marți, mai 18, 2021

Hrusciov, Nagy si Ion Iliescu: 60 de ani de la Discursul Secret

Ion Iliescu n-a asimilat niciodata lectiile de-stalinizarii. N-a inteles ca sistemul in care a crezut cu fanatic devotament era in esenta sa unul ilegitim si criminal. Tocmai din acest motiv este socat ca pentru multi dintre noi trecutul nu dispare, el trebuie confruntat cu onestitate, probitate si, da, intransigenta morala. In 1956 si in anii ce-au urmat, Ion Iliescu a fost flagelul prigoanei impotriva studentilor rebeli din Romania. Pentru el, revolutia din Ungaria era o contra-revolutie. In sinea sa, l-a detestat pe Nikita Hrusciov si l-a dispretuit pe Imre Nagy. Ion Iliescu nu a fost un reviziionist marxist, ci un aparatcik obedient al sistemullui propagandei comuniste. Nu a plans mortii totalitarismului, de ce i-ar jeli pe aceia din perioada revolutiei confiscate si a barbarelor mineriade? Ion Iliescu nu a fost un eretic, cu atat mai putin un apostat.

Acum zece ani am publicat, Doina Jela si cu mine la Curtea Veche Publishing, un volum despre anul revolutionar 1956. Cartea include textul complet al Discursului Secret, cu note explicatve semnate de Armand Gosu. Daca n-ar fi existat Discursul Secret rostit de Hrusciov in nopate dinspre 25 spre 26 februarie 1956, n-ar fi fost posibile Octombrie-le polonez si Revolutia Maghiara. Un citat iluminant din capodopera lui Tony Judt, „Postwar: A History of Europe since 1945”, Penguin Books, 2005: „The effect was intoxicating. For Communists, the denunciation of Stalin and his works was confusing and troubling….On Eastern Europe, the impact of Khrushchev’s reported abjuration was even more dramatic.” Judt il citeaza pe marele poet ceh Jaroslav Seifert: „The nightmare has been exorcised”. Spun rostit de Hrusciov intrucat primul secretar al CC al PCUS, administratorul en titre al dogmei oficiale, s-a indepartat adeseori de la textul conceput de comisia condusa de Piotr Pospelov si aprobat intr-o sedinta furtunoasa a Prezidiului CC, in pofida opozitiei furibunde a lui Viaceslav Molotov si a acolitilor sai, in primul rand Lazar Kaganovici, Gheorghi Malenkov si Kliment Vorosilov. Pentru Ion Ilescu, comunismul nu a fost un cosmar, ci „visul de aur al omenirii”. Candva, am crezut ca Ion Iliescu e capabil de invatare politica. M-am inselat.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. sistemul comunist i a conferit putere. un individ care iubeste puterea mai mult decit orice nu ezita sa calce pe cadavre. creatura n ar fi meritat nici o atentie daca n 89 nu s ar fi catarat pe grumazul acestei natii (la vremuri noi tot noi). (si) datorita acestui specimen n a fost posibila proclamatia de la timisoara (punctul 8) ceea ce a deschis calea jafului institutionalizat practicat si azi de calaii romaniei (activisti, militieni si securisti). ce ins intreg la minte (si nu unul obsedat de propria i marire, hotarit sa ramina n virf cu orice pret, inconjurindu se de toti hotii si drojdia societatii) putea crede ca un sistem care omorisera oameni nevinovati se putea reforma n democratie originala ? exceptind un borfas avid de putere, care n avea pentru romania nici cit negrul sub unghie

  2. Desigur ca fiecare are dreptul la o opinie si de aceea cred ca si dl. Iliescu poate sa creada ca ceea ce se numeste comunism este „visul de aur al omenirii”.

    Numai ca practica l-a contrazis scurt!!!!
    Asta nu poate sa accepte, inca, dl. Iliescu si nici prietenii sai de drum.

    Ciudat este ca nici pana la aceasta data Iliescu nu a priceput ca sistemului ilegal si criminal a data nastere unor monstrii langa care a convietuit pasnic, uneori impartasind cu acestia o nestavilita bucurie, si aici ma refer la 0049, produsul integral al unei epoci apuse, si speta CopyPaste, tanarul nelinistit … Acesti tovarasei au influentat, la rândul lor, o pleiada de alti tineri, pusi pe capatuiala rapida, evident ilicita, care rand pe rand intra la racoare pentru a isi implini deplin destinul… Cam desore asta este vorba…

    Ceea ce a facut regimul Iliescu in tandem cu 0049 dupa 2000 pana când ilustrul 0049 a fost doborât in Iunie-Iulie 2012, incercarile disperate a celor din jurul lor – speta CopyPaste sau Primul Mincinos, asa cum il numesc, alaturi de Jesus-Dragnea, cel ce a dus mortii la vot, dovedesc prea bine si cred ca destul de repede ca ceea a fost s-a dus, s-a consumat si nu se mai intoarce de la groapa.

    Trist este ca in continuare discursurile, ideile populiste, fara temei economic, care au dus si inca mai duc tari intregi spre decizii si abordari impracticabile ne fac pana astazi viata imposibila, uneori…

    Istoria iti poate arata calea spre mai bine, dar nu promoveaza lideri onesti, puternici, intelepti.
    Nu este misiunea ei – istoria doar ne prezinta trecutul si consecintele lor.
    daca nu invatam din ea – nimic nu este istoria recenta…

    Iliescu ar fi putut sa invete, daca vroia… Dar este inca vrajit de o himera.
    Nu poate deschide puternic urechile si ochii ca sa auda si sa vada ceea s-a intamplat cu adevarat. Trecerea printr-un proces il va ajuta sa inteleaga ceea ce este cu adevarat comunismul cu fata umana…Mult succes pe acest drum!

    Din pacate avem inca o parte goala in paharul nostru.
    Nu avem cei mai buni lideri in lume – si asta se vede limpede acum.
    Se poate cu mult mai bine pentru ca exista resursele necesare!
    DAr pentru asta ar trebui ca mai multi oameni sa isi deschida mintile, urechile si ochii pentru a intelege, a auzi si a vedea cum se poate construi -reconstrui.

    Totusi speranta este ultima care moare…
    Si istoria ne ajuta.

  3. Dacă Ceaușescu, în nebunia lui, mai avea uneori puseuri prin care se putea vedea și slăbiciuni omenești, și era sincer în tot ce făcea, până și in megalomania lui, Iliescu este de un cinism patologic! Ca într-un film horror, acest aparatcik e o piesă de muzeu vie ce are încă influențe nefaste asupra acestei țâri!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

De ce a pierdut USR în sondaje după criza de la Ministerul Sănătății

Un studiu Avangarde a prezentat zilele trecute câteva date extrem de interesante. 52% dintre cei intervievați consideră USRPLUS drept...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro