Il giro, pedalando tra montagne e valli

„Este o plăcere să vă salut la final de Giro d’Italia. Să știți că sunteți modele pentru tinerii din întreaga lume. Vă mulțumesc pentru ceea ce faceți. Sper că, așa cum ați învățat să aveți grijă de corpul vostru, veți avea grijă și de sufletele voastre! Dumnezeu să vă binecuvânteze!”[1]
Papa Leon al XIV-lea

Nu este prima oară când scriu că pentru mine vara începe cu Turul Italiei și se încheie cu Turul Spaniei. Vârful, desigur, este Turul Franței, festivalul mondial vedetă al ciclismului pe șosea, evenimentul la care orice ciclist ambițios visează, împreună fanii înrăiți ai pedalatului pe șosea. Cum nu am ajuns să fiu spectator al marilor tururi cicliste decât din fotoliul de acasă, îi invidiez moderat pe cei care pot să încurajeze caravanele de pe marginea șoselei; zic moderat pentru că sunt realist și convins că nu-mi va fi dat poate niciodată să fiu unul dintre ei.

Fortuit, dar din fericire mi-a căzut în mână „Jurnal de călătorie” al lui Michel de Montaigne, o scriere poate mai puțin apreciată, dacă este să ne gândim la celebrele sale „Eseuri”, dar pentru mine modul ideal de a intra în atmosfera Turului Italiei. Michel de Montaigne a pornit într-o călătorie de aproape doi ani prin Europa la vârsta de 47 de ani, care l-a purtat prin ținuturi care aparțin astăzi Germaniei, Austriei și Italiei.

Jurnalul lui Montaigne este o cât se poate de modernă cronică de călătorie, care ar putea trece drept un original ghid turistic. Am ales ca printre poveștile Turului Italiei 2025 să reproduc aici câteva dintre însemnările turistice ale lui Michel de Montaigne la întâlnirea cu Siena, Lucca, Pisa, Vicenza sau Rovigo. Caravana turului a trecut pe acolo, pe drumuri care, cine știe, cândva au trecut cu caii și catârii încărcați Michel de Montaigne și însoțitorii săi.

11 mai

De vineri a început Turul Italiei, cu trei zile în Albania. Prima zi, etapă Durrës – Tirana, 166 de km. A câștigat la sprint Mads Pedersen de la Lidl Trek, cu o roată înaintea lui Wout Van Aert de la Visma – Lease a Bike. Cu aproximativ 5 km înainte de finiș, Mikkel Landa a căzut, după ce s-a lovit de o bordură, iar Jay Vine s-a prăvălit peste el. Landa a suferit răni severe, a fost imobilizat și transportat la spital. Fractură de vertebră. A abandonat. Jay Vine a luat startul la contratimpul de sâmbătă. Adică în etapa a doua, circuit în Tirana, 13,7 km. A câștigat etapa Joshua Tarling, de la Ineos Grenadiers, urmat de Primož Roglic de la Red Bull – Bora – Hansgrohe. Care Primož Roglic i-a luat tricoul roz lui Mads Pedersen ca să-l poarte în etapa a treia. După ce etapa s-a terminat, Mads Pedersen a declarat ceva de genul: „Primož să facă bine să se bucure de tricou până mâine, că-l voi lua înapoi!”

12 mai

În Turul Italiei, etapa a treia și ultima din Albania; Mads Pedersen s-a ținut de cuvânt și a câștigat la sprint, dezbrăcându-l pe Primož Roglic de tricoul roz. Etapa din munții Albaniei a avut 160 de km. S-a format o evadare, care la un moment dat avea un ecart de 3 minute, dar a fost prinsă și finalul i-a permis echipei Lidl Trek să-l aducă din nou pe Mads într-o poziție favorabilă, iar acesta a marcat a doua victorie de etapă din această ediție Il Giro. Etapa a plecat de la Vlorë (Vlora) și s-a întors acolo, cea mai dificilă cățărare fiind cea de pe Qafa e Llogarasë, cu 39 km înainte de finiș. Pe locul doi, după Mads, a sosit Corbin Strong, de la Israel – Premier Tech, iar pe al treilea Orluis Aular, de la Movistar.

Astăzi este zi de pauză în Turul Italiei, necesară și pentru transbordarea în Italia, unde etapa patru ia startul de la Alberobello, provincia Bari, peste Marea Adriatică. Că a venit vorba de Marea Adriatică, o istorie interesantă a amintit Manolo în transmisia TV, și anume episodul confiscării celor patru submarine sovietice de regimul lui Enver Hodja, în vremea lui Nikita Hrușciov. De fapt, baza navală din golful Vlorë, la Adriatica, a fost construită în anul 1951 de sovietici, inclusiv cu săparea în stâncă a refugiului submarinelor. După ce Hrușciov a ajuns la putere la Moscova și a denunțat stalinismul, Enver Hodja a denunțat la rândul său hrusciovismul, rupând relația cu PC al URSS. Și a confiscat submarinele. Rușii au încercat o operațiune de intimidare, de închidere a portului Vlorë, dar albanezii au răspuns cu tiruri de artilerie. Ca să evite o criză în interiorul sistemului comunist, încă una pe lângă fricțiunile cu China, rușii l-au lăsat pe Hodja în boii lui și au abandonat submarinele.

