„Primul om care, in loc sa arunce o piatra, a aruncat o insulta este fondatorul civilizatiei” spune Freud in Civilizatia si neajunsurile ei.
O caracteristica principala a civilizatiei este astfel aceea de a depasi exprimarea violentei prin fapte, abstractizându-o prin insulta si dându-i un spatiu controlat de exprimare.
Daca vrem sa continuam lectia lui Freud, pasul umartor ar fi sa dam un nume acestui spatiu de insulta, violenta, jignire, calomnie, ticalosie, josnicie, vulgaritate, cleveteala, mitocanie, mahalagism etc.
Il numim, il definim, îl caracterizam si-l insotim de exemple. Putem ajunge astfel fondatori ai modernitatii: pentru ca dovedim ca suntem capabili sa-l stapanim.
***
Este cunoscut faptul ca, la initiativa Revistei 22, aproape 500 de ziaristi si publicisti au semnat un protest faţă de “practicile degradante din presă” si anume fata de derapajele câtorva „jurnalişti de la Trustul Intact, în special de la Antena 3”. Este vorba, spun semnatarii acestui protest, „despre încălcarea flagrantă a Codului Deontologic”, fapt ce face ca insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice” sa devina „o practică obişnuită„.
Efectele asupra persoanelor insultate se exprima prin ” afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti„.
Conditiile care stau la baza unor asemenea practici degradante sunt: „injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului„.
Consecinta grava pentru meseria de jurnalist consta in decredibilizarea întregii bresle.
In rândul celor aproape 500 de ziaristi si publicisti se afla si unii reprezentanti ai elitei ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu.
Protestul acesta e un semnal de alarma orientat deopotriva catre meseria de ziarist si catre publicul spectator, auditor sau cititor al produselor jurnalistice. O parte a breslei presei românesti spune clar ca exista limite peste care nu se poate trece. Libertatea de exprimare nu e o tortura sociala sau individuala, ci o valoare, pe care cei aproape 500 de semnatari sunt hotarâti sa o apere.
In aceste conditii, apare tot mai legitim sa ne intrebam : Ce se intampla cu acest protest al jurnalistilor ? Cum il intelegem si ce facem cu el ?
Sunt cel putin trei moduri diferite de a raspunde la aceste intrebari.
1) Primul are ca punct de plecare meseria de jurnalist in sine. Protestul e un bun prilej pentru ca breasla presei sa-si clarifice instrumentele de autoreglementare si modul de utilizare al acestora.
Codul Deontologic amintit in textul protestului a fost semnat in 2009 de participanţii la Convenţia Organizaţiilor Media (COM) organizata de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). Cu aceasta ocazie a mai fost semnat si un Statut al jurnalistului si s-a decis constituirea unui Grup pentru bune practici jurnalistice format din reprezentanţi ai publicului şi reprezentanţi ai profesiei. Rostul acestui Grup pentru bune practici era sa acorde Certificate de bune practici jurnalistice prin care sa oblige institutiile media sa respecte Codul Deontologic.
In numele principiului unei informatii corecte si transparente, fundamental in orice democratie, ar fi nevoie ca breasla sa-si legitimeze liderii care sa explice publicului larg ce a mai ramas din aceste instrumente de autoreglementare convenite in 2009.
S-a mai format intre timp vreun Grup pentru bune practici jurnalistice ? S-a dat pana acum vreun Certificat de bune practici ? Daca nu, de ce, daca da, cui si in ce conditii ? A participat si vreo organizatie a jurnalistilor din Trustul Intact la Convenţia Organizaţiilor Media din 2009 cand s-a adoptat acest Cod Deontologic? Sau acum li se reproseaza acestora abaterea de la un Cod Deontologic de care ei n-au vrut sa stie niciodata ?
2) A doua pista de intelegere a protestului jurnalistilor vizeaza interactiunea dintre acestia si publicul beneficiar de pe urma activitatii lor.
S-au adunat, iata, aproape 500 de specialisti din domeniul comunicarii publice in jurul unor principii de moralitate a presei. Suntem intr-un an electoral. Daca adeziunea la aceste principii este tradusa in fapte jurnalistice de toti cei aproape 500, putem considera ca dispunem de resurse semnificative care ar putea transpune obiectul protestului intr-o tema de campanie care sa conteze pentru români. Astfel ne putem astepta, in acest an, ca românii sa devina mai sensibili electoral fata de problemele decaderii morale a societatii si a lipsei de civilizatie din societatea româneasca decat fata de problemele nationaliste.
Primul sondaj din 2014 arata ca societatea româneasca este deschisa fata de o alta ierarhizare a temelor in jurul carora se vor da luptele electorale din acest an. Cu putin efort de comunicare, principiile care i-au adunat pe cei 500 in acest protest ar putea face ca românii sa vada nevoia de a rezolva problema decaderii societatii românesti si pe aceea a lipsei de civilizatie inaintea celei nationaliste. Cum puteti vedea in figura de mai jos , diferentele nu sunt chiar atat de mari.
(sursa: http://www.pesurse.ro/2014/01/19/sondaj-psd-ramane-sub-40-iar-pnl-nu-trece-de-20-pp/)
3. Cel de-al treilea mod de a intelege protestul jurnalistilor se refera la cei care nu sunt jurnalisti, care nu vor sa semneze proteste, dar care sunt deranjati de practicile degradante din presa româneasca.
Intr-o societate in care noile tehnologii ale informatiei se dezvolta in ritm accelerat au la dispozitie diferite moduri de exprimare a desolidarizarii fata de vulgaritatea din presa româneasca.
De exemplu, acestia ar putea incepe prin a redacta pagina Wikipedia in limba româna pentru ceea ce francofonii numesc Télé-poubelle, anglofonii Trash-TV sau Tabloid talk show, iar hispanofonii Telebasura. Cei care s-ar incumeta la o asemenea treaba ar putea contribui si la cresterea indicelui de creativite a României (si, implicit, al indicelui global de inovatie) care contine printre indicatori procentajul – calculat prin raportare la totalul totalul populatiei – paginilor Wikipedia editate de persoanele intre 15 si 69 de ani dintr-o anumita tara (http://globalinnovationindex.org/content.aspx?page=press-release).
Dorinta de a beneficia de un spatiu public lipsit de obscenitate s-ar exprima prin termenii echivalenti selectionati. Daca dorinta-i mare, atunci vom numi practicile degradante Gunoi TV. Daca dorinta-i mai mica, vom prefera solutia lingvistica mai putin susceptibila sa atinga o majoritate a românilor si vom spune ca in engleza Tabloid talk show sau Trash TV.
In incheiere, iata doua exemple asupra modului cum isi definesc francofonii propria Télé-poubelle.
„Télé-poubelle, din englezescul Trash TV, este un termen peiorativ si argotic care se refera la toate programele considerate fara valoare culturala sau cu valoare culturala redusa comparativ cu ansamblul emisiunilor de televiziune propuse si al caror obiectiv principal este obtinerea cu orice pret a unui nivel de audienta ridicat, folosind in acest scop adieri de scandal sau propunând subiecte spectaculoase si senzationale bazate pe instincte primitive, reactii arhaice si vulgaritate din abundenta. Télé-poubelle este o televiziune fara ambitie educativa sau artistica ce vizeaza in special sa atraga telespectatorul catre mesajele flash-urilor publicitare. Din punctul de vedere al marketingului, publicul sau tinta e reprezentat de persoanele de nivel mediu.”
(traducere din Wikipedia: http://fr.wikipedia.org/wiki/T%C3%A9l%C3%A9_poubelle )
(sursa: http://chansonengagee.eklablog.com/tele-poubelle-a23243588 )
Aha. Am inteles. Acum totul e mult mai clar.
Dacă Antena 3 ar fi Trash TV ar fi bine. Numai că Antena 3 are o agendă politică, asta partea cea mai gravă a lucrurilor.
Antena 3 pretinde (și din câte am constatat personal, publicul lor spălat pe creier chiar crede) că asta e maniera lor de a face televiziune, că au o audiență care apreciază acest mod de a face televiziune etc.etc. Am avut inclusiv ocazia să aud că nu există nicio legătură între faptul că Voiculescu are un partid prezent în parlament sau faptul că el însuși a fost ales senator de mai multe ori și faptul că Antena 3 e folosită împotriva adversarilor săi politici.
Propaganda de la Antena 3 și-a învățat telespectatorii proprii că e o televiziune echidistantă care critică derapajele politicienilor, iar ceea ce face Mircea Badea e doar ”pamflet”.
@ Harald.
Tot ce spuneti e adevarat, am mai spus-o si eu.
Din pacate, haita de la A3 e formata din profesionisti desavarsiti in manipulare; asta e greu de acceptat (ca sunt mari priofesionisti), dar e real. Nici chiar CTP in perioada lui de glorie (in primul mandat Basescu) nu a atins perfectiunea haitei A3.
