miercuri, ianuarie 20, 2021

Good bye Britain, but we stay together!

„There’s now the strong possibility we will have a solution that’s much more like an Australian relationship with the EU than a Canadian relationship with the EU. (…) Looking at where we are, I do think it’s vital that everybody now gets ready for that Australian option.” 1

Boris Johnson, declarații după întrevederea cu Ursula von der Leyen de miercuri, 9 decembrie

Miercuri, 9 decembrie ac., Boris Johnson, cu irepetabila sa freză blondă și rebelă intră la Berlaymont zâmbind presei și transmițând un mesaj de încredere: punem totul pe masă, explorăm toate variantele pentru a avea un acord, am vrea să avem un acord cu Uniunea, dacă este fair pentru toată lumea.

Cu o seară înainte, lordul David Frost, negociatorul șef al Marii Britanii, se ridica de la masa negocierilor zâmbindu-i lui Michel Barnier, omologul său european, grăbindu-se apoi să-i prezinte un Memo premierului, în Downing Street no.10, privind stadiul negocierilor pe dosarele sensibile. Același lucru îl făcea și negociatorul francez pentru șeful COM, Ursula von der Leyen.

Seara de miercuri s-a încheiat cu un minunat „acord”, după o „discuție vioaie„, subliniată ca atare de ambele părți: „Am înțeles fiecare poziția celuilalt. Pozițiile rămân la mare distanță una de cealaltă.” Și ca să nu lase opinia publică la fel de nelămurită ca și înainte cu trei ceasuri, Ursula von der Leyen a adăugat: „Am stabilit ca echipele noastre să se reunească imediat pentru a încerca să rezolve aceste probleme esențiale. Vom ajunge la o decizie până la sfârșitul acestei săptămâni.”

În cursul zilei de joi, 10 decembrie ac., premierul britanic a răspuns invitației mass media de a vorbi despre șansa unui Brexit cu acord și și-a dat toată silința să explice concetățenilor săi, dar și europenilor că cel mai probabil ziua de 1 ianuarie 2021 ne va găsi pe toți în fața unui Brexit fără acord pentru că, deși Uniunea își dorește să forțeze Londra să rămână legată de UE27 ca un „frate geamăn„, guvernul său „va avea grijă ca acest lucru să nu se întâmple„.

Foarte plastic, Boris Johnson a explicat concetățenilor săi, prin intermediul televiziunilor britanice, că ar fi cel mai bine ca toți supușii reginei să facă bine să se pregătească pentru o separare fără un acord negociat cu Uniunea, urmând ca relațiile dintre Marea Britanie și UE să fie similare celor pe care Australia (și nu Canada) le are în acest moment cu Uniunea.

Optimismul lui Boris Johnson, care vede o oportunitate pentru Marea Britanie să prospere chiar și în cazul în care, brusc, relațiile comerciale cu UE 27, principalul său partener, vor fi modelate după regulile Organizației Mondiale a Comerțului (cu tarifele bilaterale aferente), nu este împărtășit de toată lumea, chiar dacă partidul său îl susține; de altfel Malcolm Turnbull, fostul premier (liberal) al Australiei, rugat să comenteze perspectiva no deal și modelul australian, a ținut să precizeze că britanicii ar trebui să fie precauți, pentru că Australia nu este mulțumită de stadiul și formatul relațiilor sale comerciale cu UE.

Totuși, pentru Boris Johnson și partidul său, dar și pentru adepții emancipării Marii Britanii față de Uniune în general, un Brexit fără acord merită orice sacrificiu, pentru că acesta va fi pe termen scurt (poate va însemna un an 2021 mai dificil) și în cele din urmă va merita, pentru că va fi compensat cu asupra de măsură de acordurile comerciale încheiate cu alte state ale lumii, de această dată fără mijlocirea Bruxellesului.

Într-un fel, ca să înțelegem corect motivațiile lui Boris Johnson (în sfârșit eliberat de „sfaturile” lui Dominiq Cummings), ar trebui să ni-l imaginăm privindu-se în oglindă și văzând acolo un nou Churchill care le cere britanicilor să lupte pe plaje, pe aerodromuri, pe câmpii și pe străzi, dar să nu se predea niciodată. Și nu este nimic exagerat aici, atât timp cât Marina Regală Britanică tocmai a anunțat că este pregătită să apere zonele de pescuit din apele teritoriale britanice 2 începând cu 1 ianuarie.

Că traversăm unul din ciclicele episoade de love and hate dintre Regatul Marii Britanii și Continent, nu se mai îndoiește nimeni, cu toate acestea aplecarea spre dramatic a Cabinetului conservator al lui Boris Johnson, cu accentele sale de eliberare de sub insidioasa dominație a Bruxellesului sunt puțin cam hilare.

Nu-i vorbă, că și capitalele continentale au alimentat dramatismul situației cu declarații la fel de belicoase, în special Parisul; Clément Beaune, ministrul francez pentru afaceri europene, a ținut să atragă atenția Comisiei că privește îndeaproape negocierile și că exclude un acord de dragul acordului, neezitând un veto dacă Acordul nu se ridică la nivelul intereselor UE 27.

Și ministrul afacerilor europene al Germaniei, Michael Roth, a punctat că Uniunea așteaptă să vadă din partea Marii Britanii că există voință pentru a încheia un acord corect cu UE 27, pentru că: „… viitorul relațiilor noastre se bazează pe încredere reciprocă. Și exact încrederea reciprocă este în joc în negocierile care se poartă în acest moment.”

Impresia la acest moment este aceea că liderii și negociatorii Marii Britanii și ai Uniunii Europene, fixați cum sunt în temele de negociere înscrise în mandatele pe care le poartă în buzunarul de la piept, nu au suficient curaj (pentru că nu au nici statura politică necesară, vremurile unor personaje ca Churchill, Thatcher sau Kohl sunt de mult apuse) să își asume decizii care să permită cu adevărat încheierea unui acord corect și în beneficiu mutual, așa că se comportă ca niște jucători de poker, așteptând ca celălalt să clipească.

Doar că principala grijă a Londrei și Bruxellesului este ca nimeni să nu clipească la masa de negociere. Indiferent ce costuri vor urma pentru fiecare parte, pentru cetățenii europeni și britanici care și-au legat soarta de cele două țărmuri ale Canalului, înalții funcționari și cei ce se numesc politicieni de ambele părți preferă să pară eroic-intransigenți și nu să fie (cumva) cu adevărat eroici riscând politic o decizie în beneficiul celor mulți. Nimic nou sub soare.

