, cabluri s-ar putea să realizezi că nu prea ai cum să te încadrezi decât cu subvenții) . Dar eu zic că sunt măsuri care ar fi mai ușor de suportat și mai ușor de înțeles decât simpla austeritate care se propune acum … și poate că ar avea și rezultate. Decât subvenții, e mai simplu și convenabil să se propună deduceri pentru investiții industriale. Suntem într-un moment favorabil în care avem un nou avânt al roboticii care își caută încă un debușeu. Construcția de facilități noi (cu tehnologia de acum) ar putea face fabricile vechi desuete și poate că diferența de eficiență ar reduce decalajul.
Capcana autarhiei
Sau am putea să punem taxe vamale. Taxele vamale ar putea funcționa, evident, dar sunt o armă cu două tăișuri. În primul rând, dacă nu ai facilităti de producție, taxele vamale doar vor scumpi produsele. În cazul în care cineva se va hotărî să construiască noi facilităti de productie va trebui să își pună întrebarea “cât vor fi menținute taxele și la ce nivel”. Taxele pe termen lung au o consecință clar cunoscută: fără concurență, firmele locale nu vor mai avea nevoie să inoveze. Dacia a produs același model 1300 de la înființare până la răscoală. Fără privatizare soarta ei era pecetluită. Și nu e vorba doar de Dacia, putem să aruncăm o privire și la Microsoft, e o lege economică generală, lipsa concurenței duce la înapoiere. Ori, Europa și USA fix de asta nu au nevoie, să piardă avantajul tehnologic și științific pe care (încă ) îl mai au.
Subiectul autarhiei e cu atât mai presant cu cât suntem într-o situație militară destul de tulbure, nu suntem în război dar trăim cu amenințarea acestuia. Ori tradiția duce cu gândul că producția militară trebuie cumva protejată (și e de bun simț că, în război fiind, trebuie să poți să îți produci sau repari tehnica singur pe cât posibil). Dar subvenționarea grăbită a fabricilor militare locale s-ar putea să fie doar calea directă spre dezastru. Fără comenzi constante aceste firme și-au pierdut deja cei mai buni oameni și probabil că utilajele sunt și ele, daca nu distruse, vechi și defecte. Industria militară românească nu a putut repara în timp util, în pandemie, o mașină de făcut măști sanitare cumpărată defectă (hai, dată fiind situația, faptul că s-a cumpărat defectă l-aș putea înțelege, dar oamenii ăștia ar trebui să poată repara drone, rachete, avioane sau tancuri în condiții de război…) . Poate că soluția evidentă e să ne îndreptăm tot spre producătorii privați care lucrează în țară și să uităm de “industria specială” care nu mai există. Dacă americanii pot, ar trebui să putem și noi, la scara corespunzătoare, evident. Și bineînțeles că, fiind o economie mică, nu avem de ales decât să lucrăm cu celelalte economii europene pentru integrarea produselor mai complexe. Lucrurile astea se pot face dezvoltând linii speciale de produse cu producătorii privați locali, asigurând și dezvoltarea lor și bazându-te pe oamenii lor. O linie de producție care stă, într-o clădire a Romarm sau mai știu eu a cui, în realitate nu există. Producția înseamnă mult mai multe lucruri decât o hală, de la oameni la contractori, logistică, organizare; dacă nu le ai pe toate nu ai nimic…
În loc de concluzii
Cum ziceam, analiza mea este o analiză de amator. În mare parte am sintetizat lucrurile pe care le-am trăit așa cum le-am văzut eu. Alții e posibil să le fi văzut altfel sau să vadă alte soluții. Ceea ce am vrut este să deschid discuția și pentru asta să enunț niște puncte de plecare. În momentul de față discuțiile aplicate sunt aproape blocate de polarizarea extremă și gălăgioasă între “suveraniști” și “eco-populiști” sau cum vreți să îi numiți. Nu prea mă interesează această dispută decât în măsura în care ei vor putea să enunțe argumente valide și clare în favoarea punctelor lor de vedere, altfel nu sunt cu nimic mai utile decât scandările la meciul Craiova-FCSB. Mă uit rar la fotbal.




Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
1 daca puneti ceva in discutie ar trebui ca cenzorul sa permita discutiile.
2. vorbiti de modelul japonez. Ghici care tara avansata din lume are cele mai mari datorii!
3. Nu cred ca fostul model japonez, sau si mai vechi, cel german, mai nou chinezesc, irlandez pot fi generalizate. Cred ca fiecare tara, fiecare zona trebuie sa-si formeze modelul ei pe baza propriilor posibilitati, resurse naturale si umane, etc.
4. Da, subventiile sunt otrava pt economie, mai ales cele pe termen lung. Acestea au devenit mai degraba un instrument electoral decit economic.
5. Singura sansa a Romaniei e sa profite de anumite nise in economie. Poate sa existe o industrie de nisa, piese de schimb, diferite auxiliare, iar pt asta ar avea nevoie de o mare flexibilitate.
PS salutari vacutei, sper ca e bine!
Modelul japonez a fost promovat în anii ’80-90, nu îl promovam. Sau mai bine zis, cred că e o variantă bună până ajungi la un nivel suficient de apropiat de piața globală, apoi… e cum ziceți dvs. Noi cel puțin nu prea avem altă variantă decât integrarea în conglomeratul industrial european. Care și el are nevoie de revizuire pe ici pe colo, știți dvs, în punctele esențiale… Dar procesul e pornit și funcționează, chiar dacă, așa cum e mereu la noi, mai șchioapătă și el.
Ceva despre subventiile practicate in economia Germaniei?
@turcu _ „Ceva despre subventiile practicate…”
Dar la deduceri nu v-ați gândit?
…Că cei care le practică spun că sunt mai eficiente economic decât subvențiile.
Cand am ajuns sa citesc acest articol erau deja vreo 77 de comentarii. Toate sunt OK, dar cred ca cel mai important lucru in acest moment este sa fie infranta Rusia in Ucraina…
Problema este mult mai complexă. Me refer la faptul că de ex. China a atins un nivel tehnologic foarte înalt, depășind în unele domenii SUA și Europa. Idem India. Pentru mine faptul că India are tehnologie spațială este surprinzător. Una peste alta, noua Revoluție Industrială ( cea a Informației) a schimbat raportul dintre marile puteri economice și indirect al raporturilor politice. Unii sunt câștigători (SUA, China, India,etc), alții perdanți (Rusia, Europa de Vest,etc). La orizont apare o nouă Revoluție Tehnologică, cea a IA+Geneticii care va schimba însăși natura Omului și implicit a societății.
România ar face bine ca să-și fixeze câteva priorități. Una dintre ele, poate cea mai importantă, ar fi creșterea cheltuielilor cu cercetarea științifică în câteva domenii de vârf precum IA și Medicină.
Știu că problema e mult mai complexă dar dacă vorbeam mai mult ieșea roman :) De asta am preferat să las unele lucruri în suspensie, ca să fie loc de comentarii.
După părerea mea nu e surprinzător că India sau China au tehnologie spațială. Eu cred că e mai ușor să faci o navă spațială (dacă ai bani firește) decât o mașină bună. Pentru că navele spațiale se fac în regim de prototip, nu ai nevoie de linii de fabricație, nu ai nevoie să integrezi fluxuri etc.
O problemă, atunci când România (adică statul, oricare ar fi el) își fixează niște priorități e că prioritățile pot fi greșite. De unde știm că IA nu e o bulă și de fapt mineritul spațial e viitorul? Dacă e așa, am investit aiurea… De asta e mai bine ca în cea mai mare măsură nu guvernul să stabilească prioritățile. Prioritar pentru guvernul Năstase a fost să facă frații Micula fabrica de cico, de plătim acum despăgubiri…
Da, e vorba și despre capital, dar în România capitalul privat nu-și permite cercetarea în domenii tehnologice de vârf. În câteva domenii în care avem expertiză ( medicină, fizică, matematică, IT, IA, etc) statul ar putea accelera investițiile în aceste domenii.
Ziceti mai bine de Coreea de Nord. Cum pzmsii dupa ani in care am fost ‘informati’ pe diverse canale ‘de bine’ cum mor de foame pe strazi nord coreenii si cat de inapoiata este economia lor, aflam ca au construit arme atomice, rachete intercontinentale si de croaziera, submarine lansatoare de rachete, sateliti de telcomunicatii si de supraveghere, si alte alea. Sigur, cu eforturi enorme, cu ‘blood, sweat and tears’, dar se poate altfel daca nu vrei sa te santajeze si sa te calce in picioare golanii cei mari? Mie imi este clar ca nu ne este de vreun ajutor modelul Hanna Arendt, ci modelul Kim Jong Il, daca vrem sa mai existam ca natie si ca tara.
„ Mie imi este clar ca nu ne este de vreun ajutor modelul Hanna Arendt, ci modelul Kim Jong Il, daca vrem sa mai existam ca natie si ca tara.“
Rar mi-a fost dat să citesc ceva mai trist și-i deplasat pe Contributors.
Eu zic că dacă tot vă faceți griji de biata nație română, să aplicați în “pzsmsii” pentru o viză în Coreea de Nord!
Eu zic sa nu va intristati si sa nu va faceti griji din cauza lui Putin. Sigur il veti speria agitandu-i in fata ochilor un opus al Hannei Arendt. Nu se va speria el, Putin, de o biata arma nucleara (pe care oricum nu o vom avea , pentru ca suntem europeni civilizati si democrati, nu ca barbarul ala asiatic de Kim)
domnule, s-a încercat, n-a mers. Nea Nicu începuse să adune și uraniul pentru bombă dar ura populației pentru el a fost sinceră, chiar dacă acum unii clamează că îl regretă. (mulți nici nu l-au prins…) Așa că hai să încercăm totuși altceva…
Doar un dobitoc ca Nicu cizmaru’ se putea gandi sa ‘adune’ uraniu pentru bomba in naframa, ca la Scornicesti. Construirea si dotarea cu arma nucleara nu poate fi decat rezultatul unei politici generale eficiente si vizionare.
@Liviu Petre _ „Ziceti mai bine de Coreea de Nord.”
Păi, decât o democrație slabă, nu-i mai bună o dictatură puternică?
Cred că nord-coreenii primesc imigranți care au convingeri similare cu ale lor.
Sper că aveți dosarul foarte curat, ca să vă primească. Căci, pentru cei care mișcă în front, au pregătite tunuri pentru execuții.
Sper ca voi avea ocazia sa aflu care este secretul progresului industrial si militar al Coreei De Nord. Va voi lasa pe dv. sa il combateti pe Putin fluturandu-i prin fata ochilor eseurile Hannei Arendt. Sunt sigur ca il veti ameti si va renunta la planurile sale:
https://www.defenseromania.ro/sfarsitul-iluziilor-de-ce-pacea-din-ucraina-va-avea-un-gust-amar-si-ce-ne-spune-dusul-rece-finlandez_638761.html
Orientarea brutala spre export si aplicarea de politici autarhice a început in Coreea de S in anii 1980 simultan cu Japonia.
1. Nu e bine sa copiem nici un model – cele vechi au expirat, cele noi nu sunt inca dovedite sau confirmate.
2. Alinierea cu directiile continentului pe care ne aflam poate furniza cel mult un succes partial. In primul rand nici aceste directii nu sunt foarte convingatoare, in al doilea rand nu vom fi noi primii care sa profitam.
3. Trist dar adevarat…
4. Eu am o solutie, dar din pacate este doar teoretica: sa producem energie ieftina si abundenta. Daca am reusi asta, progresul ar fi garantat. Poate la fel ca si vechiul concept aflat la baza comertului – build a better product and they will build a path to your door.
5. Teoretica cum e idea asta, poate ca ar trebui sa ne gandim la ea, bineinteles intelegand si toate riscurile aferente (investitii in tehnologii noi, cercetare, etc).
6. A, si daca vom avea energie multa si ieftina, sa fim atenti so o foloseasca cei care merita sa o foloseasca, sa nu o fure baietii destepti!
Pa, sa fie bine!
da, în general e bine să producem marfă ieftină și bună. Inclusiv energie, asta o știm cu toții, dar diavolul stă în detalii. Tehnologiile sunt cele pe care le știm iar resursele sunt tot cele pe care le avem :)
Si atunci sa cautam diavolul. Sa ne uitam in detalii. Oare nu putem gasi ceva efficient (poate si nou, dar nu neaparat) in tehnologiile si resursele cunoscute?
@Mihai Badici _ „da, în general e bine să producem marfă ieftină și bună.”
Îngăduiți-mi, vă rog, o observație…
Îndrăznesc să sper că în enunțul citat vă referiți la optimizarea costurilor de producție.
…Căci, dacă vă referiți la prețurile de vânzare, acestea sunt determinate de piață.
Însă termenul „marfă” indică produsul finit, destinat comercializării.
În acest context, propoziția dumneavoastră este un oximoron, căci exprimarea „marfă ieftină și bună” are caracter contradictoriu din punct de vedere economic. Dar poate rămâne o figură de stil, cu valoare literară.
Credeam că o să sesizați că replica mea era ironică, la dorința comentatorului de a produce „energie ieftină”. Păi dacă am ști nu am produce? :)
1. Primul meu salariu de inginer la RENEL in ’95, cunoscut ca fiind cele mai mari salarii in anii aia, a fost de 70 dolari/luna. Un salariu de 100 de dolari pe luna era deja de sef cu vechime. Eram saraci rau, cine nu apreciaza unde am ajuns uita cum am trait (sa strangi bani 6 luni sa iti permiti un frigider sau aragaz era mod de viata).
2. Tuburile cinescop color nu s-au facut la Fabrica de cinescoape pentru ca Ceausescu a decis ca nu investeste 80.000 de dolari pentru o linie de productie care putea sa le produca pentru ca le luau din URSS sau Ungaria pe ruble prin CAER. (tatal meu a fost acolo si mi-a povestit cum a fost scrisa istoria asta)
3. Toate modelele asiatice de dezvoltare economica au la baza un lucru : mentalitatea asiatica in care nu exista limita de munca si ascultarea orbeasca a superiorilor. Acest model in capitalismul occidental nu se poate aplica. Am lucrat un an pentru japonezi si pot spune cu mana pe inima ca sunt de o ineficienta, dezorganizare si prostie cronica pe partea de executie de productie prototip – centrala electrica la cheie.
4. Europa a devenit un laborator de inginerie sociala, in care visele etatiste/socialiste/couniste ale conducatorilor din tarile foste vestice se pun in practica, ei netraind niciodata in comunism, dar avand dorinta puterii pe care o aveau nomenclaturistii. Birocratia asta a UE, va duce ca orice birocratie, la prabusirea sistemului care devine din ce in ce mai rigid si mai neadaptat lunii in care doreste sa se perpetueze.
atunci nu mai țin eu minte, în ’91 – parcă 7000 de lei am avut la IEMI dar nu mai știu acum câți dolari valora (mai ales că atunci nu era la liber).
Nu sunt de acord 100% că mentalitatea asiatică e cheia. Am avut și noi o industrie textilă de lohn, cât a fost nivelul de trai scăzut a funcționat destul de bine. Problema de principiu e că e un model care valorifică „diferența de nivel” și pe măsură ce diferența de nivel scade nu mai funcționează. Cred că mentalitatea intervine doar la a doua zecimală, ca un potențator… De acord cu situația Europei, deși și aici sunt nuanțe: societatea se schimbă mereu, e oarecum firesc să se încerce noi modele. Pericolul însă e osificarea birocratică de care vorbiți, pentru că ea devine la un moment dat autosuficientă, lucrează pentru ea însăși. Mie personal mi se pare evident că unificarea economică a Europei e importantă și evident că ai nevoie de o birocrație care să o realizeze, măcar să alinieze standardele și procedurile. Însă de la un punct încolo ea începe „să își facă de lucru” – și dealtfel unificarea economică pare o glumă pentru unul ca mine care a trebuit să depună declarații de TVA (în condițiile în care nici nu eram plătitor) în fiecare lună în care facturam în UE (ceea ce într-o perioadă era cam în fiecare lună din an). Așteptarea mea e să fie indiferent dacă fac o factură la Craiova sau la Paris, asta înțeleg eu prin unificare economică…
Birocrația din Comisia Europeană cred că e cea mai mare din Lume.
foarte posibil dar nu am printre pasiuni numărătoarea de birocrați :) După cum am văzut în primăvară, și americanii consideră că au prea mulți. Mai contează și raportul între numărul, eficiența și ceea ce își propune statul să rezolve el însuși. Regimurile socialiste aveau de pildă monopolul industriei, deci aveau nevoie de birocrația aferentă managementului, planificării producției și a controlului. România actuală nu mai are pretenția asta, foarte bine, dar atunci cum se face că încă avem aceeași birocrație? Și în general, birocrația europeană e dublată de birocrațiile nationale, în loc ca în mare parte să se completeze. În mod clar un stat (sau un suprastat) cu cât e mai evoluat cu atât are nevoie de o birocrație mai mare, ideea că birocrația e dăunătoare în sine e greșită, dar se pune și problema eficienței acesteia… Iar tendința oricărui birocrat e de a-și justifica existența, eventual inventând obligații pentru cei din jur și oferindu-se să le verifice/certifice deci e necesară o validare permanentă externă, teoretic din partea politicului. Ceea ce e destul de dificil.
Preluați papagaliceşte sloganurile desuete şi mincinoase ale celor de teapa lui Farage etc.
Embarrassing…
Lohn inseamna pe romaneste vinzarea pe mai nimic a fortei de munca. Calea cea mai sigura pentru distrugerea unei fabrici sau a unei ramuri intregi asta e. (Ce a facut si face diferit China este ca esti obligat sa investesti intr-o fabrica in care statul chinez detine 51% din actiuni si-i mai si cedezi tehnologia, altfel nu poti investi tu acolo nici o letcaie si nici o tehnologie indiferent ca te numesti Siemens sau Olgutza Srl). Vedeti ce s-a intimplat cu mai toata industria usoara romaneasca si-mi veti da dreptate. S-a intimplat ca am fost de fata la niste discutii in materie la anii aceia. Toti specialistii lu’ peste si finantisti de ziua a septea ziceau gata, lohn, salvam locuri de munca, kestii. Asa a si fost, mii de oameni au dus acasa cite un salariu de mizerie si din industria aia n-a ramas nimic. Trei oameni am spus ca nu-i bine, doi externi si o doamna. Respectele mele, doamna, datorita dumneavoastra exista azi Braiconf!
Da, poti sa faci lohn insa pe niste foarte inguste. Se zice ca Secuimea ar fi croitoria de lux a Europei. Adevarat, multe firme din industria modei de lux isi lucreaza acolo, cu deosebirea ca sint investitii noi. Idem cu echipamentele de munte, subiect foarte apropiat mie. Multe companii de virf au productia partial sau complet in Romania: foarte performantii mei (dar am si dat pe ei o caruta de bani) bocanci de iarna Salewa, model super ultra nu stiu ce, sint facuti la Jimbolia. Am descoperit asta cu placere acum 15 ani cind ii probam in Magazinul Salewa din Mayrhofen. La fel, materiale tehnice de top, Schoeffel e doar un exemplu. Buna parte din carcasele claparilor Rossignol, Atomic, Lange vindute in lume sint turnate la Plastor Oradea. Si mai sint. Toate sint private, nu-i nimeni nebun sa se asocieze cu statul, asa ceva doar hotomanii si impotentii fac.
Cu uniformizarea: asta a fost facuta la nivel de industrii/ramuri economice de catre actantii economici, statul ar cam trebui sa-si tina gura ca mai mult incurca. Si ca de obicei cheltuieste insutit pe lucruri inventate de o birocratie al carei singur scop este sa se perpetueze.
Cam asta povesteam și eu. Dar faptul că păstrezi 51% din acțiuni nu garantează decât că în viitor tu vei da faliment și nu investitorul. Soluția e ca din capitalul acumulat să reușești să construiești o afacere mai complexă, un brand de pildă, ca Braiconf. E dificil, mai ales în lumea modei, dacă nu vorbești italiana sau franceza :). La noi deja vremea asta a trecut, noi suntem în situația în care trebuie să începem să ne găsim niște domenii..
Exista domenii in care brandul e totul.
– niste cirpe de mahala se vind doar pentru ca sin in magazinele Zara sau H&M
– nu cred ca ar cumpara cineva turbine pe gaze facute nu de Siemens ci de o companie egipteana. Sau un avion facut in Albania.
– vinul: n-ai eticheta/brand nu vinzi sau vinzi ieftin, eventual cu hectolitrul la pret de cola. Ai eticheta, poti vinde si multa posirca. Unele dintre vinurile „italiene” vindute in Romania sint facute in podgorii prahovene si buzoiene.
nu e complet imposibil dar e dificil. Nu aș zice că vorbim de „cârpe”; până la urmă e tot o expresie artistică și moda. Și ca orice artă există și o componentă „extrinsecă” care ține de mediu. E greu să intri în trend la Băicoi când toate discuțiile, tendințele, experimentele sunt la Milano; e greu să fie înțeles „cetitor deparazitează-ți creierul” într-o țară 80% agrară care nu suferise de stress sau spleen. Dar nici nu e musai să fii lider mondial: important e să îți găsești un loc în piață, nu toată lumea produce Rolls-Royce, pentru unii merge și Skoda sau Dacia… Dar dacă vii cu căruța pe piață s-ar putea să nu ai succes…
@ Mihai Badici 03/12/2025 La 16:44
Ba exact de cirpe vorbim la numitele magazine. Cit despre „expresie artistica” la toale, va rog, mergeti ori pe la vreun boutique parizian ori trageti cu ochiul prin vitrine la Milano. Daca aia-i arta atunci Olgutzu’ Vasileascai ot Craiova e un intelectual rasat.
Dacia si Skoda sint masini foarte bune, domnule Badici. Poate cunoasteti faptul ca prima generatie de Skoda Superb a fost scoasa din productie pentru ca a furat piata varului mai cu mot Audi A6. Iar Dacia nu doar ca face vinzari pe care nici Renault nu le credea posibile (si multe dintre proiectele Dacia sint create de minti romanesti la Mioveni si la Bucuresti) dar s-a impus pe pietele altor producatori occidentali nu doar in America de Sud si Africa (mergeti pe-acolo, e plin de Logan si de Duster) ci si, aici surpriza a fost completa pentru toata lumea, pe pietele vestice. Pentru ca majoritatea oamenilor si firmelor cumpara masini pe care sa le poata utiliza cu un TCO (cost total al operarii) cit mai bun. Doar bisnitarii cumpara BMW Seria 8, un om normal va cumpara un Seria 3, cel mult 5. (Rolls Royce, Bentley sau Rolex si alte asemenea nu pot face obiectul unor discutii generaliste).
A, si sa nu uit: doar Bridgestone nu e aici, ca Pirelli, Michelin si Continental sint. Iar Continental sint in Romania cu mult mai mult decit cu niste fabrici de pneuri.
Da, știu cum e cu TCO-ul că sunt la al doilea Logan :) Tocmai asta ziceam, există un spatiu între „cârpele de firmă ” cum la ziceți (nu o să duc mai departe polemica :) ) și „cârpele de China” în care e loc și pentru branduri mai mici și mai cinstite. Și pe acolo trebuie să ne găsim și noi, dar pentru asta chiar să fim cinstiți și să facem treabă bună, altfel ajungem să producem cârpe mai scumpe decât chinezii și mai proaste decât ei. La prima generație de „businessmani” de la noi chestia asta cu produsul cinstit a cam lipsit și i-a costat pe majoritatea…
@ Mihai Badici 03/12/2025 La 17:43
Sint locuri unde nu mai e treaba noastra. Cind pot sa cumpar prosoape de o calitate exceptionala Made in Bangladesh sau Egipt la preturi foarte bune nu prea vad de ce sa cumpar prosoape romanesti mai proaste, ca nu sint hotel. Daca hotelul vrea romanesti n-are decit, e piata lui si treaba lui, n-am de ce sa fac mofturi ca n-are cearsafuri de matase. Ce sa spun, in pestera dormeam desigur doar in lenjerie de matase. Ihim, si mai ce?
La toale la fel, daca Secuiana Harghita face toale bune iau si de la ei. N-o sa ma astept la croitorie englezeasca, totusi. (Am stat si-am lins vitrina unui magazin de croitorie englezeasca mai ceva ca femeile in fata Magazinului Louis Vuitton de pe Champs Elysees. Noroc ca se inchisese ca dadeam faliment). Braiconf e foarte ok, de ce-as lua de la altii?
Dar sint locuri unde ar trebui sa fie treaba noastra, a actorilor privati: nu pricep neam de ce la Carrefour cotletul de porc din Spania e mai ieftin decit cel din Romania. Si cum de se importa 80% din carnea de porc? (Bon, nici porcu’ nu mai e ce-a fost dar sa trecem peste, naiba stie ce mutanti punem de fapt in oale). Sau de ce in Transilvania multe gospodine prefera faina din Ungaria. Probabil ca si regatencele ar prefera-o daca ar gasi-o in magazine.
@ :) _ „– niste cirpe de mahala se vind doar pentru ca sin in magazinele Zara sau H&M”
Unu…
Mărcile indicate sunt ceea ce ziceți că sunt produsele pe care le comercializează. Adică, nu branduri de prestigiu, ci „fast-fashion” de calitate și preț modeste.
Doi…
Aveți dreptate, brandul crește prețul. Spre exemplu, comparați un produs sub brandul ZARA de la Inditex cu unul similar Massimo Dutti, de la același Inditex. Cusăturile sunt diferite, nasturii, materialele și finisajele…Și prețurile.
Trei…
Producția de textile, care înglobează multă muncă manuală, s-a mutat în zonele în care mâna de lucru este ieftină, crește bumbacul (materia primă este ieftină), energia este ieftină, regulile de mediu sunt permisive (prelucrarea materiei prime necesită multă apă, care se poluează), există căi de transport convenabile…Turcia, Vietnam, Bangladesh, India etc.
În România nu pot fi realizate produse similare, care să concureze la preț cu acelea. Acolo se face și „fast-fashion”.
Patru…
Polonezii, spre exemplu, fac articole de îmbrăcăminte la ei acasă. Dar, le fac bine, la costuri de producție mai mari și prețuri de vânzare mai mari. Și, ce să vezi, se vând, inclusiv în România. La fel precum Secuiana, spre exempu, sau Massimo Dutti, exemplul anterior. De ce?
Pentru că sunt de calitate. Diferența de preț este justificată astfel.
Concluzie…
Antreprenorii români în industria ușoară (textilă în particular) vor să realizeze produse care să concureze la preț cu cele din China, Vietnam etc., plătitnd forța de muncă cu prețuri similare celui din China, astfel produsele lor fiind competitive. Este imposibil. dau faliment și cer ajutor de la stat, adică, de la noi.
Pentru a fi competitiv într-o piață concurențială GLOBALĂ e nevoie să te diferențiezi. Pentru a putea cere un preț mai mare, atunci când nu ești un brand cunoscut, este nevoie de mai multă valoare adăugată. Adică, o inovație, o calitate mai bună a finisajelor, o broderie, un design diferit etc. …Și specialiști pentru promovare și desfacere.
Normal că brandul crește prețul. Dar revin și la observația anterioară legată de artă: arta modernă, să zicem de la Renaștere încoace, pe lângă componenta figurativă are și o componentă simbolică. Picasso nu avea o problemă să picteze oameni cu nasul normal, dacă le făcea nasul strâmb încerca să sugereze ceva. Ori această simbolistică e contextuală, nu e la fel de universală. Un Michelangelo poate fi apreciat fără prea mare pregătire prealabilă însă pe Picasso sau pe Brâncuși nu ai cum să îi guști în afara contextului. Dacă îi prezentai la curtea lui Lorenzo de Medici mureai în temniță :) Ori contextul, în cazul modei, e „trendul”; dacă nu te încadrezi în el nu exiști. De asta au dat chix încercările de la noi la început, alea cu „Brancusi” și altele asemenea, pentru că nu au avut pe ce să își bazeze „tracțiunea” în contextul respectiv. Bineînțeles că există și direcția asta, a calității, și asta e greu de menținut (poate chiar mai greu decât „moda”, unde există un dram de ingeniozitate și noroc ) și ia timp. Investitorii noștri nu prea au avut timp, pentru că de obicei nu au avut bani destui ca să îl cumpere; nici nu era de așteptat să fie prea mulți. E complicat, dar nici nu trebuie să fie simplu, dacă ar fi simplu am fi toți mari patroni :)
Conditiile puse de chinezi investirilor straini se refera la cei care voiau sa vinda in China. Pentru export ne era nicio conditie. China si-a jucat cartea: piata interna imensa.
,,Osificarea birocratică” se-ntâmplă deja în România, majoritarea bugetarilor au ajuns o castă separată total față de restul populației.
la noi nici nu se sfârșise. Deja în regimul comunist aparatul birocratic era o formă fără fond, făcea lucruri ca să le facă, o adevărată reformă a acestuia nu s-a întâmplat, în afară de cea „pe cale biologică” a schimbării de generație… Din păcate. Vezi și discuțiile care par că nu se mai termină despre funcționarul care îți cere să aduci o adeverință deși are acces în timp real la datele respective și le poate verifica…
@Mihai Badici _ ” Mie personal mi se pare evident că unificarea economică a Europei e importantă …”
De acord.
Dicolo de libertățile prevăzute în Tratate…
Dincolo de Piața Comună, care există și este forma fundamentală de unificare economică…
Să facă rapid unificarea fiscală.
in 95, in Ge aveam 4000 DM lunar plus inca vreo 7000 anual, bani de concediu si de Craciun.
Da, Romania trebuie sa-si gaseasca drumul ei, atita timp cit poate lua de la EU, e bine sa ia, dar sa nu se bazeze pe asta.
In rest pot face afaceri, nu numai vomerz, ci si productie cu tot mapamondul, poate face biciclete pt Africa, sateliti pt Corea, pusti pt Israel, sarmale pt diaspora.
Ieri am gasit Ribeye romanesc la magazin, 27 euroi kg. Cam tare, dar orsicit, se misca ceva.
@PIFu _ „Eram saraci rau, cine nu apreciaza unde am ajuns uita cum am trait…”
Așa este…Desigur, putem aplica indicele corector al inflației șamd., dar, da, PIB/cap a crescut în termeni reali în România de câteva ori. Însă, este necesar a avea în vedere…
1. Dezvoltarea tehnologică („acum avem ‘Net, atunci, nu”, gen);
2. Reflectarea creșterii PIB în bunăstarea populației este printre cele mai mici din UE;
3. Distribuția averii nou create este inechitabilă (vezi GINI);
4. Cetățenii români se bat cu cei bulgari pentru titlul de cei mai săraci din Uniunea Europeană;
5. Lipsa de speranță în îmbunătățirea situației într-un termen previzibil face ca aproximativ un sfert din cetățenii României să trăiască și să muncească în afara frontierelor.
Ne putem compara cu noi înșine, ori cu state de pe alte continente. Dezvoltarea României timp de 30 de ani în condiții de pace și prosperitate pe continent este îngrozitor de mult sub potențial.
…Asta pentru că România este un stat eșuat, cu o democrație formală și o corupție generalizată.
nu i rau/e adevarat ce spuneti, gindind inginereste pe un fotoliu. ar trebui sa facem totusi si o incursiune in istoria lumii/culturii. nemtii si japonezii au fost facuti una cu pamintul dupa cel de al doilea razboi mondial, s au ridicat ca sa devina mai apoi primii in lume. Romania a fost mutilata de comunism si nu si a revenit niciodata. munca, corectitudinea, valorile ce sint respectate si urmate, legea drepta, contribuie la intarirea coeziunii sociale si n final la bunastarea ca natie. un administrator japonez isi face sepuku daca nu reuseste sa onoreze increderea conationalilor, unul roman daca n a furat destul. e trist cind nu se inteleg efectele devastatoare ale coruptiei, hotiei si minciunii.
”nemtii si japonezii au fost facuti una cu pamintul dupa cel de al doilea razboi mondial, s au ridicat ca sa devina mai apoi primii in lume.”
Nemții și japonezii au fost mai întăi sub ocupație militară americană. N-au avut voie să cheltuie bani pentru înarmare, iar serviciile lor secrete n-au avut voie să se urce călare pe economie și pe societate, că altfel o luau de la capăt cu ce făcuseră în anii ’30.
