Iertarea

Mass a ajuns pe o scenă românească de teatru- de fapt, pe două, cea de la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu și cea de la bucureșteanul Unteatru– în toamna anului 2022. Aproximativ la un an de la premiera filmului bazat pe scenariul scris de actorul, scenaristul și dramaturgul american Franz Kranz.

Filmul, pe care unii comentatorii l-au pus în relație cu Zeul măcelului, creație din anul 2011 a regizorului Roman Polanski, inspirată de intens jucată piesă omonimă a Yasminei Reza, s-a bucurat de o bună primire din partea criticii de peste Ocean. Asemănarea cu sus-menționata scriere este, până la un anumit punct, justificată, scenariul devenit piesă de teatru (asta dacă nu cumva lucrurile au stat invers, așa cum se întâmplă frecvent în vremea din urmă) putând fi comparat și cu mai vechea Chip de foc a lui Marius von Mayenburg și cu piesa Columbinus de Stephan Karam și P.P. Paparelii. Despre care eu nu am știință să fi fost reprezentată la noi decât într-un spectacol montat la Teatrul Municipal din Baia Mare de Horia Suru.

Cuvinte, cum se zice, “de bine”, chiar mai mult decât atât, merită, cred,  și spectacolul regizat de Andrei și Andreea Grosu, în scenografia minimalistă semnată de Vladimir Turturică. E vorba despre o scenografie compusă dintr-o masă, patru scaune și o cupolă, al cărei rost bănuiesc că e acela de a sugera spațiul din interiorul unei biserici în care are loc întâlnirea dintre două familii. Una mai singură ca cealaltă. De aici mesajul creștin al textului. Unul subtil, uman, defel propagandistic.

Richard și Linda, pe de o parte, Jacob și Gail, pe de cealaltă, sunt cei mai singuri oameni din lume. Au ajuns să fie astfel după ce Hayden, fiul primului cuplu, a comis un adevărat masacru în școala al cărei elev era, iar Evan, fiul celuilalt cuplu, s-a numărat printre multele victime.

Cele două familii și-au negociat îndelung întâlnirea. Și-au pus uneia alteia nenumărate condiții. Au avut nevoie de timp până la a se considera pregătite în vederea a ceea ce pare a fi socoteala finală. Jacob și Gail nu i-au acționat în judecată pe Richard și Linda. Așa cum, pesemne, au făcut-o părinții altor victime. Cei doi și-au înfrânat ori au încercat, dacă nu cumva s-au prefăcut că și-au înfrânat patima. Plânsul s-a amestecat foarte adesea cu revolta și ura. Cum nu se poate mai omenește.

Probabil că fiecare dintre cei patru și-a imaginat în repetate rânduri felul în care va decurge revederea. Unii au pregătit posibile întrebări, ceilalți eventuale răspunsuri. Și unii, și alții s-au gândit la antecedentele lui Hayden. Au existat oare semne premonitorii? Au fost ele observate de Richard și Linden? A fost Hayden mai demult deja un caz clinic?  Dacă da, s-au adresat părinții acestuia unui medic? Cum a acționat medicul în cauză? Au știut Richard și Linda că Hayden pregătește în secret o bombă și că își procură arme?

Într-un fel sau altul, găsim în Mass răspunsuri la toate aceste întrebări. Însă cheia enigmei și esența tragediilor celor două familii sunt concentrate în poveștile lui Gail și Linda. Care înseamnă adevărate lecții de actorie susținute de Mihaela Trofimov și, respectiv, Ofelia Popii.

Spuneam că cele două familii se întâlnesc la ceva vreme de la consumarea tragediei. Numai că timpul nu le-a vindecat durerea. Toți patru întră în spațiul în care urmează să discute nu doar prudent, ci cu evidente temeri. E meritul atât al regiei (Andrei și Andreea Grosu) cât și al celor patru actori din distribuție (Richard Bovnoczki, Ofelia Popii, Marius Turdeanu și Mihaela Trofimov)  că au programat cu admirabilă precizie și exemplar rafinament acest incipit. Lăsând un inteligent calculat spațiu de creștere. Pe chipul celor patru se citesc durerea, suferința, consumul nervos, oboseala, lehamitea, mulțimea nopților nedormite. Cei patru poartă costume simple, oarecare. Indiciu limpede nu doar că sunt niște oameni simpli, ci că tragedia care îi macină pe mai departe, i-a făcut să fie indiferenți față de ei înșiși. Străini față de ei înșiși. Cuibăriți în propriul corp.

