Ieri m-a abordat în biroul de la universitate un coleg pe chestiunea ofițerilor acoperiți din Universități. La un ceai, informal. Fiind informală și de interes public redau aproximativ stenograma.
Cât de nepregătiți ar fi ofițerii ăștia, că promovează prea repede, că sunt susținuți, și că din cauza lor nu pot promova alții. Și că el ar susține modificarea legilor relevante ca să se interzică să existe ofițeri acoperiți în universități.
Vreo câteva secunde cât o sorbitură de ceai mai îndelungată mi-am mascat surpinderea și apoi am formulat un punct de vedere cam așa :
1. Personal am o problemă epistemică, nu pot vorbi despre ce nu cunosc.
1.1 Nu știu cine sunt aceste persoane nominal, știu că legea permite, cunosc zvonuri. Unii fac aluzii despre ei înșiși că ar fi. Îmi imaginez că ăștia fie încalcă fișa postului, fie sunt foști din sfera din sfera Voiculescu -Vântu, sau a altora ca ei, fie blufează. Pe vremuri lucra în facultate un domn pe numele său Ceaușescu. Nu era nici un fel de rudă cu nea Nicu, dar mi s-a povestit că lăsa să se creadă că ar fi și avea niște beneficii din asta, lumea se temea, treaba e rămas anecdotică.
1.2 Pe baza a ce știu nu pot afirma că acești oameni sunt nepregătiți academic. Probabil că sunt la fel de pregătiți academic cum sunt cei din comunitățile academice ale noastre.
Cu aceste argumente a fost de acord și colegul că nu poate ști cunoaște asigurat ceva despre aceste persoane, că nu aplicase metoda științifică și standardele epistemice asociate ei în formarea unor reprezentări despre problema în discuție. Restul discuției a decurs rațional.
Următorul punct de vedere a fost:
2. Nu pot face corelații între disfuncționalitățile din universități și pregătirea acestor persoane. Astea le pot face domnul Helvig și cei ca dânsul. Dar pot discuta la modul principial și imagina scenarii pe baza cărora să îmi dau seama ce ar fi rezonabil în această privință.
2.1 Este nerezonabil ca în universitățile majore de stat să ceară cineva să nu fie ofițeri acoperiți deoarece:
2.1.1 Cineva trebuie să se ocupe și de problemele de securitate națională, nu putem sta să discutăm despre teoria evoluției și să ne trezim cu tancurile rusești la ușă sau cu un tip intrând agitat în amfiteatrul arhiplin (mă rog, dacă ar fi plin) ca să se sinucidă.
2.1.2 Univesitățile sunt o bază de recrutare importantă, nu se recrutează de pe stradă sau dintre proști pentru aceste cariere. Cineva trebuie să facă recrutările.
2.1.3 Din aceste instituții se dezvoltă cariere politice și administrative în funcții delicate din stat, cineva trebuie să facă profilul psihologic, caracterial și să evalueze dacă persoana care vizează să fie Obama al României sau ministru al educației nu e vreun dus cu pluta sau omul unor interese din altă țară. Și să se știe ce slăbiciuni are, ce vulnerabilități ar putea fi speculate de inamicii țării.
2.1.4 Ofițerii acoperiți reali și serioși pot livra informații despre abuzurile foștilor pe baza cărora într-un viitor oarecare (nu cred că prindem noi) se vor lua măsuri.
Și aici am căzut de acord. În continuare ne-am concentrat pe ce s-ar putea face, deși în abența unei probleme clar formulate nu are rost să te întrebi ce să faci, însă n-am vrut să-mi numulțumesc amicul. Mai întâi am convenit că ce nu se poate face nu ne interesează, e o pierdere de timp. Apoi am formulat câteva chestiuni principiale care ni s-au părut rezonabile:
2.2 Este rezonabil ca cineva să pretindă ca ofițerii acoperiți din universități să îndeplinească în interes public câteva condiții:
2.2.1 Să nu submineze meritocrația (firește, când va exista, că acum n-au ce submina), să nu fie doar pentru că sunt acoperiți promovați în poziții didactice sau de cercetare sau administrative înalte pentru care nu îndeplinesc criteriile științifice sau nu au calitățile manageriale sau morale pentru ocupare. E și în interesul serviciilor ca aceste persoane să nu iasă în evidență prin dispute în jurul competenței lor sau prin prezența publicațiilor lor pe liste de plagiate, etc. Din câte ne-am putut da seama oamenii respectivi trebuie să fie blindați profesional, fini psihologi, capabili să poată trăi fără aplauze pentru ce fac fie din smerenie, fie pentru bani, și loiali țării. Impostorii nu îndeplinesc aceste criterii decât dacă fac pe impostorii ca să se vadă reacțiile.