Pe mine situația aceasta, despre care vorbim deja de ceva ani, mă face să-mi aduc aminte de clasicele legi ale prostiei omenești, enunțate în urmă cu 47 de ani de Carlo Cipolla și publicate pentru prima dată în anul 1988; mai precis de legea a treia:

Un prost este persoana care îi produce o pierdere unei alte persoane sau unui grup de persoane în timp ce el personal nu are nimic de câștigat, ba chiar ar putea să aibă de pierdut la rândul său.

Impasul negocierilor dintre UE și Marea Britanie descrie, după părerea mea, ipostaza perfectă a stupidității în politica internațională a relațiilor dintre doi subiecți de drept internațional, odinioară parteneri. Pentru că Londra, prin guvernul său Conservator – YES, vede Brexit efectiv ca pe-o oportunitate de a da timpul înapoi cu (ce coincidență, apropo de teoria lui Cipolla) 47 de ani, în timp ce Bruxellesul insistă că Marea Britanie nu poate avea acces la piața unică decât dacă acceptă aproape în totalitate aceleași condiții pe care le-a îndeplinit ca țară membră (costul politic al accesului vs. impunerea de taxe de acces).

Sunt de acord cu Boris Johnson că atunci când se vorbește de negocierile cu Bruxellesul este bine să ai răbdare până în ultimul ceas, ultimul minut și ultima secundă, dar la cum arată astăzi lucrurile, șansele unui No Deal sunt de peste 50%, eu spun generic 51 ÷ 59%, ale unui Fair Deal zic eu că ar putea fi de 31 ÷ 39% și cred eu de numai 10% în cazul unei prelungiri a provizoratului în conformitate cu Acordul de retragere a Regatului Marii Britanii și Irlandei de Nord din UE, pentru capitolele unde negocierile ar trebui să expire la finele anului, dar s-ar putea ajunge printr-o înțelegere la continuarea acestora încă 6 sau 12 luni.

Boris Johnson, dacă este să-l categorisesc după teoriile lui Cipolla, este stupidul 3 care se imaginează a fi un bandit3, în timp ce Comisia are atitudinea neajutoratului 5 care se crede inteligent 6. Cu alte cuvinte, ambele părți se manifestă fără speranță, ceea ce va produce inevitabil costuri în dauna unor largi categorii de populație și a multor afaceri mici și medii cărora le va fi greu să procedeze asemeni concernelor globale, care au resurse să se relocheze și să limiteze pierderile.

De ce insist pe imensa stupiditate a modului în care se poată dialogul UE – Marea Britanie? Pentru că realitatea zilelor noastre este aceea că după WW2 și, mai ales după cei 47 de ani de integrare europeană, destinul insular și continental este unul comun, iar Brexit nu face altceva decât să încerce să înfrângă această realitate așa cum prostul se supără pe sat sau încearcă să-i dea foc propriei case.

Brexit a contribuit deja la frânarea puternică a poziției UE în formatul 28 în lumea globalizată, atât ca putere economică cât și ca forță politică și militară, ori o UE 27 în război juridic și comercial cu Regatul Marii Britanii și Irlandei de Nord va putea fi asemănat unei stânjenitoare catastrofe politice pentru ambele părți, dar și pentru Occident în sine, cu cel puțin două mari consecințe ce vor deveni manifeste pe parcursul anului 2021:

(i) șubrezirea locului UE pe scena politică internațională și în comerțul mondial, concomitent cu o aterizare forțată pentru iluziile britanice privind profitul acordurilor bilaterale;

(ii) creșterea nemulțumirii populației, radicalizarea unor categorii sociale și un eșec electoral pentru forțele politice liberale, care: (i) vor pune sub semnul întrebării continuarea integrării Uniunii și (ii) vor pune sub presiune coeziunea Regatului Marii Britanii, redând suflul proiectelor separatiste.

Britanicilor le este scris să fie împreună cu europenii și invers. Din 2016 ni se tot spune altceva. Carlo Cipolla crede că este oarecum normal să intervină în societate, în lume, astfel de circumstanțe: o lume eminamente a oamenilor inteligenți ar fi fost deja mult mai avansată pe scara dezvoltării, dar rata mare de stupiditate (întotdeauna mai mare decât ne așteptăm) „ajută” la menținerea unui status quo, la progresul lent și ezitant, cu pași mici și multe suferințe.

Prostia nu schimbă realitatea obiectivă, doar o obnubilează. Dacă în locul lui Boris ar fi acum Winston, iar în locul Ursulei și al lui Michel ar fi unii dintre părinții fondatori ai Comunității Europene, Jean, Robert sau Konrad, lucrurile ar sta cu totul altfel. Cum nu avem acest noroc, nu ne rămâne decât speranța. Ori speranța, după cum ne-a învățat Tucidide, este un prost sfătuitor.

Note________

1/ Posibilitatea pe care o avem acum la-ndemână pare să fie o soluție de stabilire a unor relații cu UE mai degrabă după modelul australian, decât după cel canadian. (…) Așadar, din poziția în care ne aflăm, cred că este vital ca toată lumea să fie pregătită pentru opțiunea australiană.

2/ https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/brexit-londra-gata-sa-si-apere-militar-zonele-de-pescuit-in-caz-de-esec-al-acordului-cu-ue-1416535

3/ Vezi enunțul de mai sus al legii a treia

4/ Banditul, spune Cipolla, este categoria celui care îi produce unui semen o pierdere, pierdere care se regăsește ca un câștig pentru el

5/ Neajutoratul este cel care pierde cauzându-i celuilalt un câștig deși nu are această intenție

6/Inteligentul reușește să aibă un câștig în relația cu o altă persoană, dar și persoana respectivă câștigă la rândul său: win – win situation

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Nu stiu mare lucru despre Johnson dar am urmarit-o pe Ursula in cariera ei. A urcat continuu pe baza dictonului din greseala in greseala la victoria finala.
    Toata carierea ei a fost o colectie de prostii impletite cu ilegalitati. Si acum inca mai e acuzata ca in functia de min al apararii a aruncat peste 300 de milioane la diferite firme de consultanta cu care era in relatii de „prietenie”. La EU nici nu a intrat bine si a facut-o deja de oaie. Din nou a aruncat banii pe contracte de consultanta, absolut ilegal, a inventat o functie mai bine platita decit Merkel pt un „prieten” care nu avea nici o calificare potrivita.
    Dar astea sunt maruntisuri, „viziunea” ei e la nivelul unei gospodine, aude si ea ce se mai vorbeste pe scara blocului si actioneaza vociferind. Nu se va lasa pina nu va distruge EU.