Memento pentru gurmanzi – Albania

Rețetele turului dau savoare transmisiunilor Eurosport și sunt rodul inspirației lui Emanuel Terzian, care le caută și le selectează în așa fel încât să ofere spectatorului cu gust pentru ciclism alternativa complementară potrivită cu papilele gustative.

În Albania mi-a plăcut ideea unui preparat la cuptor cu carne de oaie și iaurt, deși am înțeles că tava în cauză poate fi preparată și în varianta cu pește și legume. Dar asta este o altă poveste. Tave Kosi, am găsit eu undeva informația[2], provine din Elbasan, un oraș albanez fondat de iliri și care a înflorit în perioada bizantină și apoi în cea a imperiului musulman. Ideea este simplă, ca pentru orice preparat savuros și puțin pretențios.

Se gătește carnea de miel cu orezul și în paralel se compune un sos cu iaurt, îngroșat cu făină. La final se compun cele două semi-preparate într-o tavă care se dă la cuptor.

14 mai

Etapa a patra din Turul Italiei a fost pentru sprinteri. S-a desfășurat pe un traseu plat de 189 km între Alberobello și Lecce. Olav Kooij, de la Visma Lease a Bike, s-a pregătit ziua întreagă să obțină victoria de etapă, gândind că se va lupta cu Mads Pedersen de la Lidl Trek. Pentru ca în final, pe un traseu urban complicat și strâmt, să se trezească într-o luptă diferită și să piardă lupta la finiș cu Casper van Uden, de la Picnic-PostNL, la prima sa victorie într-un mare tur ciclist. Fain! Pedersen a sosit al patrulea, iar Kaden Groves de la Alpecin, un alt posibil contracandidat la victoria de etapă, pe locul cinci. Pe locul trei a sosit Maikel Zijlaard, de la Tudor Pro Cicling, tot un fel de surpriză. Etapa nu a fost lipsită de incidente. Canadianul Nickolas Zukowsky de la Q36.5 Pro Cycling a abandonat cursa după o cădere cauzată de o sticlă scăpată pe traseu, suferind o posibilă fractură de claviculă.

15 mai

Mads Pedersen a marcat și a treia oară în Turul Italiei, cu o victorie în etapa a cincea; are deci trei victorii în cinci etape, înscriindu-se pe o listă foarte scurtă de cicliști care au reușit așa ceva în Turul Italiei. A reușit victoria după ce părea, cu vreo trei km înainte, când era undeva în spate, că nu mai are cum să ajungă lângă Mathias Vacek, lansatorul său, de care se pierduse în viraje. Etapa a cincea, relativ scurtă, 151 km, de la Ceglie Messapica la Matera, a fost majoritar plată, cu o cățărare la Montecaglioso și un finiș după o ușoară urcare, care i-a adus și pe Primož Roglic și Richard Carapaz în față, de părea că vor să participe la sprintul final.

Înainte de etapă, se anunțase că Mads Pedersen a semnat un contract pe viață cu Lidl Trek și cu cele trei victorii în primele etape înțeleg graba liderilor echipei de a-i propune mariajul de interese. Nu sunt mulți cicliști care au astfel de contracte. Ar mai fi Wout Van Aert, la fete Marianne Vos. Tadej Pogačar, de exemplu, are un altfel de contract la Team UAE, cu clauză de reziliere de 200 de milioane de dolari. Mads Pedersen va împlini 30 de ani în decembrie și este cumva la maturitate, în față cu câțiva ani – dacă nu are ghinionul unor accidentări – în care forma fizică și experiența se vor împleti fericit.

Dacă ar mai fi ceva de remarcat la acest început de tur al Italiei, este forma deloc bună a lui Wout Van Aert, care se află la general fix pe locul 100 după primele cinci etape, la peste 20 de minute de locul 1. Dacă nu-și revine în săptămâna a doua, pentru a se bate la o victorie de etapă, nu m-ar mira să abandoneze participarea la acest tur.

De la Michel de Montaigne citire:

PISA: Este așezat în câmpia râului Arno, care-l taie în două și care, vărsându-se în mare, la o depărtare de șase mile de acolo, aduce în Pisa tot felul de nave. (…) Miercuri 5 iulie, am văzut catedrala unde odinioară se afla palatul împăratului Hadrian. Are un număr nesfârșit de coloane din marmură de diferite feluri și forme, diferit dăltuite, precum și frumoase porți metalice. (…) Am văzut clopotnița [turnul înclinat] construită într-un mod cu totul deosebit, înclinată cu șapte brațe, ca aceea de la Bologna sau ca altele; e înconjurată din toate părțile de pilaștri și coridoare deschise. (…) În multe locuri din oraș, se zărește stema Franței și o coloană dăruită catedralei de regele Carol VIII. (…) Cu excepția râului Arno și a frumuseții cotului pe care-l face străbătând orașul, ca și a bisericilor, a vechilor ruine și a câtorva lucrări particulare, Pisa nu prea are nici eleganță, nici farmec.

16 mai

Câteva cuvinte despre etapa de ieri, a șasea, din Turul Italiei, câștigată la sprint de Kaden Groves, de la Alpecin-Deceuninck. A fost o etapă lungă, de 227 km, de la Potenza la Napoli. Primii 150 km traseu montan, se poate spune, ultimii 75 km plat sau semiplat. La aproximativ 71 km înainte de sosire, o căzătură masivă pe asfaltul ud a implicat peste douăzeci de cicliști, printre care nume importante precum Richard Carapaz, Adam Yates și liderul clasamentului general, Mads Pedersen. Cel mai grav afectat a fost australianul Jay Hindley, câștigătorul Giro 2022 și coechipier esențial pentru Primož Roglič, care a suferit o comoție cerebrală și a fost nevoit să abandoneze cursa.

Un protestatar a blocat traseul cu aproximativ 3 km înainte de sosire și au intervenit organizatorii și forțele de ordine. Nu a fost clar nici cine a fost protestatarul și nici ce i-a motivat gestul; cert este că incidentul a contribuit la haosul general al unei etape deja afectată de ploaie și de căzătura din pluton. La final, Wout Van Aert a încercat să-l ducă pe Olav Kooij la sprintul final, dar ceva nu a mers. Cu vreo 300 de metri înainte de finiș Wout Van Aert s-a detașat în frunte, dar Olav Kooij a rămas în spate. Apoi mi s-a părut că Van Aert a ezitat, s-a uitat în spate și apoi a fost ajuns de ceilalți sprinteri. Olav Kooij a încercat să recupereze, să sprinteze pe stânga, pe partea închisă de Luca Mozzato de la Arkéa–B&B Hotels și așa s-a ales praful de planurile Visma – Lease a Bike. Mi-au adus aminte zicala cu boii care nu trag.

17 mai

Turul Italiei, ieri etapa a șaptea: Mads Pedersen a predat tricoul roz și l-a îmbrăcat Primož Roglic. Etapa, însă, i-a revenit lui Juan Ayuso, de la UAE, la sprint în cățărare. A avut în total 168 de km, 3.400 de metri diferență de nivel, între Castel di Sangro și Tagliacozzo. Două cățărări de categoria a doua – Monte Urano și Vado della Forcella și una de categoria a treia, imediat după start – Roccaraso. Sprinterii au fost scuturați încă de pe Roccaraso și au ajuns cu peste cinci minute întârziere. Ca prim bilanț, după primele șapte zile de Tur, clasamentul general arată așa: 1. Roglic (Red Bull – Bora – Hansgrohe); 2. Ayuso (Team UAE) – 4 secunde; 3. Del Toro Romero (Team UAE) – 9 secunde; 4. Tiberi (Bahrain Victorious) – 27 secunde și 5. Poole (Max, nu Van der…; Picnic PostNL) – 30 secunde.

18 mai

Ieri etapa a opta, astăzi etapa a noua. Etapa a opta, montană, între Giulianova și Castelraimondo, 197 km, cu o cățărare de categoria întâi – Sassotetto și două de categoria a treia – Croce di Casale și Montelago. Primož Roglic a concurat în tricoul roz și părea dornic să-l predea, tot atât pe cât alții și-l doreau. S-a organizat o evadare, din care cu vreo 45 de km înainte de final, după Montelago, a plecat într-un contratimp de unul singur australianul Luke Plapp, de la Jayko AlUla, care a trecut primul linia de sosire. La 38 de secunde au sosit Wilco Kelderman, de la Visma Lease a Bike și pe locul trei Diego Ulissi, de la XDS-Astana, care a obținut și o bonificație de 4 secunde, suficientă pentru a prelua tricoul roz de lider în clasamentul general. Ceea ce pentru un veteran ca Ulissi a fost ca un premiu pentru întreaga carieră. Despre etapa nouă, mâine. Astăzi dau doar câștigătorul, care a fost Wout Van Aert și o fac din simpatie față de belgian, care avea nevoie de această descătușare, printr-o victorie de etapă.

19 mai

Este zi de pauză astăzi, este adevărat, dar am rămas dator cu povestea etapei a noua nespusă. A fost o etapă foarte importantă, de zonă colinară cu cinci secțiuni de macadam, adică „strade bianche” cum spun italienii. Etapă de 181 km între Gubbio și minunata Siena. Etapa a scos la rampă mai mulți protagoniști: Wout Van Aert, Isaac del Toro (Team UAE), Juan Ayuso (tot UAE), Egan Bernal (Ineos Grenadiers), Richard Carapaz (EF Education-EasyPost) și, evident, Primož Roglič (Red Bull-Bora-Hansgrohe).

Vedetele etapei, cu o frumoasă cursă în doi au fost Wout Van Aert și Isaac del Toro, care au avut în ultimii zeci de km mereu un minut avans față de urmăritori și au alergat umăr la umăr către finiș. Isaac del Toro a făcut risipă de energie, ceea ce s-a văzut în final, chiar dacă este cu zece ani mai tânăr decât Wout Van Aert. Belgianul l-a depășit în ultimii 200 de metri și a câștigat, o victorie de etapă de care avea mare nevoie. Iar mexicanul s-a ales cu tricoul roz, mai puțin decât a sperat, dar deloc puțin important în economia carierei sale care se anunță strălucitoare.

De la Michel de Montaigne citire:

ROVIGO: Am locuit în afara orașului. (…) Mâncăruri cu carne tot atât de multe ca în Franța, oricât s-ar zice că nu; iar faptul că nu împănează friptura cu slănină n-o face mai puțin gustoasă. Din lipsă de geamuri și obloane la ferestre, odăile lor sunt mai puțin curate decât în Franța; paturile mai bine făcute, mai netede, cu multe saltele; dar draperiile de la paturi sunt mici și prost țesute; în plus, se zgârcesc rău când e vorba de cearșafuri albe. (…) Aici s-a născut prea bunul Célius, supranumit Rodiginus. Orașul e frumos și are o piață centrală, foarte frumoasă și ea; râul Adige trece drept prin mijloc.