2.2.2 Să nu se folosească de informațiile la care au acces pentru distorsionarea competiției profesionale normale cu colegii lor. De exemplu să ia (Doamne ferește) proiecte servite de la ce știu eu minister că au acolo un coleg acoperit, care face un program cu dedicație, sau direcționează vreunul cu finanțare externă, despre care află numai cine trebuie din câteva instituții, iar restul n-au cum să ajungă la site-ul obscur pe care e scris cu caractere mici anunțul., gen. Astfel de susțineri, dacă sunt necesare, s-ar putea face prin fundații și firme extrauniversitare, fără a strica climatul de lucru în care se formează tinerele și tinerii din universități.
2.2.3 Să nu se folosească de informațiile deținute pentru a da curs unor antipatii sau simpatii personale, că le place fața sau că nu le place fața cuiva. Job-ul lor poate implica aducerea pesoanelor vizate în situații dificile, că omul în crize se cunoaște. Să nu pluseze mai mult decât cere job-ul, să calibreze bine și să monitoreze ca să rectifice la timp presiunea și să nu distrugă oameni care, eventual, nu fac față. Există o responsabilitate morală a job-ului.
2.2.4 Dacă la un moment dat se ramolesc, se lenevesc, sau au loc alte fenomene în urma cărora acești oameni nu mai fac ce presupune fișa postului didactic sau de cercetare pe care îl ocupă, deși făceau cândva, adică nu publică nimic serios de ani de zile, nu câștigă proiecte pe bune, acționează împotriva interesului public torpilându-și colegii cu merite academice, etc, să existe o soluție instituțională în servicii pentru cazurile astea, un spectacol omagial de pensionare, o vilă de reculegere la munte, ceva, nu să paseze pisica în curtea noastră ca să ne spălăm pe cap cu ei.
Și când o să propui să se facă abordarea în felul acesta ? N-am de ce să propun eu așa ceva, zic, nu intră în fișa postului, e treaba celor din managementul strategic al educației.
Ne-am strâns mâinile, sper că am răspuns corect.
Rationamentul dumnevosatra functioneaza cu niste premize care nu sunt garantul unei societati libere si anume: secretul pe de o parte si corectitudinea apriorica a celor care opereaza in secret.
Restul rationamentelor care deriva din aceste doua premize sunt viciate. Meritocratia nu poate fi probata operatiunile se desfasoara la secret pe de o parte, pe de alta parte se desfasoara acoperit, adica nu stim cine sunt. Concluzia ca actiunile secrete infaptuite de persoane necunoscute sunt meritorii nu poate fi probata. In acest proces al secretivitatii si ascunderii lipsesc mecanismele verificarii care pot duce la o lipsa completa de responsabilizare atunci cand actiunile pot fi reprobabile, adica se face pur si simplu o departajare de acele probleme prin eliminarea informatiilor si dovezilor care pot face legatura intre persoana si mecanismele institutionale si decizionale care au condus la acele actiuni si rezultatul este ca evenimentele se musamalizeaza. Existenta acestei posibilitati incurajeaza un comportament iresponsabil.
Accesul la informatii pe baza nivelului de clasificare al acestora face dificil de urmarit si trasat procesul decizional. Cadrul informational si drepturile de acces pot fi gandite in asa fel incat sa duca la situatii in care per ansamblu deciziile sa fie viciate sau improprii fara ca sa existe mecanismele ca unul din utilizatorii acestor informatii sa poata verifica sau corecta aceste situatii.
Un caz cunoscut este proiectul Prism si denuntarea monitorizarii ilegale a populatiei de catre Edward Snowden.