Până în ziua de astăzi există zeci de mii de militari americani în Japonia și în Germania și peste 100 de baze militare americane în fiecare dintre cele două țări. Iar în Coreea de Sud se întâmplă același lucru. Dacă România ar fi avut 25.000 de militari americani la Otopeni, din 1945 încoace, ar fi fost și ea Coreea de Sud.
”un administrator japonez isi face sepuku daca nu reuseste sa onoreze increderea conationalilor”
Asta e patologie, nu e nimic de laudă. Mentalitatea românească are și ea o componentă orientală împortantă, de asta sunt lăudate asemenea manifestări, însă Statele Unite nu au câștigat două războaie mondiale pe bază de sepuku. Dimpotrivă, ăia cu sepuku au ajuns sub ocupație militară americană până în zilele noastre.
Nu știu de Coreea sau Japonia, dar RFG a plătit pentru staționarea trupelor americane și pentru serviciile militare oferite. Se prea poate să fi ieșit mai ieftin dacă și-ar fi asigurat granițele prin propriul efort. Și ar fi avut astăzi o altă poziție în jocul geopolitic.
”RFG a plătit pentru staționarea trupelor americane”
Înainte de orice contribuție pentru staționarea trupelor americane, RFG a beneficiat în primul rând de Planul Marshall. A fost al treilea mare beneficiar (11% din totalul fondurilor). În 1990-1992, înainte de orice retragere, 2 milioane de nemți lucrau în bazele americane, dar plăteau impozite statului german.
RFG ar fi trebuit să se întoarcă în Epoca Pietrei, asta ar fi meritat. Probabil drept recunoștință pentru Planul Marshall, Willy Brandt era asistat în permanență de un agent KGB, din cauza căruia a și fost nevoit să demisioneze. Iar Merkel a denumit ”Willy Brandt” noul aeroport Berlin Brandenburg și a desființat centralele nucleare ca să importe gaz prin Nord Stream. Recunoștința germană la ea acasă 😀
Chiriile plătite de ofițerii americani erau astronomice. Ei nu stăteau în cazărmi, locuiau în oraș, cu familiile. După 1992 am locuit într-un sat din Bavaria, într-un apartament de 3 camere la etajul 6, unde plăteam 600 DM chirie, dar acel apartament fusese închiriat până atunci unui ofițer american, pentru 3.000 DM chirie lunară. Mulți ofițeri locuiau în continuare în acel bloc, abia prin 1995 plecaseră toți, după ce se desființaseră câteva dintre bazele militare americane din zonă.
În orășelul vecin, desființarea uneia dintre cazărmi a lăsat 17 blocuri libere, din care municipalitatea a amenajat doar 5 ca locuințe sociale, pe moment nu era nevoie de toate 17. A fost un parc imobiliar imens rămas la dispoziția nemților.
Chiar eram curios dacă repeți bullshit-ul cu blocurile alea. E deja patologic să îți iei in serios propriile minciuni.
În rest e adevărat că Planul Marshall a oferit o mare șansă vestului european, deci și Germaniei federale. Dar tot la fel de adevărat este ca RFG a plătit aliaților despăgubiri de război până în 1949, iar apoi așa-numitele “contribuții de reconciliere” în valoare totală actualizată de circa 350-400 miliarde euro, adică de vreo 10 ori mai mult decât ajutoarele din Planul Marshall.
Americanii au avut și ei oarece avantaje din această colaborare: inginerul SS care a dezvoltat rachetele A4/V2 a fost reabilitat și a jucat un rol decisiv la dezvoltarea rachetelor Saturn și a programului Apollo.
Tu vrei să lași impresia că numai o parte a profitat, iar succesul economic al RFG din perioada postbelică se datorează câtorva blocuri de locuințe lângă Frankfurt. Pff!
”RFG a plătit aliaților despăgubiri de război până în 1949”
În mod sigur 😀 RFG a fost înființat ca stat abia pe 23 mai 1949.
În iunie 1945, după cucerirea Berlinului, aliații au desființat ”de jure” statul german și și-au asumat în mod direct administrarea teritoriului, după ce l-au împărțit între ei. În iarna 1947-1948, berlinezii mâncau literalmente scoarță de copac (*) iar tu pretinzi că plăteau despăgubiri americanilor? De unde erau alimentele debarcate la Berlin în timpul blocadei lui Stalin? (24 iunie 1948 – 12 mai 1949). De unde erau miile de avioane și miile de tone de produse debarcate zilnic la Berlin (până la 12.000 de tone pe zi!). Le produceau nemții?
(*) scoarța de copac e celuloză, nu poate fi digerată de oameni, dar măcinată pe post de făină dă organismului impresia de mâncare.
Harald, eu cred că tu nu vrei să vezi pădurea, ci doar unii copaci.
Reparațiile suportate de Germania de Vest înainte de 1949 constau în demontarea și transportarea instalațiilor industriale (mai ales din bazinul Ruhr), cedarea de patente, know-how, chiar și alimente, cărbune, minereuri și materii prime.
Germania de vest avea 50 milioane de locuitori, dintre care 2 milioane locuiau în Berlin. Aș putea spune și eu ca podul de aer era în folosul administrației Berlinului de vest, căci RFG nu exista inca in iunie 1948. Doar ultimele 4 luni au folosit și “refegiștilor”.
”mai ales din bazinul Ruhr”
Bazinul Ruhr nu era în zona de ocupație americană, dar nu mai spune asta la nimeni 😀 Iar RFG nu exista ca stat, nu a plătit nimănui nimic ”până în 1949”.
RFG-ul de după 1970, bazat pe Ostpolitik și condus de Willy Brandt și Helmut Schmidt a rămas sub influența rușilor până în ziua de azi, ilustrează foarte bine expresia ”pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești”. Cine moderniza aeroportul Șeremetievo pentru Olimipiada de la Moscova din 1980 și cine construia poligoane militare în Rusia înainte de invadarea Ucrainei?
Harald, cum spusesem deja, nu vrei să vezi pădurea din cauza copacilor.
În ultima intervenție am scris despre Germania de vest și reparații, iar nu despre RFG și plăți în valută. Reparațiile au fost făcute către toți aliații, americanii fiind în primul rând interesați de patente și tehnologie. Și nici nu am limitat reparațiile la bazinul Ruhr.
Restul intervenției tale n-are relevanță pentru tema în discuție, așa că închei și nu mai revin. Comentariile tale sunt de rea-credință si nu mai merită citite.
”RFG (…) ar fi avut astăzi o altă poziție în jocul geopolitic.”
Are deja al doilea președinte consecutiv instalat la București, România plătește dobânzi la Deutsche Bank, iar pactul Ribbentrop – Molotov are efecte până în ziua de azi: Basarabia încă nu a fost reintegrată în România.
O privire generală pierde detaliile. Or, detaliile fac întregul. China e un holding capitalist, iar Partidul Comunist din China a devenit demult consiliu de administrație al holdingului China. Gargara partidului chinez e doar disimularea consiliului de administrație care se află într-o poziție uzurpatoare. China e o piață liberă, din moment ce poți cumpăra orice marfă occidentală, iar toate companiile globale au reprezentanță în China și vând în China destul de binișor, inclusiv „sfânta treime” Mercedes, BMW și AUDI. Cred că problema Europei și a SUA sunt resursele naturale. După părerea mea capitalismul este cea mai mare invenție a omenirii. Doar că există un călcâi al lui Ahile: resursele naturale.
Nu asta înseamnă piață liberă. Acum ceva vreme firmele chinezești au fost excluse de la licitațiile pentru infrastructură tocmai pentru că ei nu fac licitații pentru infrastructură. Avem și noi o firmă chinezească ce se moșmondește pe A0… Vă puteți imagina firme românești sau, să zicem Webuild că e mai mare, făcând autostrăzi în China? China e un holding care a împrumutat ceva de la capitaliști dar lipsește fix lucrul esențial: piața.
De acord cu dvs, dacă vorbim de piață liberă în valoare absolută. Dar valoarea absolută este e o valoare cu care oamenii nu ar trebui să umble. Prin urmare, e mai bine să lucrăm cu aproximații, pentru că altfel, absolutul ne va strivi. Vom ajunge sclavii acelei piețe absolut libere. Piața liberă e motorul. Motorul e bun, dar asta nu înseamnă că ne suim călare pe motor și-i dăm drumul. Mai instalăm o caroserie, un tren de rulare, niște scaune confortabile etc. Ingeniozitatea fiecărei națiuni se va defini prin ce construiește în jurul motorului de care vorbiți.
De globalizare am profitat toti, Vestul (inclusiv noi) ca a primirt lucruri multe si relativ ieftine, Estul (China, Japonia la inceput, Coreea S., India, Vietnam, Turcia, etc) ca a primit know-how occidental si au iesit din saracia lucie in care erau. Acum de exp la televizoare smart, China conduce detasat, chiar firmele mari Samsung, LG, Philips, etc le fac tot in China. China s-a dezvoltat exponential si in curand va depasi economia americana.
Pentru viitor, tarile care nu vor sa ramana in urma ar trebui sa finanteze serios Cercetarea Stiintifica, Educatia, stiinta in general.
Altfel, Romania va cadea intre scaune, nici nu are costuri mici cu forta de munca (comparativ cu India, Turcia, Vietnam, China, etc), si nici know how sau inovatie tehnologica ca SUA, Japonia, Coreea S., Franta, UK, etc.
La momentul actual la noi, Cercetarea primeste aprox 0% din PIB … ! E inadmisibil, o sinucidere economica. POliticienii nostri nu au deloc viziune, finanteaza la greu justitia si sinecurile ineficiente de la stat in care isi pun pilele si amantele, dar nu finanteaza aproape deloc educatia, cercetarea, care imping inainte o tara.
Romania are cel mai mic procent de oameni cu studii superioare, doar vreo 18% din populatie, din care jumate sunt facuti pe la private sau facultati de „militieni”. Nu mai vorbim de ceilalti care nici macar nu au facultate, de aceea analfabetismul functional e pe la 45%, iar cel stiintific e pe la 75-80%…
@Kepler _ „Romania are cel mai mic procent de oameni cu studii superioare…”
Da, din Uniunea Europeană, aș adăuga eu. Și aș mai spune că nu contează forma de proprietate a capitalului instituțiilor de învățământ. În lume există universități private de prestigiu, la fel, publice.
Important este ca ARACIS să-și facă treaba. Și probabil și-o face. Nu-și face treaba? Atunci, trebuie căutat la politicieni…
…Și, astfel, ajungem la concluzia că principalele două probleme ale învățământului românesc sunt:
1. subfinanțarea;
2. excesiva politizare.
China a reusit tot acest Shift global – lasand in offside toate celelalte mari economii ale lumii, in frunce cu cea japoneza de la care a preluat si adaptat modele – deci, din CAUZA ca a facut rost/ a EXTRAS o resursa umana bine calificata si disciplinata, din imensa masa a chinezilor atarnatzi… Deodata, numarul foarte mare de cetateni ai chinei, care o tineau pana la urma in subdezvoltare, care aveau ca obiectiv principal SUPRAVIETUIREA, nu a mai constituit o povara odata cu GLOBALIZAREA si doctrinele adoptate de PARTID, ci un ZACAMAT numai bun de exploatat (cum a fost odata si ruralul in toate statele care au trecut in mod natural prin Revolutii industriale succesive, mai putin de natura POLITICA).
Desigur, toata Asia de S-S-E are un excedent de resursa umana – pe care o vedeti si pe strazile voastre de cativa ani – insa, acele state nu au reusit sa castige INCREDEREA marilor investitori care cauta sa obtina PROFIT sigur prin orice mijloace (resursa nu se autoeduca singura – nu o educa investitorul decat in mica masura – nu o pastreaza el sanatoasa si apta de munca in aproape orice conditii)
China e o „democratie” POPULARA, cum a fost si cea ungara sau POLONA, nu e o republica SOCIALISTA…
Si a EXPLOATAT prin toate mijloacele foamea neostoita de PROFIT, esenta CAPITAL-ISMULUI.
Toate au fost posibile printr-o ORGANIZARE de exceptie, dedicatie/ abnegatie, INTELIGENTA, etica… DISCIPLINA.
@o Tzara, dOO sys _ „China e o „democratie” POPULARA…”
Partidul Comunist din China, este fondatorul și singurul partid de guvernământ al Republicii Populare Chineze.
Sincer, îmi scapă diferența între titulatura „socialist” și „popular”.
Adică, vreți să spuneți că atât timp cât România s-a numit „republică populară” economia a zbârnâit, iar când a devenit „republică socialistă” economia nu a mai funcționat la fel de strălucit din pricina denumirii?
PoPuLara, DA!
(in republicile socialiste pana si cooperatia, intreg sectorul cooperatist, trebuia sa devina de stat la un moment dat)
Multumesc pentru articol, ar cam fi timpul sa discutam si teme legate de industrializare, nu doar despre vesnicele derapaje politice.
Dupa ani de la „Revolutie”, o masa critica de oameni incepe sa inteleaga ce este capitalismul, cu ce se mananca, ce este industria, cum merg trebuirile relativ la Globalizare, competitie, piete, capital, startup-uri samd. Este bine.
Asa cum in ultimii 5-7 ani au tot fost informatii si podcasturi relativ la „dezvoltarea personala si descoperirea sinelui” (cu informatii practice, dincolo de teoretizari), poate ca este timpul sa se adune o masa critica de oameni cu informatii relativ la „industrializare, globalizare, capitalism, banking, relatii intrenationale, trading” samd.
Cativa oameni sunt deja prezenti, ici si colo. Se fac deja conferinte, dezbateri, adunari, comuniuni cu teme specifice. Dar cred ca e insuficient. Este nevoie de un shift in abordare, de focus pe aceste teme pe toate canalele sociale si media, de sustinere a lor.
1. First, literacy. Nu este deajuns faptul ca cei putini, care dezvolta afaceri in Ro, au invata si cunosc modul in care se incepe si apoi se dezvolta o afacere. Aceste lucruri trebuie sa fie cunoscute de catre toata lumea. „Literatura de baza”: cum sa deschizi o firma, ce inseamna un SRL, ce inseama un PFA, ce nevoi ai, cat te costa, care este circuitul actelor in natura samd, samd, samd. Legi, regulamente, constrangeri, institutii, roluri, interactiuni. O claritate pe care STATUL ar trebui sa o ofere fiecarei persoane din aceasta tara. In locul reclamelor cu „beti 2 litri de apa pe zi” sa fie reclame cu „deschiderea unui SRL presupune acesti pasi: x, y, z” sau „ANAF este prietenul dumneavoastra daca ne transmiteti in fiecare luma pana pe data de 20 actele x, y, z”. CRISTAL. Totul. Da, aici este vorba de politica, daca este incurajata initiatia privata, sau nu, de catre STAT.
2. Second, mersul ecomoniei globale. Stiri. Continue. In loc de platit subventii pentru sterile discutii politice, de platit subventii pentru discutii economice, pe diverse teme. Dar nu filosofii sau tanguieli despre trecut. Ci despre starea actuala a lumii, conexiuni, relatii, cresterea pretului la cacao ce se va reflecta in articolele x, y si z, scaderea tranzactiilor cu tutun, strategii, razboaie si impactul lor, transporturi, marfuri, containere samd. Again and again, pana la intelegere. Daca 0.01% din oamenii care privesc o astfel de emisiune / informatie, iau o decizie favorabila companiei lor, tinta este atinta.
3. Incurajarea si sustinerea pe domenii esentiale. Imi amintesc cum Ungaria a sustinut compania Wizzair pe perioada pandemiei, intelegand importanta acestui tip de afacere. Turcia sustine si incurajeaza, ca stat, „turismul medical”, industria textila, turismul. Avem si noi companii romanesti de medicamente, de energie, de apa, de IT, de produse lactate, de carne samd. STATUL ar trebui sa defineasca strategii si moduri de sustinere, in cazul in care este nevoie, pentru aceste domenii. Prin … facilitarea /ridicarea vizelor (cazul Turciei), sustinerea magazinului virtual Trendyol …samd. Discret si usor, fara a incalza regulile internationale.
Globalizarea este inevitabila. Japonia a avut un plan si s-a tinut de el, Singapore a avut un plan si l-au realizat, China are un plan si il implementeaza cu pasi marunti. India are un plan si sustinere. Ce ar trebui sa intelegem de la ei este ca:
4. Invatamantul conteaza enorm. Respectul si recunoasterea pe care oamenii invatati le primesc in Japonia, face ca invatamantul sa ramana la high level. Mediul concurential din China, Singapore si India face ca oamenii de acolo sa se auto-depaseasca. Europa (si Romania) a cazut in comoditate, nu se mai intelege nevoia de stiinta, de invatare. Da, ca sa faci covrigi de mana la Petru /Luca / Matei, nu ai nevoie de cine stie ce carte. Dar atunci cand vorbesti de utilaje, hale de productie, combinarea gusturilor, marketing research, pozitionare, cresterea companiei de la small team la fransizare, samd, samd, ai nevoie de oameni invatati. Cu carte. In toate domeniile.
Da, sa incepi un business in tinichigerie nu necesita cine stie ce carte. Dar daca vrei sa lucrezi cu masini moderne, sa treci si pe depanare, sa devii dealer, sa te pozitionezi in regiune, este nevoie de carte. Multa. De oameni invatati. In orice domeniu.
5. Vor veni peste noi valuri, fie ca le numim AI, fie ca le numim „suveranisme”, fie ca le numim „impactul razboaielor” sau „lebede negre”. STATUL trebuie sa creeze un FRAMEWORK pentru industrializare si economie, unde fiecare business sa poata creste si sa se dezvolte. Sa se miste „agile”. Dubaiul / UAE este cel mai bun exemplu de FRAMEWORK pentru dezvoltare economica, pe toate palierele.
Invatam de la ei ca Dezvoltarea este despre:
6. Comunicatiile intern si cu intreaga lume (exemplul UAE: autostrazi, trenuri rapide, retea de autobuze functionala si accesibila, aeroport conectat, propria companie de zbor),
7. claritate in crearea de businessuri prin legi ferme, simple si clare.
8. aducerea de muncitori straini, cu reguli clare si ferme, orice greseala este sanctionata cu trimiterea acasa si interzicerea intoarcerii. Nu imigranti, ci lucratori pe perioada determinata, cu contracte anuale,
9. siguranta si predictia.
Avem tari de la care sa invatam. Daca se vrea. Este nevoie de oameni care se inteleaga mersul lucrurilor. Care sa mearga in aceste tari pentru a invata economie, nu pentru concedii la soare. Economie politica. Pentru ca, odata creat un framework de business functionabil, oierul satului poate deveni in 2-3 ani exportator de milioane, tinichigiul de la „seral” poate avea cea mai buna afacere din zona, companiile romanesti mari pot deveni jucatori zonali in domeniul medical, energetic sau IT. Dar, daca se vrea. Pentru ca, 30+ de ani s-a mers pe principiul „daca mie, ca politician, nu imi iese nimic, mai bine sa nu se faca. nimic”. :I
Multumesc domnule Badici pentru articol. Cred ca stiti de ultima carte a analistului canadian Dan Wang: Breakneck: China’s Quest to Engineer the Future. America este condusa de catre avocati, China este condusa de catre ingineri. Romania este condusa de catre politicieni, si doar atat. Este timpul ca inginerii sa se puna pe treaba, daca vrem dezvoltare industriala.
Dezindustrializarea Romaniei are 3 factori decisivi:
1. dorinta Rusiei de a distruge economia romaneasca, pentru a nu reprezenta un pol pentru Moldova;
2.dorinta marilor firme din Occident pentru a scapa de concurenta in Romania… dar si in Europa;
3.timpenia politrucilor nostri, combinata cu rezistenta comunistilor din structuri, care nu au privatizat rapid intreaga industrie.
Ramine sa facem o reindustrializare pe alte baze: investitii straine si capital autohton privat; numai ca autohtonii cu bani nu a chef sai investeasca in industrie si banci; desi acum avem capital privat.
prea multă concurență nu făceau firmele românești celor occidentale. Eu am mai zis pe aici, poate unii nu sunt de acord, dar dezindustrializarea a început prin anii ’80 (e drept că „involuntar” că ei nu credeau că o să cadă comunismul) prin oprirea investițiilor în modernizarea industriei. Sigur că în regimul comunist nu conta, că nu aveau concurență dar o dată zidul căzut ne-am trezit că trebuie să concurăm având industria la nivelul anilor 60-70. Apariția circuitelor LSI în electronică, motorul cu injecție în domeniul auto, automatizarea și multe alte lucruri care făceau produsele românești necompetitive…
@Mihai Badici _ „Apariția circuitelor LSI în electronică, motorul cu injecție în domeniul auto, automatizarea și multe alte lucruri care făceau produsele românești necompetitive…”
„Una-i una, alta-i alta”, vorba Eternului Conducător, Suryong, fondator al Doctrinei JUCHE.
Voi da un singur exemplu, căci dacă-mi amintesc de oțelurile speciale, ori „banala” șină de cale ferată pe care nu o mai producem și a devenit un impediment pentru repararea infrastructurii feroviare, pentru că trebuie s-o importăm din India, sau pulberile explozive, după ce România era al VII-a exportator MONDIAL de armament, sau flota… Că iar mă enervez și m-apucă toate alea!
România producea autorisme de teren. ARO 242, adaptat, a participat la competiții prestigioase și a câștigat, cu Sarazel. Se compara cu G-Klasse, cu LR, pe vremea aia. România producea și Dacia. N-avea treabă cu injectoarele șamd.
Dacia are astăzi o contribuție importantă la PIB-ul național și produce autoturisme de teren.
Despre ARO Tudor Giurgiu a făcut „Despre oameni şi melci”. Nu există astăzi cerere de autoturisme de teren? Asta arată cifrele Duster? Industria auto generează aproximativ 14% din PIB-ul României, din care doar Dacia 2,1%. Sectorul auto este responsabil pentru peste 25% din exporturile totale ale țării.
Ungaria nu producea autoturisme în 1989. Astăzi produce – cu BYD – 5 (cinci) mărci. Mă, cinci! Cum au reușit?
Păi, simplu, România a refuzat orice alt producător auto în afară de Renault… Ford Otosan este o combinație turcească.
Atunci când alți producători au dorit să fabrice autovehicule în România, aceștia au fost alungați. (Nu pot uita, spre exemplu când, un cunoscut om de afaceri apropiat de unii constructori de autovehicule, al cărui fiu era cercetat penal, a amenințat că va face lobby intens pe banii lui pentru ca investiția să NU se realizeze în România. Și nu s-a realizat în România, ci în Ungaria.)
Desigur, nu toate unitățile de producție au fost viabile, dar…
În România a fost un jaf în economie de proporții fabuloase… fa-bu-loa-se !
Cred că nu e contradicție între ce zicem: ceea ce vreau să spun e că în pragul deceniului ’90 industria românească avea produse necompetitive în cea mai mare parte, pentru că ratase progresele anilor ’80. Dar asta nu însemna că nu putea să recupereze, și am zis și pe baza a ce, pe baze salariilor mici și a forței de muncă suficient de competente care chiar exista. Aro a produs mașini cu motoare aduse din import; cu un management competent ar fi putut să înceapă să le și producă (pare-mi-se că de fapt cele diesel se făceau la Brașov, nu? ) Însă nu avea cum să mai vândă mașini cu carburator, pur și simplu nu se cumpărau. Nici imobiliarii nu au demolat întreprinderi viabile, în prealabil ele fuseseră falimentate de alții; nimeni nu era tâmpit să fie proprietar peste o fabrică cu potențial și să o dărâme ca să facă două blocuri. Persoanele care au avut responsabilități in epoca aia (ce o mai face Văcăroiu? Că Iliescu a plecat nejudecat) încearcă să paseze vina pe cei care au venit după, deși după părerea mea aceștia nu au fost decât niște necrofagi care au igenizat spatiul pe care ceilalți l-au jefuit…
@Constantin, sustin: „În România a fost un jaf în economie de proporții fabuloase… fa-bu-loa-se !”
Caz real la noi. Seminar de filozofie (ma rog…) in anul 1 ne intreaba asistentul care-i diferenta intre capitalism si socialism. Un coleg baimarean hitru si stiam ca ne vom distra (asta cinta blues pe texte omagiale din Scanteia de ne spargeam de ris) zice:
– dom’ profesor, io cred ca-i o chestie de viteza.
– cum, ma?
– capitalistii s-au miscat mai repede.
L-a dat afara. Nu stiu cum a trecut de nenorocitul ala de examen sau colocviu sau ce naiba era. Parca era in presesiune? Nu mai stiu, inca una dintre materiile glorificate pina la voma.
doamna Ramba era mai democrată, chiar ne-a recomandat „Probleme Globale Ale Omenirii” :) Era chiar examen din câte îmi amintesc.
@mongolul, da, asta este mersul economiei, din cele mai vechi timpuri: fiecare lupta pentru sine.
1. Nu trebuie sa ne mai surprinda aceste lucruri, faptul ca Rusia doreste dezindustrializare, faptul ca Turcia ofera lohn la pret mai redus, faptul ca China si-a industrializat tara in folosul lor. Noi ce dorim? Sa fim mangaiati pe cap? Sa vina strainii sa ne creasca economia si industria? Ce tot asteptam? Si in comunism, tot asteptam „americanii” sa ne salveze. Uite ca pe Nord-coreeni nu ii mai salveaza nimeni, de nimic, nici macar sud-coreeni. Si au trecut zeci si zeci de ani.
Cat timp mai trebuie sa treaca pana cand invatam ca nimeni din exterior nu ne vrea binele, decat in masura in care ii putem ajuta ca aliati? Gata cu mentalitatea de „vasali” si „robi”.
Sa zice bogdaproste ca UE ne-a primit in comunitate, ne-a permis liberul acces. Am putut merge sa vedem si sa invatam civilizatia: autostrazile permit comertul, transportul de persoane faciliteaza accesul la slujbe, bancile ofera credite cu randamente scazute, sunt legi de protectie a consumatorilor astfel ca produsele au ingrediente controlate, munca este rasplatita, taxele chiar sunt folosite in folosul cetatenilor. Uau, am fost, am vazut, am invatat. Vrem si la noi acasa, in Ro, civilizatia de acolo! Sa mearga si politicienii sa vada, sa invete, sa aplice. Nu doar sa puturoseasca balcanic, asa cum fac de 500+ de ani de vasalitate otomana.
2. da, este firesc ca marile firme europene sa isi elimine concurenta. Noi nu am face la fel? Acesta este mersul firesc al economiei: firmele mari sa devina si mai mari prin „inghitirea” sau prin destabilizarea concurentei. Pare mult mai usor sa dam vina pe „concurenta” decat sa invatam si sa intelegem mersul capitalismului. Da, in capitalism este vorba despre pestele cel mare care il inghite pe pestele cel mic. Nu este socialism planificat, nu este mangaiere pe cap. Capitalismul este o balta mare in care fiecare specie isi face loc si supravietuieste, sau nu, in aceste ecosistem.
3. da, da, si da. Politicienii nostri au fost si sunt analfabeti dpdv economic. Si nu doar ei. 99% din populatia tarii. Nu se inteleg notiuni de baza: buget, tva, taxe, impozite. Nu se intelege diferenta intre banii cu valoare adaugata (din businessuri private) si bani publici-cheltuiala cu care sunt platiti cei din administratie.
Notiuni de baza relativ la procese de executie nu sunt intelese de catre politicieni si administratiile locale. Vedeti cel mai concret exemplu cu lipsa apei care afecteaza 100.000+ de persoane, doar pentru ca cineva a luat decizia politica a secarii unui lac, fara nici o pregatire. Niste lucruri de neimaginat in lumea reala.
4. Reindustrializarea cu investitii straine nu este o reindustrializare pe termen lung, sustenabila. Strainii vin pentru a-si maximiza profitul. Atata timp cat gasesc aici resurse (energie, apa, oameni, subventii), deschid fabrici si folosesc resursele in favoarea lor. Aruncand, desigur, firmituri de salarii oamenilor angajati. Dar, in momentul in care resursele de aici devin nesustenabile (energia si / sau apa se scumpesc, oamenii devin mai scumpi prin cresterea salariilor, nu mai sunt persoane calificate angajabile, legile economice nu mai ofera predictibilitate si nici rabdamente de profit pozitive), investiile straine se inchid si se relocheaza. Avem deja multe exemple de fabrici care s-au inchis si multe companii care disponibilizeaza pe banda rulanta. Ramane nimic dupa ele. Chiar si know-how-ul pe care angajatii l-au invatat, se trasforma in zero daca e nu mai au unde sa il foloseasca.
5. Da, capitalul autonom ar trebui sa fie in focusul legiuitorilor si in protectia lor. Pentru ca investitorii romani au tot interesul ca Romania, tara lor, sa fie o tara puternica. O tara puternica ii reprezinta in toate afacerile lor externe. Intrebarea este: investorii autohtoni nu au chef sa investeasca in industrie si banci, sau nu li s-a facilitat de catre stat accesul catre aceste industrii? Nu cumva a fost mai usor pentru politicieni sa ia spagi de la investitori straini decat sa faciliteze investitiile romanesti? Cam asa, pe spaga, a fost tot mersul economiei in ultimii 30+ de ani. Dar, poate, incet, incet, ne mai desteptam si noi.
6. da, chiar daca avem capital privat romanesc, nu putem sa ne asteptam ca acesta sa fie investit tot in Ro atata timp cat Ro nu ofera nimic. Energie extrem de scumpa, taxe si impozite excesive, impredictibilitate socio-politica si economica. Dumneavoastra daca ati avea capital de investit, intre Romania si o tara cu zero taxe si impozite, unde ati investi?
eu astept cu interes momentul in care occidentul se satura sa pompeze miliarde din munca cetatenilor lor in romania, o sa fie ceva gen anii de cosmar 80 dupa miracolul socialist din anii 70 sau fomitza gen anii 90. da macar ramanem cu amintirile acestor ani fenomenali in care birocratia a dijmuit bine fondurile europene, pe facebook mai putine poze cu citibreak uri in occident, poate se reduce inghesuiala pe valea prahovei, se opresc constructiile care au sufocat sinaia . eu vreau saracie pentru cei multi ca nu mai avem loc pe sosele si in hoteluri pe partie etc, tot amaratul are acum o coaja de rabla cu care impute aerul
@andrew _ „eu astept cu interes momentul in care occidentul se satura sa pompeze…”
Cam prin ’34.
”astept cu interes momentul in care occidentul se satura sa pompeze miliarde din munca cetatenilor lor in romania ”
În realitate, România a împrumutat 50 de miliarde de euro anul ăsta și încă 50 de miliarde de euro anul trecut:
https://www.profit.ro/taxe-si-consultanta/dupa-ce-a-luat-bani-din-toate-partile-inclusiv-imprumuturi-directe-de-la-goldman-sachs-deutsche-bank-si-intesa-sanpaolo-bank-guvernul-ajunge-la-248-miliarde-lei-cu-imprumuturile-22228936
În realitate, România plătește dobânzi semnificative ”occidentului”:
https://www.profit.ro/stiri/politic/romania-plateste-in-acest-an-dobanzi-mai-mari-decat-bugetul-apararii-22244787
Există în România o tabără progresistă pentru care Bruxelles-ul e mamă și tată, dar în realitate nu vine Ursula cu bani de-acasă. Exemplu concret: vechea termocentrală de la Oradea a dat faliment din cauza certificatelor de carbon plătite la Bruxelles, iar noua termocentrală, realizată din fonduri europene, se pregătește și ea pentru aceeași soartă, fiindcă prețul certificatelor de carbon a crescut de 11 ori. Nu pentru asta a aderat România la UE, ca să-i fie falimentat sectorul energetic cu certificate de carbon.
Dincolo de asta, administrația Trump a alocat României bani pentru unitățile 3 și 4 de la Cernavodă încă din primul mandat, prin 2019. Nu s-a întâmplat nimic până acum, fiindcă Bruxelles-ul a avut alte planuri. Spania promite și astăzi că își desființează centralele nucleare, iar Macron a avut și el o tentativă, la care se pare că a renunțat în urma protestelor.