22 mai

În răstimp au trecut etapele zece și unsprezece, iar astăzi stau cu ochii în televizor la etapa doisprezece. Să luăm evenimentele pe rând. Marți, 20 mai, contracronometru de la Lucca la Pisa, 28,5 km. Cu ghinion pentru protagoniști, pentru că a început ploaia exact când au început să ruleze în cursă cei mai bine plasați în clasamentul general. Din fericire nu a căzut nimeni, dar protagoniștii de la care se așteptau evoluții spectaculoase – de exemplul Primož Roglic – nu s-au putut exprima. Etapa a fost câștigată de Daan Hoole de la Lidl-Trek, ocazie cu care a obținut prima sa victorie într-un mare tur. Joshua Tarling, de la Ineos Grenadiers, favoritul etapei, a terminat al doilea, la 7 secunde, iar pe locul trei în etapă, la 10 secunde, s-a clasat Ethan Hayter, de la Soudal Quick-Step.

Etapa a unsprezecea, de semi-munte au spus organizatorii, a măsurat 186 de km, de la Viareggio la Castelnovo ne’ Monti. Etapa a avut o cățărare de categoria întâi, pe Alpe San Pellegrino și două de categoria a doua, pe Toano și Pietra di Bismantova. Etapa a încurajat evadările, care au încercat să se formeze din primii kilometri. După Alpe San Pellegrino s-au desprins Lorenzo Fortunato cu colegul său de echipă Wout Poels (Astana), cărora li s-au alăturat Nairo Quintana (Movistar), Luke Plapp (Jayco AlUla) și Pello Bilbao (Bahrain-Victorious). Cum este pentru cine se nimerește (a se citi pentru inspirați) nu pentru cine se pregătește, cu 9 km înainte de finiș Richard Carapaz de la Education Easy Post a atacat și dus a fost până la linia de sosire de la Castelnovo ne’ Monti. A fost urmat de Isaac Del Toro, de la Team UAE și Giulio Ciccone de la Lidl Trek, care s-au adăpat și ei din secundele de bonificație. Prilej pentru Isaac del Toro să prelungească cu încă o zi purtarea tricoului roz.

23 mai

Ieri s-a petrecut etapa a douăsprezecea din Turul Italiei, una de aproape 172 km, de plat, de la Modena la Viadana. O etapă pentru sprinteri. Olav Kooij de la Visma Lease a Bike a câștigat sprintul de final, după ce a fost lansat excepțional de Wout Van Aert. A fost urmat de Casper Van Uden, de la Picnic PostNL și de Ben Turner, de la Ineos. A fost al doilea succes al carierei într-un mare tur pentru Olav Kooij, care a câștigat o etapă în Giro și anul trecut. Declarația de după cursă a și arătat un Olav Kooij foarte fericit:

„O așteptam [victoria]! Am venit în Giro cu Simon [Yates] pentru clasamentul general și cu Wout [van Aert] pentru o victorie de etapă. Nu totul a mers cum trebuie în cele două sprinturi precedente. Astăzi sunt foarte fericit că totul a ieșit bine. Numai Wout poate face o lansare atât de lungă ca cea de astăzi. Am primit un sprijin extraordinar. Trebuie să le mulțumesc colegilor mei, de asemenea restul echipei a făcut o treabă fantastică. Nu am vrut să fim prea departe înainte de ultima curbă. Eram în stare să sar peste ghidonul lui Casper [van Uden] ca să trec de el.”

Privesc imaginile din Turul Italiei și mereu îmi fuge mintea la jurnalul de călătorie al lui Michel de Montaigne. Dar imaginea de ieri este legată de Vicenza, orașul pe care și-a pus amprenta inconfundabilă arhitectul renascentist Andrea Palladio cu ale sale Teatro Olimpico, Basilica Palladiana, Sanctuarul Fecioarei Maria, de pe Berico sau eclectica La Rotonda. Mirajul Vicenzei n-a fost risipit, dimpotrivă în etapa de ieri, a treisprezecea, când Mads Pedersen (Lidl-Trek) s-a încununat după un sprint epic de final cu Wout Van Aert (Visma Lease a Bike) cu o victorie uimitor obținută. Cu 200 de metri înainte de finiș, când a declanșat atacul, Mads Pedersen era al cincilea, dar a reușit să recupereze, cu Wout Van Aert în roata lui și să câștige. Avea să declare apoi: „Am declanșat atacul puțin mai repede decât voiam, dar sunt fericit!”

Remarcabil este și că mexicanul Isaac del Toro (Team UAE) a fost amestecat în sprintul final și a reușit să treacă linia de finiș al treilea, rămânând în tricoul roz cu un avans de 38 de secunde în clasamentul general față de colegul său de chip Juan Ayuso. În fond, dacă este să o spunem pe cea dreaptă, tactica Team UAE a suferit un eșec în această etapă, tributară dificultăților managementului de a se decide pe mâna cui merge până la urmă în clasamentul general în acest tur, cu Del Toro sau cu Ayuso? Așa au ajuns Pedersen și Van Aert în poziția de a finaliza, după ce Team UAE a alergat toată etapa, iar la final nu a fost clar pentru cine. Antonio Tiberi de la Bahrain Victorious se ține pe locul trei în clasamentul general după 13 etape, urmat de Simon Yates de la Visma Lease a Bike și Primož Roglic, care se află la un minut și 35 de secunde la primul loc și rămâne favorit la câștigarea turului, cel puțin la acest moment.