Richard și Linda se situează majoritar în defensivă, cu izbucniri și omenești, și credibile, Jacob și Gail sunt pregătiți să atace. Jacob, care până la un punct părea a-și controla cel mai bine nervii, își pierde pe neașteptate rațiunea. Sare la gâtul lui Richard. Scena e perfect jucată de Marius Turdeanu și Richard Bovnoczki. Nu durează cu nici mai mult de o secundă față de cât ar fi trebuit să dureze. Nu, nimic din acest spectacol nu e făcut cu intenția de stârni artificial empatia spectatorilor. Lacrimile acestora.  Cei doi regizori au avut încredere și în text, și în cei patru actori din distribuție. Cele două povești despre Hayden și Evan sunt spuse cu emoție de actrițe. O emoție și complementară, și contrastivă. Probabil că exact cele două confesiuni declanșează iertarea. Un prim pas înspre regăsirea unei fragile liniști sufletești. A împăcării cu lumea, cu sine și cu Dumnezeu. 

Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu și Unteatru București

MASS de Franz Kranz

Regia: Andrei și Andreea Grosu

Scenografia: Vladimir Turturica

Cu: Richard Bovnoczki (Richard), Ofelia Popii (Linda), Marius Turdeanu (Jacob), Mihaela Trofimov (Gail)

P.S. FNT 32 sau Teatre cu nota la Purtare scăzută

Revin și azi asupra cel puțin bizarei selecții a spectacolelor invitate la cea de-a 32 a ediție a FNT. Revin fiindcă mă miră peste poate absența din selecție a spectacolului cu piesa Femeia mării a lui Ibsen, producție a Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova. Firește, știu că respectivul spectacol, mai corect spus persoana regizorului său, s-a aflat la originea mizerului scandal declanșat de o regizoare, altminteri mică, minoră, fără importanță,  care a umbrit cu atitudinea ei zgomotoasă recenta Gală UNITER.  Reamintesc că respectiva cetățeană a contestat nominalizarea la premiul de regie a regizorului Andryi Zholdak pentru o faptă nu tocmai clară pe care acesta ar fi comis-o în urmă cu mulți ani. S-a stârnit în primăvară un iureș care a dobândit proporții uriașe, printre altele și din cauza incapacității UNITER de a se poziționa clar, precis și curajos ca și din pricina bâjbâielilor și a atitudinilor de rabin ale președintelui Dragoș Buhagiar. Cu regizoarea în chestiune pe care, pasămite ca într-un cântec, amintirile o chinuiesc, la fel cum o chinuie frustrări care mai de care mai bizare, s-au asociat și critici, îndeosebi de genul feminin, care până atunci- culmea!- lăudaseră spectacolul. S-au asociat și artiști, cu toții nenominalizați, desigur.

Zholdak nu a primit premiul, nu l-a primit nici scenograful  montării nominalizat și el, în schimb actrița Costinela Ungureanu a fost recompensată cu premiul pentru cea mai bună interpretare feminină. Stupoare însă, Femeia mării nu figurează în selecția FNT. Deși organizarea FNT cade în principal în organizarea aceluiași UNITER. Or, asta presupune că există o unitate de viziune. Așadar, UNITER își dă cu stângul în dreptul.  

Se pare că absența spectacolului de la Craiova ar fi justificată de cei trei selecționeri printr-un așa zis criteriu etic. Criteriul deontologiei profesionale, cum glăsuiesc alți eticieni de mare anvergură. De la Facultatea de Teatru și Televiziune a UBB.,Care însă, folosind o sintagmă pleonastică, se dovedesc a fi corigenți la Română.

Carevasăzică, troika Michailov- Cristea-Grigorescu – Ciobotari și-a îngăduit să scadă nota la purtare unei întregi echipe de creatori. De la  Naționalul craiovean. Să  pedepsească o întreagă instituție. Cine le-a dat dreptul ăsta? Cine i-a lăsat și încurajat să se comporte de parcă ar fi domnul Vucea?  Președintele UNITER tace, dovedind încă o dată că nu a învățat nimic din scandalul premiilor UNITER și nici din modul jalnic în care a gestionat ceea ce s-a întâmplat atunci când regizorul Silviu Purcărete a refuzat demn un premiu ce i s-a acordat, deși se retrăsese cu multă vreme din competiție fiind grav jignit de aceeași regizoare. Care e pe mai departe bine, mersi și merge la emisiunile TVR Cultural invitată fiind de o anume Nagâț Mirela. Se vede treaba că d-lui Dragoș Bugagiar îi este cum nu se poate mai dragă replica Tache, Tache, fii cuminte!  N-are decât! Atâta vreme cât nu prejudiciază UNITER, FNT și valoarea pe care s-ar cuveni să le promoveze amândouă.