luni, mai 16, 2022

Greşelile strategice ale preşedintelui – eşecul final al unui sistem de valori dezastruos

Asistăm în acest al doilea deceniu al secolului 21 la un dezastru politic covârşitor, un eșec fundamental al reformiștilor, conduși de președintele Băsescu. Iar eșecul este al său, nu al adversarilor săi, și nu al „întregii clase politice” pentru că „întreaga clasă politică” nu și-a propus desființarea sistemului ticăloșit, ci doar domnul președinte și susținătorii săi. Deci dacă azi sistemul este și mai ticăloșit, atunci eșecul nu este decât al său, și al nimănui altcuiva.

După cum spune Paul Romer, „A crisis is a terrible thing to waste”. De aceea, pentru ca acest dezastru să nu fie irosit, este esenţial să identificăm şi să interiorizăm lecţia sa fundamentală. Să nu ne ascundem după deget: situaţia actuală nu poate fi rezultatul unei simple erori tactice, sau de execuţie, ci a unei probleme profunde, de principiu. Există o eroare fundamentală în ADN-ul întregului efort de reformă iniţiat de preşedinte în 2004, care a condus la situaţia actuală, şi dacă nu o identificăm atunci întregul efort de 9 ani va fi fost inutil.

De ce consider actualul eşec atât de total încât se impune o revenire la principiile de bază? Din următoarele 4 motive. Efortul de reformă al preşedintelui…

  1. … a avut impact nul sau negativ asupra micii corupţii, cea care este, de fapt, mult mai mare decât „marea” corupţie, cu efecte cumulate mai toxice, inclusiv la nivel de impact psihologic. Şpaga constantă, cotidiană, la spital, la poliţist, la profesor sau la controlorul din tren, este un adevărat cancer al mentalităţilor, care deformează profund fibra morală a naţiunii, şi face orice discuţii de „stat de drept” sau „ordine constituţională” desuete în ochii cetăţeanului – şi pe bună dreptate.
  2. … a accentuat, în loc să atenueze, mecanismele oculte de negociere şi troc politic, între autoritatea centrală şi interesele locale şi regionale. Nicio atenţie nu a fost acordată acestei probleme intrinseci şi ireductibile a oricărei democraţii, cu rezultatul că algoritmul politic de consens între teritorii şi între teritoriu şi centru, în teorie stabilit în constituţie, a fost transferat aproape în totalitate în interiorul partidelor: informal, nedocumentat şi netransparent. Rezultat: ţara este mai baronizată ca acum 10 ani.
  3. … abordarea confrontaţională, de luptă cu „sistemul ticăloşit” a condus la o întărire a poziţiilor defensive şi conservatoare („stonewalling”) şi la o sudare şi solidarizare puternică a forţelor anti-reformă. Înfiinţarea USL este în sine un eşec fundamental al politicii conduse de preşedinte, şi care ar fi trebuit să fie suficientă pentru o introspecţie şi critică profundă a întregului efort (evident contraproductiv).
  4. … nu a creat o echipă, o comunitate, sau un consens pro-reformist, ci a lăsat în urmă un vid organizatoric absolut, populat doar cu intelectuali necarismatici propulsați din fotoliile lor academice mai mult de disperare decât de vreun calcul sau strategie coerentă, asumată consensual de o echipă sudată. Dl Băsescu nu are niciun urmaş politic, făcând întregul efort (că strategie nu poate fi numită) total nesustenabil.

În rezumat, bilanţul ultimilor 9 ani de eforturi reformiste este:

  • Mica corupţie a crescut.
  • Marea corupţie a crescut.
  • Forţele conservatoare s-au sudat şi s-au întărit.
  • Întregul efort este nesustenabil după ieşirea preşedintelui din scenă.

Fiecare punct din cele 4 au la bază câte o eroare de principiu şi de sistem de valori. Marea problemă este că aceste false principii sunt împărtăşite nu doar de preşedinte, ci de întreaga elită intelectuală reformistă. De aceea este cu atât mai important ca ele să fie conştientizate şi asumate ca atare.

a)      Problema micii corupţii este rezultatul unei focalizări exclusive pe acţiuni la nivel global, sistemic, naţional, (transformarea instituțiilor fundamentale precum Justiția, Parlamentul, Constituția, etc.) în detrimentul preocupării faţă de cetăţean, de comunităţile locale sau regionale. Gândirea preşedintelui, şi a susţinătorilor săi este exclusiv „bird’s eye view”, în detrimentul viziunii complementare de tip „frog’s eye view”. Rezultatul este un impact foarte superficial, practic insesizabil, la nivelul vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, ceea ce a condus, inevitabil, la dezastrul electoral din 2012. Avem de a face cu o viziune politică de tip „Casa Poporului”, focalizată pe obiective monumentale, şi ţeluri măreţe, naţionale, dar ignorând total experienţa cotidiană a cetăţeanului.

b)      Problema marii corupţii este rezultatul unei abordări fundamental centralizatoare, prin care preşedintele a încercat să pună capac intereselor locale şi regionale, considerate, a priori, dăunătoare procesului democratic. Aceste interese sunt însă o realitate ireductibilă a politicii multor state, nu doar doar a celei româneşti, şi au găsit alte căi de a se manifesta, cu rezultatul unei înrădăcinări şi mai puternice a clientelei şi trocului politic în spatele uşilor închise. Avem de a face cu o viziune politică centralizatoare, de tip „top down”.