Cu actuala mentalitate, înrădăcinată adînc, România va fi mereu nepregătită pentru provocările vieții. Atât timp cât meritocrația și integritatea nu vor fi luate în serios la nivelul întregii societăți vom genera aceleași elite inepte, rapace și corupte. Despre ce progres tehnologic și economic putem să vorbim când am trecut de la socialism hipercentralizat la crony capitalism aproape generalizat controlat în mare parte de foști sau actuali oameni ai instituțiilor de forță. Democrația românească este un teatru de pâpuși în care nu vedem niciodată mânuitorii marionetelor.
cu actualii politruci la conducere, vreti sa ziceti
@Dan Olteanu _ „Democrația românească este un teatru de pâpuși în care nu vedem niciodată mânuitorii marionetelor.”
Manipularea (marketing politic, chestii hibride etc.) bine făcută este întotdeauna eficientă. Depinde doar de ce sumă este investită.
Dominic Cummings, spre exemplu, a demonstrat-o.
Astfel, exagerând puțin, dar nu foarte mult (am văzut recent evoluția politică a șarlatanului C. Georgescu), dacă dl Dan Voiculescu dorește ca labradorii domniei sale să devină senatori, precum Incitatus, sau Paul Pintea, nu trebuie decât să plătească suficient pentru marketingul politic – manipulare, pe românește – necesar.
Bun comentariul domnului Ștefan.
Nu știu dacă China este condusa de ingineri, dar in mod sigur produce mulți ingineri. In România, dar și în mai toată Europa, scoatem pe banda absolvenți de psihologie, comunicare, jurnalism, drept si, mai ales, stâng,
Globalizarea felicită s-a încheiat și a început deglobalizarea, care nu va fi fericita, se va încheia cu scrasnirea dinților.
Deglobalizarea nu va însemna autarhie ci formarea de blocuri economie semi izolate între care schimburile se vor face cu aprobarea șefului de bloc.
Din fericire suntem într-un bloc economic destul de prosper, dar, din nefericire, traversam o perioada în care acest bloc economic are cea mai inepta conducere din existenta sa.
Când șefa blocului se duce în Scoția la terenul de golf al lui Trump sa semneze cel mai prost acord comercial din istoria UE nu ne putem aștepta să prosperam sub aceasta obladuire. Ne meritam însă soarta când acceptam masuri care ne lovesc interesele precum „green deal”.
In măsură in care asa zisele politici de re shoring vor funcționa România ar putea profita de deglobalizare, din păcate tot pe baza menținerii salariilor mici. Nu sunt convins ca aducerea acasă a industriilor pierdute va fi un succes. Câți nemți sunt dispuși sa cumpere televizoare Grundig sau câți francezi vor telefoane Alcatel, toate la preturi de doua ori mai mari decât marci facute în China, Vietnam sau India?
aici cred că e o situație de tip „oul sau găina”, dar concurența la Politehnică e încă destul de mare: au fost cel puțin 10 ani în care nu s-au mai căutat ingineri. Acum de când se caută iar… producem și ingineri, și o să fie mai mulți dacă cererea crește. Diplomele de psihologie la Bioterra sunt pentru funcționari, care sunt obligați să aibă o diplomă, indiferent de care, cererea generează oferta :)
Necazul e că ăia de la Bioterra guvernează și în România și au colegi și la Bruxelles care pun inginerii să inventeze energie verde din nimic, mașina care merge cu hidrogen din bălegar, să facă zgîrie nori din chirpici și cîrnați din praf de lăcuste cu soia și mazăre. Trupa asta de cretini va reuși să facă ceea ce nici rușii nu pot, adică să ne pună la pămînt pe toți, mai puțin clanurile de bancheri, finanțiști și ”investitori strategici” care și-au umplut conturile cu banii proștilor de europeni.
cred că lucrurile s-au mai liniștit in ultima vreme. Să nu uităm că tot noi i-am trimis la Bruxelles, ei nu fac decât să repete demagogia cu care au fost aleși… De ce a prins la populație? Probabil și pentru că noi nu am zis nimic…
S-au linistit pe dracu!
Mecanismul prin care indivizii aia ajung la Bruxelles este corupt. Niste baetz l-au inteles repede si s-au pus sa-l mulga. Sint extrem de putini indivizi (si sa nu fim sexisti si individe, da? Sau acum nu se face sa pui si damele) ajunsi acolo capabili de ceva concret, majoritatea sint tipi care umfla frunze, manageri de cacareze. Cuvintatorii motivationali ai unui tractir. in stare sa argumenteze ca foca-i peste daca o cer „interese politice”.
Dar e un „servici” bun, nu faci nimic, n-ai nevoie sa stii nimic, ce trebuie sa stii insa e sa mimezi competenta. Nu conteaza ca ti-e frica sa comanzi unui pluton de pifani hamesiti sa mearga la cantina, si ca orice idee te doare. Esti mim, esti bun. Dai si tu pe la birou, mai o birfa, mai un ifos, poate pica si-un ban de-o consultanta. Ai casa, haleala, transport asigurate. Te poti uita si la Netflix. Zau. Singura nasolie e vremea belgiana insa ajungi repede ori in Franta ori in Italia care-s misto. Pardon misteaux.
Cind vrei sa se-auda in tara de tine iei legatura cu vreun fomist de presa sa scrie ceva despre tine.
Si daca „noi” n-am zis nimic. Am zis si zicem insa nu conteaza. Nu de la noi e, pot sa toceasca toti analistii, observatorii si politologii lumii toate penitele si tastaturile lumii producind obisnuitul rintas. Nu de la „noi” e. Mecanismul e prost. Dar mecanisme proaste sint in orice domeniu. In asta insa nu s-a gasit unul mai bun. Asa c-am scris degeaba :))))
@Ali Pasa, multumesc!
Da, China nu doar ca pune foarte mare accent pe invatamantul tehnic, dar a luat decizia sa introduca studiul AI in scoli. Nu ceea ce se intelege la noi prin AI, vai facutul temelor cu ChatGPT sau alte aberatii. Ci intelegerea algoritmilor si a modului de generare si predictie a raspunsurilor oferite de programele AI. Crearea de mici module AI in timpul predarii.
Prin aplicatiile de tip platforma Alipay sau WeChat s-a fortat ca intreaga populatie a Chinei sa invete sa foloseasca telefoanele si aplicatiile. S-au scos aproape toti banii negri din economie. S-a usurat schimbul de bani: cu aceeasi aplicatie se fac si plati, dar si poti fi si platit, ca persoana lucratoare.
Noua lege de protectie impotriva manipulatorilor de pe retelele sociale prevede ca nu poti face postari publice decat in domeniile in care ai obtinut o calificare certificata. Nu mai este loc pentru „coana Leana vrajitoarea”, influencerita in astrograme si alte tipuri de manipulari emotionale. Nici pentru „dacul liber”, fara studii de istorie.
China este pragmatica. Si da, investeste in ridicarea propriilor oameni. Are un program pentru reintoarcerea acasa a personalitatilor din strainatate, este co-proprietara in toate marile intreprinderi deschise acolo, are drept de proprietate intelectuala asupra tuturor patentelor care au fost implementate acolo. Au stiut sa isi negocieze avantajul economic in favoarea lor. Si acum il folosesc. Avem ce invata de la ei. Doar ca nu vrem.
„Câți nemți sunt dispuși sa cumpere televizoare Grundig sau câți francezi vor telefoane Alcatel, toate la preturi de doua ori mai mari decât marci facute în China, Vietnam sau India?”
Inteleg sensul intrebarii, insa nu ma pot abtine sa remarc faptul ca, in ziua de azi, televizoarele „Grundig” sunt fabricate si de catre Beko, unele chiar in Romania. Nici macar nu mai sunt atat de scumpe. Probabil insa ca neamtul isi va cumpara tot Samsung, nu ma intrebati unde sunt fabricate :)
Nu a fost un globalism „naiv si fericit”.
A fost un globalism lacom, iresponsabil si haotic. Speculat de cine avea interesul.
Acum se doreste -de catre unii- sa ajungem la un globalism imperialist, ca la 1914.
Ambele modele sunt deficitare si depasite.
Trebuie construit un nou globalism, pe alte baze. Pe natiuni ca celule de baza. E mai greu, apare concurenta, dar e mai echilibrat si nu poate fi rasturnat asa usor.
Poate ca anii ’50-’60 si aparitia si dezvoltarea CEE (Roma, 1957) poate fi un reper. Pe plan mondial.
In UE, trebuie sa acceleram fuziunea si centralizarea puterii. O singra armata, un singur minister de externe, o singura moneda, un singur minister al energiei si un singur serviciu secret.
lăcomia duce economia mai departe. Nu poți să ai economie de piață cu stoici și cu schivnici :)
Lacomia distruge economia si omenia, simultan.
Economia se bazeaza pe nevoile omenirii, rezolvate prin munca si comert. Cand apare cate o plosnita, distruge tot lantul. Daca avem o invazie de plosnite, totul este distrus. Ca un nor de lacuste.
Si globalismul initial, a fost un nor de lacuste care a ars economiile din multe tari.
Nu pentru nevoile omenirii sau ale tarilor respective, ci pentru imbogatirea lacustelor.
Nu e de mirare ca populatia a votata impotriva lor. Si se ridica tot mai multi impotriva.
Din pacate, Trump nu este raspusul potrivit. Pina acum a facut numai prostii.
Daca liderii globalisiti nu isi dau seama de greseli si nu le corecteaza… nimic nu va merge.
De altfel, de ce afirmati ca globalismul „naiv si fericit” s-a terminat? De ce schimbare, daca era bun?
Insasi titlul aduce ideea ca ceva era putred in Danemarca.
CE?
In UE, trebuie sa acceleram fuziunea si centralizarea puterii.
…………..
Centralizarea puterii ar duce la si o mai mare catastrofa decit acum.
Incet, incet incep sa cada piedicile puse de EU economiei. Se mai reduc din legi absurde, legea cladirilor, desfintarea masinilor cu ardere, legea livrarilor… va ramine doar legea curburii castravetilor.
e complicat de zis, pe de o parte Uniunea are nevoie de o unificare economică accelerată, are nevoie de instrumente pentru a purta negocieri („minister” de externe, de finanțe) pe de altă parte diversitatea e un atuu, măcar când faci o greșeală nu afectezi toate țările…
d-le Badici, eu am lucrat si trait in cam toate sistemele, de ls socialism, la privati mici lacomi si exploatatori in capitalism si chiar si 20 de ani la multinationale.
Centralizarea sub orice forma e catastrofala, poate merge la Mos Ion toata si unirea, dar in viata reala niciodata un minister, un guvern supranational nu va putea gestiona complicatele probleme economiçe. Ei pot, cel mult, sa stabileasca regulile jocului dar nu au voie sa intre in teren
Da, știu, eu sunt doar un pic mai „tânăr” ( absolvent în ’91) Ceea ce cred că e necesar e să construim cu adevărat piața comună: un investitor din Ilinois nu face diferența între un client din satul lui și unul din Texas: așa are acces la o piață de 200 de milioane de oameni. Dincolo de faptul că România nu e încă în zona euro, dar chiar și dacă ar fi, un investitor român ar avea de completat declarații legate de tva și tot felul de alte formalități pentru a vinde în Germania (și invers) deci piața de 200 de milioane nu e total operațională. Sigur, nu e necesar pentru toate afacerile, dar pentru multe numărul contează, în general pentru produsele de larg consum, inclusiv IT. Altfel însă sunt de acord cu dumneavoastră, era una din glumele domnului Borcoci cu care mi-am făcut lucrarea de diplomă, când ne vorbea de sistemele distribuite: „după cum vedeți, centralismul nu e bun nici la calculatoare” :) Există zone unde este necesar, armata de pildă, cum am mai zis, avem o problemă în politica externă că până se pun de acord toți miniștrii se termină războaiele, dar sunt doar câteva. Altfel, tocmai în diversitatea europeană stă și forța ei…
armata, serviciile secrete, energia, finantele, externele
daca nu vor face asta, UE va pieri; se pare ca asta doriti
Globalizarea a fost doar motiv de exploata forță de munca ieftina din alte tari cu piețe de desfacere imense (3 miliarde de locuitori). Fără să stie, sau asa cred, capitalismul laș a tehnologizat china, india…in schimbul profitului. Dar dupa ce ai mai avut si bani sa-ti școlarizeze copii, la Harvard, de exemplu, (culmea e ca majoritatea s-au mai si întors acasă, nu ca alții) si dupa ce ai băgat bani si in a aduce renumiți profesori in propriile universități, prost sa fii sa nu copiezi linii de productie, sa furi tehnologie, sa înveți si apoi sa folosești, sa lansezi rachete…sa progresezi…. iar acum sa ameninți cu o noua ordine internationala.
Deci pentru unii globalizarea a fost un imens progres.
Pentru altii, globalizarea i-a adus in situația de a devenii „agățați” de acești mari producători, devenind ca urmare doar producători de servicii, cum ne-a pregătit si noi presa, pregătită de formatorii, anilor 1990. S-au închis industrii „energofage”, „poluante” costisitoare cu forță de munca… doar pentru a satisface avaritia capitalismului. S-a exportat astfel consumul energetic, poluarea, costurile cu forța de munca in china, india…dar si independenta noastră.
A fost buna globalizarea? Pentru unii, da! Pentru noi, evident, nu! Ce facem acum? Întrebați-i pe marii investitori, 54 miliarde investite in china de franta….nu mai punem germania, sua, olanda….
„Întrebați-i pe marii investitori, 54 miliarde investite in china de franta….nu mai punem germania, sua, olanda….”
A se vedea actuala ofensiva de farmec a lui Macron fata de Xi. A patra vizita a lui Macron in China si asta la un an după ce Xi a fost primit cu onoruri la Elysée.
Quod licet Iovi, non licet bovi. Nu întâmplator lui Macron i se spune Jupiter.
Tare ma tem ca noi suntem pe poziția lui bovi. Ce puțin așa crede doamna de la externe.
Corectura:
Cel puțin așa crede doamna de la externe.
@Lasacomentariu _ „S-au închis industrii „energofage”, „poluante” costisitoare cu forță de munca… doar pentru a satisface avaritia capitalismului…”
Criterii de eficiență economică au determinat antreprenorii, care răspund cererii pieței/consumatorilor, să caute cele mai avantajoase surse de aprovizionare, locuri producție și modalități de desfacere.
China nu este doar un mare producător de bunuri și servicii energofage (pentru că energia este subvenționată) în China, poluatoare (pentru că politicile de mediu sunt permisive în China), sau care înglobează un procent mare de forță de muncă (întrucât forța de muncă este ieftină în China). Asta arată că nu le pasă de oameni. Dar…
China este și un mare investitor în materii prime, resurse minerale, energie primară etc., mai ales în Africa. Tot globalizare. Și nu ține de avariția capitalismului, căci China este guvernată de Partidul Comunist.
problema resurselor este delicată, pentru că ele nu sunt neapărat distribuite uniform așa că legile pieței sunt mai complicat de aplicat. Ar exista probabilitatea ca o anumită resursă esențială să se găsească doar într-un singur loc de pe planetă, care eventual să aibă și suficientă putere ca să restricționeze accesul. Se discută acum de litiu, dar bănuiala mea e că de fapt nu prea s-a căutat și probabil se găsește în multe alte locuri. De obicei au apărut soluții de echilibrare, dar posibilitatea unei astfel de situații există și ar fi o problemă pentru echilibrul global de forțe…
@Mihai Badici _ „…bănuiala mea e că de fapt nu prea s-a căutat și probabil se găsește în multe alte locuri”
Este posibil.
Dar bănuiala mea este că s-a căutat și s-a găsit.
Fiind considerată resursă strategică pentru stocarea de energie și având o mare valoare de neîntrebuințare în prezent, este de preferat să fie exploatate ieftin resursele altora. Cele proprii vor fi exploatate atunci când prețurile cresc, odată cu diminuarea zăcămintelor.
Desigur, există și posibilitatea/riscul ca dezvoltarea tehnologică să conducă pe termen lung spre noi moduri de stocare a energiei.
sau așa sau în ambele feluri. Cine își permite să aștepte, așteaptă…
” La început a fost Japonia. ”
Greșit…Mă iertați, dar eu cred că e greșit.
Globalizarea a început odată cu cele dintâi schimburi de produse între oamenii primitivi.
