Drepturile omului nu sunt categorii abstracte. Ele definesc existenta noastra cat se poate de concreta. Am condus Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Sunt in Raportul Final analize concludente, elocvente, temeinic documentate, ale incalcarii drepturilor unor intregi categorii sociale si etnice. Statutul de cetatean era de fapt inexistent in acel sistem. Regimul era unul ilegitim si criminal tocmai ca pentru ca batjocorea libertatea, demnitatea, dreptul de a fi tratat ca persoana morala si ca persoana juridica.
Era o cleptocratie, o autocratie si, trebuie spus, o falocratie. Abjectie politica si turpitudine morala. Toate sub egida “normelor eticii si echitaii socialiste”. Femeile erau tratate ca instrumente de reproductie si, cum s-a intamplat nu de putine ori, de satisfacere a poftelor diversilor mici, mijlocii sau mari potentati. Din PCR, din Securitate, din UTC, din UASCR. Cinismul se combina cu promiscuitatea. Corpul uman era transformat intr-o marfa. Viata cotidiana in „socialismul de stat” era vulgara, umilitoare, deprimanta. Pentru femei, mai cu seama. Homosexualitatea era criminalizata. Indaratul puritanismului si pruderiei oficiale, gramezi de murdarie toxica.
Marxism-leninismul de catedra ignora alienarea reala. Pontifii „socialismului stiintific” nu aveau treaba cu asemenea „bagatele”. Perorau despre umanismul comunist in timp ce multe studente treceau prin situatii similare cu cele din filmul lui Cristian Mungiu despre avorturile din „Epoca de Aur”. A venit Revolutia. S-a putut, in fine, vorbi liber. Dar vechile reflexe, inhibitive si prohibitive, au continuat sa impiedice stoparea practicilor abuzive. Discutia actuala are, in opinia mea, o valoare terapeutica. S-a adunat mult gunoi sub covor. E timpul sa fie maturat. Prin rostirea adevarului. Prin cuvantul legii. Satirii lubrici trebuie demascati. Altminteri, traumele nu se vor vindeca, umilintele vor continua.
Un tablou corect.
Are si scapari.
De exemplu, „comunizarea femeilor” nu se facea doar pe linie de partid sau la locul de munca. O ramura extrem de extinsa, dar secreta, era reprezentata de M.I.
Atit Militia, cat, mai ales, Securitatea. Toti rezidentii aveau amanta lor. Ba uneori, toate femeile ce veneau la locuintele conspirative, pentru a depune rapoartele , erau violate. Pina cand deveneau niste tirfe ordinare. In mentalitate si comportament. Numeroase femei au clacat psihic, din cauza asta. Dar vina se dadea pe alte probleme.
Lucrurile erau atit de raspindite, incat se stia ca toti sefii si securistii (de la cel mai de jos grad, pina la Ceausescu) trebuiau sa aibe o amanta. (Stiti ca despre actrite celebre se zvonea ca sunt amante de lideri de partid sau Secu. Chiar si Ceausescu era banuit ca intretine astfel de relatii. Nu mai vorbim de Nicusor.)
Pe de alta parte, nu ati luat in calcul si reversul monedei.
Pentru a se proteja de diferite consecinte (mai ales ca anticonceptionalele nu erau libere) si pentru a se incadra in politica natalitatii fortate, comunistii faceau tot ce puteau pentru a se recunoaste sotul femeii ca tatal bastarzilor ce se nasteau . Doctrina „Nici un copil fara tata!” a avut consecinte ridicole in Justitia comunista. E un capitol separat, ce trebuie dezvaluit. A nu-l developa, inseamna a continua politica comunista IMPOTRIVA BARBATILOR in democratie. Nu m-ar mira, cu „armazoanele moderne”.
Comunismul nu a favorizat nici unul dintre sexe. Le-a exploatat pe amindoua, in mod egal. Violurile sunt mai vizibile si o plaga ce nu s-a incheiat. Dar femeile nu au fost singurele victime. TOTI am fost victime, intr-o forma sau alta. Unii barbati nici macar nu banuiesc ce li s-a intimplat…….. lor si sotiilor lor. Doar cei care au trecut printr-un proces de tagada a pateritatii au vazut latura contondenta fata de barbati, a comunismului. Precum si cei ce au un copil blond si un mulatru..(?!!!).
(Daca nu ma insel, legile respective nici nu au fost schimbate….)