c)      Problema conflictului deschis este rezultatul unei abordări revoluţionare, de luptă cu sistemul ticăloşit. Conflictualizarea rezultată a fost extrem de contraproductivă şi de toxică. Spaţiul public românesc a devenit practic irespirabil, ceea ce ar putea explica şi tendinţa de emigrare a multor cetăţeni cu comfort material, dar sensibili la tensiunea permanentă. Avem de a face cu o viziune politică revoluţionară, de tip „luptă de clasă”.

d)      Problema lipsei de sustenabilitate este rezultatul unei abordări autoritare, ostilă conceptului de muncă în echipă, sau dezvoltării unei politici de cadre sustenabile. Preşedintele nu a crescut o generație de lideri tineri, din care să se poată selecta, ulterior, urmașii săi politici. Nu există o echipă, o comunitate vie, o nouă generație căreia să-i poată fi predată ștafeta. Avem de a face cu o viziune politică de tip autoritar.

Cred că imaginea de ansamblu este deja extrem de clară. Ultimii 9 ani de eforturi politice s-au bazat pe principiile unei abordări monumentale, centralizatoare, prin intermediul unei „lupte de clasă” condusă în stil autoritar.

Cu greu se putea alcătui o definiţie mai pertinentă a ideologiei comuniste.

De altfel, preşedintele Băsescu a spus-o el însuşi, în dezbaterea televizată rămasă celebră, în care admitea originile sale şi ale adversarului său (Adrian Năstase) în aceeaşi matrice valorică comunistă. Ei bine, domnule preşedinte, nici nu vă daţi seama câtă dreptate aţi avut. Dar mai grav este că majoritatea susţinătorilor dumneavoastră, dintre care unii au construit cariere pe condamnarea comunismului ca regim şi ca ideologie, continuă să împărtăşească, şi astăzi, acelaşi sistem de valori criminal, după cum chiar ei o spun. E clar că avem de a face cu o schizofrenie ideologică profundă.

„Dar ce alternativă există?”, veți întreba. Evident că trebuie acționat global, sistemic, evident că trebuie acționat central, la București, evident că trebuie luptat cu sistemul, evident că e nevoie de mână forte, de autoritate, în contextul actual, cum altfel? Ei bine, nu, nu e deloc evident, iar întrebarea în sine este cea mai bună dovadă a blocajului mintal despre care vorbim.

Alternativa există, și se numește „inițiativă”, „implicare”, „antreprenoriat”. Probabil că vă pare o idee naivă şi neserioasă. Este normal. Cuiva care şi-a petrecut viaţa contemplând şi planificând o „Casă a Poporului”, una, mare şi grandioasă, îi va fi foarte greu să schimbe vitezele, şi să înceapă să gândească în termeni de casuţe mai mici, dar mai multe, mai de bun simţ, mai umane, mai funcţionale, şi în special, în care fiinţe umane pot trăi.

Diferenţa fundamentală între cele două abordări, cea comunistă, şi cea antreprenorială, este că prima este focalizată pe principii măreţe dar abstracte şi reci, de dragul cărora elitele ajung inevitabil să calce oamenii în picioare, în timp ce a doua este focalizată pe oameni şi pe drepturile, nevoile şi interesele lor.

Deci punctul de plecare al acestei revoluţii valorice trebuie să fie oamenii, şi în particular acei oameni care au reuşit să construiască, în pofida „sistemului” din jurul şi de deasupra lor. Este vorba de acei oameni care au fost în primul rând capabili să se schimbe pe ei înşişi, şi pe cei din jur. Vrei să reformezi sănătatea? Identifică oameni capabili să reformeze mai întâi un cabinet medical, o secție de spital, un spital. Vrei să reformezi educația? Identifică oameni capabili să reformeze mai întâi propria şcoală, departament sau universitate. Şi aşa mai departe, pe toate domeniile: protecţia mediului, mediul de afaceri, etc. Puterea exemplului este mai mare decât puterea autorității.

Să inversăm deci cele patru principii comuniste de mai sus, şi să vedem care sunt oamenii care sunt adevăraţii purtători de stindard ai valorilor umane, constructive:

  1. Cinste celor care gândesc și acționează local. Cei care gospodăresc scara de bloc, deși nu sunt plătiți, care se preocupă de protejarea spațiului verde din cartier, inclusiv prin petiții, reclamații sau acțiuni în justiție, care se implică în parohii pentru a ajuta săracii, bătrânii și bolnavii, fără să-i premieze nimeni, care se luptă pentru a ține o firmă mică pe linia de plutire reinvestind tot profitul, etc. Aceștia produc efecte mici dar reale, măsurabile, şi propagă în societate un sistem valoric sănătos, bazat pe muncă, modestie, perseverenţă şi respect faţă de semeni.
  2. Cinste celor care acționează colaborativ şi descentralizat. Exemple sunt clusterele industriale, în cadrul cărora companii din același sector colaborează pe subiecte de interes comun (ROSENC, ICONIC, etc.). Un alt exemplu este comunitatea antreprenorială din sectorul IT, care s-a coagulat „bottom-up” în ultimii 3-4 ani, pe bază de educaţie, creativitate, competitivitate internaţională, şi învăţare continuă. Liga Studenților Români din Străinătate este un alt exemplu de construcție vie, pe bază de voluntariat, implicare directă şi patriotism. Aceste iniţiative prosperă fără control central, şi fără implicare politică, pentru că sunt focalizate pe „a construi” şi nu „a controla”.
  3. Cinste celor care au răbdarea și perseverența pașilor mărunți dar siguri, evitând salturi glorioase dar hazardate. Un exemplu celebru este dr. Raed Arafat, care a început cu o singură mașină, la Târgu-Mureș, în septembrie 1990. Nimeni pe atunci nu își propunea să revoluționeze nimic, ci doar să salveze azi o viață, mâine două, etc. Și așa s-au pus bazele unui sistem care, spre deosebire de multe din reformele mărețe întreprinse de dl președinte, are șanse de a supraviețui oricărei schimbări politice, pentru că a fost construit pe baze sănătoase, organic, de jos în sus.
  4. Cinste celor care înțeleg importanţa muncii de echipă. Sustenabilitate înseamnă a construi o echipă, o comunitate, o cultură organizațională coerentă, bazată pe un sistem de valori împărtășit și viu. Cei care înţeleg aceasta sunt antreprenorii de succes, precum Radu Georgescu, Florin Talpeș, Mircea Tudor, și mulți alții ca ei, mai puţin cunoscuţi, inclusiv din mediul non-profit (Alin Uhlmann-Uşeriu, Eugen David, etc.). Radu Georgescu, spre exemplu, a construit mai multe companii de la zero, și după ce le-a dezvoltat până la o talie critică, le-a vândut, acestea devenind complet autonome de ghidarea sa, tocmai pentru că a știut cum să construiască echipele. Dl. președinte Băsescu ar fi avut foarte multe de învățat de la Radu Georgescu, de la Alin Uhlmann-Uşeriu şi de la Eugen David, dacă s-ar fi „coborât” vreodată la nivelul lor.

Concluzia este deci una optimistă: eşecul preşedintelui nu este de fapt al său, ci al întregului sistem de valori toxic al cărui ultim exponent de marcă este. Dl Băsescu joacă ultimul rol principal al unui serial care a început cu ocupaţia sovietică în 1944, şi din care asistăm acum la ultimul episod. Dacă învăţăm lecţiile care se impun, prezentul eşec poate deveni o mare oportunitate de reînnoire a mentalităţilor, prin eliberarea de sistemul de valori ineficiente şi criminale ale comunismului, şi îmbrăţişarea unei noi culturi bazate pe implicare şi pe iniţiativă individuală. Aceasta este singura cale de a ne recupera demnitatea pierdută ca indivizi şi ca naţie, şi de a nu lăsa această criză să se irosească.

Distribuie acest articol

208 COMENTARII

  1. Eu m-am oprit din citit la ” Înfiinţarea USL este în sine un eşec fundamental al politicii conduse de preşedinte” pentru ca se obtine usor o recursivitate logica („Basescu e de vina pentru ca Basescu e de vina”) si anume:
    (1) USL s-a infiintat ca o grupare de lupta impotriva lu’ Basescu, pentru ca acesta e de vina (nu conteaza de ce, nu conteaza daca e adevarat sau nu, despre altceva vorbim aici; asta o aflam inclusiv din tintele pe care si le-a propus PSD pentru anul asta).
    (2) Basescu e de vina pentru ca s-a infiintat USL-ul (zice autorul).
    Din aceste doua ipoteze putem usor deduce ca „Basescu e de vina (2) pentru ca Basescu e de vina (1)” chestie care, pusa intr-un calculator (adica o unealta care foloseste logica) ar genera in cel mai bun caz o mare eroare.
    Eu, nefiind ca autorul, caruia logica ii repugna, ci cautind sa o utilizez in toate zilele vietii mele — o utilizez deci si zic: „DACA articolul nu e logic ATUNCI e logic sa nu-l citesc”.

  2. Ca sa-mi adaug si eu cei 2 centi la toata discutia asta, si NB, am criticat si critic rolul presedintelui tarii in debandada actuala:

    1. Termenii sint extrem de tari (chiar sint nepotriviti), mergind spre distrugerea argumentului (exista un argument pe fond la care subscriu).
    2. Abordarea de la radacina spre virfuri nu merge; trebuie si de sus in jos, si de jos in sus. Actiunea inceputa pe justitie de TB prin Monica Macovei trebuia sa se intimple.

    In lumina a ceea ce se intimpla acum in tara, cred ca trebuie sa va concentrati pe putinul cistigat de societate. Nu pe TB. Sint probleme mult mai presante.