Ea a căpătat amploare pe măsură ce mijloacele de comunicare au evoluat și Pământul a devenit „tot mai mic”.
Explicația este simplă și nu este rezervat specialiștilor în Economie a o prezenta, nici nu necesită abilități deosebite pentru a fi înțeleasă. Nimeni nu-și poate satisface singur toate trebuințele, decât dacă trebuințele sunt reduse la extrem. Iar tendința care stă la baza evoluției speciei noastre este ca trebuințele să tindă către nemărginit.
Prin urmare, schimburile comerciale au acoperit cu tot mai multă ușurință distanțe din ce în ce mai mari, satisfacerea nevoilor economice urmărind principiul eficienței. Aceasta în contextul în care conceptul eficienței este central pentru sistemul economic capitalist, bazat pe piața deschisă și concurențială.
Situația geopolitică actuală nu reprezintă o noutate, căci conflicte care să tulbure piețele au existat o sumedenie de-a lungul istoriei. Nici modul de rezolvare nu cred că ar trebui să ignore istoria…De la demersuri politice pentru rezolvarea conflictelor, la găsirea de piețe alternative, la evoluție tehnologică, R&D, care să conducă la soluții de înlocuire a produselor devenite inaccesibile, dezvoltarea unor noi rute comerciale și alianțe strategice șamd.
da, desigur, în final globalizarea înseamnă comerț liber. Doar că nu prea se făcea cu pachebotul până secolul trecut. Nivelul de trai nu era așa de diferit în vremea vânătorilor de mamuți, din cauza asta nu apăreau genul ăsta de discrepanțe. Sau dacă apăreau se rezolvau simplu, cu bâta :)
”globalizarea înseamnă comerț liber.”
Titlul articolului spune ”globalism”, nu ”globalizare”, iar confuzia pare larg răspândită în comentarii.
Globalizarea este fenomenul natural, legitim, care se manifesta inclusiv în antichitate și în Evul Mediu:
https://en.wikipedia.org/wiki/Globalization
Globalismul este altceva, este ideologia ultimilor 20-25 de ani, respinsă în prezent din ce în ce mai vehement de cetățeni:
https://en.wikipedia.org/wiki/Globalism
The average salary in China’s automotive industry varies by role and experience, but an average gross salary for an „automotive worker” is around ¥101,920 annually, with a monthly range of ¥5,049 to ¥12,636 for the broader „car industry” category. An automotive engineer can expect an average of about ¥343,462 per year, while an entry-level worker earns around ¥77,659, and senior roles can earn up to ¥123,982 annually.
By job type
Automotive Worker: ¥101,920 (average annual gross salary)
Automotive Engineer: ¥343,462 (average annual salary)
Driver: ¥74,835 (average annual salary)
By experience level
Entry-level (1-3 years): ¥77,659 (average annual salary)
Senior-level (8+ years): ¥123,982 (average annual salary)
Monthly salary range
Car Industry (broad category): The typical gross monthly salary ranges from ¥5,049 to ¥12,636, with 80% of employees falling within this range.
https://www.businessinsider.com/ford-ceo-china-completely-dominating-tesla-gm-ford-ev-2025-9?IR=T
Nu cred ca in momentul de fata e vorba de vreun dumping in materie de masini chinezesti. Pur si simplu au creat un ecosistem cu linii de productie integrate si usor adaptabile la schimbare pe care occidentalii cu greu le pot imita (poate Germania dar nu SUA, dupa declaratiile unor businessmeni americani), forta de munca mai ieftina (vezi ca Ford nu gaseste mecanici sa lucreze la 120K pe an – credeti ca la noi s-ar gasi forta de munca calificata pentru industriile de virf?) si bieninteles subventii, de care nici occidentalii nu sint straini.
https://www.reddit.com/r/jobhunting/comments/1oy6lyb/ford_ceo_says_they_have_5000_120k_mechanic/
Sint prea multe de spus … Mi-as dori sa am mai mult timp …
Cel care vorbea de Coreea de Nord vorbea prostii. E o saracie lucie in tara si daca nord-coreenii fac satelisti si bomba atomica asta se petrece in anumite locuri cu gard ghimpat si nu se reflecta in imaginea generala a tarii. Nu vorbesc din auzite ci din vazute:)
A inceput deglobalizarea, SUA facand primul pas prin „programul” MAGA” dorit de Trump.
Daca tot se vorbeste de multipolaritate, cum va putea arata.
America de Nord si Sud, Euroasia, Africa, zona Pacificului cu Australia, Noua Zeelanda, statele insulare.
SUA ca forta globala, cu armata bazata pe fortele aeriene si marine are capacitatile de control a lanturilor de aprovizionare care leaga aceste zone economic intre ele.
Toate punctele nevraligecie ale globului, stramtoarea Malacca, Hormuz, Suez, Bosfor, Gibraltar si Panama fiind controlate de SUA si aliati.
Atata timp cat acest control poate fi intretinut prin mentinerea cailor maritime deschise pt traficul de materii prime si marfuri , globalizarea va putea functiona.
Aparitia unor conflicte undeva in preajma acestor puncte , perturbarea va fi majora cu riscul intreruperii aporvizionarii pietelor cu materii prime si marfuri.
Problema demografica planeaza asupra integii omeniri, sunt zone in care ea se manifesta negativ precum in Europa, Japonia, China respectiv zone care nu au probleme precum zona Americilor si Africa.
China a inceput deja sa reactioneza printr-o politica economica bazata pe automatizare , digitalizare, IA , sustinirea consumului intern, adaptarea exporturilor la produse cu plusvaloare ridicata si asta in conditiie unei populatii de ca 1,4 miliarde insa cu cea mai pronuntata imbatranire la nivel global, politica de max 1 copil practicata acum cateva decenii facandu-si acum efectul.
Urbanizarea masiva creaza si va crea in continuare mari probleme Chinei prin insuficienta fortei de munca agricole care sa poata asigura hrana necesara astfel tara fiind constransa la importuri masive de alimente precum si produse de baza.
Cu alte cuvinte China are nevoie ca de aer pt tinerea deschisa a lanturilor de aprovizionare globale altfel modelul va imploda la un moment dat.
Continentul Nord si Sudamerican sunt intr-o situatie mult mai avantajoasa, au resurse energetice suficiente demografia este gestionabila si favorabila iar piata interna poate absorbi si sutine un consum astfel incat sa sa poata asigura intr-o masura mult mai mare o funtionare „autarca” mai ales daca zona pacifica ramane in continuare sub controlul SUA.
Afirca este in dezoltare insa datorita multor factori incepand de la clima, geografie situatie politica nu va putea juca economic un rol important.
Iar Europa ? vai de mama ei. Populatia imbatraneste masiv, deindustrializarea este tot mai pronuntata , UE devine tot mai autoritara prin politici lipsite de simtul realitatii si colac peste pupaza, ne-am adus fara nici un motiv „mortu in casa” prin conflictul cu Rusia.
In aceste conditii geopolitica isi spune cuvantul, in opinia mea cei care vor iesi cel mai bine din toata tarasenia fiind SUA iar loozerii, europenii care nici pana acum nu pot recunoaste, au pierdut ! fapt nefiind o drama atata de mare daca am vedea masuri si politici de redresare masiva.
In schimb ce avem, inarmare pana in dinti si dorinta de a intra in conflict militar cu rusii ! pt salvarea degradarii economice ! industria de razboi fiind singura care este pe crestere masiva. incepand de la productia de proteze pana la sateliti !
Cei le Bruxelles si alte capitale europene sunt beti de propriile idei pe care la considera la nivel global a fi cele mai bune, de unde atata prezumtie si moralitate !
A apărut un termen nou: keynesianismul militar. Ma mira insa ca azi il promoveaza cei care pana ieri il criticau pe Keynes.
L-au aplicat rusii in ultimii ani si au ajuns la fundul sacului, dar acum e la moda in Europa. Ar fi OK daca ar fi aplicat de oameni inteligenți. Daca insa ne bazam pe Ursula sa scoata Europa din groapa de potențial actuala atunci, chiar ca am baut prea mult schnapps.
Obișnuită să copieze orice, fără vreun respect pentru patente înregistrate și drepturi de autor, China a încercat să copieze și Japonia. Și, cum era de așteptat, a ieșit o copie palidă, care scârțâie pe la încheieturi și i se cojește vopseaua.
În România, a apărut chiar termenul de „chinezărie” care, în limbaj neaoș, ar însemna „seamănă, dar nu răsare”. Că Occidentul a pus botul la chinezării, este, exclusiv, vina Occidentului. Capitalismul, ca și democrația, poartă în ele însele germenii autodistrugerii. Iar aici, fiindcă e și China în discuție, aș zice că tctoc e arma perfectă, puternic disruptivă, împotriva Occidentului.
Astăzi, liderul celei mai democratice națiuni din lume se visează autocrat, justificarea fiind că doar așa poate să facă treabă bună. La nivel principial, simplul fapt că președintele SUA se vrea despot, ar trebui să aprindă toate beculețele de alarmă posibile… cel puțin în SUA…
Cât despre dirijism, pot fi impuse trend -uri globale, în mod indirect, dar foarte eficient… Pandemia de COVID a fost mană cerească, pentru companiile farmaceutice și a redus consumul de combustibili, implicit și poluarea. O perturbare cataclismică a pieții petrolului ar putea face rusia să-și dorească pacea în Ucraina. În esență, dincolo de aparențe, „Donald” și „Vladimir” acționează ca agenți de marketing (foarte eficienți) ai „complexului militar-industrial”, care se află „pe cai mari”. Deci mecanismele economice pot fi dirijate discret, indirect, de evenimente planificate sau aleatorii.
Nici eu nu sunt specialist, dar cred că, pentru viitor, fiecare mare putere va încerca să aibă, „în casă” (în țară) și „în curte” (în apropiere) toate resursele necesare. America de Nord și America Centrală ar putea fi un bastion, cu tot ce-i trebuie. China ar putea să-și facă și ea un „bastion”. Și Africa ar putea. Dacă se apucă de fracking, Australia poate fi, singură, un bastion. Europa stă ceva mai prost. Japonia – și mai prost. rusia nu știu dacă își dorește să fie în „bastionul” Chinei.
Complicate vremuri!
Intre timp China nu prea mai copiaza, a luat tot cea i-a trebuit, acum isi impune technologiile respectiv in multe domenii a ajuns NR 1. Un factor promordial, sustinirea unui invatamant performant respectiv trimiterea masiva a studentilor la institute de nivel mondial, mai ales in SUA de unde ei se intorc si aplica cunostiintele dobandite.
Sistemul politic chinez este in masura sa impuna planurile si politiciele economice fara a tine cont de multe aspecte mai ales individuale.
„Pactul” conducatorilor chinezi cu poporul, politic structurile PCC nu acepta nici un amestec, orice incercare fiind reprimata in schimbul ridicarii nivelului de trai si al bunastarii a paturi tot mai largi a populatiei.
Dupa cate vedem sistemul functionaza, ba se doreste a fi copiat, chiar si in Europa !! cu toate ca Europa nu dispune de resursele necesare.
Sunteți convins că există un pact al conducătorilor chinezi cu poporul? Credeți că poporul chinez se lasă „sclavagit” de bună-voie? Eu, sincer, nu. Înalta lor productivitate se bazează în continuare pe controlul populației și al prețurilor. O dată ce acest control nu va mai funcționa (și oamenii sătui au mai puțină toleranță la dictatură) nu știu ce va mai rămâne din acest model…
Dom. Badici, e cel mai vechi sistem social care inca exista. Si va mai exista. Oamenii aia-s transformati de milenii. Cat despre ce spune Ursu B…chinezarimea are umilinta de sclav intrata in codul genetic. Nu-s in stare sa gandeasca cu propria minte. Creativitatea necesita propria minte!
ei, nu aș merge până acolo, eram student când cu Tien an Men. Mereu m-a frământat o întrebare: la ce filme se uită jihadiștii? Nu cumva tot la cele cu Bruce Willis? :)
Am avut coleg de munca chinez cu un an de scoala, postuniversitara, in Germania la ceva de genul „centrul national de proiectare a masinilor unelte”. Taica-su era ofiter, deci n-a crescut fara mancare. A fost sef de sectie la masini de alezat orizontale in China la SMTCL (https://www.smtcl-en.com/). Nu avea creativitate – se uita la mine ca la felu’ 14. Si-i placeau filmele americane si vinul frantuzesc….
Daca n-ar exista un „pact” populatia s-ar fi razvratit de mult. Momentul Tien an Men le-a dat mult de gandit conducerii PCC , masurile luate le vedem.
Transformarea Chinei intr-o dictatura digitala si totodata oferirea posibilitatii de inbogatire materiala a individului.
Statul chinez se bazeaza de milenii pe meritocratie, statutul functionarului de stat, al autoritatii facand parte din cultura chinezeasca.
Occidentalii nu inteleg acest sistem , valorile si spiritul acestuia, orice amestec fiind in dezavantajul lor.
Drepturile omului in China sunt altfel vazute altfel decat la Paris ,Berlin sau Washington.
Productivitatea chinezilor este printre altele data de o alta mentalitate, diferita de cea occidentala.
Occidentul a pierdut intr-un fel etica muncii a procedat si procedeaza precum alte imperii, lasa altii sa munceasca pt ei.
Prabusirea imperiului roman, al Spaniei, al Angliei se datoreaza in parte acestui aspect. externalizarea muncilor productive.
Momentul 1990, dezvoltarea razanta a noilor technologii, internetul a oferit tarilor mai putin dezvoltate insa cu resurse umane numeroase sa faca un salt foarte mare catre bunastare pt paturi cat mai largi ale populatiei.
Concurenta si competitia economica a coborat la nivelul individului, locul de munca din SUA versus locul de munca din China, capitalismul fiind prin natura sa motorul acestui mecanism, eficientizarea maxima capitalului investit la costurile cele mai reduse,
Statele occidentale mai putin SUA cu sistemele lor sociale bine dotate nu mai pot face fata acestei competitii daca nu-si regandesc din temelii modelul, ori se adapteaza ori dispar.
@Ursul Bruno
Nu mai copiază?! Deepseek s-a antrenat luând de-a gata ce livrau agenți de I.A. americani. Iar eu chiar nu mi-aș cumpăra o mașină chinezească.
Propun să mai discutăm pe tema asta abia atunci când tineri occidentali vor merge la studii, în număr mare, în China, să învețe modelul chinezesc…
Asta este, doar prin cunoasterea mentalitatilor chinezesti te poti adapta. Si aici chinezii au fost mai „pe faza” si-au stirmis studentii la Stanford, Yale, MTI, Berkeley sau alte universitati de elita occidendale. Nu-i subestimati, la ultimul test Pisa la nivel mondial chinezii sunt pe locul 2 daca nu ma insel, in orice caz printre primele 5 tari din lume si toate asiatice !
@Ursul Bruno
Nu-i subestimez deloc, chiar cred că, dacă nu face o înțelegere cu China, SUA s-ar putea să iasă pe locul doi, în final.
Nu eficiența Chinei o pun la îndoială (până la urmă, e o civilizație străveche, care a reușit să reziste miii de ani și, iată, să prospere), ci moralitatea sistemului chinez. Eu nu mi-aș dori să trăiesc într-o lume în care respectul pentru individ și pentru proprietatea individuală (materială sau intelectuală) este înlocuit de înregimentare obligatorie și de „credit social”.
E drept, nu-mi doresc să trăiesc nici într-o lume condusă de „ayatolahi” ai „woke” -ismului și „cancel” -ismului.
Lumea occidentală prezintă niște vulnerabilități care, necorectate, permit adversarilor săi să o lovească puternic. Decisiv, chiar.
Într-o lume fără reguli, Occidentul nu are prima șansă.
China a preluat ce a considerat mai bun din economiile capitaliste. Are totusi o economie DE PIATA. Faptul ca au un singur partid este altceva. Modelul lor a fost Singapore.
oare poate muncitorul chinez să negocieze salariul?
@Mihai Badici, credeti ca mai poate muncitorul roman sa negocieze salariul? Dupa actualele disponibilizari, companiile impun angajatilor „downgrade” la salar, sau ii dau afara fara jena. Anii „de aur” s-au terminat.