    • @neamru tiganu
      Si acum inca mai e acuzata ca in functia de min al apararii a aruncat peste 300 de milioane la diferite firme de consultanta cu care era in relatii de „prietenie”.

      Chiar daca „asa zisul” scandal s-a clarificat (in facturile alea erau incluse si consultanta, si servicii IT, cyber-security, softuri, etc, pentru Bundeswehr) unii demagogii din randul adeptilor Die Linke si AfD continua cu improscaturile. Asa este in democratie (demagogii au dreptul la improcat) au apus insa timpurile in care vanzatorii de senzatii tari (Bild Zeitung &Co) schimba liderii dupa dorinta muschiuletului lor.

      P.S. Spinul din ochii matale (European „Grean Deal”) nu este inventia Ursulei v.d. Leyen, sosea oricine ar fi fost nominalizat la sefia CE, chiar si Horst Seehofer (vezi CSU si Klimaschutz;) Evident, cu sclipitorii de la AfD nu ar fi fost nimeni de acord, nici macar marii beneficiari-net ai fondurilor UE (guvernantii eurosceptici din Polonia, Ungaria sau Cehia;)

  2. Marea Britanie trebuie analizata cauzal. A cerut ca UE sa se reformeze din interior. In fapt trebuie sa recunoastem ca multi bani se cheltuie fara rost si multe din programele de finantare nu au avut rezultate pozitive, bani dati aiurea. Birocratie este prea multa si functionari prea multi. In tmp, Marea Britanie isi va consolida economia si relatiile comerciale iar UE o va lasa mai moale cu pretentiile. Pandemia va lasa urme adanci in starea economiei si deficite.

    • @Aristotel
      Reformarea din interior ceruta de UK/Camerron era exact ceea ce UK mai incercase o data (anii ’50-’60) cu EFTA/AELS, A esuat! Prima care a parasit avortonul a fost cea care l-a conceput denaturat, asa cum fusese prevazut de Jean Monet&co.
      Piata comuna si fiecare cu „a mă-sii”nu merg impreuna. De ce?!? Pai fiecare va cauta avantajul rapid si pur legal-administrativ-fiscal fata de ceilalti. Va inventa standarde, traditii de productie, specificitati culturale, etc ptr.a ingradi accesul celorlalti la propria piata.
      Dar „Cum, ce si mai ales de ce?!?” s-a intamplat cu EFTA reprezinta o lunga discutie ce nu-si are rostul acum. Dar daca vreti sa verificati ceea ce spun (m-as bucura) e material gârlă pe wikipedia, etc.
      De adaugat ca nu sunt de acord cu dl.Felea in invocarea lui Winston Ch.pe lista celor care ar schimba paradigma actualei situatii. Winston Ch.a fost, doar declarativ, un fervent promotor al ideii de UE (CECA,CEE,CE). Dar….cu UK out in rol de Jolly Joker: pe scenariulde avantaje fara obligatii. Exact asta incearca Boris nowadays. Si ar mai fi de spus ca atunci cand proiectul a inceput sa prinda contur Winston a fost un opozant f.vocal.

      Functionarii UE depasesc cu putin nr.angajatilor la Primaria Bucuresti. Vi se par multi cei care trebuie sa gestioneze problemele legal-administrative ale unui continent atat de divers?!?

      Birocratia invocata de dvs.exista. Fara discutie ca exista. Dar cum procedam acolo unde legiuitorul (Parlamentul&Consiliul UE-adica statele membre) impun o supraveghere si o analizare amanuntite a implementarii cat mai uniforme si constante a regulilor comune?!? Cine sa faca asta?!? ONG-urile?!? Cetatenii particulari pe care nici macar nu-i intereseaza chestiunile de dincolo de granita judetului?!?

      Programele de finantare al guvr.UK credeti ca au un grad de reusita pe masura pretentiilor de la altii?!? Sincer vorbind…..
      Daca intram putin in profunzimea chestiunii cu finantarea (adica intrebam despre ce fel de finantare e vorba) o sa vedem ca UK era/este deranjata de finantarile/subventiile ptr.agricultura. Culmea ironiei e ca agricultorii britanici, care au votat masiv Brexit, sunt mai bine aparati de FR, NL, ES, IT, etc decat de propriul guvern.
      UK (guvernele UK nu populatia care chiar nu stie nimic despre UE) ar dori ca UK sa nu contribuie la subventiile ptr.agricultura dar sa beneficieze sau ca agricultura si produsele agricole a.k.a.mancarea/siguranta alimentara sa depinda exclusiv de jocul pietei mondiale in domeniu. Chiar existenta rezervelor de urgenta era contestata ca fiind o cheltuiala excesiva si nenecesara. Coronavirus a demonstarat „validitatea” unor astfel de pretentii justificate cu studii, teorii economice la moda, etc.

      UK nu mai vrea sa fie parte a UE. OK!! Are tot dreptul. Dar nu poate avea aceleasi beneficii ca si cum ar fi membru. Accesul LIBER la piata comuna este un PRIVILEGIU rezervat membrilor si celor care au acorduri in acest sens. Dar nicunul nu se poate constitui intr-un hub ptr.produse si servicii de aiurea care se concureze incorect pe o piata unde companiile locale sunt supuse unor constrangeri importante.

  3. Asa e, Europa si Marea Britanie sunt destinate sa fie impreuna, ca doar fac parte din acelasi continent, insa aici UE nu poate clipi, cum spuneti dvs. Personal, sunt pentru ”no deal”, pentru ca nu poti oferi acum conditii bune catre UK de vreme ce a vrut sa paraseasca UE. Adica sa beneficieze in continuare de piata comuna si sa isi revina economic, respectiv sa dea un imbold si altora sa plece? Imi pare rau, dar nu asa trebuie sa stea lucrurile. Daca UK se va arata un model de succes in anii ce vin atunci va da apa la moara si altora! Prefer sa rabde putin, pentru ca au vazut ce inseamna sa stea la masa comuna 40 de ani, sa profite economic si nu numai, dar totusi au ales sa plece. Pare egoist, dar asta e viata, UE nu poate risca! Pe de alta parte, nu imi fac iluzii cu birocratii de la Brussels, sunt in stare sa ingroape ei singuri UE, din pacate.

