miercuri, septembrie 30, 2020

Idei asasine

Pe 7 noiembrie 1917 (25 octombrie pe stil vechi), bolșevicii răsturnau guvernul provizoriu, preluau puterea și instaurau guvernarea totalitară (primul sistem cu partid unic din istorie). Lenin a numit-o „dictatura proletariatului”. Domnia legii și moralitatea tradițională erau repudiate ca „ipocrizie burgheză”. Competiția politică dintre partide și alegerile libere și corecte, condițiile vitale pentru o democrație modernă, erau pentru Lenin și tovarășii săi o formă de „cretinism parlamentar”. Curând după aceea, a devenit limpede că noul regim impusese o dictatură nemiloasă asupra proletariatului. Anterior acestui moment, în luna februarie, regimul țarist fusese răsturnat de forțele democratice ale Rusiei. Prin urmare, au existat două revoluții ruse în 1917: cea liberală, prima, și cea bolșevică (totalitară), în octombrie.

Prima revoluție a garantat drepturi politice și proprietate privată. Cea de-a doua, le-a strivit pe ambele. Odată ajunși la putere, bolșevicii au abolit libertățile civile, au persecutat dușmanii reali și imaginari, au desființat Adunarea Constituantă, au interzis toate partidele politice cu excepția (de scurtă durată) a aliaților lor, socialiștii revoluționari de stânga. Puciul din octombrie, pus la cale, în primul rând, de Lenin și Troțki, a dus la suprimarea libertăților câștigate prin Revoluția din februarie. Sloganul lui Lenin „Toată puterea consiliilor (sovietelor)!” însemna, de fapt, toată puterea partidului său. Sau, mai degrabă, toată puterea grupului restrâns care pretindea să vorbească în numele partidului, al clasei muncitoare, al poporului. Bolșevismul a însemnat decesul persoanei legale și persoanei morale. A reprezentat ceea ce poetul polonez Alexander Wat numea a fi o agresiune continuă împotriva omului interior…

A proslăvi „ipoteza leninistă” și revoluția bolșevică ca puncte de referință pentru o stângă resuscitată este deopotrivă cinic și absurd. Este dezgustător din punct de vedere moral. Oare de câte ori trebuie să repetăm ce anume a însemnat bolșevismul pentru Rusia și pentru celelalte „republici sovietice” (așa cum a remarcat Boris Souvarine, ele nu erau nici sovietice, nici republici)? Împrumutând titlul unei faimoase cărți scrisă de marele istoric Norman Cohn despre nocivele „Protocoale ale Înțelepților Sionului”, ipoteza leninistă a constituit un mandat pentru genocid…

Cel care l-a sfidat pe Lenin: Evreu ortodox, avocat și politician socialist, Isaac Nachman Steinberg (1888—1957) a avut vederi politice care erau esențialmente anarhiste, deși s-a văzut pe sine ca pe un eser de stânga (socialist revoluționar) sau narodnic de stânga. Eserii ruși de stânga propuneau o federație fundamental descentralizată a sindicatelor muncitorești, consiliilor și cooperativelor, ai căror delegați sunt aleși într-o democrație directă și care pot fi revocați în orice moment. Steinberg a ocupat funcția de comisar al poporului pe probleme de justiție în primul guvern al lui Lenin. Când și-a dat seama de magnitudinea înfiorătoare a terorii, l-a confruntat direct pe Lenin, spunând că a crezut că este numit în funcția de șef al comisariatului poporului pentru justiție, nu pentru exterminări sociale. Lenin i-a răspuns tăios că tocmai aceasta este misiunea sa, dar că nimeni nu o poate afirma public. Steinberg a fost arestat în februarie 1919. Cam atât despre justiția sovietică… Născut, cum spuneam, pe 13 iulie 1888 în Daugavpils, Letonia (Imperiul rus), Steinberg a murit pe 2 ianuarie 1957, în New York City. Fiul său, Leo Steinberg, a ajuns unul din cei mai influenți istorici de artă occidentali din cea de-a doua jumătate a secolului XX.

Eseu transmis la postul de radio Europa Libera.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. „Oare de câte ori trebuie să repetăm ce anume a însemnat bolșevismul pentru Rusia și pentru celelalte „republici sovietice” […]? ”

    Din pacate, ori de cate ori ar repeta cineva invatamintele istoriei contemporane in ce priveste pericolul stangii extreme (inclusiv al socialismului!), tot se vor mai gasi destui naivi care sa creada in ea.

    Multi insa din cei cu care mai am de-a face cred (eronat) ca socialismul este o doctrina ideala si ca se deosebeste foarte tare de communism. Eronat din nou.

    As fi incantat daca domnul Tismaneanu ar scrie si despre impactul negativ al socialismului. Evident, tot din perspectiva analistului.