Singura solutie de anihilare a haitei A3 ar fi preluarea de catre un alt post TV a inregistrarilor emisiunilor A3 si demontarea lor, pas cu pas, explicandu-se fiecare modalitate de manipulare, pe intelesul tuturor – indeosebi jumatatile de adevar utilizate de haita.
– Dece zic „haita”? Pentru ca aceasta e metoda atacurilor organizate de ei: metoda haitei de lupi. Un mascul Alfa care dirijeaza toate miscarile haitei. Si ce mascul Alfa! Unul cu pregatire de predicator adventist, care foloseste si tonul, dar si pantomima predicatorilor. Si e convingator, n-am ce zice! Ii tine captivi pe sute de mii de privitori. Se zice ca ar fi pregatit pentru o candidatura la prezidentiale, in varianta ca niciunul dintre cei doi protagonisti nu ar avea suficiente sanse.
Cunosc si eu multe persoane, inclusiv cu studii superioare, ale caror creiere au fost spalate de haita. Asta e!
Dna. Gorga a deschis o cutie a Pandorei. Foarte interesanta intreprinderea si sper ca demersul sa aiba consecinte mult mai profunde decit aceste comentarii, foarte pline de substanta (unele). Nu cred ca se poate vorbi de un “cod deontologic” atunci cind se abordeaza prestatiile anumitor posturi de televiziune. Posturile din Baneasa sint, in general, departe de ce inseamna PRESA in oricare tara civilizata, iar prin prisma unui “cod deontologic”, mai exista si alte posturi tv. care n-au nici in clin, nici in mineca cu prefectura (PRESA). Dna. Gorga deschide o poarta catre “groapa Glina”, in care si-ar afla locul asemenea dejectii mediatice. Definitia din Wikipedia e mult mai cuprinzatoare si dovedeste ca idiotizarea n-au inventat-o românii, dar prin reprezentantii lor se lupta pentru suprematie. Derapajele nu sint numai de sorginte partizana patronal, ci atenteaza criminal la “canoanele” meseriei de ZIARIST. Aceasta meserie e violata precum limba româna in moduri extrem de perverse si fara pic de mila, pe spatii ample, pe canalele asa-ziselor “posturi de stiri”. Lipsa crasa de pregatire profesionala isi gaseaste compensare in limbajul contondent si grobian, concentrat in flux ucigator catre “tinta” momentului. @Ciobanul Bucur are o deductie excelenta: HAITA asta negativa e condusa profesionist – cromatic ne-am apropia de NEGRU perfect! Pentru adunatura asta… organizata, a vorbi de “cod deontologic” e ca si cind ai dojeni un ciine c-a trecut pe rosu!!!! La o asemenea atitudine, e necesar un raspuns pe masura din partea LUMINII. Solutia propusa e tentanta: demontarea in farime a atacurilor “predicatorului raspopit” (nu merita nci macar metaforic titulatura de “mascul alfa” – e prea abject in perfectiunea lui negativa), spre recistigarea vazului de catre turma privitoare, cazuta in extaz. Este o cale care merita incercata, dar asanarea “gropii Glina tv” trebuie sa fie mult mai ampla, ca participare si capacitate de convingere.
Ca Antena 3 are o agenda politica nu conteaza foarte mult. Daca Badea Mircea face aceleasi giumbuslucuri (el le zice pamflete, eu le zic mizerii) in timp ce-mi povesteste despre pictura renascentista sau despre ultimul joc de pe Xbox, tot imi repugna.
Gadea patetizeaza acum despre Basescu. Dar nu as suporta sa-l urmaresc nici daca ar face „Reflectii rutiere” si ar infiera, in fiecare seara, soferii prinsi beti la volan.
Dupa modul cum e folosit, umorul poate indeplini doua functii opuse: una de socializare (o gluma buna ne face sa ne simtim mai bine impreuna) si una de separare, de izolare in diferite grupuri si grupulete. Mircea Badea practica acest al doilea tip de umor, distructiv, care imparte lumea in buni si rai, pro si contra, destepti si prosti etc. In plus, face acest lucru intr-un mod partinitor pentru ca intotdeauna la el aceeasi sunt desteptii si bunii si aceeasi sunt prostii si raii. Sunt foarte curioasa ce se va intampla dupa ce Traian Basescu nu va mai fi presedinte. Va intra in criza de inspiratie ?
Probabil ca si dupa terminarea mandatului actualului Presedinte, vor mai exista, in functii importante, in justitie, in politie, in presa, in societatea civila, oameni cinstiti, corecti, patrioti, competenti, incoruptibili care vor continua lupta cu grupul infractional organizat. Impotriva acestor persoane se vor dezlantui lichelele de la Trustul Infect.