De la Michel de Montaigne citire:

SIENA: Orașul este așezat pe înălțimi diferite; cea mai mare parte a străzilor se află pe versantul unei coline; cele două pante sunt acoperite de străzi în trepte, iar unele urcă și tot urcă, până sus de tot. Este unul din orașele italiene socotite frumoase, dar nu de primă mână și nici de măreția Florenței; după aspect, pare foarte vechi. (…) Domul, care nu este cu nimic mai prejos decât cel din Florența, este căptușit pe din afară și pe dinăuntru cu marmură, în felul următor: niște pătrate de marmură, unele groase de un picior, altele ceva mai subțiri, folosite ca niște lambriuri încrustate pe clădirile făcute din cărămizi, materialul lor obișnuit de construcție. Cel mai frumos lucru de văzut în oraș este o piață mare și rotundă, coborând și adâncindu-se în toate părțile către palatul ce-i închide rotunjimea, mai puțin arcuită ca restul.

25 mai

Etapa paisprezece din Turul Italiei 2025 a însemnat derularea unei curse de 195 km pornind de la Treviso pentru ca spre final, croșetând pe granița italo-slovenă, să ducă cicliștii către un finiș pe care nu pariase nimeni la Nova-Gorica. Mai întâi s-a format o evadare de cinci, din care rapid au rămas doar patru: Davy Clément (Groupama-FDJ), Mirco Maestri (Polti-VisitMalta), Martin Marcellusi (VF Group-Bardiani) și Kasper Asgren (EF Education-EasyPost). Spre ultimii 40 km, Davy Clément n-a mai ținut nici el pasul pe cățărarea Goniace – San Martino, dar ceilalți trei au continuat. La Nova Gorica s-a intrat pe un circuit, cu o cățărare parcursă de două ori, pe dealul Saver. Ca o remarcă, elicopterul a stăruit puțin pe mesajul „Free Gaza” în timp ce plutonul se afla pe cățărare.

Surpriza nu a venit de la această cățărare de categoria a patra, ci de la ploaie și pavajul din Nova Gorica, unde la primul tur de circuit grupul Lidl-Trek a căzut, situație care avea să-l ducă pe Giulio Ciccone la abandon, deși a insistat să urce din nou pe bicicletă și să termine cursa. Accidentul le-a dat peste cap planurile de cursă.

Visma Lease a Bike a luat inițiativa, cu Wout Van Aert alergând să prindă evadarea cu 20 km înainte de finiș. Cumva, în acest grup condus de Visma s-au strecurat Kaden Groves (Alpecin-Deceunink) și Orluis Aular (Movistar), dar și Isaak del Toro, tricoul roz (Team UAE) plus Richard Carapaz (EF Education-EasyPost). Juan Ayuso, Primož Roglic sau Antonio Tiberi (Bahrain Victorious) au rămas în spate, într-un al treilea grup. Kasper Asgren a plecat, cu 6 km înainte de finiș, de lângă Mirco Maestri și Martin Marcellusi și, păstrând mereu un ecart temporal de cam 15 secunde, a trecut primul linia de sosire. L-au urmat doi sprinteni, Kaden Groves și Olav Kooij. Cât despre clasamentul general, au avut loc schimbări interesante. Del Toro și-a mărit la un minut și 20 de secunde ecartul față de locul doi, Simon Yates și la un minut și 26 secunde față de colegul de echipă Juan Ayuso. Locul lui Tiberi a fost luat de Richard Carapaz, la două minute și 7 secunde, iar Primož Roglic s-a menținut pe locul 5 (încă potențial câștigător), la două minute și 23 secunde de tricoul roz.

Memento pentru gurmanzi – Italia

Piadina din Emilia-Romagna sau Piadina Romagna ar fi al doilea preparat la care m-aș opri.

Piadina este o pâine rustică, coaptă pe plită, dintr-un aluat fără drojdie și care apoi se umple într-un sanviș cu ce are omul prin casă: legume, verdețuri, slănină, gătite în prealabil sau nu. Seamănă oarecum cu pâine arabilor sau cu naan. Dar se pretează și unei interpretări sofisticate, cu brânzeturi, salamuri sau șuncă fină, pe un pat de verdețuri și asezonate cu diverse mirodenii specific mediteraneene.

26 mai

În Turul Italiei este astăzi zi de pauză. Ultima zi de odihnă înainte de asaltul final ce se dă în ultimele șase etape ale acestei săptămâni. Ieri, etapa cincisprezece, de 219 km (a doua ca lungime din Tur), între Fiume și Platoul Celor Șapte Comune – Asiago, locul în care încă mai există Comunitatea Cimbrilor, veche populație germanică (urmași ai teutonilor, se spune). Etapa a avut două cățărări emblematice: Monte Grappa, de categoria întâi și Enego, de categoria a doua, în Platoul Asiago.

Platoul Celor Șapte Comune din Dolomiți reprezintă o zonă aparte, populată de munteni, oameni care încă din secolul XIV s-au constituit în cooperative de producție, model economic rămas și astăzi în picioare. Este și motivul pentru care m-am oprit la o rețetă pentru gurmanzi specifică zonei, dintre cele sugerate de Manolo de-a lungul celor 21 de zile de competiție.

Ca și etapa din ziua anterioară, ordinea în care s-a sosit la finiș și timpii obținuți au scuturat clasamentul general. Favoritul care pare că a suferit cel mai mult a fost Primož Roglic, care a căzut pe locul zece în clasamentul general, la aproape patru minute diferență de Isaac del Toro, tricoul roz, după ce a trecut linia de sosire abia al 31-lea, cu un minut și 59 de secunde întârziere față de primul sosit, Carlos Verona de la Lidl Trek, și la un minut și 30 de secunde față de Simon Yates (Visma – Lease a Bike) sau Richard Carapaz (EF Education-EasyPost).

Carlos Verona, care a primit liber de la echipă după abandonul lui Giulio Ciccone, a plecat într-o cursă solitară de la kilometrul 42. O vreme părea că nu are șanse, pentru că în spatele său se dădeau atacuri succesive, ba Egan Bernal (Ineos Grenadiers), ba Carapaz, ba Derek Gee (Israel – Premier Tech). Isaac del Toro a fost însă mereu acolo și de data asta nici colegul său de echipă, Juan Ayuso nu a stat departe. În final, locul lui Roglic în clasamentul general a fost luat de Derek Gee.

Memento pentru gurmanzi – tot Italia

Platoul celor Șapte Comune este iarna un fel de pol al frigului italian, prin urmare favorizează mâncarea consistentă, specifică nordului și aduce vânatul în farfurie: spezziato di cervo, sau cum am spune noi o tocană cu carne de căprioară ori de cerb.

Variantele de tocană de căprioară specifică nordului Italiei sunt mai multe, dar în principiu vorbim de pulpă de vânat tăiată în cuburi, întâi prăjită în tigaie și apoi stinsă cu vin. Separat se gătesc legumele, apoi se aduc toate împreună și se dau la cuptor, să se rumenească. Desigur, anterior preparării carnea se fezandează, ca să devină ușor de gătit. Se poate face cu cartofi, dar mai degrabă fără și atunci se servește cu polenta. După masă nu trebuie să uităm de păhărelul de grappa, pentru o digestie ușoară.

28 mai

În Turul Italiei, ieri și-a făcut apariția dramatic neprevăzutul. Mai întâi să fixez cadrul: etapă de munte de 203 km între Piazzola sul Brenta și San Valentino din Brentonico; trei cățărări de categoria întâi și una de categoria a doua. Pe coborârea de pe Candriai, categoria întâi, Primož Roglic cade. Renunță la cursă după căzătură și abandonează. Eurosport consemnează:

„Primož Roglic s-a retras din Giro în timpul etapei a 16-a. Liderul de la Bora a căzut pe o coborâre și a fost obligat să abandoneze. Deocamdată nu se știe cât de gravă e accidentarea sa, dar cert este că slovenul a declarat pentru prima dată forfait în Turul Italiei. În cariera sa, el a mai abandonat de 4 ori în marile tururi: de 3 ori în Turul Franței și o dată în Vuelta.”

La azi-mâine 36 de ani, Primož Roglic pare să facă tot mai greu față într-un mare tur. Decizia de abandon de ieri s-a datorat în mare măsură lipsei de încredere. Întrebat la startul etapei de reporteri cum vede situația, dacă mai poate recupera, dat fiind că ajunsese în zona locului zece în clasamentul general, răspunsese ceva de genul „nu-mi pasă”. Căzătura, fără să speculez legat de gravitatea accidentării, i-a umplut probabil paharul.

Vedetele etapei au fost cu siguranță Lorenzo Fortunato (tricoul albastru) și coechipierul său de la Astana, Christian Scaroni, care au trecut la braț linia de sosire, oferind echipei un sac de puncte, ca să evite retrogradarea din elită. Apoi Giulio Pellizzari, locotenentul lui Roglic de la Red-Bull Bora Hansgohe, eliberat de sarcinile pe care le avea a reușit să se claseze al treilea. Spectacol în grupul favoriților au făcut Richard Carapaz (EF Education-EasyPost) și Derek Gee (Israel – Premier Tech), aruncând în aer clasamentul general. Simon Yates s-a ținut bine și a rămas pe locul doi în clasamentul general, iar mexicanul Isaak del Toro a mai supraviețuit o etapă în roz. O etapă nebună, spectacol adevărat!

De la Michel de Montaigne citire:

VICENZA: Este un oraș mare, nu chiar cât Verona, unde se află o mulțime de palate ale nobilimii. În ziua următoare am văzut mai multe biserici și târgul care se ținea tocmai atunci, într-o piață mare, mai multe dughene de lemn fiind construite anume, pe loc. I-am văzut și pe iezuiți, care au o mânăstire frumoasă; în dughenele lor au de vânzare tot felul de licori; ne-au vândut și nouă tot felul de miresme, pe care le-am dat un scud; dar ei fabrică și leacuri pentru orice boală. Întemeietorul așezământului a fost Papa Urban San Giovanni Colombini, gentilom sienez, care l-a întemeiat în anul 1367.

30 mai

Etapele 17 și 18 au continuat să aducă schimbări în clasamentul general al Turului Italiei și l-au evidențiat pe Richard Carapaz (EF Education-EasyPost) ca principal candidat la victoria finală. Etapa 17, de munte, a însemnat 155 km între San Michele All’Adige și Bormio. O etapă cu o cățărare de categoria întâi, dificilă, pe Passo del Mortirolo, una de categoria a doua pe Passo del Tonale și, cu 9 km înainte de finiș, una de categoria a treia pe Le Motte. Isaac Del Toro a demonstrat la final de etapă că își merită din plin tricoul roz în Giro. Mexicanul de la Team UAE s-a impus după un atac dat în ultimul kilometru în fața lui Romain Bardet (Picnic PostNL) și Richard Carapaz.

Etapele 17 și 18 au adus abandonuri răsunătoare. Luke Plapp (Jayco-AlUla), câștigător de etapă și Jay Vine (Team UAE), mare speranță pentru UAE, dar accidentat încă din Albania, au abandonat Turul după etapa 17. Juan Ayuso a început etapa 18 cu un ochi tumefiat, după ce a fost înțepat de o albină miercuri. La start, încă optimist, a declarat: „Am fost înțepat de o albină care mi-a intrat în cască. Nu pot vedea cu ochiul drept. Nu vreau să apară acum comentarii care să devină virale, pur și simplu asta este situația. Medicul echipei mi-a spus să nu încep cursa, dar vreau să fac mă fac util echipei. Sper să mă pot recupera pentru zilele următoare… Voi încerca să trec de ziua de astăzi.” A pedalat primii 35 km, după care a decis să abandoneze.

Etapa 18 a fost definită de organizatori drept un plat, dar a avut totuși o cățărare de categoria a doua și două de categoria a treia; în total 144 km. Nico Denz (Red-Bull Bora Hansgrohe), care a făcut parte dintr-o evadare masivă ce a numărat până la 36 de rutieri, s-a detașat cu 18 kilometri înainte de sosire și a obținut a treia sa victorie în Il Giro după două succese de etapă în 2023. Tricoul roz i-a rămas cel puțin pentru încă o etapă ambițiosului Isaac del Toro, care reușește această performanță aproape fără sprijinul colegilor săi din Team UAE. Del Toro îi devansează deocamdată pe Richard Carapaz (EF Education-Easy Post) cu 41 de secunde și britanicul Simon Yates (Visma Lease a Bike), cu 51 de secunde în clasamentul general.

31 mai

Turul Italiei, cu o etapă senzațională astăzi, pe care am să pun accentul și abia apoi mă refer la cea de ieri, restantă la trecut în revistă. Astăzi, deci, etapa douăzeci: 205 km între Verrès și Sestriere. Etapă de munte, cu o cățărare de categorie specială celebră – Colle delle Finestre, una de categoria a doua – Colle del Lys și la final, încă una de categoria a treia – exact, Sestriere. Povestea etapei, la start: lupta dintre Isaac del Toro (Team UAE) și Richard Carapaz (EF Education-Easy Post) – îi va lua Carapaz pe Colle delle Finestre tricoul roz lui Isaac del Toro pentru victoria în Turul Italiei? Sigur, era și Simon Yates (Visma Lease a Bike) pe acolo, dar la fel și Derek Gee (Israel Premier Tech) și mai degrabă se punea problema dacă Gee nu cumva țintește locul doi în clasamentul general și va și reuși să-l obțină. Cu vreo 40 km înainte de final, lupta dintre Carapaz și Toro era în toi, când a atacat Simon Yates, care a făcut fuziunea cu colegul său de echipă aflat în față, în evadare, Wout Van Aert și apoi până la finiș a pus între el și Isaac de Toro 3 minute și 56 de secunde și între el și Richard Carapaz 4 minute și 43 de secunde. A îmbrăcat tricoul roz și este practic – dacă nu apar cine știe ce surprize mâine la Roma, în ultima etapă – câștigătorul Turului. A dat lovitura pe Colle delle Finestre, spălând rușinea din urmă cu șapte ani. Cine ar fi crezut? Cine ar fi pariat pe Visma că poate da această lecție de strălucită tactică rivalelor Team UAE și Lidl Trek?

Etapa a fost câștigată din evadare de australianul Chris Harper, de la Jayco AlUla, iar pe doi a sosit Alessandro Verre, de la Arkéa, dar în emoția luptei pentru clasamentul general, performanța celor doi a fost umbrită de lipsa de interes. Nu însă mai puțin meritorie.

Nici etapa 19, ca să revin, nu a fost lipsită de importanță în economia turului, dimpotrivă. Etapă de munte, 166 km de la Biella la Champoluc, a avut trei cățărări de categoria întâi înșirate una după alta: Col Tzecore, Col Saint-Pantaléon și Col de Joux. Teoretic Richard Carapaz ar fi trebuit să profite și să treacă în clasamentul general înaintea lui Isaac del Toro. Dar Team UAE l-a apărat și a făcut-o atât de bine, cu Rafal Majka în prim plan, încât Isaac del Toro a trecut linia de sosire cu zece metri înaintea lui Carapaz. Practic, dacă astăzi nu ar fi existat sclipirea lui Simon Yates, Del Toro ar fi câștigat Turul. Dar pentru tânărul mexican nici locul doi în clasamentul general la final nu este rău deloc, mai ales că nu era el omul pe care Team UAE îl pregătise pentru un astfel de obiectiv. Etapa a fost câștigată de Nicholas Prodhomme  (Decathlon AG2R), care a „evadat din evadare” și a mărșăluit strălucit aproape 40 km către finiș.

De la Michel de Montaigne citire:

LUCCA: Un oraș cu o treime mai mic decât Bordeaux, oraș liber, atâta doar că din nevolnicie s-a pus sub oblăduirea împăratului și a Casei de Austria. Orașul e zdravăn împrejmuit și apărat de bastioane; în șanțurile nu prea adânci curge o apă pe fundul neted al căreia cresc tot felul de ierburi verzui. De-a lungul zidului, pe dinăuntru, o ridicătură de pământ, pe care s-au plantat două sau trei rânduri de copaci, care servesc de umbrar și, spun oamenii, de gard viu la nevoie. (…) Orașul are o populație numeroasă, alcătuită îndeosebi din mătăsari; străzile sunt înguste, dar frumoase, și aproape pretutindeni mărginite de case mari și arătoase. Trece un mic canal al râului Serchio; aici tocmai se înalță un palat care va costa o sută treizeci de mii de scuzi și a cărui construcție e destul de înaintată.

Turul Italiei (la masculin) s-a organizat începând cu anul 1909, cel din acest an fiind ediția cu numărul 108. În total s-a alergat în acest an pe 3.443,3 km în douăzeci și una de etape; adică în medie 163,96 km de etapă.

1 iunie

Înainte de ultima etapă, de la Roma, clasamentele Turului arătau așa: clasamentul pe puncte (sprinteri) – Mads Pedersen (Lidl Trek) cu 277 de puncte, la mare distanță de Olav Kooij; clasamentul cățărătorilor – Lorenzo Fortunato (Astana) – 355 de puncte, și el la mare distanță de Christian Scaroni, coleg de echipă; clasamentul tinerilor participanți este condus de Isaac del Toro (Team UAE), la 5 minute și 32 de secunde în fața lui Giulio Pellizzari (Red-Bull Bora Hansgrohe). În clasamentul general, cum se știe deja, conduce Simon Yates (Visma Lease a Bike) cu 3 minute și 56 de secunde în fața lui Isaac del Toro și 4 minute și 43 de secunde în fața lui Richard Carapaz (EF Education EasyPost). Derek Gee, locul patru, este la 1 minut și 40 de secunde în spatele lui Carapaz. Pe locul cinci este clasat Damiano Caruso (Bahrain), la 7 minute și 32 de secunde de locul întâi.

Etapa de astăzi, de la Roma, care înseamnă 142,8 km, include la start o trecere simbolică prin Grădinile Vaticanului, ieșind din Porta del Perugino, în fața bisericii Santa Marta, unde se așteaptă ca Papa Leon al XIV-lea să fie prezent și să binecuvânteze concurenții. Este o etapă dedicată memoriei Papei Francisc și Jubileului Speranței, fiind și o celebrare a unității, spiritualității și frumuseții orașului Roma.

După intrarea pe circuit la Roma, s-a format la un moment dat o evadare, care a ajuns la șase cicliști: trei italieni – Alessandro Verre (Arkéa), Martin Marcellusi (Bardiani) și Andrea Pietrobon (Polti), apoi australianul Michael Hepburn (Jayco AlUla), care a și plecat primul în evadare; Enzo Paleni (Groupama FDJ) și Josef Černý (Soudal Quick-Step). La un moment dat evadarea avea 30 de secunde avans în fața plutonului. Acela a fost momentul în care în pluton s-au intensificat eforturile unor echipe ca Tudor sau Picnic PostNL pentru ca evadarea să fie anihilată. Verre, Paleni și Černý au decis să-și vândă scump pielea și i-au lăsat pe ceilalți trei în urmă, să fie înghițiți de pluton cu 20 de km înainte de finiș.

Cu 15 – 16 km înainte de finiș, au început să se formeze trenulețele sprinterilor: Alpecin, Lidl Trek, Visma Lease a Bike… Cum 7 km înainte de final doar Josef Černý rezista la 6 secunde în fața plutonului dintre cei plecați în evadare, dar era vânat de hăitașii lui Alpecin, asmuțiți de Kaden Groves. În final și Černý s-a resemnat și s-a predat plutonului. Cu un km înainte de finiș trenulețul Visma era în frunte, cu Olav Kooij dus către victorie și cu Mads Pedersen în roata lui. Dar n-a contat, pentru că în ultimii 500 de metri Wout Van Aert l-a lansat ireproșabil pe Kooij, iar acesta a rezistat în fața lui Matteo Moschetti (Q36.5) și Kaden Groves (Pedersen nu a contat în cele din urmă) și a finalizat aducând încă o victorie, consecutivă pentru Visma Lease a Bike, echipa care – vorba lui Manolo – a golit masa la final.

S-a lăsat cortina, cu Simon Yates câștigător. Turul Italiei s-a încheiat, dar vara abia acum începe! Și când spui vară… spui Turul Franței! O poveste frumoasă s-a încheiat, o alta abia așteaptă să se nască.

[1] https://www.giroditalia.it/en/news/pope-leo-xiv-greeted-the-riders-as-they-passed-through-vatican-city/

[2] https://ethnicmarket.ro/blog/tave-kosi-savoare-albaneza-cu-miel-si-iaurt/

[1] Il Giro, pedalând pe munți și prin văi