  4. @Cristian Felea

    „Brexit nu face altceva decât să încerce să înfrângă această realitate așa cum prostul se supără pe sat sau încearcă să-i dea foc propriei case”

    Cu tot respectul, cred ca ignorati anumite lucruri foarte importante. Precum faptul ca englezii pro-Brexit nu au (mai) dorit sa aiba un destin economic comun cu unii care care „evolueaza” spre situatia in care un organism politic sa impuna, de exemplu, ce putere maxima sa aiba aspiratoarele de praf!!! Nici nu mai spun de anumite probleme teribile create de imigratie, care probleme se pare ca, in ochii celor trebuie sa suporte respectivele consecinte, sunt mai mari decit beneficiile.

    Romania a beneficiat si continua sa beneficieze enorm de asocierea la UE. Din pacate insa, UE nu este ceva perfect. Tarile cu traditie democratica foarte solida, precum Regatul Unit, au alta perspectiva.

    Mentionez ca pozitia mea legata de Brexit este neutra. Consider ca ambele tabere au avut si au argumente rezonabile si cred ca intr-un final nu prea indepartat Marea Britanie si UE vor ajunge la toate acordurile de care vor avea nevoie.

    • D-na/D-ra, aveti cumva impresia ca in UK sau in orice alta tara civilizata e altcineva decat un „organism politic sa impuna, de exemplu, ce putere maxima sa aiba aspiratoarele de praf”?!? Functionarii care analizeaza problema, specialistii probabil ca nu au coloratura politica DAR DECIZIA e eminamente politica. In cazul de speta, ptr.ca a mai fost invocat pe contributors de comentatorul „Neamtu-tiganu”, pot sa va spun ca decizia privind aspiratoarele s-a dat cu contributia directa a votului tuturor reprezentantilor Statelor membre UE. Deci…..si UK.
      Dar dreptul la ignoranta e garantat de constitutie. La fel si exprimarea libera a acesteia.

      Avem exemple numeroase de organisme administrativ-politice care iau masuri „tehnice” din ratiuni politice/ce tin de politici privind mediul, securitatea datelor, interese de business din perspectiva X administratii/guvern. Argumentul dvs.este inselator. Nu spun ca voit…..
      Ptr.edificare puteti vedea saga Huawei si mai ales cea, de lunga durata, a Net-neutrality in viziunea f.schimbatoare a FCC.

      Sa stiti ca tari cu traditie democratica f.solida sunt prezente masiv si in UE. Si au o alta persepctiva decat UK: NL, BE, FR, SWE, DK, etc. Traditiile democratice solide nu sunt monopolul UK.
      Ca sa nu mai vorbim despre tari nemembre ale UE care, de facto, sunt membre f.loiale desi nu au drept de vot in PE&Cons.UE: Elvetia si Norvegia. De la politica de pescuit la cea privind standardele, agricultura, Schengen, migratia/stabilirea interna a cetatenilor UE, burse Erasmus, Cardul european de sanatate, transfer drepturi sociale, etc, etc.
      Nu ambele tabere au avut argumente rezonabile. No way!! UK a avut argumente doar de PR. Au speculat (la politicieni ma refer) ignoranta crasa despre ce inseamna UE, sentimentul patriotic onorabil dar prost directionat (in speta), referinta sugerata si falacioasă la un trecut de grandoare, etc.

      • Multumesc de comentarii. Dv. vedeti prin prisma unor fapte istorice din trecut. Eu vad prin cele economice si de viitor. Prin urmare, economia si comertul mondial nu incep si se sfarsesc cu UE. Si in aceasta UE exista un ghem de interese franco- german. Investitii masive au facut in multe tari asiatice, inclusiv China si s-au dedulcit la gazul din Rusia cu toate sanctiunile scrise, de care nici nu ii pasa prea mult. Polonia si Ungaria daca mai pot accesa fonduri europene vor face noi si mici compromisuri, cand aceste fonduri vor scadea ori elimina vor spune la revedere. Din punctul meu de vedere UE trebuia construita pe alte coordonate si cu alte actiuni, dar nu este spatiu sa dezvolt aici. Am citit mai toate strategiile generale si sectoriale sle UE si au si multe lucruri nerealiste, utopice.

        • @Aristotel
          Aveți dreptate „economia si comertul mondial nu incep si se sfarsesc cu UE”. Dar o mare parte din acestea trec pe-acolo, sunt generate acolo si profita acolo/aici. De ce vrea UK acces, LIBER/Nerestrictionat la piața internă?!? Obligă cineva UK să ceară vehement acest acces?!?! No way. De ce nu se mulțumește să facă comert si să-si vândă serviciile overseas ?!? Are la dispozitie US, CHN, JAP, KOR, India, AUS, America latină, etc. Nu?!? Ah, dar poate că acele state, zone economice ar cam vrea ceva la schimb. Că așa e in sportul ăsta.
          Mai reflectati.
          UE este cea mai mare/cea mai importantă piață liberă la nivel mondial….. dacă asta are vreo relevanță.
          D-le, vă UE nu s-a născut după ultima ploaie odata cu aderarea Europei de Est. A avut/are succesul extraordinar pe care il are tocmai datorită faptului că e o organizație f.bine construită. Pe principii f.corecte. Au fost verifcate in timp. Altfel s-ar fi dus de râpă precum EFTA in anii ’60.
          Știți e o vorbă care spune că istoria/trecutul e izvorul prezentului și viitorului. Avem exempul clar si indubitabil al falimentului ideilor UK despre piața comună europeană. De ce am repeta experimentul?!? E ca si cum am repeta experimentul comunist. Ne permitem asemenea prostii?!?
          Vă recomand să citiți, un pic, despre principiile și arhitectura organizațională a UE. De fapt principiile sunt cele mai importante și ideea vocației statale.
          Oricum, e cel mai ambițios proiect politic ever. Nimic nu e perfect, dar până acum a mers f.bine (raportat la condiții, diversitatea popoarelor, mentalităților, etc).