    • Subscriu la această afirmaţie şi adaug că
      dacă Traian Băsescu ar fi vrut control personal (şi nu reformă pentru România), cum susţin unii mai sus, nu ar fi ajuns să fie suspendat de 2 ori de aceiaşi mafioţi (Iliescu, Năstase, Voiculescu, Vadim Tudor, Marko Bella, G.Frunda, Dinu Patriciu, SOV, Hrebenciuc, Ponta, Antonescu, Tăriceanu, etc, etc. nişte trădători dirijaţi de Vocea Rusiei) speriaţi că vor ajunge după gratii.Sunteţi nişte inconştienţi surzi şi legaţi la ochi pe marginea prăpastiei. Nu aţi auzit îndemnul Victoriei Nuland: românii trebuie să-şi apere drepturile şi instituţiile care asigură funcţionarea statului de drept (create şi devenite funcţionale în timpul regimului Băsescu).Nu l-aţi văzut pe Ponta la Antena 3 pledând pentru parteneriatul cu China şi atacând din nou justiţia, sfidând practic SUA şi Occidentul? Mai e timp acum de analize filozofice? Nu vă e clar de ce am ajuns să ne prăbuşim? În loc să cereţi unitatea forţelor de dreapta, anticomuniste (Ponta şi Antonescu nu sunt decât nişte comunistoizi, urmaşii lui Iliescu-KGB) aruncaţi cu lături în nişte tineri curajoşi care au venit în ţară, sacrificându-şi profesia pentru a salva România (Mihail Neamţu, Adrian Papahagi, Daniel Funeriu ş.a.) alăturându-se oamenilor politici cu demnitate care, deşi puţini, n-au cedat ameninţărilor usl-iste ca Monica Macovei, MRU, Teodor Bakonschi, Cristian Preda, Sever Voinescu ş.a. la care se adaugă grupul ziariştilor independenţi care înfruntă tăvălugul mafioţilor şi puşcăriaşilor (aflaţi la putere graţie votului dat de circa 4 milioane (25%) de români ignoranţi sau asistaţi social, manipulaţi de ani de zile de Antenele lui Felix, Irealitatea lui SOV şi mai nou România TV – o diversiune de mari proporţii cu conexiuni în Est şi Vest care n-a putut fi contracarată de Băsescu şi drepta europeană în ultimii 3-4 ani).Treziţi-vă până nu e prea târziu!!

  3. Nu inteleg cum se poate reprosa presedintelui care se situeaza la varful ierarhiei politice ca a actionat „top-down” :-) E o contradictie logica mare cat casa.

    Afirmatia ca marea coruptie a progresat in acesti ani nu se sustine.

    In rest 1,2,3,4 sunt wishful thinking nu idei pentru o mai buna actiune politica.

  4. Excelent articol, precis si neiertator dar scris sine ira et studio.

    Si totusi, parca incomplet. Presedintele a facut tot ce se spune, s-a concentrat numai asupra coruptiei „mari”, a fost centralizator, a creat (sau intretinut) o atmosfera politica irespirabila si a facut vid in jurul sau in partid, lasandu-l stors de forte si personalitati.

    Dar a facut si alte lucruri, la fel de daunatoare:
    – nu a avut o veritabila strategie de reforma, preferand actiunile „coup de poing” in locul unei actiuni de planificare si comunicare a parametrilor reformei;
    – nu a stiut sa se inconjoare de consilieri echilibrati si sa-i asculte; a preferat extremistii doctrinari si iluminatii, pe care adesea, de altfel, i-a trimis sa se plimbe.
    – a recurs adesea, din simplism sau comoditate, la solutii care nu puteau decat sa-l castreze electoral. E adevarat ca a oprit hemoragia bugetara, dar pretul a fost urias. Intr-o tara in care saracia poate fi extrema, polarizarea veniturilor pe cale de a exploda si populatia sufera deja de efectele unei crize, a taia dintr-un condei un sfert din veniturile majoritatii de amarati bugetari sau pensionari nu putea sa faca altceva decat sa-l catapulteze in sfera uitarii politice. Mecanismele politice sunt si trebuie sa ramana mult mai fine de atat… Extremismul te ridica pe culmile puterii dar te si arunca de acolo atunci cand o ai.

    Pe de alta parte, din solutiile propuse unele par putin prea optimiste. Sigur, ar fi ideal sa apara si sa ne bazam pe un spirit antreprenorial si comunitar, dar sa fim seriosi. Daca cineva citeste si crede in cartile lui Ayn Rind, si mai ales in aplicabilitatea lor in Romania, acel cineva ar trebui sa inceteze sa mai fumeze covorul. Libertatea antreprenoriala desavarsita duce la firme capusa, coruptie, otravirea consumatorului si a mediului. The tragedy of the commons in plina forta. ONG-uri sunt create ca sa paraziteze fondurile publice sau sa evite plata taxelor etc. Pe de alta parte, toata lumea reactioneaza la incentives. Si puterea nu le-a gandit niciodata si anuntat corect. In loc de preventie, a preferat tratamentul de soc. In loc sa incerce sa inteleaga cum poate fi stimulat comportamentul „folositor” a preferat sa se preocupe de institutii si articole de lege. Daca administratia Obama va lasa in urma o schimbare fundamentala (si din pacate putin cunoscuta) ea nu va fi nici Quantitative Easing nici Obamacare. Ca sa nu mai vorbim de Irak, Afganistan sau Ben Laden. Ea este in cu totul alta parte.

    In plus, presedintele a lasat marii stakeholders sa fie jucatori si arbitri in acelasi timp. Legile privind inmatricularea de masini sunt facute de Renault. Legile privind energia de Enel si baietii destepti. Etc. De la un capat la altul al spectrului de activitati, de la economie la educatie, sanatate sau cultura (da, cultura… un singur exemplu: regulamentele pentru finantare cinematografica sunt facute de cativa premiati la festivale fara spectatori care le redacteaza pentru a inchide usa outsiderilor si a-si asigura perenitatea finantarii publice), politica romaneasca duce o lipsa profunda de arbitri veritabili, echilibrati si competenti, atat tehnici cat si politici.