Daca grupul infractional organizat va reusi sa puna mina integral pe justitie, pe tara, poate ca nu va mai avea sens ca acestia sa-i plateasca pe cei care i-au ajutat sa ajunga la putere, prin indobitocirea electoratului. Poate vor primi alte insarcinari. Poate vor primi, ca recompensa, niste posturi bine platite prin ambasade, consulate, guvern, ministere, Autoritatea de Supraveghere Financiară – ASF etc
Doamna Gorga, daca dv. considerati ca ce face badea pîrțan (traind in Evetia, poate ca n-aveti habar ca asta-i porecla mioritica a specimenului antenist) e UMOR, veti stirni fosnete acute de dezaprobare in toate bibliotecile planetei…. Creatura asta nu practica decit BASCALIA, care este forma distructiva a UMORULUI…. E un rebut profesional, dar, din pacate, o HAITA-ntrega de asemenea specimene sta la pinda!… De departe (pe unde va aflati) e posibil sa se vada altfel…. Aici, metaforele si diplomatia s-au ofilit sub miasmele coplesitoare ale Latrinelor….
ps. articolul va apartine, la fel si optiunea publicarii reactiilor pe care le stirneste. Generati un dialog ca la catedra, numai ca, asa cum nici vara nu-i ca iarna, nici in Romania nu-i ca-n Elvetia. Va dau un singur exemplu. Aici, nivelul de imbecilism al presei se masoara si prin modul de adresare – cei care se pretind ziaristi nu-i scot din DOMNIA SA si DOMNIILE LOR pe toti infractorii de drept comun care bintuie pe televizoare. E o formula de pseudo-respect sub care se ascunde, de fapt, impotenta profesionala si totala necunoastere a adevaratelor valori. E o forma a BASCALIEI in raport cu adevarata presa si adevaratii ziaristi. BASCALIA e trasatura esentiala actuala a societatii romanesti, in ansamblul ei. Prin urmare, discutia despre „groapa de gunoi tv” ati generat-o dv., dv. o moderati, dar „dovezile locale” n-au miros de iasomie. La fel ca-n celebra vorba cu padurea de brad….
Ceea ce numiti „adevarata presa” din România e contaminata de aceeasi „bascalie” ca si la Antena 3. Iar „bascalia” o cer românii care inca se mai uita la programele TV romanesti (multi dintre cei satui de bascalie prefera grila de programe externe).
Ideal ar fi ca unii sa devina seriosi, lasand astfel sa iasa mai bine in evidenta „bascalia” celorlalti. Cum nu e cazul, se continua in dulcele stil românesc „cui pe cui se scoate”.
Adevarata presa (fara ghilimele) nu-i contaminata de nici una dintre bolile metastazice la care faceti trimitere. Interpretarea dv. e total gresita (in ce ma priveste). Luati aminte ca, in Romania, exista si ADEVARATA PRESA, asa cum exista si milionari ADEVARATi si oameni de afaceri ADEVARATI – nu d-aia care au facut zerouri in bancile elvetiene din rulmenti si roti de cascaval vindute in Turcia, in ianuarie ’90. Astia sint BISNITARI, frati de cruce cu BASCALIOSII, detinatori de mandate. Romania poate fi un foarte bun studiu de caz, pentru cine se incumeta la asa ceva. Personal, dupa ce-am trecut prin gloantele „artificiilor din ’89” nu mai inghit povestile cu „politically correct” si mutantii neocomunisti. Se aplica stravechiul banc cu samovarul….
Fostul purtator de cuvint al SRI, Ulieru, a povestit la TV ca, in anii ’90, a infiintat, in cadrul SRI, un departament de dezinformare, intoxicare si manipulare.
La venirea la putere a Conventiei Democratice, a mai spus Ulieru, acest departament a fost desfiintat, iar profesionistii de acolo au fost dati afara.
Mai mult ca sigur ca Felix sau alti infractori, dupa ce au furat miliarde de euro, si-au permis sa-i angajeze pe lucratorii departamentlui, lasati pe drumuri de Conventia Democratica.
Salut tonul constructiv al articolului. Si eu sper ca cei care au semnat protestul sa se implice pe mai departe in actiuni cu caracter mai general ce privesc presa din Romania.
Ca sa reiau exact genul de logica cu care a fost pus la zid Mircea Toma inainte de a putea spune ceva, implicarea acestora intr-un proiect mai general de asanare a spatiului mass-media din Romania mi-ar demonstra ca m-am inselat, ca initiativa protestului celor 500 nu e, in principal, o incercare a unei tabere de a marca puncte in dauna alteia si de a racola neutri in tabara ei (sau de a-i anihila, daca nu).