Negocierea e în ambele sensuri deci da, de asta e piață. Muncitorul român poate să își negocieze salariul, evident în măsura în care există cerere pentru meseria lui. Muncitorul chinez nu. E simplu, nu o putem da după gard cu sofisme de doi bani.
Mă scuzați, nu-mi place să fiu grammar nazi, dar subiectul e prea important ca să trec cu vederea confuziile semantice.
In titlu pomeniți „globalismul” (naiv sau ba, nu contează), in articol „globalizarea”, dar vorbiți în special despre dumping. Însă:
Globalismul este o ideologie, globalizarea un fenomen economic, iar dumpingul o strategie de a intra pe o piață și de a șubrezi competiția pentru a o putea cuceri.
Globalismul are autori și practicanți/credincioși politici și expresii variate (mai spre stânga sau mai spre dreapta), globalizarea se petrece independent de ideologie (care insă o poate frâna/accelera atunci când devine politică de stat) și nu are vârstă (există in fiecare epocă in anumite grade), iar dumpingul nu are legătură cu globalismul/globalizarea fiind o altă categorie logică iar actorii nu se definesc prin binomul autohton-alogen (căci orice entitate poate practica dumpingul).
Ca atare, cei mai mulți globaliști nu sunt nicidecum naivi, dar pot fi inepți. De pildă globalism este ideea de a introduce taxe globale sau născocirea unui termostat global care să regleze cumva temperatura medie a planetei după cum consideră niște birocrați globaliști că ar fi optim. Globalizarea se întâmplă să fie/să ajungă in opoziție cu anume teme globaliste. De pildă la capitolul energie, că tot veni vorba: marii jucători de pe piețele globale ale energiei se împart in entități statale, din care unele dedicate agendei globaliste (Franța, Germania, parțial USA) iar altele deloc (Rusia, monarhiile arabe, China, Iran etc), și entități private, unde așijderea vedem coagulări de forțe divergente in funcție de tipul de energie produs (in care s-a statuat de către globaliști o ierahie etică semnalizată cromatic, de la verde la negru). Aici vectorii globalizării economice (care au tot interesul să existe cât mai puține bariere pentru exploatări/tranzacții) se ciocnesc cu forțele globaliste aflate la putere in câteva state occidentale.
De politicile globaliste inepte ce ating piața energiei profită atât entități private (de pildă producători de energie ‘morală’, adică verde) dar și entități statale care deși poluează in draci se pretind eroi ai luptei globaliste pentru o planetă curată (de pildă China care produce masiv echipamente pentru producătorii de energie verde).
Mai rău decât dumpingul (care poate fi și este in general sancționat de legile europene) este monopolul pe resurse pe care unele entități statale caută să-l obțină profitînd atât de globalizare cât și de politicile globaliste. China este desigur cel mai bun exemplu iarăși. Nu intru in detalii, deja știe toată lumea.
Monopolurile țintite de regimul fascistoid chinez nu sunt doar asupra resurselor, ci și asupra unor elemente cheie in industriile cele mai globalizate și in progresul tehnologic. Aici e de menționat cazul Nexperia, unde in mod incredibil fasciștii chinezi, prin vehicule deținute integral de stat, au ajuns să dețină una din cele mai importante companii europene de tehnologie. Asta a fost posibil pentru că autoritățile locale -ce trebuiau să verifice dacă nu cumva concentrarea in mâna statului chinez a mai multor active din aceeași sferă economică ar putea conduce la un monopol sau o poziție dominantă pe o piață- au fost contaminate de o ideologie globalistă stângistă, ideologie conform căreia piața liberă este aceea in care se permite unui stat totalitar să o controleze sau cel puțin să aibă acces nelimitat la ea. Este evident că piețele sunt controlate/supravegheate, dirijate in orice regim totalitar, dar in China este mai mult decât control, căci regimul, prin instrumentele sale cu aspect corporatist, deține mare parte din activele domeniilor strategice (finanțe, energie, tehnologie înaltă). In anumite ramuri economice regimul deține un monopol absolut. In aceste condiții, cedarea activelor Nexperia către statul chinez a fost echivalentul cedării de suveranitate (un cuvânt tare, deturnat și el de ideologii globaliști) și încredințare a unui monopol către un regim tiranic.
Dacă Europa nu scapă rapid de politrucii contaminați de globalism nu cred că civilizația noastră mai are vreo șansă să-și revină (căci ei sunt gata să renunțe la tot ce credeam că este european, nu numai la active economice, ci la granițe, la identități național-culturale, la instituții străvechi, chiar și la noțiuni existențiale). Paradoxal, singura speranță a locuitorilor bătrânului continent e ca hegemonul să fie chinez iară nu rus/arab, iar acesta să păstreze, dintr-o nostalgie culturală, marele muzeu in aer liber cu tot cu băștinașii care asigură funcționarea lui. Muzeul european este cea mai bună opțiune pentru europeni după colapsul economic ce va veni curând (față de care criza din 29-33 va părea o bubă-n genunchi a copilăriei), poate sub forma unei federații vasale sau poate chiar a unei colonii sub comanda unui satrap oriental. Cert este că europenii vor fi eliminați de tot din orice industrie, din orice manufactură locală, iar acest proces este deja in desfășurare (așa cum s-a văzut in cazurile Northvolt-Suedia și CATL-Spania unde au fost aduși muncitori chinezi pentru a dezvolta liniile de producție de baterii).
Da, ca să fiu cinstit titlurile sunt apanajul redacției, nici cel de față nu îmi aparține mie . Eu nu am făcut distincția asta pentru că după părerea mea globalismul, ca doctrină politică, nu prea e un concept ușor de definit, și nici măcar exemplele date de dumneavoastră nu prea mi se par operante. Probabil că de fapt nu îl înțeleg deloc. Da, există un număr de valori universale, de exemplu ONU și chiar înainte, Societatea Națiunilor au fost înființate pentru a încerca să negocieze conflictele înainte de a se transforma în războaie. Putem numi asta globalism? Sau altele, mai puțin justificabile dar prezente, ca „internaționalismul proletar” sovietic? Sau „dezarmarea nucleară”, sau acum, ecologia la nivel macro (că există și una „micro” care de multe ori e justificată). Dar sunt teme punctuale, departe de a putea să construiască o doctrină politică zic eu… În fine, mi se pare că viziunea dumneavoastră e un pic cam sumbră și nu prea rezistă la confruntarea cu realitatea, însă vom trăi și vom vedea… După părerea mea modelul chinez va claca în curând, din interior…
Este un subiect prea vast ca să-l dezvolt aici. Globalismul zic.
pe scurt, globalismul stângist (ăla ce apărea ca subiect de carte la tovarășul ion Ilici iliescu) este socialism planetar și slujește de minune scopurilor Partidului Comunist Chinez (care in realitate e fascist). Modelul chinez actual este in fapt modelul fascist din Germania anilor 30-40, in care Statul patrona un Cartel corporatist și, in plus, domina piețele europene pe care intra. Insă chinezii au dus mai departe acest model și l-au deghizat mult mai bine, făcîndu-l să pară benign in ochii politrucilor și industriașilor occidentali.
Fuziunea capitalului fascistoid chinez cu capitalul industrial european este atât de avansată incât implozia (de care vorbiți și pe care nu o neg) va afecta instant toată manufactura noastră, cu falimente in lanț. Scăderea cererii* locale pe fondul creșterii costurilor de producție deja a afectat grav industria siderurgică și sectorul auto. Practic, in acest moment siderurgia europeană este terminată și autoritățile europene încearcă disperate să ascundă amploarea dezastrului și să amâne falimentul total al sectorului.
*când in China scade cererea de oțel pentru că imobiliarele sunt defazate de economia reală și legile pieței impun reglajul periodic, surplusul de producție se transformă in obuze de dumping cu care economia noastră (și nu numai) este bombardată. Noi resimțim primii implozia unei piețe chinezești. Astfel, ramurile economiei europene capturate de regim sunt cele care se vor prăbuși primele, ele fiind, inconștient, in lăuntrul economiei chineze, dependente de un monopol cu titular extern, deci extrem de vulnerabile in fața creșterii bruște a prețului unui produs/materii prime indispensabile (reamintesc că dumpingul sistematic intreprins de entități statale vizează eliminarea competiției private și că ulterior, atunci când un monopol este instituit, entitatea poate fixa prețurile in mod arbitrar).
aici e și problema mea cu „globalismul”: impresia mea e că e un cuvânt-valiză care înseamnă orice sau nimic. Așa că prefer să discutăm de situații și fenomene care se întâmplă, pentru că dacă ne bazăm pe un concept vag definit vom obține rezultate la fel de vagi. Unora le plac, dar nu mă număr printre ei. Discuția despre problemele sectorului auto, siderurgie și toate celelalte mi se pare mult mai relevantă. Pericolul există dar cred că există și soluții. După cum ziceam în text, prețurile chinezești sunt prețuri de dumping chiar și când nu au surplus intern, ele trebuie „ajustate” prin taxe încât să ajungă la nivel de liberă concurență (și nu numai cele chinezești, în oțel celălalt mare producător, care ne-a lăsat și pe noi cu fundul în baltă, e India). Evident, eliminat sabotajul intern care ridică prețul energiei; lucrurile se pot îndrepta dacă există decizie politică. Iar politicienii de obicei iau decizii juste dacă (și numai dacă) presiunea publică e suficient de mare, pentru că le activează instinctul de conservare. E stupid de exemplu că nu s-a găsit până acum nici un politician care să zică măcar: „suspendăm taxele de carbon până se termină războiul”. De parcă (în ipoteza că pericolul climatic e real) ar mai conta 2-3 ani la scara Universului…
„…cazul Nexperia…concentrarea in mâna statului chinez a mai multor active din aceeași sferă economică…”
In completare, o tzara de schizofrenie ot Marcu si-ai lui, in timp ce se incalzea pe margine pt sefia politica a NATO, iar Ucraina era in plin razboi cu muscalia si, implicit, xina :):
„Informația are relevanță financiară și militară, deoarece tipul de echipamente achiziționat de clienții ASML determină gradul de sofisticare al cipurilor pe care aceștia le pot produce.
Decizia guvernului olandez de a EXCLUDE majoritatea vânzărilor ASML către China din RAPORTARILE PUBLICE, confirmată acum de Ministerul de Externe al Olandei pentru Reuters, datează din septembrie 2023.
Calculele făcute de jurnaliștii Reuters arată însă că China ar fi fost pe primul loc, înaintea Taiwanului, Coreei de Sud, SUA și a Marii Britanii, dacă vânzările „cu utilizare duală” ale ASML ar fi fost incluse în datele raportate.”
https://hotnews.ro/o-decizie-necunoscuta-pana-acum-luata-de-mark-rutte-inainte-sa-devina-sef-al-nato-arata-cum-s-au-ascuns-din-raportari-afacerile-cu-china-1882793
Iaca alt exemplu de ce apar tot felul de speculatii/conspiratite la adresa prea multelor palarii purtate de catre astia/astea de-i vedem pe sticla aproape zilnic.
@euNuke _ „…subiectul e prea important ca să trec cu vederea confuziile semantice”
Așa este, dar termenii „globalizare” și „globalism” sunt legați în mod determinant.
Apoi, parcă n-aș fi chiar atât de drastic împotriva globalismului, căci a căuta cu insistență socialismul chiar și acolo unde nu e poate genera dureri de cap și confuzii semantice.
Corect. Și e drept, sunt drastic împotriva globalismului stângist (și nu caut eu socialismul, ci pur și simplu socialiștii sunt cei care l-au produs, doar nu o să uităm de existența și activitatea Internaționalei, nu?).
Îmi repugnă și globalismul de dreapta, și cel modern corporatist (al expansiunii și creșterii continue) și cel mai vechi, imperialismul. Dar nu a venit vorba. Încă.
ok, dacă comunismul, imperialismul și capitalismul corporatist sunt globaliste, poate ar fi mai simplu să spunem ce nu e globalist… Mărturisesc că nu îmi dau seama, v-o spun cinstit…
Ok. Am zis că nu mai scriu pe tema globalismului, dar fac o excepție.
Ce nu este globalism? De pildă naționalismul domnului Zelenski. Dacă omul ar fi marșat pe partitura globalistă ar fi cedat suveranitatea și teritoriile ucrainene cu zâmbetul pe buze. Rusiei imperialiste. Iar Drujba sovietică și Țeava lui Schroeder ar fi funcționat bine merci in continuare, in beneficiul alianței corporatiste ruso-germane. O fi bine sau rău că uneltele Nimicului au fost distruse de ucraineni suveraniști la cap?
Incă ceva. Din fericire forțele globaliste nu sunt un monolit. Ba uneori sunt chiar antagonice. De aceea a fost posibilă fractura lui Zelenski.
Da bun, pe mine m-a preocupat aspectul economic. Ar fi multe de comentat la exemplul dat dar până la urmă am ieși prea mult din subiectul pe care mi l-am propus. Până la urmă nici o formulă „suveranistă” nu ar respinge în mod necesar comerțul liber, fiind interesată mai degrabă de aspectele politice. Cu alte cuvinte nu e o soluție la problemele actuale ale societății noastre decât dacă îi atașăm niște opțiuni clare în domeniul economic. Despre pericolul autarhiei am vorbit, am o părere; eu văd problema tocmai în lipsa condițiilor de concurență cinstită. Sigur că asta se poate rezolva doar tot la nivel politic – însă o dată conștientizată problema mi se pare că poate fi rezolvată mulțumitor de politicieni din mai multe tabere (cu condiția, evident, să fie cinstiți și competenți).
”poate ar fi mai simplu să spunem ce nu e globalist”
Suveranitatea westfalică nu e globalistă. Așa s-a construit Europa modernă, așa s-a construit Occidentul: pe bază de suveranitate westfalică.
După Războiul de 30 de ani (1618-1648) care a devastat Europa Centrală timp de o generație întreagă (și a masacrat vlahii din actuala Slovacie, btw) țările europene au înțeles că trebuie o formă de suveranitate națională, astfel încât țările puternice să nu se considere îndreptățite să schimbe regimurile din țările mai slabe.
La sfârșitul Primului Război Mondial, cu 2 milioane de soldați debarcați în Franța și gata de luptă, Statele Unite au decis că Europa trebuie organizată pe bază de state naționale, ceea ce a fost o continuare a aplicării principiului suveranității westfalice.
Principiile suveranității westfalice:
Integritatea teritorială: fiecare stat are frontiere clar definite și el (statul) este autoritatea supremă în cadrul acelor friontiere
Non-intervenționismul: Alte state nu se vor implica în problemele interne ale unui stat, fie ele politicie, religioase sau economice.
Egalitatea în materie de suveranitate: pe plan internațional, toate state sunt egale în drepturi, indifgerent de puterea sau mărimea lor.
Monopolul forței: fiecare stat este unicul deținător al dreptului legitim de a face uz de forță pe propriul teritoriu.
m au amuzat multe comentarii. globalism/globalizare. globalizarea exista dintotdeauna, un proces inevitabil si firesc, asa a ajuns cartoful din USA in Europa. dvs nu beneficiati de globalizare, de vreme ce nu va puteti vinde cipurile pe care le fabricati in Oltenia in Olanda, va omoara taxele si hirtiile, dar baltiti in globalism si va bucurati cind un nevoias (mai sarac decit dvs) va aduce chifteaua n traista glovo.
cipsurile nu cipurile :)
„aici e și problema mea cu „globalismul”: impresia mea e că e un cuvânt-valiză care înseamnă orice sau nimic.”
Domnule Badici, dumneavoastră nu aveți o problemă cu globalismul din moment ce nu vă bateți capul să-l definiți sau identificați in politicile publice actuale. Respingeți a priori posibilitatea ca deciziile vădit greșite ale politicienilor/executivilor corporatiști să fie rezultatul proastei educații pe care au primit-o in medii amprentate de ideologii globalist-socialiste.
Propaganda globalistă nu este ceva atât de ușor de depistat (intr-o mass media captivă nobilelor idealuri), așa că nu mă miră că vă feriți să intrați in miezul subiectului. Probabil simțiți că ați fost sedus de sirenele globaliste și că e periculos să vă lepădați brusc de cântecele ei. La fel simțim și noi, ceilalți nevrotici crescuți in Spălătoria de creiere comunistă. Cine vrea să-l alunge din casă pe John Jesus Lennon, de pildă? …dacă, doamne ferește, vă treziți apoi că vă invadează sufrageria Călin Satan Hrușcă cu colindele lui suveraniste? :)
Dacă vă e teamă că polemica intră pe un tărâm periculos, prea politic, nu încercați să căutați soluții (la probleme care nici nu există), că acestea nu pot veni decât din sfera politică.