    Sunt aceste vini specifice lui Basescu? Nici decum. Nici struto-camila USL nu face altceva. Atmosfera politica romaneasca este irespirabila, genetic handicapata si lipsita de orice speranta.

  5. „Dl Băsescu joacă ultimul rol principal al unui serial care a început cu ocupaţia sovietică în 1944, şi din care asistăm acum la ultimul episod. ” Dupa ce am citit articolul mi-am dat seama ca-i vorba de KGB-istul Iliescu! Ultimul episod este Victor Ponta unul dintre cei mai retrograzi tineri lideri politici, demn politruc al anilor 50 de tipul „legea sunt eu”! Un articol ce se vrea elevat, dar jenant prin concluzii-ticalos este cel care lupta cu balaurul si nu fiara insasi! Nu clasa politica este de vina adika fostii nomenclaturisti si securisti , mare parte infractori ci marinarul care vrea sa-i puna la punct!

  6. Analiza autorului pleaca de la o premiza absolut FALSA : coruptia s-a accentuat atat la nivelul celei mari cat si la nivelul celei mici! Premiza este falsa pentru ca tocmai teribila lupta pentru independenta justitiei, a magistratilor in ansamblu, a facut posibila „desconspirarea” nivelului uluitor al coruptiei! Sper ca autorul a avut doar o „scapare” de dragul concluziilor care ii „frigeau” degetele! Cum poate cineva sa afirme ca marea coruptie a crescut doar fiindca, aproape prin meritul exclusiv al presedintelui, cazurile de mare coruptie au fost scoase la iveala? Doar un om bolnav poate uita ce s-a intamplat cu tara asta dupa 1989, cum au rasarit politicienii plini de bani din „nimic”, milionarii din „carton”! Ca azi au ajuns, putini, mult prea putini, sa si raspunda pentru ce-au facut, in antiteza cu epocile trecute in care chiar si cei mangaiati pe cap de justitie erau considerati „victime” nevinovate, asta se datoreaza tocmai actiunii presedintelui de scoatere a justitiei de sub domnia politicului! Daca ne referim la „mica” coruptie, trebuie sa fii complet rupt de realitate sa crezi ca acum 15-20 de ani nu se dadea/lua spaga la medic, in scoli, in institutiile statului! Acum, cat de cat, coruptia se face mai cu „frica”, mai cu fereala, apar si la „suprafata”! In plus, este vorba, in principal, de educatia acestui popor! Daca pe vremea comunisctilor domina P.C.R.-ul (pilele, cunoscutii, relatiile), cine sa fi schimbat mentalitati cand timo de 20 de ani vedeai rasarind milionarii peste noapte, politicienii se imbogateau zi de zi, se umplea tara de masini de lux si vile si calatorii exotice? Basescu? Numai Basescu? Da’ ce, Iliescu avea galci, Constantinescu nu vedea bine? Cand „hrebenciucul” (unitatea de masura a coruptiei, NB) face si desface politica romaneasca inseamna ca s-a terminat!

    • Autorul se bazează pe un barometru international privind evoluţia corupţiei în ţările europene.
      http://www.transparency.org.ro/politici_si_studii/indici/bgc/2013/GCB2013ReportRo.pdf
      În septembrie 2012, europenii au fost întrebaţi dacă în ultimii 2 ani a crescut sau a scăzut nivelul corupţiei. Românii au răspuns astfel:
      65% au spus ca nivelul corupţiei a crescut,
      28% au spus că a rămas la fel,
      8% au răspuns că a scîăzut.

      Barometrul afost prezentat la Berlin, nu la Bucureşti.

      • Perceptia coruptiei de catre cetateni nu este totuna cu coruptia insasi ! . Este foarte simplu de explicat de ce : oamenii percep fenomenul prin procesele de mare coruptie si atentia care le este consacrata in media. Multe din aceste procese (Becali, Nastase, Fenechiu…) vizeaza fapte petrecute acum mai bine de cinci ani. Pe vremea lui Iliescu se fura la greu in liniste deci marea coruptie era imperceptibila.

        • V-am prins, nu aţi citit studiul indicat de mine!
          Acolo este clar că cetăţenii se referă la corupţia căreia i-au fost ei înşişi victime. Sunt cifre referitoare la câţi dintre respondenţi au dat mită în sistemul juridic, la poliţie, la dminsitraţia publică, în educaţie, în sistemul medical, ş.a.m.d. Cifrele reflectă corupţia reală şi resimţită personal de respondenţii la Barometru!

  7. Nimeni, absolut nimeni, nu putea sa conduca mai bine Romania in conditiile date decat actualul presedinte Traian Basescu. Cine neaga acest adevar este ori filorus ori prieten cu rusii. Se stie foarte bine, desi se vorbeste mai putin, ca singurul gand al rusilor este sa-si recupereze influenta in fostele state comuniste din estul Europei. Pentru asta ar face orice pentru a le destabiliza atat politic cat si economic. Ii doare in basca intrarea acestor state in C.E. atata timp cat conducerea Europei pune mai mare pret pe un partz venit de la Moscova decat pe un comentariu pertinent al unuia dintre presedintii statelor est europene.