Sincer sper sa ma fi inselat.
Personal, eu sper ca cei cateva milioane de utilizatori ai Internetului sa fie primii care sa se implice in ceea ce numiti dvs. „un proiect mai general de asanare a spatiului mass-media din România.” E fundamentul de la care se poate incepe constructia.
Si eu sper, insa, pana una-alta, cei 500 care au semnat petitia-protest sunt in cea mai mare parte din breasla, au nume si adrese si se poate apela la ei. Pe cand sa-i responsabilizezi pe cei cateva milioane de anonimi e ceva mai greu.
Dar, de ce nu, o data pornita initiativa din interiorul breslei (fara de care oricum nu se va putea face nicio schimbare), aceasta ar putea face apel si la cititori / spectatori pentru sustinerea demersurilor.
Schimbarea autentica incepe doar atunci cand fiecare dintre noi face ceva pentru ca lucrurile sa mearga in sensul bun. Asta e lucrul cel mai important pe care l-a stricat comunismul in noi: asteptam sa faca altii ceva, nu facem noi ceea ce sta in puterea fiecaruia. Din pacate, actionand asa in ultimii 24 de ani am ajuns in situatia de astazi.
In linii mari va dau dreptate, doar ca nu as pune totul doar pe seama comunismului: in general, in istorie, indiferent de regimurile politice, schimbarile au pornit de la persoane cu o oarecare reprezentativitate, cu o organizatie in spate, mai rar de la oameni de pe strada (stiu, sunt multe exceptii notabile, atat de oameni simpli care au stat singuri in fata sistemului, cat si de miscari populare pornite de jos). E adevarat ca experienta regimului trecut ne-a atomizat foarte mult si ne-a facut foarte conformisti pe cei mai muti dintre noi, dar expectativa nu e diar o trasatura a societatilor din Europa de Est.
Totusi, daca tot avem un inceput de astfel de protest ce pare ceva mai organizat (sper), de ce sa nu ne axam pe ceea ce pot face acestia si sa speram mai degraba intr-o redesteptare nationala, independenta de astfel de actiuni, mai ales in conditiile de apatie pe care dumneavoastra le-ati aratat? Oamenii au mare nevoie de exemple ca sa se miste, de asta as pune mai degraba presiune pe cei care par sa vrea deja sa isi asume ceva, macar intr-o prima faza, apoi pe publicul larg, sub puterea exemplului.
Astept sa vad.
Da, dintr-o perspectiva analitica asa stau lucrurile, schimbarea porneste de la cineva – un om sau un grup – care o initiaza. Numai ca in momentul de fata, scopul nostru nu este acela de a analiza, ci de a actiona, de a schimba efectiv ceea ce nu ne convine. Vor veni apoi si unii care sa ne analizeze. Cred ca nu trebuie sa avem temeri din acest punct de vedere.
Efectele protestului jurnalistilor vor trebui sa fie discutate. Nu acum insa. E prea devreme. Promit sa revin peste un an la subiect pentru a face o sinteza a ceea ce s-a intamplat. Mai mult nu pot spune acum. Peste un an vom putea evalua insa sinceritatea protestului.
Sunt convinsa ca oamenii au nevoie de exemple de miscare organizata in care sa se regaseasca si la care sa poata participa. Problema e ca si jurnalistii sunt români, nu Dumnezei. Si nimic din ce este românesc nu le este nici lor strain. Cum am spus in articol, la modul prezumtiv, daca toti cei inscrisi in acest protest sunt sinceri in demersul lor, atunci se pot schimba multe lucruri. Asteptand insa ca aceasta sa se intample, nici noi ceilalti nu trebuie sa stam deoparte.
Al doilea pas spre asanarea spatiului public ar fi publicarea listei jurnaliştilor care s-au bucurat de pomana electorală a pesedeului şi au consimţit să mănînce şi să tacă. Jumătăţi de informaţii prezentate pe facebook nu conduc la nimic, căci, se putea lesne intui cum s-au comportat politrucii. Românii trebuie să-i cunoască pe cei care au consimţit, pentru un meniu cu fructe de mare, să ascundă acţiunea asta, în timp ce semeni de-ai lor mureau abandonaţi de politicienii aleşi.
Care dintre ei va alege să spargă omerta instituită pe vremea lui Iliescu, continuată, la nivel mai elevat de 0049 şi aproape perfecţionată de prim-plagiatorul mitoman?
O reamintire a aerului pe care-l respirau jurnaliştii în epoca Năstase, El Însuşi, acum doar puşcărias şi blogger.
http://cristea.actualbr.ro/era-epoca-ziaristilor-ciomagiti-cand-bata-era-masura-rezistentei-lista-epocii-lui-nastase/
Nu, o asemenea publicare nu ar face decat sa adanceasca spirala violentei. Breasla presei trebuie insa sa-si fundamenteze mijloacele de autoreglementare si sa ia masuri profesionale, daca se considera ca din punct de vedere profesional acestia au gresit. Fiecare sa-si faca treaba cat mai bine si asa se vor schimba lucrurile in Romania.
Da, da. Trebuie oprita spirala asta a violentei.
Nu se poate sa fie pusi la zid in halul asta nazist jurnalisti onesti precum Gidea care nu fac decit ca uneori sa fie mai incisivi. Ceea ce oricum o fac si ceilalti 500 de ziaristi basisti. Deci sa fie liniste, sa fie bine. Sa fie un CRP cu CTP presedinte. Care CRP sa conlucreze cu societatea civila, cu ONGurile domnului Toma care a dovedit de atitea ori impartialitatea si onestitatea. Sa fie consens si sa se dispuna masuri profesionale. Sa se dea mustrari scrise sau atunci cind se sare rau calul sa se ceara autocritica in fata breslei.
A, uitasem, si sa se faca si o pagina pe Wikipedia, frumoasa cu grafice si poze.
Gâdea jurnalist onest ? S-a prabusit rau de tot sistemul de valori in Romania.
„sa se ceara autocritica in fata breslei” ??? Asta era o practica frecventa in comunism. Ne vrem chiar atat de mult dictatura inapoi ?
Singurul lucru cu care sunt de acord din comentariul dvs. e ca trebuie sprijiniti cei care incearca sa gaseasca unele compromisuri social-acceptabile intr-o Romanie extrem de polarizata si unde uneori pare ca nu lipseste decat o scanteie ca sa explodeze.
@rt facea ceea ce se face cel mai bine in Romania: bascalia. Asta e adevaratul brand de tara. Se pare ca traind pe alte meleaguri ati uitat de „binefacerile” ei.
Care autoreglare, doamnă, cîtă vreme nu se cunosc oamenii? Cum să-i izolezi, cum să nu-i mai citeşti? Cum acţionezi, cînd chiar şefii lor îi ocrotesc sau îi ameninţă pe cei care dezvăluie, chiar şi jumătăţi de adevăr. Sau sunteţi convinsă, că ceea ce pare normal în Elveţia, devine automat normal în România pontiană?
O mică consolare tot am avut: l-am văzut pe Dâncu, (ştiu, nu e ziarist, ci doar ideolog roşu şi blogger, dar îl citeam cu plăcere), la chermeza organizată de soţia prim-mitomanului. Singura reacţie pe care o pot avea, e să nu-l mai citesc. Un asemena simulant se întîlneşte mai rar. Şi acum mi-e ciudă pe mine şi recunosc spăşit, că de la o vîrstă nu se mai poate numi naivitate. :)
Autoreglarea presupune sa se izoleze ei intre ei, sa-si dea reguli si modalitati de aplicare. Publicarea unei liste ca aceea care e ceruta de dvs. poate fi un instrument de autoreglare.
Şi o reacţie dură, chiar dacă nu promptă, din partea unui jurnalist de la care mă aşteptam mai puţin pentru că a dat-o de prea multe ori cu bâta-n baltă în încercarea de a apăra USL-ul:
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/cirnatul-si-rahatul-102389.html
Ceea ce-mi confirmă bănuiala că dacă acel protest-petiţie s-ar fi legat punctual de acele emisiuni de la Antena 3 şi, în special, de cea legată de Andreea Pora şi de cei care au făcut acele emisiuni, fără să se întindă la aprecieri generale legate de Antena 3, de climatul general din presa din România sau de „colaboraţionismul” tacit al unora care nu au luat poziţie, acel protest ar fi întrunit mult mai multe semnături şi un adevărat consens în jurul Antenei 3. Nominalizarea specifică a unor persoane din Antena 3 ar fi permis poate, pe termen mai lung, şi o izolare a acestora chiar în interiorul Antenei 3.
În momentul în care vorbim însă la modul general de încălcări ale deontologiei şi de climatul din presa română şi nominalizăm doar Antena 3, lucrurile se complică şi legitimitatea demersului începe să scârţâie. Ce să mai zic de punerea la stâlpul infamiei a celor care nu împărtăşesc exact aceleaşi convingeri cu iniţiatorii demersului?