          • Un singur exemplu va dau si prin aceasta inchid polemica pe tema Brexit. In strategiile UE s- a batut moneda dupa 1995 pe dezvoltarea durabila. Ba, mai mult au fost scosi din jobenul larg al UE o multime de indicatori. Multi dintre acestia nu pot fi aplicati in economiile din est, pentru ca acestea nu sunt decat in mica masura convertite la piata europeana si globala. Dar trebuie sa ii raportam statistic, si sunt peste 40 din care in Ro se pot raporta corect doar 15. Dar dezvoltarea durabila si serviciile ecosistemice sunt un deziderat greu de indeplinit asa cum sunt formulate teoretic. Acum se trece la Green Deal si economia circulara pentru ca vechiul concept de dezvoltare durabila cu toate pretentiile sale s-a dovedit a fi greu de aplicat in tarile cu economie in tranzitie si un nivel inalt de saracie. Trecutul ma ajuta sa nu repet greselile generatiilor anterioare, dar daca nu a impins societatea catre un progres evident nu ma ajuta cu mai nimic. Ramane doar o simpla istorie.

            • @aristotel
              D-le, țintele ambițioase si greu de îndeplinit sunt de dorit deoarece produc progres real nu simulat.
              Ce e greșit in ideea de dezvoltare durabilă?!!? Dimpotrivă, dezvoltarea exact așa trebuie să fie. Ah, că nu produce salturile spectaculoase dar speculative de tip boom&bust e o altă discuție. Dar cuminte, perseverent și răbdător vor apărea si rezultatele care nu se vor spulbera așa de repede ca in 2009…. Au trecut 30 de ani de la revoluție. Cred că e destul timp. Am avut perioada de preaderare, perioada de tranziție de după aderare. Ro.a beneficiat un tratament preferențial firesc împreună cu celelalte state din est.
              In ’53 la sfârșitul războiului din Korea țara era in lumea a lll-a. După 4 decenii, in ’93, cum era?!? Le-au avut și ei pe-ale lor dar bazele erau durabile/sănătoase. In ’65 Singapore a fost expulzat din asocierea/uniunea cu Malaysia pe considerentul că reprezenta o povară…. Si-au luat lecția. Cum era Singapore in ’95?!?!
              Vreți un exemplu contrar?!!?
              UK a beneficiat de 26% din valoarea intregului plan, Fr 18%, DE 11%. Rezultatele?!? Exact invers. Nu mai vorbesc despre situația concretă a ec.de după ww2, comparația ar fi și mai rea.
              FR, DE, BE, NL, LUX, IT au creat UE. UK s-a opus…… Deci?!?!

    • Ce nu va este clar din acest Brexit? Faptul ca britanicii au ales astfel si ca oricum nu se considerau europeni? Faptul ca pot prospera si singuri, avand desigur acorduri OMC economice cu UE si alte state? Stiati ca, un stat membru nu poate incheia acorduri cu alte guverne din afara UE decat cu acordul Comisiei Europene si ca nu poate importa anumite bunuri din acele state (Japonia, de exemplu), indiferent daca au o calitate mult peste media din UE decat daca respecta „standardele” din UE (pe care le considera UE)? Pot sa va dau multe exemple. De ce standardele europene ar fi superioare celor din Japonia sau Australia, de exemplu? Pe de alta parte, observ ca standardele chineze si ruse sunt preferate de UE, semn ca sunt cam la acelasi nivel. Vi se pare normal?

      • Un stat membru al UE a acceptat de bună voie condițiile de aderare, deci nu are rost să prezentați acest fapt ca pe o condiție ascunsă, cu litere mici, de care au aflat abia după aderare. Prima mistificare pe care o faceți.
        CE impune niște standarde minime pentru produsele comercializate în Uniune. Dacă produsele din Japonia sau Australia „au o calitate mult peste media din UE” nu le-ar fi greu să obțină certificarea pentru piața europeană. A doua mistificare la care apelati.
        Uniunea Europeană însăși nu poate prefera nimic, nefiind comerciant. Produsele sunt importate de agenții economici din fiecare stat membru, conform cerințelor pieței: nimeni nu are interes să importe ce nu se vinde. Iar standarde de calitate minimă au și britanicii, și americanii, și japonezii, și australienii. N-or fi cele europene cele mai înalte, dar cu siguranță nici cele mai joase. A treia mistificare care vă apartine. Nu mai rămâne nimic din comentariul dumitale.

        • Mistificarile va apartin in totalitate:
          a) Piata Comuna s-a transformat intr-un proiect charlemagnist-imperial in pofida interventiilor pragmatice ale UK care au fost ignorate in mod repetat. Ceea ce s-a intamplat se numeste „scope creep”.
          b) „Produsele sunt importate de agenții economici din fiecare stat membru, conform cerințelor pieței” – Fals! Legile/directivele UE interzic productia sau importul de aspiratoare prea puternice, banane sau rosii cu aspect neconform cu deciziile eurocratiolor si atunci nu pot fi aduse in UE. Interferenta supra-nationala de natura totalitara in comert se numeste asta. Si atitudine de „tatuc” sau „nanny state” fata de cetateni.
          Adaugati monstruozitatile justitiei UE (ECJ) contrare libertatii religioase.
          https://www.dw.com/en/opinion-ecj-ruling-to-uphold-ban-on-kosher-halal-slaughter-a-disastrous-decision/a-55982418
          Astea sunt preocuparile justitiei in UE cand procesarea de carne in conditii sanitare mizerabile pentru muncitorii romani si est-europeni de la fabricile din Germania au fost facute publice.

          • Începând de la nivelul de zgomot, de la norme de poluare, sponsorizare de stat, muncă la negru, cu minori sau arestați, de la materiile prime folosite, pesticide, compatibilitate și conformitate biologică, mecanică, electromagnetică șamd și terminând cu foliile și tratamentele aplicate ambalajelor, orice stat sau comunitate de state deține legitimitatea reglementării comercializării lor pe piața internă. O adevărată industrie/afacere a reglementării s-a dezvoltat în SUA, iar Australia are norme foarte aspre pentru importul de alimente crude și procesate, de animale vii. UK a fost chiar inițiatoarea proiectului „Made in Germany”, sperând ca prezumata calitate inferioară a produselor importate din Germania să provoace britanicilor repulsie. S-a întâmplat exact invers, calitatea acestora fiind tot mai căutată. Există tone de reglementare în lume. Cine se oțărăște la UE pentru asta, o face deci cu rea-credință.
            Că v-ați schimbat nickname-ul și folosiți acum pluralul nu mă împiedică să știu încă de la trecutele interpelări cine sunteți. Vă individualizează obiceiul inconfundabil de a nu citi complet, de a divaga și de a include mici lecții de profesoraș de Midlands în comentarii.

            • 1. Nu mi-am schimbat nickname-ul
              2. Dupa spusele dumneavoastra inteleg ca UE tine locul fostului Institutul Român de Standardizare sau Asociatia de Standardizare din România (non-profit)
              3. Nu v-ati referit la conditiile mizerabile sanitare, de lucru si de cazare ale multor cetateni romani din Germania, Italia, Spania etc. Din acest motiv va incadrati cu succes in ceea ce numesc „elita urbana dezaxata” si o cauza majora pentru rezultatele de la ultime alegeri.
              4. Nu sunt „profesoraș de Midlands”, dar nu pot sa nu remarc faptul ca Romania este condusa de un echivalent romanesc.
              5. Ignorati complet aspectele institutionale antisemite inclusiv in justitie ale UE de care sunteti atat de mandru.

            • 1. De când folosiți „Durak” nu l-ați mai schimbat.
              2. Nu, după spusele mele UE face exact același lucru pe care îl fac și SUA, și Australia, și Regatul Unit și alte state.
              3. în ceea ce numesc … Și asta face parte din obsesiile dumneavoastră de dinainte: impresia că ar conta teoriile și definițiile dumneavoastră personale.
              4+5. Nu are rost să vă repetați. Pe acest thread dumneavoastră sunteți cel care ați pomenit temele respective, iar ele reprezintă în context păpuși de paie. Doar din acest motiv le ignor. Așa cum voi ignora în continuare toate afirmațiile de acest tip.
              Rămâneți sănătos!

  5. Englezii au inceput deja vaccinarea contra covid. Europenii o freaca cu certificarea, trebuie sa traduca rapoartele din franceza, germana, italiana, olandeza, in engleza, dar acum nu mai sunt englezi.

    • @neamtu tiganu
      Dupa mintea AfD-istilor pe care ii aplaudati, nu trebuie sa ne protejam de COVID si nici vaccinul nu trebuie distribuit. Cica ca epidemia nu exista, iar virusul asta ar fi o inventie a globalistilor care vor sa controleze lumea.

      • Florix, ai o obsesie cu AfD!
        Indiferent de tema tu te intorci la AfD! Dar de ce esti asa timid, spune ceva si ca sunt nazist, comunist, vegan, liberschimbist… cuvintele tale ar avea mai mare greutate.

        Pina una alta AfD e considerat oficial un partid democrat care face parte din parlamentul unei tari democrate.

    • Acum nu ești consecvent, NT! Dacă in cazul aspiratoarelor și castraveților te supăra intervenția politicului peste specialiștii din branșă, acum pare că o ceri. Englezii au apelat la o aprobare de urgență, adică la eliminarea pe cale politică a unor etape de testare convenite cu EMA. Europenii respectă procedura standard. Nu exclud urgența în cazul nostru, dar ar trebui ca specialiștii europeni să ceară întâi eliminarea acestor etape, pentru ca politicul să o aprobe. Nu invers, cum au procedat britanicii.
      A propos, în cazul castraveților, deși sortarea după normele EU a fost demult abrogată, comercianții continuă să o aplice, iar în cazul aspiratoarelor doar Dyson a criticat decizia EU. Siemens, Bosch, Miele au primit-o cu indiferență. Medion, Rowenta și alți producători de roboți casnici chiar cu bucurie. Nu par deci să fi fost niște decizii atât de rele.

      • 1. eu sunt gata sa ma vaccinez, chiar cu un vaccin certificat la urgenta. Nu cred ca aminarea cu o saptamina, sau chiar o luna a certificarii ar aduce fapte noi care sa influenteze cu ceva. E vorba doar de birocratie tipic europeana. Cred ca aplicarea „in cimp”, la scara mare, ar aduce mai multe date decit discutiile interminabile intre asa zisii specialisti ai celor 27 de tari, chiar daca, evident, exista un mare risc sa nu mearga bine, dar nu exista alta solutie.

        2. Oare a socotit cineva citi bani au costat aberatiile legate de aspiratoare si castraveti? Cit costa multimea comisiilor?

  6. Cred că e altfel:

    …”… Dacă în locul lui Boris ar fi acum Winston, iar în locul Ursulei și al lui Michel ar fi unii dintre părinții fondatori ai Comunității Europene, Jean, Robert sau Konrad, lucrurile ar sta cu totul altfel….”….

    Cuvântarea lui Winston Churchilll din Eleveția ca. 1946 cere o Europă Unită ( cu RFG ca partener) împotriva URSS, dar fără ca UK să participe la această Uniune continentală! Deci de la început, de la Winston Churchilll UK nu s-a văzut ca parte a noi Uniuni care s-a format zece ani mai târziu.
    De Gaulle a refuzat până la sfârșit acceptarea UK în UEE/EWG. Târziu 1972 UK a intrat în UEE/EWG care era Uniunea Economică Europeană. UK a refuzat conceptul francez de integrare mai puternică. Giscard D”Estaing, care a murit acum, a creat împreună cu cancelarul vestgerman Helmut Schmidt EWS Europäisches Währungssystem cu ECU (monedă fictivă) care stă la baza EURO mai târziu. Danemarca și Suedia nu acceptă moneda EURO, au o anexă la tratatele UE care le permite acest lucru.
    Brexit dur are consecinte 2021 pentru cetățenii din UE care stau mai puțin de 4 ani în UK sau rămân fără job. Acasă cu voi e cerința conservatorilor („leave”) britanici pentru acești imigranți de pe continent. Ei stau la coadă la fel ca toți pământenii după un clasament britanic pe puncte pentru imigranți. Românii, Pakistanii, Africanii stau la aceași coadă pentru imigranți în UK.

    România nu e în EURO și Schengen.
    Nimic nu e bătut în piatră în România și UE.
    Încercare și eroare….
    Viitorul e deschis în România și UE.

  7. „Și ministrul afacerilor europene al Germaniei, Michael Roth, a punctat că Uniunea așteaptă să vadă din partea Marii Britanii că există voință pentru a încheia un acord corect cu UE 27”–>Despre ce vointa vorbim? Am impresia ca UE n-a inteles ce inseamna Brexitul. Dimpotriva, zilele trecute UE era cea care ii cerea cu disperare lui Boris sa prelungeasca negocierile dincolo de Duminica, doar-doar se vor intelege pe ceva. Boris este pregatit pentru un no-deal, a spus-o clar. Nu poate renunta la suveranitatea UK doar de dragul unui acord cu UE. Suveranitate inseamna ca Marea Britanie nu va mai fi legata de legile europene prin care era nevoita sa respecte tratatele si sa cotizeze la un buget al UE de care nu mai putea beneficia oricum. Nemaivorbind de faptul ca, UK nu mai avea reprezentare in Consiliul European, Comisie sau PE pentru a vota legi sau a se opune. Cum si-a imaginat Ursula ca pescarii europeni vor mai avea drept de pescuit in marile UK la fel ca inainte si de a lua si tot profitul eventual? Intr-adevar, ce mi se pare urat si trist in acelasi timp este faptul ca UK va trimite niste nave pentru a-i alunga pe pescari. Puteau s-o faca mai diplomat. In rest, consider ca este esecul UE in ce priveste Brexitul si al liderilor acesteia.

    • @mike
      Pana in prezent, UK-Suveran nu a ajuns nici cu SUA la un contract, iar partea cea mai trista pentru britanici este ca, intre timp, clientii de odinioara incep sa paraseasca corabia.

      https://www.bloomberg.com/news/articles/2020-12-10/morgan-stanley-to-shift-about-120-billion-of-assets-to-germany

      https://de.reuters.com/article/us-ubs-group-brexit/ubs-gets-approval-to-shift-32-billion-euros-of-assets-from-britain-idUSKCN1PV1UL

      P.S. Asa cum mentioneaza si dl Felea, perdantii Brexitului sunt atat UK cat si membrii UE. Evident, competitorilor (rusi, chinezi si americanisti first) le rad barbile. Bucuria nebunilor!

    • @mike
      Si de ce ma rog ar fi esecul UE?!?
      Cum adica „Cum si-a imaginat Ursula ca pescarii europeni vor mai avea drept de pescuit in marile UK la fel ca inainte”?!? Pai daca UK vrea ca industria de pescuit engleza sa aiba acces liber (fara taxe&tarife) la piata comuna UE trebuie sa permita accesul la apele de pescuit proprii. Ce e asa o filosofie?!? Altfel probabil ca UE va folosi taxele si tarifele obtinute ptr.a sustine, a finanta pierderile propriei industrii de pescuit. Ca sa nu mai vorbim ca e o discutie intreaga despre zonele exclusive si exploatarea lor economica, etc. IS si DK, Insulele Feroe (adica UE) contesta revendicarile UK.
      Daca UK vrea sa aiba propriile legi, standarde, reguli e ok. Nimeni nu o impiedica. Dar daca vrea acces LIBER pe piata UE e o alta discutie.
      Problema e vazuta f.acut de business-ul european caruia ii e teama (pe buna dreptate) ca UK cauta a se transforma intr-un hub deregularizat ptr.toate marfurile si serviciile din lume care vor avea acces nestingherit la o piata unde business-ului european ii sunt impuse numeroase reguli.
      Curios e ca noi vorbim focalizat pe interesul UK. Dar most of us suntem in UE. De ce nu ne-am vedea, mainly, de interesul nostru?!? De ce doar UK ar avea interese legitime dar UE nu?!? Wait a minute….
      Chestia cu „UE era cea care ii cerea cu disperare lui Boris sa prelungeasca negocierile dincolo de Duminica, doar-doar se vor intelege pe ceva” e rizibila. Pe bune. Crezi ca doar UK stie ce sunt „public relations”? Hai sa nu fim naivi daca vedem mai mare libertate de limbaj la Boris.

  8. Astept sa dispara aceste smecherii britanice cu firme care spala bani. Vama dura. Sa se mai trezeasca. Poate se trezesc si birocratii din europa si mai fac corectii.

  9. @neamru tiganu
    Si acum inca mai e acuzata ca in functia de min al apararii a aruncat peste 300 de milioane la diferite firme de consultanta cu care era in relatii de „prietenie”.

    Chiar daca „asa zisul” scandal s-a clarificat (in facturile alea erau incluse si consultanta, si servicii IT, cyber-security, softuri, etc, pentru Bundeswehr) unii demagogii din randul adeptilor Die Linke si AfD continua cu improscaturile. Asa este in democratie (demagogii au dreptul la improcat) au apus insa timpurile in care vanzatorii de senzatii tari (Bild Zeitung &Co) schimba liderii dupa dorinta muschiuletului lor.

    P.S. Spinul din ochii matale (European „Grean Deal”) nu este inventia Ursulei v.d. Leyen, sosea oricine ar fi fost nominalizat la sefia CE, chiar si Horst Seehofer (vezi CSU si Klimaschutz;) Evident, cu sclipitorii de la AfD nu ar fi fost nimeni de acord, nici macar marii beneficiari-net ai fondurilor UE (guvernantii eurosceptici din Polonia, Ungaria sau Cehia;)

  10. Sa nu uitam ca practic jumatate din tara a fost anti-brexit. Intre cei care au votat anti-brexit o mult mai mare proportie au fost oameni educati si informati, in timp ce dincolo, un mare numar de ignoranti nu au stiut exact ce voteaza. In nordul subdezvoltat au fost multi votanti laburisti care au votat automat brexit fiindca premierul conservator Cameron recomandase votul anti-brexit. Deci ca un pumn in nas dat lui Cameron. A contat bineinteles si faptul ca dezastruosul lider laburist de atunci, Corbyn nu a facut de loc campanie anti-brexit. Fiind de extrema stanga era el insusi eurosceptic, considerand UE o conspiratie a marilor corporatii capitaliste, exact invers fata de aripa cea mai de dreapta din partidul conservator, care cosidera UE o conspiratie socialista. Doua tampenii, in oglinda! In cea mai mare masura insa, a contat printre votantii pro-Brexit, un alt motiv: sa le dam un pumn in nas strainilor si sa ne „eliberam” de ei. A fost asadar, in primul rand o victorie a populismului. Iar Boris Johnson, care nu avea o opinie ferma in aceasta chestiune a imbratisat populismul ca pe calea ideala de acces la conducerea partidului laburist. A reusit s-o elimine pe Theresa May de la conducere, fiindca ea nu era destul de populista. A primit pentru asta inclusiv sprijinul strident, exprimat pe fata, al celuilalt mare populist fara scrupule, pe nume Trump. Trump a intrat cu bocancii pur si simplu in politica interna britanica, jignind-o si amenintand-o pe May, ca insuficient de ferma in negocierile cu UE, si recomandandu-l pe Boris ca „mult mai bun de premier”, si asta in timp ce se afla in vizita in UK! Evident ca, englezii fiind englezi, chiar si multi dintre cei care initial au considerat ca ar fi mai bine sa ramana in UE s-au revoltat vazand ca tara lor e tratata nu chiar cu menajamente si au intrat in logica unui spirit de solidaritate nationala. Judecand insa la rece, e greu de spus ca brexit a fost o idee buna pentru UK. Nu doar fiindca exista un real pericol de disparitie a Regatuklui Unit, prin desprinderea Scotiei, dar si fiindca visurile de acorduri comerciale avantajoase cu alte tari se cam spulbera. Cu China, sperantele comerciale se amana din probleme pe Hong Kong, iar vechile incurajari ale lui Trump privind un acord privilegiat UK-US, care si asa erau indoielnice avand in vedere „talentul” lui Trump pentru deal-uri, se cam duc pe apa Sambetei odata cu venirea lui Biden. Biden l-a avertizat deja pe Boris sa aiba grija ce face in problema Irlandei de nord si totodata si-a manifestat deja preferinta pentru relatiile cu UE

  11. Va rog, pentru textul comentariului anterior, in fraza „Iar Boris Johnson, care nu avea o opinie ferma in aceasta chestiune a imbratisat populismul ca pe calea ideala de acces la conducerea partidului laburist.” a se citi in loc de „conducerea artidului laburist”, „conducerea partidului consrvator”.

  12. Haideți să mai așteptăm câteva zile, sa vedem care va fi rezultatul final al negocierilor dintre UE și UK. Tot anul am avut senzația că acesta este dependent de rezultatul alegerilor din SUA. A fost evidenta schimbarea de macaz la englezi imediat după 3 noiembrie, debarasarea de Cummings și și săi, nuanțarea mesajului privind încălcarea acordului de Brexit ” la nevoie” în privința Irlandei de Nord, dar în contextul multiplelor acțiuni în justiție ale echipei Trump și a faptului că acesta nu a recunoscut niciun moment victoria lui Biden, probabil au așteptat să treacă si momentul votului din Colegiul Electoral de luni că sa fie siguri că li s-au închis toate porțile în America. De abia de acum vom vedea niște negocieri pragmatice din partea lor, pentru că au ajuns singuri singurei in aceasta aventura de demolare a ordinii mondiale pusa la cale de unii și implementată prin Brexit și Trump. De Trump am scăpat, trumpismul va rămâne o vreme, dar Brexitul este un fapt împlinit și va produce efecte economice ani de zile. Nu știm cum se va sfârși aceasta aventura a britanicilor, nu știm dacă vor găsi înafara UE un model de business care sa le asigure prosperitatea, nu știm dacă uniunea lor va tine în cazul în care situația economică se va degrada pe fondul tarifelor, pierderii treptate a accesului pentru servicii financiare și a crizei economice determinate de pandemia de COVID. SNP din Scotia este pe cai mari în acest moment și o victorie masivă la alegerile din aprilie 2021 va fi interpretată ca un mandat pentru independență. Pot sfârși ca sateliți ai UE, la fel ca și Elveția sau Norvegia sau sau pot incerca sa dezvolte conceptele pe care le-au promovat, de „Global Britain” , de ” Singapore în Thames”, de CANZUK, nu știm dacă vor reuși , mai ales în contextul noii administrații americane, focalizată pe dialogul cu Uniunea Europeană.

      • @Cristian Felea- va mutumesc pentru aprecieri. Azi, la o zi si jumatate ( dupa ora Americii) de la votul in Colegiul Electoral, Ursula von der Leyen a declarat ca se intrezareste o cale ingusta spre un fel de „acord comercial” bazal, in c…l gol cum ar veni, pentru ca pentru un acord complex este nevoie de negociatori de buna credinta de ambele parti si de 5-7 ani…

        • @Ioan
          In privinta negocierilor Brexit, din partea membrilor UE exista doua variante fezabile:
          1) Varianta Norvegiana
          2) Varianta Canadiana

          Evident, prima varianta este cea mai favorabila (pentru mbele parti) mingea insa, se afla in jumatatea brexiterilor!

  13. Chiar in ciuda unor asa zise relatii cordiale cu SUA, americanii vor fi in concurenta economica cu UE. Trump cu toate neajunsurile lui a spus-o direct, ceilalti, mai diplomatic au spus vorbe de protocol. Piata globala ascute concurenta si dorinta de a detine procente cat mai mari din aceasta piata. Cand Ro a cumparat dotari militare din SUA, UE a strambat din nas.

    • @ Aristotel 16/12/2020 At 10:46
      Romania se mandreste cu aparteneta la UE dar cumpara armament de la americani dar n-am auzit de sanctiuni impotriva Romaniei ci doar strambari din nas. Poate vor urma si sanctiuni sau nu.

      Romania se comporta la fel ca Turcia: esten membra NATO dar cumpara armament de la rusi. Americanii reactioneaza prin sanctiuni impotriva Turciei.
      „Partenerul nostru strategic” USA reactioneaza prompt cand interesele lui sunt atinse.

      • @David Wilson
        Îmi cer scuze că intervin în dialogul dvs. cu Aristotel, dar vă rog să fiți de acord că afirmația dvs. este o simplificare a realității, iar comparația cu Turcia nu are nicio bază.
        România cumpără de la producătorii americani anumite tipuri de armament + dotări, iar de la producătorii europeni alte tipuri de armament + dotări, strict după nevoile operaționale ale armatei.
        De pe margine este mai greu să ne dăm cu părerea legat de nevoile operaționale, deci și legat de logica achizițiilor care să le satisfacă în cel mai înalt grad.
        Ca să fim corecți și riguroși în intervenții, nu-i așa?
        Oricum, vă mulțumesc și îmi cer scuze pentru intervenție, dacă vi se pare deplasată.

  14. Mai multe aberatii la suta de cuvinte, pe un subiect complicat de politica externa, rar am vazut. Apoi am citit biografia autorului: specializare in extractie miniera. Buna seara!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.