  8. Un articol la care subscriu in totalitate si la care doresc sa mai adaug faptul ca pe partea de comunicare pdl si basescu au fost dezastru.
    Felicitari inca o data pentru articol. O analiza la rece ca taietura unui bisturiu care se pare ca a infierbantat pe multi minti dintre comentatorii dvs.

  9. Si dupa tot ce spui, nu ti se pare ca esti un naiv sa sustii ca ”Basescu si’a propus sa invinga sistemul ticalosit”… doamne in ce vise puteti trai? De fapt realizezi ca 9 ani A FACUT exact pe dos de ce A DECLARAT, dar nu realizezi si nici nu admiti ca si’a batut joc de tine…asta pentru ca de fiecare data iti spune ce vrei sa auzi…deci n’a gresit strategia dle naiv…dumneata n’ai inteles strategia dumisale….

  10. Domnule Cabuz, cateva nedumeriri ( vorba vine) si sugestii modeste pe marginea articolului dvs, daca-mi permiteti:

    Oare ce demon interior va impinge sa faceti/publicati analize care va depasesc? Zau, lasati-i pe aia care se pricep ( eventual asta le e profesia) sau au baza epistemica, aptitudinea intelectuala si viziunea necesara pentru a intelege cauzalitatile istorice, institutionale, politice si sociale sa se ocupe de analize de gen. Altfel riscati mult. Nu, nu sa va faceti de ras – asta se poate intampla oricui. Ci sa manipulati si deformati substantial opinia publica , si aa substantial naucita de altii ( fie rau intentionati, fie impostori sau diletanti) chiar si aici, pe contributors.
    Care analize, apropo, sunt mult mai complexe decat personajul Basescu si cei 9 ani. Care merg in urma ( cauzalitatile psihosociale, sistemice, patologii aferente) niste zeci de ani ( cel putin 70 daca un mai mult). Dar n-aveti dvs cum intelege, asta reiese destul de clar din text. De fapt nici nu puteti banui/intui macar cata vreme aveti o abordare atat de simplista, plus cel putin un lob din ficat intoxicat de o evidenta aversiune fata de personajul in cauza, aversiune pe care degeaba incercati sa o mascati rationand ( in aparenta) printr-o sumedenie de asertiuni contrafactuale si eronate. Din pacate , ca sa va demonteze cineva articolul ( logic si pe baze empirice) ar trebuie sa scrie de vreo 5 ori mai mult ( sau mai mult? Probabil…). Nu e cazul avand in vedere cele antementionate; n-ar rezolva nimic.
    Pe de alta parte insa, daca aveti disponibilitate intelectuala, curiozitate si o urma de seriozitate ( sa nu mai vorbim de responsabilitate ca formator de opinie) va recomand ca inainte de a va mai aventura in analize „strategice” si institutionale, sa incepeti a studia putin mai atent lucrari lamuritoare ( care pornesc de la o baza de date impresionanta altfel), care sa va largeasca (elementar, dar imperios necesar, iata) orizontul cunoasterii in domeniu, lucrari care apartin unora care chiar studiaza serios si metodic problemele de gen, adica nu-s niste simpli pareristi in domeniu.

    Fac totodata precizarea ca cei care chiar stiu ce fac si ce spun (non-pareristii) de abia acum incep ( acum au perspectiva, retrospectiva si date suficiente) sa analizeze serios ce se intampla in partea asta de lume, in evolutie comparativa. In acest sens, va recomand, de exemplu, ca tot va plac englezismele, un titlul util ( care din pacate nu s-a tradus la noi, multumim din suflet si pe aceasta cale marilor edituri de la noi): The neoliberal revolution in Eastern Europe – Anthony Edwards&Dragos Aligica, 2009. Ia sa vedeti, dupa ce veti parcurge aceasta lucrare ( si eventual parte din grasuta bibliografie de referinta) cum va veti reconsidera simplista si profund eronata opinie la care v-ati dedat aici. Sa vedeti ce surprize extraodrinare – apropo de esecuri, metalitati si cauzalitati – veti avea ( din pacate veti deveni si ceva mai pesimist, deh). De fapt, cred ca totul va fi o supriza, avand in vedere extraordinara fermitate cu care concluzionati – nicio umbra de indoiala domnule, asta-i chiar extraordinar, jos palaria, sunteti plin de certitudini intr-o era mai plina de incertitudini ca niciodata; asta spune multe despre contactul dvs cu realitatea si intelegerea ei.