La fel cum „2.1 Este nerezonabil ca în universitățile majore de stat să ceară cineva să nu fie ofițeri acoperiți” sper ca măcar unul dintre aceștia să lectureze acest text pentru a propune celor din „managementul strategic al educației” să facă „abordarea în felul acesta”. Dilema vine din acel „funcția bate gradul” și dacă funcția devine cea de ofițer, iar gradul cel de profesor mă tem că „2.2.4 Dacă la un moment dat se ramolesc, se lenevesc, sau au loc alte fenomene în urma cărora acești oameni nu mai fac ce presupune fișa postului didactic sau de cercetare pe care îl ocupă” e posibil ca „ o soluție instituțională în servicii pentru cazurile astea” ar putea fi considerată nerentabilă pentru „funcția” pe care o ocupă. Important e ca, dacă se ajunge la momentul 2.2.4., să respecte măcar celelalte criterii formulate de dumneavoastră. Poate abia atunci un consens poate avea loc în ceea ce privește pasarea pisicii. Atât timp cât nu „acționează împotriva interesului public torpilându-și colegii cu merite academice” putem vedea situația ca fiind doar o pasă de moment.
In general sint de acord. Consider ca aveti abordare corecta la conditiile de la 2.2
Dar .
„1. Personal am o problemă epistemică, nu pot vorbi despre ce nu cunosc.”
„1.2 Pe baza a ce știu nu pot afirma că acești oameni sunt nepregătiți academic.”
Mi se pare o contradictie.
Sau colegul a pomenit citeva nume. Caci doar pentru asta ati spus „nu pot afirma că acești oameni sunt nepregătiți academic.”
„Este nerezonabil ca în universitățile majore de stat să ceară cineva să nu fie ofițeri acoperiți..” Perfect de acord! De asemenea si cu argumentatia care urmeaza.
Si in acest interesant context, cred sincer ca este oportuna (dar nu neaparat necesara) prezenta ofiterilor acoperiti in intreg ansamblul societatii romanesti, pe toate palierele,incluzand orice tip de organizatie de stat, privata, indiferent domeniul. Aici includ si media, desigur. De ce? Cred ca intreaga societate romaneasca, istoric inclinata spre ilegalitati si profund corupta, trebuie salubrizata eficient si accelerat prin cat mai multe miloace, evident toate legale. Iar prezenta si activitatea ofiterilor acoperiti este unul din aceste mijloace, chiar de electie. Nimic nociv, nimic toxic! Mai ales ca in tarile cu democratie consolidata, serviciile de toate tipurile sunt profund inserate peste tot, fara ca nimeni sa ridice obiectii.
Faptul ca INCA mai exista persoane (si chiar personalitati!) care, cu referire la prezenta ofiterilor acoperiti, mai evoca „tendinte totalitare”, „metehne securistice” etc. probeaza pauperitate mintala si perseverenta ranchiunii.
„N-am de ce să propun eu așa ceva, zic, nu intră în fișa postului, e treaba celor din managementul strategic al educației.” Nu cred ca e chiar asa. Din ce spuneti, dvs doriti ca ofiterii acoperiti sa aiba o anumita conduita morala in institutia Dvs, Nu intra in fisa postului responsabilitatile fiecaruia pt climatul moral al institutiei, dar asta nu inseamna ca aceste responsabilitati nu exista si ca nu are fiecare are un rol de jucat.
O abordare pertinentă, care – autorul trebuie aplaudat pentru asta – evită clișeele și lozincile. Problema de fond a mediului academic/universitar este competența: un cadru universitar sau un absolvent prost pregătit e însutit mai dăunător decât un ofițer acoperit care-și respectă fișa postului. Iar pentru eventualele abateri disciplinare de care pot da dovadă ”anonimii” (că oameni sunt și ei, iar incoruptibilitatea nu e garantată de acoperire), colegiile de deontologie universitară pot elabora proceduri corespunzătoare valabile pentru toți, eventual garantate prin lege.
Loialitatea ”față de țară” e discutabilă în multe cazuri. Astfel de oameni sunt loiali regimului aflat la putere, precum și propriei bunăstări materiale. Nu ”țării” și nu universității. Sigur că informatori vor exista tot timpul și e de așteptat să existe. Dar în privința ofițerilor acoperiți, orice persoană onestă care vizează o carieră universitară pe merit ar trebui să fie net împotriva lor. Și să-și construiască respectiva carieră în afara României, dobândind astfel ceva mai multă respectabilitate.
Hypocrites
Friends
Enemies
Unknown
People who just using you
Oamenii se impart in doua mari categorii: cei pe care ii cunosti si cei pe care nu ii cunosti.
Cei pe care nu ii cunosti, pur si simplu nu te-ai intalnit ei si nicio ocazie nu s-a ivit sa iei legatura cu ei, cu felul lor de a fi.