Sa amintesc cateva prevederi legale comuniste:
-mama avea dreptul sa porneasca actiune in instanta pentru recunoasterea paternitatii 12 luni de la nasterea copilului; tatal avea dreptul sa conteste paternitatea („tagada paternitatii”) doar 6 luni dupa nasterea copilului;
-tagada paternitatii era admisa doar daca in primele trei luni de sarcina nu au exista relatii sexuale intre parti; chiar daca era o nastere normala, la 8-9 luni; in clipa in care mama facea dovada ca au existat astfel de relatii, actiunea de tagada a paternitatii inceta si barbatul pierdea procesul din oficiu; nu ajungeau la analize;
– nu mai vorbim de analizele de la IML; cum nu exista (la noi) analiza ADN, restul analizelor erau interpretate de medici cum voiau; buletinele lor erau mai ceva ca oracolul Pitiei;
-pe scurt, un barbat castiga procesul de tagada sau putea sa se apere de acuzatia mamei in recunoasterea paternitatii, doar in proportie de 1/10.000 sau mai putin;
Miscarea feminista de azi e foarte puternica si ades ilogica si nedreapta. Nu neg abuzurile comunistilor si neocomunistilor asupra lor. (Desi ele doresc neocomunism-?!!!-) Dar afirmind abuzurile asupra lor, nu trebuie uitat abuzurile asupra barbatilor!
Buna Dimineata Tuturor
asemanarea practica intre „Universitatea’ Stefan Gheorghiu si SNSPA arata ca avem la nivel politic nevoia de a consemna caineste pomii pe unde umbla exponentii mediului politic ( indiferent de culoare). Desfintarea SNSPA este Igenica, este Necesara
Cred ca mai intai trebuie demascati „satirii lubrici” din societatea romaneasca si mai apoi demascati cei de la nivel politic. Jumatate din patura sociala medie si de baza considera drepturile omului un lucru facultativ.
Dar cum s-ar putea „matura” gunoiul adunat sub covorul persan tesut cu fir de „AUR” al democratiei romanesti? Aceste schimbari se fac in timp, intr-un timp foarte lung pentru unii.
Da, de ‘n’ ori da, e timpul ca gunoiul sa fie maturat….si apoi INCINERAT! Nu inainte de a analiza componentele sale INFECTIOASE de origini rosii si de a le prezenta „maselor” timp de cateva multe zile, de 100 de ori pe zi, ca sa intelega clar ca sustinerea „componentelor” gunoiului rosu prin vot tembel inseamna in fapt complicitate cu raul, cu promiscuitatea izvorata din mizeria comunista, cu cubdezvoltarea si lipsa de morala!
Si ar mai fi ceva de facut, domnule profesor Tismaneanu! De creat o organizatie a intelectualilor romani din tara si strainatate care sa condamne public cat mai des posibil mentinerea metehnelor de tip comunist in Romania actuala….si asta sa se faca prin toate mijloacele posibile: interventii in media occidentala, scrisori deschise catre guvernul USA, guvernele tarilor occidentale, Comisia Europeana, PE, comisia de la Venetia si catre toate forurile identificate a fi sensibile la astfel de interventii, pentru a nu se mai cautiona guverne in Romania care isi subjuga justitia, care aplica metehne comuniste de tipul legii bunului plac, care mituiesc mijloace media cu bani de la buget pentru a se minti in mod mizerabil, pentru a se manipula in mod ordinar, care trucheaza alegeri, etc!
Aveti capacitatea de a face asta; strangeti alaturi de dumneavoastra acea parte de profesori si cercetatori romani din universitatile occidentale pe care-i intereseaza soarta Romaniei, pe cei inca ramasi in tara si scarbiti de imoralitatea generala ce domneste azi in Romania….faceti asta, reveniti cu Raportul in public, devoalati piedicile care vi s-au pus….si oamenii care le-au pus! Eu simt ca Romania se scufunda in imoralitate de tip ROSU…din ce in ce mai mult! E nevoie de o actiune exceptionala pentru a salva situatia!
Dragă domnule Vladimir Tismaneanu, admir și achiesez complet la cele ce-ati enunțat cu bună dreptate și cunoaștere. V-as semnala o latură a fenomenului inexistentă încă în planul public autohton dâmbovițean. E vorba de luatul examenelor pe sub catedră. Cum zic vechii filozofi orientali, orice moneda are doua fețe…. Am absolvit cu succes autentic un master la 42 de ani intr-o unitatea de învățământ publica din București. Colegele mult mai tinere (îmi puteau fi lejer fiice) m-au informat amuzate, într-o anume conjunctură relaxată, despre cat de facil se promovează examenele la respectivul masterat fara bătăile de cap asociate învățării…. Era in anno domini 2009. Nu cumva acest aspect ar putea explica status quo-ul frecvent întâlnit astăzi în majoritatea școlilor nu neapărat superioare? Nu cumva Rudyard Kipling avea dreptate enunțând „un profesor nu e un om”? Megalomania cadrelor didactice se împerechează „reușit” cu puturoșenia sordidă a vânătorilor de diplome…
Articolul este f bun și la obiect dar după umila mea părere nu se va schimba ceva curând.