    • Intra-adevar ar fi interesant un punct d evedere privind socialismul, mai ales cel european care sta la baza Uniunii Europene de astazi. Personal nu cred in acest „neo-socialism” european politically correct. Astazi se pot observa urmarile acestui sistem.

    • @Dedalus
      O intrebare ne partizana de profan: totusi, nu exista diferente fundamentale intre socialism si comunism? Din cite am inteles, socialismul nu isi propune nantionalizarea, desfiintarea economiei de piata, a capitalului, economia planificata, imixtiunea statului in stabilirea preturilor la bunuri si servicii si nu se opune existentei altor partide care sa participe la vot.
      Intrebarea nu aree de a face cu prorpiile mele simpatii sau antipatii politice. Ma intereseaza doar din punct de vedere tehnic.

      • Socialismul imbraca multe forme. Cel descris de Dvs este numai unul dintre acestea. Salvator Allende, Mitterand, Tsipras – cateva exemple de ilustrare a diversitatii tipologice. Socialismul poate accepta (eventual formal) mai multe partide, poate sa impuna existanta legala doar a partidului socialist sau poate sa conduca la un singur partid prin chiar mecanisme democratice. Socialismul poate accepta piata sau nu.

        Intrepatrunderea cu comunismul poate fi evidenta: economia socialista de piata a Vietnamului.

        Dar atat socialismul cat si comunismul apartin stangii (extreme). Interventia statului in economie si autoritarismul social ar fi poate cele mai des intalnite caracteristici ale socialismului.

        Sublinierea mea se refera la impactul socialismului, in multiplele sale forme.

        Problema esentiala a socialismului este ca pare o solutie minunata, in teorie (un fel de comunism „curatat” de riscuri). Doar ca situatia din Venezuela scoate la iveala tarele sistemului.

        Intr-adevar insa e cam greu sa analizezi socialismul de pe pozitii ne-partizane.

    • Aici ai dreptate socialistii si comunistii au exact acelashi obiectiv: societatea comunista. De fapt cuvantul „comunist” a fost inventat de Englezul ( Irlandez ) Bramby cu toate ca unii pretind ca el exista deja in limba Franceza si Bramby doar l-a tradus. Exista totushi si diferente. Laburistii Britanici admit doar metode parlamentare pentru atingerea scopului lor identic cu cel al comunistilor Rushi. Comunistii Rushi pretind ca metodele parlamentare nu pot duce la comunism doar revolutia ( violenta ) poate. Laburistii Britanici admit ca metodele parlamentare vor crea comunismul doar dupa multi ani spre deosebire de revolutie dar au rabdare. Simbolul lor este Fabius Concutator care l-a invins pe Hannibal e drept dupa 20 de ani timp in care Romanii au mai si pierdut destule lupte.

  2. ce i mina pe ei in lupta, daca dictatura proletariatului s a transformat in dictatura asupra proletariatului ? mobilul este facil de decriptat, atunci la fel ca acum : apropie ti masa inepta ca sa i supui pe cei mai buni. sigur, adevarul va razbi intr un final, dar ce mai conteaza ? si au trait traiul si au mincat malaiul, se sting cu onoruri pe afeturi de tun

  3. Li se spunea „bolshevici” pentru ca erau „mai multi” deci care dictatura daca cei care sunt mai multi sunt la putere ? Daca erau „mai multi” de ce oare n-au cashtigat alegerile. Pai si recent Clinton le-a pierdut cu toate ca a cashtigat 3 000 000 de voturi in plus. Cum tot asa se numarau voturile si in Rusia nu-i de mirare ca Lenin s-a enervat si a spus: Destul ! decat asa democratie in care cei putini cashtiga si cei multi pierd mai democratica e dictatura proletariatului. Dupa dictatura proletariatului au inceput executiile: Czarul, familia lui si multi alti aristocrati laici si clerici. Sigur ele sunt regretabile dar ce altceva ar fi putut face Lenin. Czarul a fost invitat sa plece in SUA de Lenin dar a refuzat. Cei obishnuiti sa traiasca doar in palate sau manastiri luxoase au preferat sa moara decat sa traiasca modest muncind cinstit. In China imparatul a acceptat un sevici de invatator intr-o scoala din China si a fost crutat. Majoritatea aristocratilor Rushi nu au acceptat sa-si cashtige existenta modesta muncind cinstit ca majoritatea Rushilor si cum alternativa exploatarii si uciderii saracilor nu mai exista au fost bogatii ucishi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

Ce-i de înţeles când se votează în municipiu USR-Plus iar în sat un primar PSD mort. Lecţii pentru 6 decembrie

Dincolo de anecdotică, alegerile locale aveau de răspuns la două mari întrebări, decisive şi pentru parlamentarele din 6 decembrie. Prima: mai persistă...

What is next sau cum să citim rezultatul alegerilor locale prin ceața declarațiilor politicienilor?

Votul e adesea pasiune, rareori rațiune. Cel de ieri a fost un amestec destul de echilibrat de rațiune și pasiune.

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.