Cei pe care ii cunosti sunt oameni cu care ai avut mai mult sau mai putin de a face: fie ca i-ai vazut, fie ca i-ai intalnit, fie ca ai vorbit cu ei, fie ca ai incercat sa-i intelegi si sa-i cunosti sau sa participi intr-un fel sau altul la existenta lor.
Pai in primul rand trebuie justitie :) Ori, tocmai aici e problema, pentru ca fieful celor din care face parte, schimba acum legile codurilor penale. Ori ce fel de judecata ar fi asta pentru Ion Iliescu ?
O astfel de judecata ar fi un scuipat pe obrazul celor care au fost omorati la mineriade pe de o parte si o validare a faradelegii, un fel de monstruos rictus care sa ne spuna: noi facem legea, noi suntem legea, suntem deasupra ei, intangibili …
Asta nu ar fi dreptate ci un simulacru … Omul trebuie sa priceapa ca nu e ok ce a facut, prin aceea in primul rand ca a furat libertatea unor oameni, ca a impus-o cu forta si ca a profitat de ea 25 de ani si acum vor sa se sustraga din nou.
Tara nu e tara lor unde oamenii se nasc din tata-n, fiu ca sa fie slugile lor si sa le plateasca impozite.
Trebuie sa-si merite dreptul de a conduce o tara si niste oameni. Meritul se creeaza: pe dreptate, cinste, adevar, bunatate, iubire, consideratie, respect.
Rationamentul dumnevoastra e construit cu niste premize care nu au legatura cu valorile unei societati libere si anume: secretul pe de o parte si corectitudinea apriorica a celor care opereaza in secret.
Inferentele care au la baza aceste doua premize duc la rationamente si concluzii eronate.
Meritocratia nu poate fi evaluata atata timp cat activitatile pe baza carora ar trebui sa se faca evaluarea sunt secrete pe de o parte si pe de alta parte pentru ca activitatile si persoanele care le desfasoara sunt acoperite, adica nu stim cine sunt. Concluzia ca actiunile secrete infaptuite de persoane necunoscute sunt meritorii nu poate fi probata. In acest proces al secretivitatii si acoperirii lipsesc mecanismele verificarii care pot duce la o lipsa completa de responsabilizare atunci cand actiunile sunt reprobabile, adica se poate face pur si simplu o departajare de acele probleme prin eliminarea informatiilor si dovezilor care pot face legatura intre persoana si mecanismele institutionale si decizionale care au condus la acele actiuni. Adica actiunile reprobabile si informatiile asociate se pot musamaliza. Existenta acestei posibilitati diminueaza responsabilitatea.
Accesul la informatii pe baza nivelului de clasificare al acestora face dificil de urmarit si trasat procesul decizional. Cadrul informational si drepturile de acces pot fi gandite in asa fel incat sa duca la situatii in care, per ansamblu, deciziile sa fie viciate sau improprii fara ca sa existe mecanismele fr verificare sau corectare a acestor situatii. Un caz cunoscut in aceasta directie este proiectul Prism si denuntarea facuta de Edward Snowden privind monitorizarea ilegala a populatiei.
Va rog sa ignorati comentariul intrucat cuprinde mai multe idei disparate care nu fac in totalitatea lor referire la articolul de fata.
Problema este cu politrucii „neacoperiti”. De fapt mai rau decit „neacoperiti” chiar evidentiati. Ei conduc totul in invatamintul romanesc de toate felurile – privat, de stat de la gradinite pina la doctorate.
Scrieti ca „din cauza lor nu pot promova alții”. Asa o fi la Univ. Bucuresti, dar in universitatile de provincie gen Oradea, Tirgoviste, Pitesti, Sibiu etc., promoveaza pe prof. si conf. sute de impostori, fara sa fie opriti de nimeni. Dimpotriva, sunt incurajati de rectori marioneta, care nu indeplines ei insisi criteriile actuale de conf. Univ. Cauze: criterii de promovare penibile + minciunile candidatilor si faptul ca nici dracu’ nu verifica dosarele acestora.
Ofiteri acoperiti in universitati sunt, in general, administratorii centrelor de comunicatii care sunt racolati automat de SRI. Unii mai rezista, altii ba. De asemenea, secretarii sefi. Motivele sunt evidente.