@dl. stoianovici: nu se va schimba nimic prea curind, deoarece ca ”sa maturi gunoiul de sub covor”, trebuie mai intii sa rînești mizeria de deasupra…altfel n-ai cum……și tare ma tem ca ce e deasupra e mult mai mult decit ce e dedesubt…iar a arunca vina numai pe ”comuniștii de dinainte” pentru ceea ce se intimpla azi ”in libertate”, este o viziune si motivație evident limitata… ce ne impiedica să fim ”niste sfinți ?!…tot așa, dupa umila mea părere
Trepădușii au suport în Guvern, Parlament, Senat. #Pleava a ajuns la putere și fără furt nu pot #plăti funcții, nu pot cumpăra #putere. Solicitarea și obținerea de favoruri sexuale de la ființe care cred că nu se pot apăra face parte din practicile unor hiene care #s-au ajuns. Soluția este …o nouă revoluție???!
De vreme ce unul dintre suspecții de abuzuri conduce un institut de cercetare sociologică apropiat de guvernanți, plătit de partidul aflat de mulți ani la guvernare, sunt convins ca acesta nu va fi “măturat de sub covor”, ci va fi și mai bine ascuns.
Știe prea multe, nu poate fi condamnat. Cel mult renunță la postul din acea universitate.
Probabil că există o apropiere ideologică între internaționalismul comunist și actualul progresism globalist. Că altfel nu-mi explic promovarea permanentă a acestui fost mandarin comunist.
Schimbarea poate veni repede, cu doua coditii:
-reformarea serviciilor secrete si epurarea lui (nu mai sunt fosti, dar sunt multe beizadele; chiar numai beizadele);
-adoptarea in regim de urgenta a Legii prostitutiei (cu sindicate pentru lucratoare/lucratori; pentru barbati, femei, gay, cupluri; daca e garantata egalitatea, sa fie!).
In rest… blablabla
Păcat ca intelectuali importanți au ajuns să se resemneze în fața abuzurilor clicii PSD-PNL-UDMR-AUR… Dumneavoastră, Liiceanu, Cărtărescu, profesori universitari (adevărați), actori etc. ar trebui să cumpărați câte un minut-două la TV, in ziare, sa cereți sa vorbiți în parlamentul EU, să trageți semnale de alarmă. România nu mai e de mult o democrație…
Inainte de 1990 in mediul universitar si de cercetare au existat numeroase abuzuri profesionale, sexuale, discriminari multiple. Dupa 1990, asemenea atitudini dezaxate au continuat prin migrarea unor cadre didactice, cercetatori cu functii de conducere in unitati private, publice nou create. Lipsa legislatiei, ale codurilor de etica au condus la crearea de clanuri de interese si de familii. Distrugerea lor se va face prin trecerea lor in eternitate si legi mai corecte si aspre, curajul celor de a arata adevarata mocirla. Pana atunci ingerinta politicului si ale institutiilor de securitate nu va duce la adunarea gunoiului si incinerarea lui.
https://youtu.be/_SoNrQXRzWg?si=rCAWZGzDHO-1x65J
Nu ne putem vindeca decât marturisind adevarul .
Aștept ca Hyperion sa își denunțe impostorii fabricați in „academia” Stefan Gheorghiu ,scribulici la organul de presa al PCR, galgaitori lansați de Mitica Mazilu..
Un aspect ar fi de adăugat, ca element comun definitoriu al nazismului și comunismului criminal (ca vremuri apropiate):
– dictatura și cultul personalității – CRUZIMEA
Cruzimea nazistă – era îndreptată spre exterior către alte națiuni dar și spre anumite naționalități interne/externe
Cruzimea comunistă – era și este îndreptată atât spre interiorul națiunii supuse dictaturii și cultului personalități interne cât și spre națiunile din jurul ei.
Cruzimea nazistă a fost înfrântă judecată și pusă la colt cu tot cu SS-ul de conducere și executiv.
Cruzimea comunista roșie a rămas încă activă după înfrângerea nazismului și în plus ea timp a început să se adapteze încercând să-și impună dictatura pe aceleași mentalități dictatoriale criminale prin aceleași servicii care aleg și susțin capetele unei dictaturi criminal comuniste.
De adăugat la cruzimea comunistă ar fi barbarismul „victoriilor” comuniste împotriva nazismului.
Oribilele violuri săvârșite de comuniștii „eliberatori” în națiunile eliberate de sub ocupația nazistă!
Un rău și-a pierdut puterea și a fost înlocuit de un rău mult mai agresiv și scârbos în teritoriile cucerite de acest nou rău.
Mai rău este insă când deja răul se infiltrează și se înrădăcinează în națiunile care au luptat împotriva tuturor relelor