O ultimă remarcă. Globalizarea este un fenomen atât de puternic încât in plin plin război hibrid cu Rusia noi, in Europa, alimentăm la benzinării deținute de o corporație rusească, iar benzina e produsă in rafinării locale deținute de corporații din sfera de influență a sovieticilor. Oricât de mare ar fi aversiunea față de ruși a politicienilor aflați astăzi la guvernare in statele UE iată că nu reușim să rupem legăturile cu agresorul.
Domnule, mie nu îmi e frică de nimic. V-am spus că nu pot eticheta ceva ca „globalist” sau nu pentru că acest cuvânt nu înseamnă nimic. Haide să vedem care sunt acele decizii de care vorbiți și să le analizăm pe alea. În rest, ați putea să vă abțineți de la remarci personale dacă e să purtăm un dialog. Dacă nu vă place atitudinea mea, dacă părerile mele vi se par inacceptabile, de ce să mai consumăm hârtia (virtuală?) Dialogul se poartă între doi oameni care se respectă între ei, dacă nu e respect nu avem de ce să purtăm un dialog. Da, evident că am trecut cu toții prin „spălătoria de creiere comunistă”, dar de fapt Hrușcă mi-a plăcut la vremea lui, doar că orice exces este nociv :) Bun, și acum: nu am respins posibilitatea ca deciziile să fie rezultatul „proastei educații” (sau a unor idei greșite). Doar că de la câteva idei la ideologie e un pas mare. În ceea ce privește benzinăriile rusești mă tem că e mai degrabă problemă cu afinitățile lui Ion Iliescu și Năstase, ei au adus și Lukoil și Omv și au alungat Shell… (stăteam în Pantelimon și alimentam la Shell într-o epocă) . Chestia asta are treabă cu globalismul doar dacă
considerăm, cum ziceam mai devreme, că și comunismul e o formă de globalism. Da, se poate, dar ăsta e pericolul când folosești definiții vagi: explici orice…
Oricât am încerca sa eludam subiectul, intrarea OMW in România, si încă pe o poziție dominanta, a fost un fel de tribut la acceptarea României in sfera occidentală.
In 2004 OMW era o companie mai mica si mai slaba decât Petrom. A fost ajutata de grupul Halliburton (anterior condus de fostul vice președinte USA, Dick Cheney) si de câțiva mafioți locali, Adrian Năstase, Ovidiu Tender si Frank Timiș.
Ulterior, marele împărțitor de dreptate, Traian Băsescu, a îngropat întreaga afacere, deși putea sa meargă la rădăcina problemei. Era insa un subiect beyond his pay grade.
Câteva guverne din ultimii 20 de ani au avut oportunitatea sa revizuiască acest contract si nici unul n-a îndrăznit, chiar si in ultimii doi ani, in condițiile in care Austria ducea clar era o politică antiromâneasca.
eu personal nu aș băga mâna în foc. E adevărat că regimul Năstase a practicat cu multă hotărîre sistemul oriental al peșcheșului în politica externă însă problema e următoarea: Petrom era pe pierdere, cum îi stă bine oricărei companii de stat. Năstase putea să o privatizeze cu oricare din companiile occidentale pe piață. De ce a ales cel mai rusofil stat din Europa occidentală și în ce măsură sprijinul Austriei era mai important decât al, să zicem Angliei sau Franței? Nu știu. Mie mi se pare că și mitul ăsta (ca și cel cu Bechtel) a fost aruncat pe piață printre altele ca să nu punem prea multe întrebări care ar duce la afacerile personale ale domniei sale (inclusiv cu lobby-ști din afară, da, clar ). Cum mai mult decât ce scrie prin presă nu pot să aflu, eu personal rămân la ipoteza asta… Pentru că altfel știți cum e, la infracțiunea de mită sunt două părți, implicit nu îi acuzăm doar pe ai noștri…
A fost o licitatie publica. Au depus oferte 3 companii: MOL a dorit sa cumpere doar benzinariile Petrom. Occidental (SUA) a dorit sa cumpere doar productia de petrol si gaze. OMV a fost singurul care a dorit sa cumpere ce se oferea, si anume actiunile Petrom (productie / rafinare / retail). Privatizarea s-a pregatit indelung, s-a facut marketing intens. Statul a angajat mari si costisitoare banci de investitii si firme de avocatura pentru privatizarea asta. Pare ca nu a existat un doritor, altul decat OMV.
Shell iesise deja din tara…
Si btw: fara privatizarea Petrom nu aveam cum sa intram in UE, deci nu exista optiunea sa se renunte la privatizare si / sau sa fie reluat procesul peste 5-10 ani.
da, bun, nu a existat nici un doritor pentru că deja condițiile din țară arătau într-un fel, de asta a plecat și Shell probabil. Însă nu mai contează, privatizarea în sine a fost un succes, au trecut de pe pierdere pe profit, s-au extins, nu am ce comenta, în epoca aia oricum nu îmi imaginam că Rusia se va întoarce în acest fel. Oricum ar visa unii sau alții, managementul de stat e o catastrofă, bine că s-a privatizat. Sunt convins că în alte condiții politice ar fi fost și alți doritori. Acum nici măcar nu mai contează, cum ziceam și mai devreme, trebuie să plecăm de la situația de fapt.
„V-am spus că nu pot eticheta ceva ca „globalist” sau nu pentru că acest cuvânt nu înseamnă nimic.”
Nu înseamnă nimic pentru dumneavoastră. Pentru alții înseamnă.
„Dacă nu vă place atitudinea mea, dacă părerile mele vi se par inacceptabile,”
Dacă ar fi fost așa nu aș fi scris nimic aici. Părerile, dacă le critic in scris, înseamnă că le respect suficient de mult încât să-mi rup din timp pentru polemica stârnită de ele.
Despre globalism nu am de gând să mai scriu nimic in plus față de: „este un subiect prea vast ca să-l dezvolt aici.”
ok, și atunci ca să putem discuta avem nevoie de niște termeni echivalenți în care să ne formulăm ideile (asta e, sunt inginer :) ). Cred că în continuare nu înțelegeți ce vreau să spun: probabil că pentru dvs globalismul înseamnă ceva mai puțin vag decât pentru mine. Mie îmi e greu să spun despre ceva dacă e „globalist” sau nu. Pot să văd dacă o idee e liberală, conservatoare, socialistă sau comunistă. Globalistă…. habar n-am. Poate că dacă ne-am limita la niște situații concrete ar fi altceva…
am recitit textul și supărarea dumneavoastră pare să aibă ca sursă faptul că eu nu consider că există un „plan globalist” care marchează istoria recentă (din 1970? din 1918? de la pașopt?) ca un „fir roșu călăuzitor” cum zicea lozinca. Ei bine, nu, nu consider. Că unii din lideri au avut asemenea idei- fără îndoială. Dealtfel e mai puțin important cum am ajuns aici, că nu prea putem schimba trecutul (sigur că e important ca să nu repetăm greșelile) , e mai important cum ieșim din această fundătură. Eu mi-am exprimat punctul de vedere, acela că tot prin concurență liberă și cinstită putem ieși de aici. Într-un anume fel acum concurența nu mai e liberă și nici cinstită. Celelalte variante sunt mai proaste, după părerea mea. Aștept cu interes contraargumentele.
@euNuke _ „Oricât de mare ar fi aversiunea față de ruși a politicienilor aflați astăzi la guvernare in statele UE…”
Este un context în care ne-ar ajuta mult pe noi, în Europa, solidaritatea aliaților de peste Ocean.
…Mai ales din partea celor republicani care, istoric vorbind, au avut de-a lungul timpului o poziție intransigentă față de comunismul venit dinspre Rusia.
”ne-ar ajuta mult pe noi, în Europa, solidaritatea aliaților de peste Ocean.”
Între timp, în lumea reală, propagandă anti-americană non-stop în presa românească:
”Marina SUA a pierdut trei avioane de luptă în confruntările cu rebelii houthi.”
https://adevarul.ro/stiri-externe/sua/cum-se-explica-incidentele-in-care-marina-sua-a-2492263.html
Rebelii houthi n-au avut nimic de-a face cu pierderea celor 3 avioane, dar românul de rând care nu citește decât titlurile trebuie îndoctrinat non-stop cu anti-americanism. Atunci rămâne să vă aliați cu Palestina și cu Ucraina, nicio problemă. Pe YT sunt deja documentare cu ”doctoru’ Calafat” care evacuează pacienți palestinieni din fâșia Gaza cu avioane militare românești de transport și nu se spune nicăieri că acele avioane sunt de fabricație americană, iar ele operează misiunile umanitare de pe aeroporturi din Israel. Mai rămâne să mai declarați încă o dată război Statelor Unite, la fel ca în decembrie 1941. Poate vă alegeți iar cu 14 ani de ocupație rusească, în urma noii alianțe cu Germania 😀
România a dovedit în repetate rânduri că e un aliat pe care nu se poate conta, iar acum vă considerați aliați cu Germania și cu Ucraina, nu cu Statele Unite. Guess what? Americanii nu sunt ruși, trupele americane nu rămân niciodată acolo unde prezența lor nu este dorită.
https://www.nbcnews.com/politics/national-security/navy-findings-truman-carrier-incidents-super-hornet-middle-east-rcna247431
@Harald _ „România a dovedit în repetate rânduri că e un aliat pe care nu se poate conta…”
O singură dată a fost activat art. 5 al Tratatului NATO, la cererea SUA…
Iar militarii din România și-au dat viețile, adică au murit pe front, pentru apărarea intereselor SUA.
Orice contrazicere a acestui adevăr este un act de dispreț față de eroii români care au murit pe câmpul de luptă.
Noi perspective anti-americane (se putea altfel? 😀 ) de la Cluuj:
„Nu avem niciun fel de garanție oferită în mod formal de Statele Unite ale Americii.”
S-a desființat Tratatul Atlanticului de Nord? S-au retras Statele Unite din Tratat?
Nu, dar un profesor de politologie (se putea altfel? 😀 ) ține neapărat să-i învețe pe români cum să gândească:
„Nu mai avem altă șansă decât aceea de a consolida apărarea comună europeană”
https://adevarul.ro/stiri-externe/aparare-pe-bani-grei-strategia-sua-cere-europei-2492424.html
În realitate, România nu are nevoie să reinventeze apa caldă, e suficient să urmeze exemplul Poloniei: relația bilaterală cu Statele Unite e cea care contează. Dacă NATO va fi confiscat definitiv de progresiști (pentru moment așa pare) atunci România trebuie să se poziționeze clar de partea Statelor Unite.
Cum de înțelege asta Polonia, iar România nu?
@Harald _ „S-au retras Statele Unite din Tratat?”
Aproape…
https://www.g4media.ro/breaking-pentagonul-a-transmis-europei-ca-trebuie-sa-preia-pana-in-2027-majoritatea-capabilitatilor-de-aparare-nato-in-caz-contrar-sua-nu-vor-mai-participa-la-unele-mecanisme-de-coordonare-a-aparari.html
În orice caz, SUA privesc Europa mai degrabă ca pe un inamic decât ca pe un aliat.
https://www.g4media.ro/ce-inseamna-doctrina-trump-reflectii-despre-o-tema-fierbinte-op-ed-de-vladimir-tismaneanu.html
Să nu uităm de la ce a pornit firul ăsta al discuției:
””ne-ar ajuta mult pe noi, în Europa, solidaritatea aliaților de peste Ocean.””
Deci Statele Unite nu se ridică la înălțimea așteptărilor europene? Cine a stabilit asemenea standarde?
”În orice caz, SUA privesc Europa mai degrabă ca pe un inamic decât ca pe un aliat.”
Ăsta e genul de profeție care se împlinește singură: dacă o să scrieți destule mizerii la adresa lui Trump și a Statelor Unite, ca să demonstrați că nu se ridică la nivelul așteptărilor dvs, nici Trump și nici Statele Unite nu vor continua să tolereze duplicitatea și ipocrizia României și a Europei. Însă nu, nu ”în orice caz”. Doar în cazul în care vă comportați în continuare la fel ca până acum.
Dacă partidele românești auto-declarate ”pro-europene” au simultan miniștri în guvern și activiști pe forumuri care scriu mizerii la adresa lui Trump și a Statelor Unite, răspunderea devine a guvernului României. Iar dacă vă imaginați că Statele Unite vor tolera în continuare cenzura și amenzile discreționare practicate de UE la adresa companiilor americane, vă imaginați greșit.
Uniunea Europeană are manifestări totalitariste din ce în ce mai evidente, un articol alăturat chiar revendică ”federalizarea” urgentă, ignorând comportamentul deja abuziv al Bruxelles-ul în relația cu statele membre. O asemenea Europă nu va fi tratată ca un aliat de Statele Unite și exact asta merită. Iar victimizarea preventivă n-o să vă ajute în niciun fel: Statele Unite nu sunt conduse de femei, trenul ăsta a plecat deja din gară 😀
Globalismul fericit este un termen francez, unde se spune la mondialisation heureuse. Termenul a fost introdus în limbajul politic printr-o carte scrisa prin 1997 de un investitor smecher din Franța cand europenii visau la ciorapi și chiloți ieftini făcuți în China, India și Bangladesh. Nu li s-a spus ca asta va distruge nu doar industria textila ci întreaga industrie.
Exista Raportul lui Mario Draghi privind (ne)competitivitatea europeană vine după Raportul Letta, privind problemele Pieței Unice, ca roman as fi mai optimist !
Mihai Badici 05/12/2025 La 22:17
Ar trebui sa va/ne preocupe SI aspectul FINANCIAR
– FINANTELE – bancile centrale(chipurile independente in vest/occident/democratii), PROPRIETARII majoritari ai procesatorilor de plati fiat/digital, ai burselor si ai „campionilor economici” strategici (cam cum e gatul de sticla ASML de-l dadui exemplu mai sus)
– CAPITALUL – corporatist si/sau „campion economic” ‘au ba, PROPRIETARII majoritari ai „campionilor economici” strategici (cam cum e gatul de sticla ASML de-l dadui exemplu mai sus) si (re)fluxurile de capital/investitii (in)directe cu nationalitate pe hartie SI convingeri politice lipsa ‘au ba:).
Fara aspectul financiar/finante, ala economic se reduce la barter/troc, iar noi NU putem intelege unde zace puterea/influenta financiar-economica, ca tot a ajuns discutia la „globalism d-ala rau vs. (daca o fi?!) d-ala bun/tolerabil”.
Restul comentariului la care raspund are ca leit-motiv ruptura/NEarmonizarea dintre (i)politic si (ii)financiar-economic, INTERMINABILA si in vecii-vecilor generatoare de disonanta cognitiva.
Sciziunea asta trebuie redusa la minim, altfel (A)increderea in si (B)credibilitatea alora de pe sticla zilnica/interfata politica vor scadea si mai mult in vest/Occident. E in picaj oricum, iar in Ro e in moarte clinica deja.
Armonizarea politic-financiar-economic inseamna ca exemplele Nexperia, ASML, Horse(motoare masini), Northvolt etc. trebuie sa dispara, sa nu se mai intample, INCLUSIV si in primul rand din/in tarile G7.
Altfel spus, capitalul si prezenta BRICS+ ejectate complet din domenii strategice, iar transferul de produse si servicii sensibile/uz dual catre BRICS+ trebuie intrerupt.
Globalismu’ ala „bun”, in armonizarea asta, inseamna AUTARHIA UE/SEE/AELS/NATO+Japonia+Coreea de Sud+Australia si Noua Zeelanda, ca tot se dau toate astea democratii si state de drept.
Ca exemplu de „globalism d-ala bun”: „Sapporo five”-initiativa legata de combustibilul nuclear, care nu stiu daca a produs ceva efecte palpabile.
Am vizionat documentarul de mai jos, aseara, si nu am putut sa nu ma gandesc la globalism, in speta globalismul RAULUI. Globalismul de HOARDA. Tot respectul Dom. euNuke.
https://www.youtube.com/watch?v=tpQWxIvReKI