    In fine, nu in ultimul rand, tin sa va multumesc pentru apreciere, caci fac parte dintre aceia care in ultimii 24 de ani se tot screm – da, asta-i cuvantul, si nu-i placut, dar asta e – sa lucreze, sa se asocieze liber, sa construiasca, la nivel local, prin politica pasilor marunti. Si, evident, esecul e total si impactul ca si inexistent. De ce? Pai daca veti sterge cu buretele toate prejudecatile limitative si simpliste pe care le aveti in materie de politica, societate, sisteme, institutii, mentalitati si patologii sociale ( lasati ecosistemele, concetrati-va doar pe oameni deocamdata) si eventual parcurgeti atent si lucrarea relativ proaspata pe care v-am recomandat-o, s-ar putea sa pricepeti. Daca nu, nu. Eu va doresc succes, oricum. Si in rest sa ne rugam, ca la asa “analisti” si idei, cam asta ne mai ramane de facut

    • Nu cred ca sunteti corecta doamna Hancu. Domnul Cabuz are dreptul la opinii asa cum si dumneavoastra aveti dreptul la opinii. Domnul C. a prezentat versiunea dumnealui asupra starii actuale a politicii romanesti – asupra Presedintelui si influentei lui in politica in ultimii 10 ani. Daca aveti alta versiune a adevarului, nimic nu va opreste sa o prezentati publicului. Dupa cum vedeti din numarul de comentarii, este chiar „foame” de pareri avizate.
      Departe de mine sa iau apararea domnului Cabuz – consider articolul foarte personal (chiar naiv dupa parerea mea). Dar daca cineva are ceva de spus mai mult si diferit de domnul C., sa se arunce in foc (sa isi exprime ideile si sa le impartaseasca cu toata lumea)! Daca domnul C. are o pregatire in stiintele exacte nu inseamna ca nu are dreptul la propria parere. Cei din sociologie si umanism au si ei pozitiile lor exprimate catre publicul larg. Le-am dori cat mai dese si mai clare.

    • Ma bucur ca va straduiti sa prosperati in zona privata. Daca pana acum nu ati reusit inseamna ca nu v-ati „scremut” destul. In economie exista o statistica privind supravietuirea unei firme particulare care spune ca daca acum ai deschide o firma in urmatorii 2 ani exista 70% sanse sa nu mai existe in urmatorii 3 ani probabilitatea creste. Nu tb sa va pierdeti speranta tb doar sa perseverati. E un american care a ajuns de 5 ori milionar si de tot atatea ori a dat faliment.

  11. Cred ca o singura mare greseala are Presedintele: dorinta de a realiza pe dreapta un mare partid fuzionand PD cu PNL dar cu pastrare de nume PD. Lua numele de PNL si ocupa el partidul dar asa orgoliul PDist a fost invins de cel PNList. :)

  12. Oameni ca Cabuz (cacofonie intentionata), echidistanti si de pe piscul principiilor lor inalte si impartiale de-a lungul intregii ultimei perioade, l-au tot muscat de c** pe Basescu iar acum se vaita ca situatia e dezastruoasa si ca nu exista opozitie? Basescu e un exemplu (nu sunt fan), vorbesc de un principiu.

    Aici ii includ si pe indivizi ca Tapalaga, Pora, etc, care, desi ii respect mult de altfel, au tot avut astfel de derapaje. Deci contribuim la a face imaginea si sprijinul praf, criticand, ca noi, deh, suntem jurnalisti de prima speta si nu iertam nimic oricine-ar fi, si acum strigam disperati „sariti, faceti ceva, ca se formeaza partidul stat si suntem mancati”?

    Cum credeti, domnilor, ca s-a format acest partid stat? Nu v-au fost suficiente Antenele?

    Prin criticile voastre „impartiale” ati contribuit la imprastiere in loc de focalizare si coeziune a populatiei catre idealuri comune. Toti acesti jurnalisti de prima speta sunteti dintr-un punct de vedere mai vinovati pentru degringolada actuala si pentru lipsa actuala a unei opozitii inchegate si coerente, decat sunt cei saraci cu duhul care inca voteaza cu Iliescu.

    V-ati fi imaginati acum 5 ani ca Nastase ar putea vreodata fi condamnat? A uitat domnu’ Cabuz, si multi ca el, cat de mult a avut de profitat dupa ce au revenit in Ro, luat fiind pe langa Daniel Funeriu, tot datoria rezultatelor eforturilor lui Basescu si gasca de atunci care au avut curaj?

    Pe scurt: Ne purtam ca jurnalisti echidistanti si moralisti intr-o tara care e la pamant si care are nevoie de o gura de aer ca omul la innec? Suntem intr-atat de ingusti la minte incat criticam public si vehement pe cei ce se straduie (si mai gresesc) sa lupte cu adevaratii monstri, doar din exces de zel sau dorinta oarba de a ne etala inteligenta (cazul trist al lui Cabuz)? Masele vor retine intotdeauna criticile si vor uita laudele … vocea asurzitoare a PSD.PNLL/PC/etc de bine de rau reprezenta macar un simbol clar al maleficului, ajutand populatia sa se orienteze. Bravo deci, excesul vostru de zel, etaland o gandire scurta, nu are ca rezultat decat manjirea apelor si debusolarea maselor, iar acum trageti ponoase. Credeti ca oferiti vreun model plebei? Din contra.

    Jalnic.

    • @Alex,
      Adevar graiesti domnule si la o adica cand sunt speriati cu un hau hau multi dintre acesti „intelectuali” devin „dragul meu turnator”. Patent romanesc garantat. :)

    • Mai corect ar fi fost sa scrieti la toate cele 4 puncte (daca asa vedeti lucrurile) : gresiti, domnule Cabuz!. Pentru ca a minti presupune sa prezinti cu buna stiinta un argument mincinos ca fiind adevarat.
      Putem fi sau nu de acord cu ideile din articol, dar asta nu ne da dreptul sa batem campii.