Scrieti ca serviciile de info trebuie sa se asigure ca ministrul educatiei nu e vreun „dus cu pluta“.Teoretic da, dar practic e fals: de ex. acel jalnic Mang, un plagiator-politruc. Sau ala, Pop, un politruc amoral de trista amintire…care se tragea de bracinariu cu acad. V. Barbu.
Apoi, scrieti cu naivitate ca daca securistii din universitati nu mai publica sa fie scosi la pensie onorabil… Pai 90% din universitari publica in reviste penibile, inclusiv pe bani (ISI Thomson open access…). Ar trebui toti pensionati? Nici gand, sunt tinuti si sustinuti ca doar nu suntem la Oxford ci acilea, p’la la noi…
Ufff….
Lucrez in universitati americane din 1980. FBI nu are (si nu poate avea) personal
„acoperit” printre universitari. Foloseste, cu siguranta, informatori si experti pentru actiuni bine definite si autorizate judiciar, dar nu-si plaseaza agentii printre noi.
Sau cel puțin e ilegal dacă o face – asta ca să definim cât mai precis fenomenul :) .
Însă la modul serios, asta e soluția corectă, să fie interzis prin lege. Una e ca serviciile secrete să încalce legea (fie și din motive de securitate națională) și să răspundă pentru asta și cu totul altceva e ca legea să permită serviciilor secrete să-și plaseze oameni sub acoperire oriunde cred ele de cuviință.
Până la urmă, cea de-a doua soluție e caracteristică pentru Rusia, acolo țara e condusă pe față și la toate nivelele de foști și actuali ofițeri KGB / FSB, iar România nu ar trebui să urmeze un astfel de model.
doamne ! dar poti compara societatea americana cu cea romineasca ?
da,daca ne referim ca la fel merg la baie !
pardon,am gresit ! nici pe acest aspect,ha ha
1. Propun plasarea de ofiteri acoperiti si printre medici. Eventual chirurgi la urgente. Poate vreun pacient are ganduri necurate fata de Tara.
2. Propun plasarea de ofiteri acoperiti in randul serviciilor de salubritate. Doar daca ne gandim cat bumbum intra intr-o masina de gunoi sau intr-o vidanja.
3. Propun plasarea de ofiteri acoperiti la fiecare administratie de bloc (comitet de scara) pentru a vedea daca nu cumva sta cu chirie vreun nepatriot. Sau vreun patriot ce poate fi recrutat.
4. Propun instalarea de ofiteri acoperiti la (in) veceurile publice, la florarii, in muzee, in scoli, la casele de marcat in supermarketuri, in fabrici si uzine dar si pe camp.
Omniprezenta acoperitilor e garantul somnului.
Pentru ca pe unde au fost ofiteri acoperiti toate au mers struna.
Si merg struna.
Nu-i asa … domnule profesor?
Mulțumesc tuturor celor care au comentat.
Există elemente importante în aceste comentarii care ar putea fi relevante pentru cei responsabili de aceste lucruri în România care parcurg presa.
Acest text a fost scris în așa fel încât lumea să înțeleagă că adepții reformei universitare suntem oameni serioși și că putem prezenta ceea ce avem de spus în așa fel încât să existe pe agenda publică fără a ofensa pe nimeni.
Așa cum au și acești domni și doamne au o meserie, și noi cercetătorii și profesorii obișnuiți avem o meserie, să ne-o facem cu toții în interesul public. Acesta e mesajul.
gânduri bune,
Dupa mintea mea, un ofiter acoperit ar trebui sa fie ca un om care are doua joburi: trebuie sa performeze la ambele. Nu trebuie sa fie conditionata una de cealalta.
Sau ca in filmul ala, nu mai stiu cum ii zice, in care un tip avea doua neveste/familii la distanta de 500 de km si le iubea pe amandoua, (altfel s-ar fi decis pentru una sau le-ar fi lasat pe amandoua (ca mai sunt unii care au lasat -sau au fost lasati de – si mai multe).
Altfel nu poate sa faca fata. Si daca este incompetent fie pentru un job fie pentru celalalt , il pierde.
Sunteti capabili de asa ceva, faceti-va ofiteri acoperiti – nimeni nu are de pierdut!
Apar inevitabil conflictele de interese și toată lumea are de pierdut.
A fost o simpla speculatie. Cred ca s-ar numara pe degete cei care ar fi capabili pe bune sa faca fata la ambele joburi, cu expunere la o concurenta adevarata in ambele medii…
Deci riscul unui conflict de interese este tot ipotetic.