Să sperăm, însă, că suntem doar la început şi că după petiţia-protest vor urma şi alte iniţiative, ceva mai sistemice şi mai incluzive.
Din ce cunosc, Plesu si Liiceanu si-au „consumat” de mult credibilitatea acumulata in anii 90.
Care sunt, din punctul dvs. de vedere, intelectualii credibili in România de astazi ?
Nu imi vine in minte nici un exemplu… Nici ce inseamna intelectual nu prea stiu…
M-am legat de credibilitatea celor doi ca introducere la estimarea gradului de compromitere a credibilitatii presei, +- A3, mai mult sau mai putin cunoscuti, din presa „centrala” sau provincie…
Sa pun intrebarea altfel. Puteti sa-mi spuneti care sunt persoanele publice in cuvantul carora aveti incredere ?
Nici una. Pentru a fi corect, pentru a evita un fel de nihilism, de aici rezulta poate ca ar trebui sa depun un efort pentru a identifica din cand in cand macar partea buna sau momentele bune ale diferitelor personaje publice, sa zicem, de exemplu, pentru a avea drept (sau sansa chiar…) la o opinie.
In cazul apelului, continutul (referirea doar la intact) si semnatarii (numai dintr-o „anumita parte” a propagandei, cel putin la nivel de Bucuresti) nu imi inspira nici un fel de incredere. Bineinteles, sunt de acord ca presa este la un nivel foarte scazut.
Bună întrebare, nu pentru că dnii Liiceanu sau Pleşu nu ar fi intelectuali adevăraţi (au toate şansele să devină monştri sacri încă din viaţă) sau că nu ar fi reprezentativi. Dar m-a făcut să îmi aduc aminte că în anii ’90 nu ne trecea prin cap să ne ghidăm după unul, doi sau trei intelectuali. Exista GDS, Alianţa Civică. Nu toţi aveau aceeaşi greutate, dar exista un mult mai mare echilibru între vocile de acolo.
Nu spun că ar trebui neapărat reînfiinţat ceva de genul acelor organizaţii (ştiu, GDS există bine mersi şi dă premii, dar nu prea mai contează ca voce), deşi ar fi şi asta o idee. Spun că intelectualii (o parte) s-au organizat în acest fel pentru că au simţit nevoia de a se implica cumva în societate, nu aşteptau să vină cineva să-i întrebe ce cred. Însuşi faptul că, obişnuiţi fiind cu rezistenţa prin cultură din partea lor ca intelectuali şi a noastră ca public, scriitori se adunau să discute probleme politice concrete crea un interes prin noutatea proiectului.
Azi trebuie să scriem scrisori prin care să-i provocăm să dea un răspuns pe unii ca Pleşu sau Liiceanu. E normal. Au obosit şi ei, au apucat alte năravuri. Şi nici măcar nu erau printre cei mai combativi pe vremea de aur a GDS sau a Alianţei Civice. Care nu au obosit, trag în continuare la un sistem care nu mai are impact. Au obosit să caute, poate.
Adevărul e că nici dreapta populara (PDL şi sateliţii), nici dreapta liberală (PNL), nici PSD nu par să aibă nevoie de intelectuali, se descurcă cu toţii bine şi fără ei. Fiecare din aceştia are un electorat cât de cât stabil, care depinde de alte lucruri decât de strălucirea intelectualilor din jurul său. Politica se face cu oameni de teren, nu cu intelectuali.
Şi atunci întrebarea e ce rol ar mai putea juca intelectualii în jocurile de putere astfel încât publicul să simtă că susţinerea faţă de unii sau alţii are vreun sens în modul de exercitare a puterii.
O altă întrebare este dacă intelectualii ar vrea să se implice într-un proiect asumat în afara celui politic, cu toată componenta lui antisistem şi care ar fi aceştia. Cel puţin, aşa ar avea o rezonanţă pentru unii care nu aşteaptă ceva de la clasa politică dominantă.
Nu e o problema de oboseala aici, ci de incredere.
Increderea e de mai multe feluri.
Exista o incredere bazata pe competentele cuiva (apreciez ca face bine ceea ce face si de aceea am incredere in el). Exista insa si o incredere bazata pe interes (apreciez ca ceea ce face mi-ar aduce mie un avantaj si de aceea am incredere in respectiva persoana).
Atunci cand actioneaza in domeniul politicii, diferenta este enorma intre intelectuali si politicieni. Daca intelectualii, prin natura lor, nu pot genera decât o incredere bazata pe competente, politicienii, tot prin natura jocurilor de putere pe care le practica si care-i definesc ca atare, nu pot genera decat incredere bazata pe interes. Ca sa functioneze in politica (sau cum spuneti dvs. sa joace vreun „rol in jocurile de putere”) intelectualii ar trebui sa vizeze o incredere bazata pe interes. Ceea ce este contra „firii” lor: riscul e mare si castigurile potentiale nu-l compenseaza.
As vrea totusi sa va aduc aminte ca au existat si vremuri in care unii politicieni proeminenti nu faceau neaparat drepti in fata intelectualilor Aliantei Civice sau ai GDS, dar se aratau mult mai speriti fata de acestia si mult mai permeabili la mesajele primite de la acestia. Cu siguranta, era vorba de investirea unei puteri pe care electoratul le-o dadea acelor politicieni prin intermediul intelectualilor. Erau „unsi” cum s-ar zice. Si nu stiu cat era vorba de investirea increderii in intelectuali pe motive de competenta pe atunci.
A fost apoi guvernarea Conventiei, cei patru ani de Nastase (in care am reinceput sa avem crestere economica fara sa se auda ceva despre intelectuali in viata politica), dupa care am avut un presedinte, in care isi puneau speranta multi dintre vechii intelectuali publici ai anilor 90, care nici macar nu auzise de Cartarescu. Dupa asta, PDL a ramas partidul care a pastrat o relatie buna cu intelectualii anilor ’90, insa doar atat cat avea nevoie ca sa nu-si strice imaginea, nici poveste de relatiile de legitimare din anii ’90.
Aveti poate dreptate cand spuneti ca intelectualii-s cu competenta si politicienii cu interesul, desi tare mi-e ca in categoria primilor s-ar incadra doar asa-zisii „tehnocrati”.
Insa modelul implicarii in viata politica a intelectualilor la noi, la care tanjesc cei care regreta lipsa lor, e la cei mai multi cel din anii ’90, model care nu se va mai intoarce. Si nici figurile de atunci nu se vor mai intoarce tot din aceasta cauza.
Tehnocratii sunt un fel de strutocamila, nici intr-o parte, nici in alta. Nu, e vorba despre competente de inalt nivel in domenii relativ restranse.
Intelectualii se pot implica in politica in diferite moduri:
– comentatori distanti
– cercetatori ai fenomenelor politice si socioeconomice (psihologi sociali, sociologi, politologi)
– consultanti ai unor oameni politici
– politicieni
Apelurile care se tot fac la intelectuali nu precizeaza niciodata si ce fel de implicare dorim din partea acestora.
A, incredere si competenta. Dar daca intelectualul devine corupt, isi vinde competenta, devine o anexa la cei cu bani, asa cum sunt sau au fost odata si politicienii si presa, gata cu increderea.
Atunci nu mai e intelectual: are bani, dar nu mai are „competente”.
Vorbim doar de intelectuali si de competente, de tehnocrati, nimic despre omenie, nimic despre intelepciune (din pacate ma tem ca unii ar putea sa inteleaga ca in finalul frazei fac referire la ceva in genul ajutoarelor sociale sau la ceva religios…)
Omenia nu cred sa fie o calitate inconturnabila nici a intelectualilor („sclavi” ai ratiunii) si nici a policienilor („sclavi” ai interesului). Ca s-o gasim trebuie sa scormonim in cautarea valorilor morale pe care, in valmasagul schimbarilor, nu prea stim prin ce ungher le-am pitit.
Latrinele lui F e l i x, adevarate oficine ale minciunii, calomniei, dezinformarii, intoxicarii si manipularii, reprezinta un grav pericol pentru securitatea nationala, manipulind electoratul astfel ca acesta sa-i voteze tocmai pe cei mai mari hoti, cei mai mari corupti, cei mai mari banditi, sa aduca la putere un grup infractional organizat, dar si sa-i deteste pe cei care au salvat tara de la faliment, care au scos tara din recesiune si au readus-o pe crestere economica, care au decalnsat si au sustinut lupta impotriva coruptiei.
CSAT-ul si CNA ar fi trebuit sa inchida de mult televiziunile infractorilor felix, SOV, Ghita si DDD.
Justitia ar fi trebuit sa aresteze de mult intreg grupul infractional organizat din usl (si din spatele usl) si sa le confiste integral averile.
Daca justitia, CNA-ul si CSAT-ul si-ar fi fcaut datoriia, nu ar mai fi avut cine organiza si finanta indobitocirea electoratului, nu ar mai fi avut cine organiza si finanta fraudarea masiva a legerilor si referendumului.