  13. DATI PREA MULTA IMPORTANTA INSTITUTIEI PREZIDENTIALE.

    Conform Constitutiei RO prima institutie in stat NU este PRESEDENTIA, ci PARLAMENTUL.
    Parlamentul este reprezentat de GUVERN.

    Daca plecati de la acceptarea CORECTA a imprtantei institutiilor statului atunci ve-ti putea si sa intelegeti cine ce si cum poate sa schimbe tara in bine sau in si mai bine.

  14. Sincer, exista ceva adevar in ce ziceti. Doar ca nu inteleg conexiunea intre cele doua situatii: Basescu nereusind sa reformeze statul si spiritul civic al romanilor.

    Din punctul meu de vedere, rolul politicienilor e sa gandeasca, in primul rand, la nivel macro. Da, e vorba de interesul indivizilor, dar, mai ales, e vorba de interesul comunitatii, a societatii. Iar societatea are nevoie de o justitie puternica, de un stat puternic si capabil sa tina piept atacurilor clicilor politicianiste. Asta a fost rolul lui Basescu. N-a reusit? Cu siguranta. Dar sper ca macar a pus trenul in miscare, a aratat ca se poate. N-a iesit in fata natiunii, cu mucii in barba, plangandu-se ca l-au invins fortele oculte. Si-a urmarit si interesele proprii? Cu siguranta, asta era clar inca de la inceputul mandatului, cata vreme nu era vorba de un politician care sa fi fost incoruptibil si cinstit pana atunci. Dar, din nou, a incercat sa puna ceva in miscare.

    Cealalta parte a articolului are tot atata in comun cu Basescu precum fizica nucleara cu manelele. Nu vad de ce ar fi Basescu vinovat de lipsa coagularii unei constiinte nationale in Romania, de lipsa spiritului civic si de dezbinarea romanilor. Eu as zice ca 45 de ani de comunism, in care te fereai de vecinul turnator, si-au pus amprenta. Iar perioada post-revolutionara n-a fost nici ea una care sa remodeleze ce a fost distrus de comunism. Basescu are el multe bube, dar nu vad cum i s-ar putea reprosa ca lumea nu-si face curat in gradina sau ca parohiile nu se ingrijesc mai mult de bolnavi.

    La urma, nu vad de ce abordarea de tip top-down ar fi gresita, iar cea de bottom-up perfecta. Mai degraba ambele au rolul lor, cu politicienii (idealist vorbind) desenand directiile generale ale societatii, iar societatea purtandu-si si singura de grija si ajustand, atunci cand e cazul, excesele politicului. Altfel, concluzia autorului mi se pare de genul „n-ar fi rau sa fie bine si toata lumea draguta si binevoitoare”.

  15. Pentru mine este clar ca o agricultura eficienta nu se poate performa decat pe suprafete foarte mari, legalizate notarial.

  16. Am început să citesc articolul lui Alexandru Ioan Căbuz cu o oarecare ostilitate. Sau altfel spus, eram sigur că până la sfârșit voi înțelege care sunt greșelile ce l-au condus pe Al. I. Căbuz la ideea eșecului reformelor lui Băsescu. Trebuie să mărturisesc cinstit că… am intrat (în articol!) cu ideile mele și am ieșit cu ale lui. Argumentele lui sunt aproape imbatabile și în cea mai mare parte eu le accept. Doar că posibilitățile acordate de Constituție Președintelui României sunt foarte reduse pentru ca să admitem că el, Traian Băsescu, ar fi realizat singur reformele de a căror fragilitate se teme Al. I. Căbuz. De aceea eu sunt mai optimist și cred că armata reformiștilor este destul de numeroasă și hotărâtă să continuie. Am în vedere cea mai mare parte a justiției și tineretul școlit.
    Oricum, articolul lui Al. I. Căbuz conține o analiză atentă extrem de realistă a ceea ce numim reformarea statului în timpul mandatelor lui Băsescu.

  17. Este evident cine este de vina stim asta de 4 ani de zile gratie trustului media patronat de familia voiculescu. Deasemenea acum stim ca traim bine cel putin asa se lauda tovarasul Ponta.
    Cat despre coruptie aceasta a explodat de cand au venit la putere ”ai nostrii” si acestia au venit la putere tot din vina lui Base Asta este noi votantii suntem iresponsabili asa ca nu avem ce sa ne reprosam. Se spune ca un popor are conducatorii pe care ai merita, deci asa conducatori asa popor!

    Sa traiti bine sau asa cum meritati!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Cabuz
Alexandru Căbuz a obţinut licenţa în inginerie electronică în SUA şi doctoratul în fizică în Franţa. Revenit în ţară în 2010 pentru a se implica în procesul de reformă a sistemului de cercetare-dezvoltare şi inovare din România, a fost consilier al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică între 2010 şi 2012. În această calitate a contribuit la elaborarea şi implementarea reformei eticii în cercetare, a sistemului de evaluare şi finanţare instituţională a cercetării, precum şi a sistemului de granturi competitive pentru cercetare. În prezent lucrează în mediul antreprenorial, focalizat în particular pe dezvoltarea unui ecosistem al inovării capabil să aducă rezultatele cercetării în piaţă.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro