marți, noiembrie 24, 2020

Imigranții, o soluție viabilă pentru piața muncii din România

La acest articol au mai contribuit Mara Birou, Anatolie Coșciug, Alin Croitoru și Georgian Guțoiu

Pe 15 octombrie 2020, CEDO condamnă România pentru nerespectarea unor proceduri fundamentale ale drepturilor omului cu privire la expulzarea a doi cetățeni pakistanezi. O lună mai devreme, Euronews publică un articol despre excesul de violență a poliției de frontieră din România îndreptată împotriva imigranților ilegali de la granița cu Serbia. Iar în mai 2020, muncitori srilankezi concediați, sunt plimbați de autorități în carantină apoi la aeroport și apoi cu ajutorul unor angajatori ajung la Cluj la o fabrică de electrocasnice. Mai merită consemnate revolta locuitorilor din Ditrău împotriva unor srilankezi muncitori angajați de o brutărie și cazul vietnamezilor care aveau condiții de muncă și locuire care încălcau legea. Din ce în ce mai multe situații în care autorități, angajatori privați și societatea sunt confruntați cu prezența în creștere a imigranților din afara Uniunii Europene. Cât de pregătite sunt instituțiile, companiile și societatea în general să accepte consecințele unei soluții agreate de stat și de mediul de afaceri, pentru acoperirea penuriei de forță de muncă din România?

Companiile românești se confruntă cu o criză acută a forței de muncă. Conform studiului Manpower, există un deficit mare de personal calificat. Același studiu mai menționa că, în afară cazului atipic al Japoniei, România are cel mai ostil mediu legislativ angajării de persoane din afara Uniunii Europene dintre cele 43 de țări incluse în cercetare. În vara lui 2019, datele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă arătau că sunt 97000 de locuri de muncă vacante. La începutul implementării restricțiilor cauzate de Covid numărul locurilor de muncă vacante a scăzut conform INS, exceptate fiind industria hotelieră și a construcțiilor care au înregistrat creșteri.

În 2020, Covid a afectat creșterea sectorului turismului și cel ospitalier. Penuria de forță de muncă s-a redus prin închiderea și falimentarea a mai multor companii dar nu și a companiilor de construcții care au înregistrat creșteri semnificative. Potrivit, Eurostat în aprilie 2020 România a avut cea mai mare creștere a sectorului de construcții din Uniunea Europeană. Acum câțiva ani soluțiile de rezolvare a lipsei de muncă se concentrau mai ales pe transformarea programelor educaționale. Soluțiile oferite includ utilizarea pe scară largă a internshipurilor și accentuarea în politicile educaționale a corelării cu cererea pieței de muncă În ultimii doi ani însă soluția preferată atât de autorități cât și de companii pare să fie importarea de forță de muncă ieftină sau disponibilă. Un sondaj din 2019, realizat pe 250 de companii arată că 62% dintre acestea ar fi dispuse să angajeze muncitori din străinătate. Penuria de forță de muncă a fost discutată și la Forumul Capitalului Românesc unde Ministrul Muncii și Justiției Sociale din 2018, Marius Budăi a declarat că guvernul intenționează să acopere deficitul de muncă cu mărirea contingentului de muncitori străini veniți din Chile și Vietnam. De asemenea, ambasadorului României la Islamabad, capitala Pakistanului, a declarat că România intenționează să aducă 1 milion de muncitori din țări asiatice pentru a acoperi o parte din lipsa acută de forță de muncă. Într-adevăr, în 2019, Guvernul României a aprobat 20000 de avize pentru muncitori străini din afara Uniunii Europene. Creșterea este semnificativă dacă avem în vedere că la începutul lui 2018 au fost aprobate doar 4000 de astfel de avize conform Profit.ro. Aceasta nu este o inițiativă singulară și vine în sprijinul mai ales a angajatorilor din construcții și HoReCa. Calificarea și recalificarea celor care locuiesc în zonele sărace este un mecanism util dar își produce efectele mai târziu. Atragerea unui nou segment de forță de muncă este o soluție de moment, des întâlnită în societățile contemporane. România este deja familiarizată cu migrația motivată economic mai ales prin emigrare și mai puțin prin primirea și integrarea imigraților.

Contextul internațional

Mai recent, o aparentă dilemă a prins contur în discutarea problematicii imigrației și aceasta a început să fie prezentată în spațiul public ca o alternativă mai costisitoare în termeni de integrare socială și culturală în comparație cu migrația de revenire a românilor care au emigrat pentru muncă sau alte motive în străinătate. Probleme de integrare există și la românii întorși în țară. Inspectoratele școlare și profesorii observau că tinerii emigranților români au serioase dificultăți cu limba română ce le afectează adaptarea la sistemul educațional românesc. Subiectul nu este unul lipsit de substanță, dar poate fi util să ne întrebăm dacă fluxurile de imigranți și migrație de revenire nu trebuie tratate diferit din punct de vedere al politicilor publice.

Pe de o parte, statele care au nevoie de forța de muncă pe care o oferă imigranții pot fi selective și pot alege acele categorii profesionale cu o valoare ridicată pentru contextul economic național. Bugetarea unor programe de integrare profesională/ocupațională a acestor categorii de imigranți este o investiție economică care contribuie la creșterea calității vieții. Pe de altă parte, migrația de revenire este în primul rând rezultatul unui proces de auto-selecție, iar implicarea statutului în selectarea unor cetățeni care să fie asistați în proiectele individuale sau familiale de revenire trebuie să fie atent gândită pentru a nu fi discriminatorie în raport cu cetățenii români care au rămas în țară. Tema nu este una nouă în studiile de migrație, dar pentru România începe să devină din ce în ce mai relevantă.

În democrațiile din Uniunea Europeană, unde grupul de imigranți reprezintă un segment important din structura populației, costurile imigrației sunt o temă recurentă. Opinia publică și decidenții politici sunt neliniștiți față de costurile bugetare pe care le aduc imigranții. Pentru că imigranții nu beneficiază de un statut special în societate, ei accesează servicii publice și sociale, precum îngrijirea medicală, educația, transportul sau locuirea aproape la fel ca oricare alt cetățean. În multe din țările care găzduiesc grupuri mari de imigranți, teama localnicilor este aceea că imigranții exercită o presiune asupra serviciilor sociale. Unii sunt îngrijorați că va exista fie o creștere a taxelor, fie localnicii vor avea dificultăți în accesarea serviciilor din cauza supraaglomerării lor. Temeri există și pe marginea deteriorării calitative a serviciilor. Fără îndoială supraaglomerarea în folosirea unor servicii constituie o realitate, mai ales în cazul școlilor, pentru că imigranții tind să se concentreze în anumite zone geografice (orașe, cartiere). Studiile făcute în aceste țări au arătat că este reală și așa-numita povară a imigranților asupra serviciilor și bugetului țărilor dezvoltate care îi găzduiesc. Dezbaterile aprinse în opinia publică ascund și nemulțumirea localnicilor față de imigranți pentru că aceștia ar consuma mai multe resurse decât ar produce sau decât ar investi în țara gazdă. De altfel, o bună parte din sumele de bani obținute de imigranți sunt trimiși ca remitențe în țara de origine sau sunt păstrați ca economii personale pentru revenirea acasă. Astfel de probleme lipsesc momentan de pe agenda publică românească, și pe bună dreptate, pentru că România nu are un procent de imigranți apropiat de țările vestice, tema presiunii imigranților asupra cheltuielilor bugetare și a serviciilor publice și sociale ar trebui avută în vedere într-o țară despre care se prognozează că va primi numere tot mai mari de imigranți.

Imigranții vor veni într-o geografie economică a României tot mai scindată economic. Fenomenul este unul global. Sunt deja aproape mai bine de două decenii de când, în actuala etapă a economiei, marile orașe, integrate în rețelele transnaționale de afaceri, atrag constant tot mai mulți bani, tehnologie, profesioniști, turiști, forță de muncă etc. Toate aceste variabile asociate cu creșterea economică aduc în orașele globale ale țărilor dezvoltate un număr tot mai ridicat de imigranți care vin să suplinească lipsa forței de muncă din cauza îmbătrânirii demografice. Mari metropole precum Londra, Paris, New York sau Madrid adună de la an la an tot mai mulți imigranți. Mulți dintre aceștia au calificare înaltă, dar marea majoritate vin să ocupe locuri de muncă ieftine, care sunt totuși mult mai bine plătite decât în țara de origine a imigranților. Astfel de locuri de muncă sunt o consecință a dezvoltării accelerate prin care orașele globale au trecut în ultimii ani. Această economie globalizată creează în marile metropole locuri de muncă ce tind să lipsească din zonele sărace. Cei bine plătiți au nevoie de oameni care să le întrețină stilul de viață scump: menajere, ospătari, bucătari, bone, șoferi etc. O altă mare parte a imigranților vin să lucreze în construcții pentru a contribui la dezvoltarea unor orașe în care clădiri de birouri și locuințe sunt ridicate continuu. În timp ce marile orașe prosperă, restul teritoriului național decade, fiind golit de locuri de muncă, populație, creativitate și personal calificat.

În competițiile politice ale democrațiilor vestice, această polarizare a geografiei economice naționale, și mai precis dezavantajarea și lăsarea în urmă a zonelor provinciale, a ajuns o temă preferată în discursul populist, anti-globalist, de stânga sau de dreapta, incriminând imigranții pentru decalajul economic din țările post-industriale. Din acest motiv, ultimele alegeri importante au generat în vest puternice clivaje teritoriale și scindări adânci în electoratul țărilor respective. Trump s-a descurcat foarte slab în marile metropole ale SUA, Brexit-ul a avut puțini susținători în Londra, la fel cum și Frontul Național s-a descurcat slab în Paris. Păstrându-se tendințele geo-economice actuale și România va merge tot mai mult în această direcție. Bucureștiul, dar și alte orașe mari ale României, ca Timișoara, Cluj-Napoca sau Iași, vor capta tot mai multe din oportunitățile economice din țară, lăsând fără perspective restul țării. Multe din oportunitățile de muncă, concentrate în marile orașe ale României, vor fi ocupate de imigranți.

Percepția românilor despre imigranți

Tradiționalismul și repercusiunile doctrinei comuniste au influențat de-a lungul timpului opiniile societății românești în ceea ce privește imigranții și mai ales, șederea lor pe teritoriul țării. România, ca societate gazdă, este reprezentată fie de o masă a populației indiferentă față de prezența străinilor în țară, fie de o categorie care îngreunează procesul de integrare al acestora. E important de menționat însă și faptul că există, de asemenea, grupuri care prezintă toleranță semnificativă față de comunitățile de străini.

Solidaritatea socială, nivelul de satisfacție al vieții sau educația sunt determinanți importanți ai atitudinilor românilor față de imigranți. Pe lângă aspectele socio-demografice precum mediul de rezidență (urban/rural), vârsta sau sexul, contextul rămâne în egală măsură important, imigranții având experiențe diferite privind discriminarea sau acceptarea în interacțiunile cu societatea românească. Ultimele evenimente care au declanșat valuri de reacții din partea cetățenilor români au fost cazul Ditrău și grupul de srilankezi din Botoșani, concediați și plasați în carantină în contextul epidemiei de coronavirus. În prima situație, percepția localnicilor români s-a conturat în jurul ideii de subminare a valorilor culturale și a ocupării locurilor de muncă care revine cetățenilor din comunitatea în cauză. A doua situație a fost gestionată în cea mai mare parte de autorități, Ministrul Muncii reușind să transmită o atitudine pozitivă de implicare și solidaritate: „Este prioritatea mea să mă adresez cu un mecanism funcțional românilor. Trebuie să fim mai proactivi. Dincolo de funcții și de atribuții trebuie să te îți pese și să te implici. Recomand tuturor angajaților să gestioneze cu calm aceste situații.” , susținând că dorința străinilor este de a rămâne să lucreze pe teritoriul României.

Imigranții reprezintă în ambele cazuri o forță de muncă, fapt care implică interacțiunea cu angajatori români și interacțiune instituțională prin organele cu responsabilități în domeniu. În 2018, datele arătau că mulți imigranți se simt discriminați în căutarea unui loc de muncă, într-un procent de 24, 4% (IIIR 2018). Chiar dacă numărul de imigranți care au angajarea ca scop a sosirii în România a crescut în ultimii ani, contactul românilor cu angajații străini este relativ mic, mai ales când facem referire la grupuri concentrate în firme cu un număr mare de lucrători. Lipsa de contact cu imigranți veniți pentru angajare ar putea cauza atât atitudini tolerante rezultate dintr-un oarecare grad de indiferență , cât și atitudini ostile produse de un context în care locurile de muncă trebuie ocupate de emigranții români.

Cât de pregătite sunt instituțiile din România pentru a primi imigranți?

Sarcina integrării imigranților este parțial în responsabilitatea Inspectoratului General pentru Imigrări structură din cadrul Ministerului de Interne. De mai mulți ani lucrează împreună cu societatea civilă și mediul universitar pentru a facilita integrarea imigranților veniți în număr tot mai mare cu vize de muncă, de studii și de reîntregire a familiei. Aceștia prezintă rapoarte anuale despre numărul de imigranți. Tabelul de mai jos prezintă evoluția numărului de permise eliberate care este în evidentă creștere spre deosebire de o stagnare a numărului de cereri de azil.

De asemenea, Inspectoratele Teritoriale de Muncă au în evidență numărul de salariați activi. Datele cele mai recente sunt de la sfârșitul anului 2019 și arată că din 46709 contracte active ale străinilor, 26618 adică 57% sunt cele ale străinilor din afara UE. Guvernul României a mărit numărul de permise de muncă care pot fi eliberate de către autorități, pentru cetățenii din afara UE, de la 4000 în 2018 la 20000 în 2019 și la 30000 în 2020.

Din 2020, Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației din cadrul Universității Babeș-Bolyai în colaborare cu Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului, Inspectoratul General pentru Imigrări și Asociația Română pentru promovarea practicilor de Succes (ARPCPS Brașov), derulează un program de pregătire a instituțiilor statului pentru integrarea imigranților. Acest proiect are ca unul din scopuri crearea unui index de integrare la nivel național cu indici identici cu cei de la EUROSTAT și alte organizații europene care adună date despre imigranți din toate țările europene. Datele preliminare arată că există o oarecare confuzie legată de cine trebuie să se ocupe de imigranți la nivel județean și local. Există sincope de comunicare între instituții și multe nu pot raporta câți imigranți beneficiază de servicii sociale de orice fel sau câți sunt înscriși în sistemul de învățământ. Nu mai vorbim de inexistența unor departamente de integrare a imigranților la nivelul marilor orașe unde se află majoritatea imigranților.

În concluzie, statul român pare să agreeze această soluție de suplinire a forței de muncă plecată în străinătate. În același timp creșterea “contingentelor” de muncitori străini nu este o măsură suficientă. Trebuie regândite modelele de integrare pentru a nu ajunge ca multe alte state europene la ghetoizarea și sărăcirea imigranților din Sri Lanka, Vietnam sau Turcia. Instituțiile și autoritățile cu responsabilități în domeniul migrație, cu precădere în ocuparea forței de muncă pentru străini, pot prelua de la alte state bunele practici de promovare pentru a diminua imaginea denigratoare a acestora. În același timp aceste structuri au fost primele care au prevăzut că venirea imigranților nu are ca rezultat doar ocuparea locurilor de muncă și că integrarea acestora cât mai devreme este importantă. Este imperios necesar ca instituțiile să pregătească personal care să fie capabil să se ocupe cu problemele specifice imigranților. Altfel vor risca să comită aceleași greșeli pe care alte state le-au făcut când au trebuit să facă față provocărilor date de imigrație.

În urma colaborării cu autoritățile locale, județene și naționale despre procesul de integrare propunem șase măsuri care trebuie implementate mai ales de către instituții:

1. Definirea mai clară și asumarea rolului pe care diverse instituțiile publice locale, regionale/județene și naționale le au în ceea ce privește integrarea imigranților.

Există numeroase dovezi care arată că cele mai multe instituții publice nu sunt conștiente (încă) că în aria lor de responsabilități intră și comunitățile de imigranți din România. Un exemplu concret în acest sens este că foarte des instituțiile oferă diverse servicii publice imigranților, dar nu pot evidenția câți dintre beneficiarii lor sunt imigranți.

2. Colaborarea interinstituțională mai strânsă pe tema migrației și integrării dar și între instituțiile publice și mediul academic, civic și cel privat.

Lipsa unei colaborări strânse între principalii actori din domeniul migrației și integrării se poate vedea cel mai des în situațiile limită, precum cazul Ditrău sau al muncitorilor srilankezi concediați în plină pandemie.

3. Pregătirea funcționarilor publici și simplificarea procedurilor administrative pentru a gestiona mai bine diversitatea tot mai mare a imigranților care vin în România.

Am remarcat efortul administrativ disproporționat pe care o instituție îl depune pentru a răspunde la o întrebare simplă privind numărul de persoane care beneficiază de un anumit serviciu public.

4. Dezvoltarea unor politici/strategii regionale/locale de atragere și integrare a imigranților care să țină cont de specificul regional/local.

Elaborarea strategiei naționale privind migrația și integrarea are mai degrabă un rol de a seta obiective la nivel național. Fiecare regiune/localitate în parte are anumite caracteristici/nevoi care ar trebui transpuse în strategii și inițiative locale.

5. Organizarea unor dezbateri publice privind costurile și beneficiile financiare pe care instituțiile publice le au privind migrația și integrarea

Pentru a nu face greșelile din alte contexte, o dezbatere publică pe această temă poate oferi o imagine realistă asupra costurilor și beneficiile asociate acestui fenomen.

6. Încurajarea unor forme (alternative) de implicare civică a imigranților

O bună parte dintre imigranții din România au limitate drepturile de participare civică și politică astfel încât vocea lor cu greu se regăsește pe agenda publică.

Distribuie acest articol

42 COMENTARII

  1. Sunt de acord cu acceptarea de migranti, insa in primul rand sa fie migranti inalt calificati: medici, ingineri, IT-isti, etc. si, de asemenea, sa respecte legile romanesti si valorile europene, la fel cum facem si noi atunci cand lucram si traim in tarile lor. Copiii lor trebuie sa mearga la scoli europene si sa respecte regulile din sistemul european de invatamant. Pentru acest lucru este nevoie de o triere si verificare serioasa a celor care ar dori sa lucreze in Romania si, in general, in orice stat al UE. Migratia in Europa nu este una de calitate, ci provine dintr-o disperare a unor oameni care fug de razboi si care sunt atrasi spre Europa de catre niste retele de trafic uman, avand acordul tacit al liderilor europeni. Iar santajul banilor europeni si cotelor impuse de la Bruxelles, trebuie sa inceteze.

    • @mike _ „Migratia in Europa nu este una de calitate, ci provine dintr-o disperare a unor oameni care fug de razboi…”

      Cred că aveți pe deplin dreptate în această privință, dar România NU este o țintă pentru migranți, ci Occidentul. Astfel, vreo doi care s-au rătăcit în drum spre Vest, când au aflat că sunt în România, au început să plângă și au cerut autorităților să fie returnați în Serbia. (http://www.opiniatimisoarei.ro/primii-refugiati-au-navalit-in-romania-prin-timis-unde-au-fost-prinsi-si-ce-le-au-cerut-politistilor-de-frontiera/15/09/2015 )

      De ce nu este România o țara de imigrație? De ce emigrează românii înșiși, astfel că unul din cinci cetățeni a părăsit-o în ultimele 3 decenii, pentru a trăi și lucra într-un alt stat?

      Exemplul Ditrău, oferit de autorul articolului, este unul care nu aduce nicio lămurire și nici domnia-sa, nici colaboratorii, Mara Birou, Anatolie Coșciug, Alin Croitoru și Georgian Guțoiu, nu știu să fi propus soluții la acel conflict (în vederea integrării, domeniu în care dânșii sunt specialiști). Pentru că acela a fost un conflict interetnic, xenofob, inițiat de preotul din localitate, într-o comunitate maghiară enclavizată, auto-segregată. Ar fi putut fi etnici români sau rromi șamd., lucrurile s-ar fi petrecut la fel.

      La fel ca în cazurile altor minorități, ar fi socialmente util ca în cazul Ditrău specialiștii în integrare să-și utilizeze competențele pentru a sprijini integrarea minorității etnice maghiare în societatea statului în care se află. Dar, poate că dânșii sunt specializați pe vietnamezi și srilankezi. În fine…

      Conform metodologiei ILO, șomerii din România (peste 15 ani, nu au loc de muncă, dar caută, disponibili să înceapă în 15 zile etc.) sunt sub 300 de mii și reprezintă sub 4% (proporţia şomerilor în populaţia activă). Dar, populația inactivă care nu reprezentă elevi, studenți, pensionari este de peste 400 de mii de cetățeni, care nici măcar nu măcar nu constituie „forță de muncă potențială”, pentru că nu sunt interesați să caute de lucru, rămânând în condiția de „resursă de forță de muncă”. Astfel, vorbim de 700-800 de mii de persoane, care ar duce șomajul (dacă ar fi determinați să caute de lucru) la o rată de 8-9%.

      Considerând o funcție de producție simplă (Cobb-Douglas), factorii de producție sunt munca și capitalul. Or, observăm că în patria noastră, factorul de producție muncă este exploatat suboptim. Aceasta face ca ineficiența utilizării muncii să se reflecte în întreaga economie, ea însăși profund ineficientă. Indicatorii macroeconomici, de la productivitate, la cursul valutar, arată cum se plasează România în raport cu celelalte state europene.

      Ceea ce nu observă articolul pe care îl comentăm este risipa de resurse din ineficienta economie românească, inclusiv a celor de forță de muncă. Astfel, este preferat importul de forță de muncă ieftină și de calitate slabă, în locul utilizării eficiente a resurselor existente. De ce, oare?…

      În primul rând, mediul investițional românesc – cel care ar trebui să creeze locuri de muncă – este profund neatractiv.

      România este statul în care nu există infrastructură de calitate. Nici rutieră, (practic, nu avem autostrăzi, ci un drum rapid București-Pitești, unul cu beton pe 36 km și multe denivelări pe toată lungimea, București-Constanța și câteva centuri ocolitoare ale unor orașe), nici sanitară, nici educațională șamd.

      România este statul în care Codul Fiscal cunoaște 300 de modificări într-un singur an, generând instabilitate fiscală.

      România este statul în care partidul aflat la putere (în coaliția majoritară) își schimbă propriul guvern și își demite propriul prim-ministru de 4 (patru) ori în doi ani (!) generând instabilitate politică.

      România este statul în care poate apărea peste noapte OUG14, sau o lege care să instituie „taxa pe stâlp și siloz”, ori „centul Blănculescu”, generând instabilitate legislativă.

      România este statul în care grupul Monaco, să zicem, sau „grupurile de reflecție” gen Scoviștea, pot oricând să genereze un nou „caz Panait”, ori să pună interesele unui oligarh deasupra legii, pentru că principiile statului de drept și independența justiției sunt relative, iar potențialii investitori își pot pierde banii dacă intră în sfera de interese a oligarhilor.

      În contextul impredictibilității mediului de afaceri și a dificultăților în a-și alcătui proiecte și planuri de afaceri pe termen lung, în locul formării unor lucrători înalt calificați și a investirii în dezvoltarea capitalului uman, antreprenorii preferă importul de forță de muncă ieftină, pe o perioadă determinată, de care se pot dispensa. În lipsa capitalului intern, imensa majoritate a antreprenorilor români privesc forța de muncă ca o resursă utilizabilă pe termen scurt, prin urmare, nu dețin și nu doresc capital uman valoros.

      Așadar, în România NU EXISTĂ nicio criză de forță de muncă!

      Din cauza fragilității întreprinderilor, a ineficienței lor, produsele realizate au valoare adăugată mică și sunt necompetitive pe piața concurențială globală. Iar forța de muncă are o pondere mare în costul de producție. Fie că vorbim despre construcții, despre confecții, sau alte domenii, antreprenorii sporesc competitivitatea produselor prin reducerea costurilor, iar din cauza ponderii sale în costurile de producție, doresc să reducă pe cât pot costul cu forța de muncă. …Pentru că nu pot și nu sunt încurajați de economia românească să-și crească eficiența activității prin investiții în tehnologie, capital uman, know-haow șamd.

      Așadar, cei care vorbesc despre „criza forței de muncă”, inexistentă de fapt în România, o fac doar pentru a pune presiune cu ajutorul mass-media pe guvern și muncitori în vederea menținerii salariilor (prețul forței de muncă) la un nivel redus, care să le permită continuarea activității ineficiente și realizarea de produse necompetitive.

  2. Mulțumim frau merkel.

    Problemele de pe piața muncii poate se vor rezolva cu imigranți dar ar putea sa apară altele. Poate le treceți și pe acelea în revista

  3. pentru chinezi nu pare sa fie restrictiva legislatia. si obiectiv vorbind chinezii nu au adus nimic bun, mafie, evaziune la cele mai inalte cote, coruptie. iar emigrantii musulmani sunt de neintegrat nici pe termen scurt dar nici lung la a 3-a generatie(nu discutam motivele doar constatam cumeste peste tot in europa)

  4. Nu mai bine angajatorii platesc un salariu corect si decent pentru angajații cetățeni români decât sa își importe „forță de muncă” (a se citi „sclavi”) ?

    Jumătate din țară locuiește în mediul rural, unde nu există locuri de muncă, iar costul vieții este mai mare față de salariul minim pe economie oferit de aceeiași angajatori ce susțin această nerozie.
    Jumătate din români câștigă salariul minim pe economie.

    Angajatorii din Romania, ca și din alte state, vor imigranti pentru a ii plăti mai puțin si a îi trata abject, ori așa ceva nu trebuie permis niciodată, in scopul profitului mai mare.

    Tocmai in pandemie, când sunt peste 1 milion de șomeri în țară, vin unii să ceară „forță de muncă” din alte țări, absolut abject.

    • @Albrecht Serafim NU!, ” nu mai bine” .
      Angajatorul isi ia pe cine vrea si de unde vrea… daca tu nu esti capabil sa-ti negociezi un salariu mai mare de minim pe economie, eu zic ca n-ai nici competentele pentru un loc de munca „cu salariu corect si decent” ..

      • Angajatul român trebuie să se afle într-o competiție cu toți cetațenii din lume pentru un loc de muncă in Romania…?

        Dar angajatorul român de ce nu se află într-o competiție cu toți ceilalți angajatori din lume, nu doar cu cei din România?

        Aaaa, așa nu va convine așa, nu? Nu mai e concurența loială în cazul ăla? Pai globalizarea trebuie sa fie în amandouă direcțiile, nu doar în interesul angajatorului, dar și al angajatului.

  5. Vorbiți prostii stimabile. Mi-ați distrus afacerea prin masurile anti-corona, am tras obloanele, am dat faliment, îmi caut loc de munca de peste 5 luni și nu găsesc nimic. Prin grija cretinilor de prin guvernul României și restul tarilor UE am rămas somer, cu slabe șanse de a-mi mai reporni business-ul și fără sa găsesc un loc de munca decent. Și veniți sa îmi explicați ca sunt 97000 de joburi libere? Ca avem criza de forță de munca? Ca ne trebuie imigranți? Pot înțelege ca unor sectoare le trebuie sclavi ieftini, iar politrucilor le trebuie plătitori de taxe care nu au drept de vot… Dar dacă o mai lungiti cu masurile direcționate special pt a distruge micii întreprinzători și clasa mijlocie… O sa aveți o surpriza mare la vot și în strada.

    • Romania are multe probleme sociale.1. Tineri din mediul rural care au parasit timpuriu scoala si nu au nicio calificare, dar nici autoritstile locale nu au facut nimic.2. Multe persoane de varsta medie, cu ajutoare sociale, dar care pana la pensie ar putea lucra 15-20 de ani, dar au dat voturi primarilor pentru n mandate.3. Tineri cu liceu fara BAC ce nu ersu de liceu ci de o scoala profesionala mai buna ca reusita in viata. 4. Taxele oe forta de munca prea mari si pe mediul de afaceri, migratia prea mare a fortei de munca din Ro in vest.5. Avem nevoie de migranti, dar cu masura si selectie si sa invatam sa fim toleranti si deschisi, fara discriminare fatisa. 6. Migrantii pot deveni si o imensa povara sociala si suntem prea saraci ca sa le dsm ajutoare sociale la infinit, multi nu se vor integra in alt sistem. 7. Intreg sistemul social si economic de la noi are nevoie de ajustari majore. 8. Polonia a redus avorturile si da mai mult sprijin familiilor cu copii tocmai pt a evita migrantii, la fel si in Ungaria.

  6. Cred ca ar trebui umblat la cauze, nu la efecte. M-as preocupa de sprijinirea familiei, de cresterea si sprijinul natalitatii, de lantul sprijiniirii financiare/cresterii/educarii copiilor. De asemenea, de a face ce e de facut pentru ca RO sa devina atractiva pentru cei ce au plecat, ca sa se intoarca inapoi o buna parte din ei. Deabia dupa aia m-as preocupa de imigranti „pentru completarea lipsurilor”.

  7. As adauga un aspect.
    Cred ca Roamnai trbuie categoric sa invete din reusitele si nereusitele politicii de extindere a i igrarii, ca solutie reala pentru rezolvarea crizai de forta de munca.
    Asimilarea sau multiculturalismul ?
    Ce facem si cum ne orientgam, acum cind stim ca exista tipuri de comunitati ne sau greu adaptabile, care in scurt timp vor crea probleme, si ma refer in special la comunitatile islamice ? Fata de imigrantii islamici, politicile Frantei, Belgiei si Angliei au esuat categori , iar acum, de cind cu multiculturalismul si corectitudinea politica, se contureaza un esec de rasunet si in Statele Unite .
    Cred ca Romania are categoric nevoie de imigranti.
    Dar tot la fel de categoric, cred ca trebuie sa se preocupe de asimilarea acestora si sa creeze un cadru atractiv pentru cei proveniti din tari non-islamice, chiar prin acorduri inter-statale

  8. Mă bucură mult apariția acestui articol, care vorbește despre libertăți, eu fiind un fervent susținător al acestora. Remarc, în acest context, opinia autorului favorabilă circulației forței de muncă.

    Ce nu am înțeles – și îl rog cu tot respectul să ofere câteva amănunte lămuritoare – este motivul pentru care domnia-sa promovează exclusiv venirea în România a forței de muncă extracomunitare.

    Îl rog, așadar, pe domnul Toma Burean să explice de ce nu este încurajată migrația către România din statele membre ale Uniunii Europene. Adică, de ce nu este promovată venirea în țara noastră de lucrători din celelalte state UE și domnia-sa preferă – conform mesajului articolului – vietnamezi, pakistanezi șamd.?

    În speranța unui răspuns din partea autorului, mulțumesc.

    • Genial spus :)) Apreciez ironia hmm.. mascata elegant, elegant de tot. Evident, autorul poate raspunde ca aceeasi problema de lipsa de forta de munca exista oriunde in EU — deci solutia e peste granitele comunitare. La fel de evident, in cazul acestui [tip de] raspuns, apare intrebarea cum Dzeu se poate ca un bloc de 450M oameni sa fie, structural, in criza de forta de munca. Sistemic asta cam inseamna ca blocul respectiv vrea [sa aiba] mai mult decat poate [sa produca]. Problema care nu va fi ever rezolvata de imigratie.

      • @Alex Telea

        Ei, lăsăți, lăsați! Mersi, dar nu-i chiar atât de genial. Despre cerere și ofertă ne-a spus A. Cournot pe la 1838.

        …Iar, dacă există, după cum spune autorul articolului, o piață a muncii, cu cerere, ofertă și preț, iar prețul muncii românilor este cel mai scăzut din UE, A. Marshall a zis de pe la 1868 că ne aflăm în paradoxul Giffen. Elasticitatea prețului cererii este negativă: când scade prețul, scade și cererea. Pen’ că-i bun inferior… și sunt aduși savanți din Vietnam și Pakistan.

  9. Cat de pregatiti sunt statul si mediul de afaceri sa accepte ca stramutarea de populatii este o incalcare a drepturilor omului si a comunitatilor autohtone?
    Cat de pregatite sunt institutiile si mass-media sa accepte ca omul de rand nu va accepta transformarea tarii in Londonistan?
    Cat de pregatit e „globalismul corporatist” sa accepte ca ceea ce ei numesc cu repudiere „nativism” e o reverenta legitima si universala fata de propria identitate?
    Cat de pregatita e „elita fara frontiere” (l-am citat pe Baconschi din interviul recent) sa accepte ca lumea s-a saturat sa i se dea peste nas cu „xenofobie” si „rasism”, de cate ori observa ca toate identitatile alogene sunt celebrate si promovate, in timp ce identitatea europeana e denigrata, drept multumita pentru primirea imigratiei masive?
    https://www.youtube.com/watch?v=qVDFBLVQPVs

  10. Cu alte cuvinte: să ne resemnăm cu ideea că cei mai tineri, mai capabili, mai energici români iau calea Occidentului, iar golul o să-l umplem cu pakistanezi. Genial.

    „Trebuie regândite modelele de integrare pentru a nu ajunge ca multe alte state europene la ghetoizarea și sărăcirea imigranților din Sri Lanka, Vietnam sau Turcia. ”
    Sigur că da, noi clar suntem mai iscusiți in a integra minorități, doar am dovedit-o cu romii, deci le putem da și lecții occidentalilor. Iarăși genial. Și…incă ceva: cine anume ‘regândește’ modelele? Avem vreun grup de savanți de la academie sau vreun grup de inteligenți din sfera politicului care pritocește modele?

    „O bună parte dintre imigranții din România au limitate drepturile de participare civică și politică astfel încât vocea lor cu greu se regăsește pe agenda publică.”
    Din fericire. Am văzut cu toții ce opinii, pardon, convingeri solide subversive au imigranții, in special cei din Orient. Ideea de a acorda drepturi poltice unor imigranți este una radical anti-națională și anti-europeană și un șut in rect dat tinerilor calificați ce se mai află incă in România. Dacă nici măcar pe drepturile astea nu mai au exclusivitate ce anume îi mai oprește să rămână in țara asta de r_h_t?

  11. E interesant de citit reactiile mai mult decit articolul in sine. Probabil ca cei care scriu nu s-au intilnit vreodata cu imigrantii sau refugiatii din Romania. Multi dintre ei sint cit se poate de muncitori, platitori de taxe si chiar creatori de locuri de munca. Ca profil politic trebuie remarcat ca turcii germani (am luat Germania pentru ca e tara EU cu cei mai multi turci) au votat in proportie de 65% cu Erdogan in timp ce cei din Romania au fost 85% impotriva. E o oarece diferenta de mentalitate, nu?

    Care ar trebui dati afara cu un sut in fund sint cei care au dat tunuri financiare sustinuti de serviciile secrete care i-au si folosit ca informatori dar in Romania pina si violatorul unei minore (fiica concubinei) primeste o sentinta cu suspendare, asa ca ce sa mai vorbim de inchisoare pentru fraude financiare. Acolo mai toate sint cu suspendare …

    • Stimate Om,
      Refugiatii din Romania sunt cam toti doritori sa munceasca pentru ca in Romania nu e paradis social, daca nu tragi tare primesti doar un shpitz. Cei care vor sa primeasca tot gratis nu se opresc pana in vest si plang cand se ratacesc din greseala pe la noi…

    • Romanii au stat in lupta cu Imperiul Otoman circa 4 secole iar Germania nu. In mentalul romanesc exista un tipar de gandire negativ contra turcilor, plus de la ei si de la greci am mostenit coruptie si domnitorii romani erau schimbati dupa banii dati sultanului.

  12. Exista ceva cred fundamental care nu pot intelege: OK, exista un imbalans intre oferta [nr locuri de munca] si cerere [nr job seekers]. Dar, si in acest articol, si in multele alte articole similare din presa varie din EU, cumva e _implicit_ aleasa doar varianta „oferta mare -> trebuie sa crestem cererea” [prin imigratie]. Nu inteleg. Daca oferta e mare, si nu intereseaza, se pare, pe suficienti, de ce trebuie sa generam cerere artificiala? OK, sunt X locuri de munca neocupate. Fine. Micsoram productia, daca nu vrea nimeni sa ocupe acele job-uri. Care e problema exact? De ce, exact, e nevoie de toate acele X locuri de munca? Aparent, daca nu se ocupa, inseamna ca toata populatia ARE deja ce ii trebuie [loc de munca, etc]; sau nu are de ce sa faca eforturi ca sa se reprofileze, ptr ca merge bine si asa. De acord. Atunci, la ce EXACT servesc acele X locuri de munca neocupate? De ce e nevoie ca ele sa fie ocupate? Ca sa existe „crestere economica”? Dar de ce trebuie sa existe musai crestere economica, daca balansul cerere-oferta arata ca NU exista interesati de acele oferte?
    Evident, inteleg ca pensiile etc nu sunt sustenabile daca nu exista venituri/forta de munca suficienta. Dar nu putem externaliza aceasta sustenabilitate _la nesfarsit_ prin atragerea de forta de munca din exterior. E un soi de schema Caritas treaba asta. Ramane intrebarea – nu ne-am intins mai mult decat plapuma?

    • Ati dedus bine. E o schema piramidala. Dar lucrurile nu se opresc aici, la maratele de pensii si sinecuri, ar fi fost bine… Tinta finala e desfiintarea frontierelor, nu va mai exista un afara-inauntru, deocamdata sunt in faza de diluare a paturii mijlocii, principala interesata in frontiere. Evident ca afluxul de mana de lucru ieftina va saraci majoritatea populatiei. E adevarat ca, in final, candva, vom fi o singura tara, Terra, insa e imperativ sa ajungem acolo in mod organic, nu prin inginerii riscante si sacrificarea celor productivi. Trebuie investit in tech ca sa ajungem in post-scarcity, de acolo e mult mai usor!

      • De acord. NB: nu ma refeream la pensii in sensul problemei cu cele speciale din RO, ci la ce vad/aud in W. EU apropos de faptul ca sistemul general de pensii (ptr populatie) est nesustenabil DACA nu se aduce forta proaspata de munca din exterior care sa lucreze acum, plateasca taxe, ptr ca sa aiba de unde sa plateasca statul pensii in viitor. Dar, absolit de acord, in fond si schema aceasta este cumva Caritas.

  13. Interesant faptul ca toate comentariile la acest articol sunt toate cel putin circumspecte la varianta aducerii de migranti.
    In spiritul curentului mainstream universitar globalist-neomarxist-verde, articolul priveste migratia ca pe un lucru axiomatic bun, vorbind de asemenea cu absoluta lejeritate despre integrarea unor culturi non europene, cand tari mult mai rasarite si deschise decat Romania nu au reusit mai deloc zisa integrare.
    62% din afaceri vor mana de lucru externa? Desigur, orice ii va costa mai putin decat sa angajeze bastinasi, una dintre mantrele „neoliberalismului” economic globalist.
    Din punctul meu de vedere, exista o ruptura iremediabila dinte politicienii actuali, media si mediul academic (cu precadere humanities, „___________ studies”) si o majoritate a populatiei vestice. Constant i se spune acesteia cat de bine o duce can taxele si cheltuielile cresc mereu, concurenta pe joburi e absolut acerba, stresul la cote mmaxime. Sistemul a functionat pentru ca per ansamblu vesticii sunt educati, civilizati, toleranti, insa facem parte din aceeasi specie si totul trece prin stomac. Cred ca suntem foarte aproape de momentul in care va exista o masa critica frustrata, satula etc care va vota cu doua maini pe oricine promite sa dinamiteze sistemul. Vin vremuri interesante, cred ca valul „progre” a fortat prea mult, nu a stiut cand sa se opreasca si si-a terminat benzina.

  14. Si eu sunt imigrant si toti oamenii, pe undeva, sunt imigranti. Asa cum pasarile calatoare, sau turmele de animale merg dintr-o parte-n alta dupa hrana, cred ca si oamenii au acelasi drept. Ideal ar fi o lume fara granite.
    Dar, si exista un mare DAR, in civilizatie e absolut necesara integrarea in comunitatea in care ai ajuns ca nou venit. Integrare nu-nseamna automat supunere, copiere, de multe ori o personalitate puternica venita de departe poate influenta in bine comunitatea in care a intrat.

    Sunt romanii pregatiti la asa ceva? Ma uit la cei care traiesc de jde ani prin strainataturi, chiar daca f multi au ajuns sa vorbeasca limba, sa preia din obiceiurile locului, totusi nu se simp acasa, ramin cu nostalgia. Daca pe aici, unde o duc relativ bine au totusi un sentiment de respingere, ce pretentii sa ai la cei care nu au dat nasul cu strainii?
    Mi se pare ca societatea romaneasca nu e pregatita pt asimilarea unui numar mare de straini, si mi se mai pare ca argumentul forta de munca nu sta in picioare.

    • O lume fără granițe zici?
      Iți inchizi ușa cănd pleci? La telefon/calculator ai parola? Daca raspunsul e da, vă rog trageți singur concluzia.

      Vezi că păsările dumitale se ucid între ele, mănâncă puii altora, se violează între ele si trăiesc tot timpul cu frica unui prădător, ele trăind fără granițe, față de oamenii aștia care exact prin aceste granițe (granițele sunt nu doar statale, dar si sociale, economice, de clasă, de religie, de etnie, de naționalitate, de educație, juridice, etc) își asigură pacea, liniștea si o stabilitate, putând da naștere unei societăți civilizate. Lucru care este imposibil in acele teritorii cu granițe statele incerte, prost facute sau contestate (vezi Africa, Orientul Mijlociu, Oceania).

      • In lumea in care traim, in care exista granite, iti inchizi usa? Ai parola la calculator?
        Pasarile nu se ucid si-n cadrul unor spatii cu granite. Un uliu tinut in colovie nu va minca puisorii de gaina?
        Sigur ca siguranta, securitatea unei comunitati joaca un rol important, esti mai fericit cind te fura unul de al tau?

  15. Oare nu s-ar rezolva deficitul fortei de munca chiar cu romani din EU daca angajatorii ar plati salarii mai bune inloc sa aduca oameni saraci din tari sarace, care au dovedit ca dupa ce s-au stabilit in tarile din UE nu s-au integrat nici dupa 3 generatii? Romii nu s-au putut integra (sa recunoastem, si cu aportul nostru) in cateva secole, despre ce baliverne vorbiti? Acest articol este o pledoarie absurda pentru un demers al carui rezultat este plecarea romanilor, si venirea imigrantilor. Complet stupid.

    • Ca să plătești un om cu banii pe care îi cîștigă în vest pe o poziție similară, trebuie să ai productivitatea similară cu cea a firmelor occidentale cu care te bați. Ei au mai puțini oameni pe care îi plătesc mai bine, noi mai mulți, dar îi plătim mai prost. Ca sa adoptăm modelul lor e nevoie de investiții în tehnologie. Au firmele românești banii pentru asta?

      • Cum sa nu aiba firmele private bani de tehnologie ? N-auziti toata ziua la radio, TV,si prin ziare, ca Guvernul da tot felu’ de ajutoare, granturi etc. pentru IMM-uri si alte firme !

  16. Globalismul asta nu e pentru noi. Romanii sunt prea conservatori sa doreasca langa ei fie si pe cei veniti din Moldova sau Oltenia in Transilvania/Banat, daramite sa accepte pakistanezi, maghrebieni sau chinezi. Unii ii spun inapoiere culturala, altii ii spun inadecvare la imperativele momentului, altii ne fac rasisti sau protocrestini. De fapt la fel gandesc si Jean-Paul, si Friedrich si Giovanni, numai ca ei au fost de cateva zeci de ani spalati pe creier ca e ok sa fii corect politic, sa accepti alteritatea, sa inghiti in sec cand ciuhapul de langa tine isi aduce tot familionul pana la a patra spita cu camile cu tot si transforma cartierul intr-un banlieu sau suk arabesc, cu toate binefacerile de rigoare. Romanii inca nu au dat de asemenea situatie decat cand au ajuns in vestul „civilizat”, de aici nostalgia lor dupa locurile de bastina unde nu exista asemenea enormitati. Nu inca.

  17. In anii 1950-60 Alemania, Francia si Engleteria au suferit de o lipsa serioasa de forța de munca. Au importat masiv din Turcia, Magreb si Subcontinent si acum se izbesc de probleme serioase de integrare a acelor populații. Un dentist din UK povestea la BBC ca acum 60 ani tatal sau a venit singur in aceasta tara sa conduca un autobuz si acum are peste 50 rubedenii in UK, toate din satul său din India.
    Dacă este sa gasim muncitori din alte tari trebuie sa ne orientam spre cei care au cele mai apropiate culturi si religii: Ukraina, Gruzia, Armenia.

  18. Daca statul reduce la minim ajutoarele sociale, alocatiile si alte pomeni electoarale piata fortei de munca din Romania se va relaxa, sunt destui care sprijina gardul si sunt la 10 la birt respectiv destui tineri care n-au ce face.
    Totul porneste de la invatamant, prea multi prost pregatiti cu facultati si licee de tot felul.
    Nu ne putem permite ca tinerii sa nu-si gaseasca locuri in care se pot califica si invata o meserie.

    • Evident, dar solutia asta simpla e elefantul din magazinul de portelan, imparatul gol, etc etc. Evident, e de bun simt, dar nici in RO, nici un EU, solutia asta nici macar nu se discuta. Cum, frate, ai ‘nebunit, sa perdem halegatoru’ [aligatoru], sa nu i se mai bage, sa i se dea, la geamantan, o icra, alegatorului? Cred ca frustrarea mea e evidenta. Buna, rea, intrebarea ramane: vrea cineva sa puna problema asta pe tapet? Evident ca nu. De ce nu? Ptr ca partidele sunt f.f. constiente ca o mare masa a alegatorilor lor sunt niste idioti, asistati, gunoaie sociale; dar au nevoie de ei la alegeri. Deci..? Cine dracu isi taie craca de sub picioare? Nimeni. Nici aici, nici in EU. Cine dracu, in EU, unde vreti dvs, a pus pe tapet problema EDUCATIEI ca fiind una majora, in ultimii cati-vreti-dvs ani? Dar serios, gen, program electoral clar, educatia primeste X din buget, no questions asked, si daca nu e bani, ajutoarele etc scad, clar? Cine? Zero, nimeni. De ce? Ptr ca marea masa a alegatorilor nu dau 2 bani pe educatie: ei vor sa-si vada matzul mai plin maine cu un mic, o pensie maica, si alte gunoaie de-astea de melteni sensibili la geamantan si la ce baga in gatlej. Educatia e prea complicat, nu inteleg, ei vor factura la gaz, papornitza la piata sa fie mai ieftina, si alte chestii de gatlej. Nu ne putem permite? Cine ‘noi’? Eu? Dvs? Noi, OK, nu, dar melteanul care vrea sa-si infunde toba cu inca doi dumicati mai ieftini, maine, sa-i scada intetzenerea la hapartament, ca aia e viata lui, aia-l f**e pe el la icre, aia e viziunea lui existentiala, ptr aia tra[i]este el, sa fie cald in chasa, sa ne simtim bine, ehe, ce dracu intelege el apropos de … ahaaa? … educatie?? Hai sa fim sinceri. Asta vrea majoritatea, asta ie.

  19. Forța de muncă, da?
    Au nevoie angajatorii de forță de muma? Si cu cat vor sa plateasca muncitorii din impor? Adica se vor descurca plătind salariul minim din România? Adica doar 275 euro pe lună?Cu cat rămâne emigrant ul din275? Adica cati poate trimite acasă la familie?

    Sau … emigranti va fi plătit mai bine decat cetățeanul european de cetățenie română?

    La asta întrebări trebuie răspuns… si fara chestii de genul ca la altii..

    Nu de alta da când Merkel dorea să repartizeze si la altii pe musafirii ei era vorba ca un repartizat în România sa primească prestații in valoare de lei 1050
    Asta in momentul in care pensionari cu vechime integrală erau numiti asistatl

  20. 1.Lipsa fortei de munca in Romania este o falsa problema economica nationala, cea reala fiind lipsa locurilor de munca industriale ,,tip Dacia” unde salariul este de la 3000 de lei in sus!
    La salariul minim pe economie pentru ocupatiile zonei slab producatoare de ,,valoare adaugata” este firesc sa nu se gaseasca angajati.
    Lipsita de o gindire economica constructiva, Romania n-a fost capabila de a intelege ca unica sansa de revenire economica si financiara o constituie reindustrializarea, proces complex si dificil, realizabil pe baza unui proiect de tara!
    Ca realizator al unui astfel de proiect national cit si al unei teorii economice noi a dezvoltarii (realizata in efortul de a face inteligibil parcursul sau tehnic de realizare), am propus ultimelor 3 ,,guverne” ale PSD evaluarea si promovarea acestuia, dar fara a primi un raspuns de la oficialii guvernului!
    Acelasi demers l-am incercat ,,direct si personal” si cu presedintele PNL , L. Orban la Tg. Jiu, cind a participat la sedinta festiva cu ocazia cistigarii de catre liberali a primariei (Tg. Jiu).Fara rezultat insa.
    Am solicitat si presedintelui Johaniss evaluarea si promovarea proiectului de tara, fara a primi un raspuns.
    2.Efortul de schimbare pozitiva/restructurare in economia tarii se desfasoara pe baza unui model economic liniar, pasiv, lent, care propune schimbari punctuale si treptate, care aduse in stare ,,executiva” in ani de zile ca legi, produc aceeasi dezvoltare economica lenta de mare durata, cunoscuta de tarile dezvoltate, de la inceputul ,,primei revolutii industriale”.
    Noul model promovat prin litera si spiritul proiectului de tara este a unei dezvoltari economice-industriale rapide cunoscuta de ,,tigrii asiatici”.
    Ea este posibila urmare a imbunatatirii simultane a tuturor domeniilor economice si bugetare, care determina o schimbare generala sistemica totala a tarii, asigurind tranzitia la un capitalism functional si performant economic.
    In ecuatia acestei ,,revolutii economice” institutiile detin un rol fundamental, asa cum arata D. Daianu in lucrarea ,,Incotro se indreapta tarile postcomuniste?”, (2002) si Cosmin Marinescu in cursul ,,Economia Institutionala”(2005).
    Lipsind orice studii si bibliografie economica privind dezvoltarea economica-industriala rapida cunoscuta de tarile emergente asiatice – cercetarea economica fundamentala care sa fi creat un nou model de dezvoltare si un astfel de proiect de re-industrializare rapida, Romania a ramas in faza ,,strategismului” economic-financiar – dincolo de care saltul stiintific s-a dovedit imposibil.
    In concluzie, neasumarea proiectului de tara datorat neintelegerii diferentei organice dintre administrarea bugetara pasiva a tarii cu schimbari treptate si revolutia economica INDUSTRIALA produsa in Asia emergenta prin schimbarile simultane, totale in sistemul economic si bugetar, creaza falsa problema a lipsei fortei de munca, desi 4 milioane de romani au emigrat economic in lipsa industriei din tara.
    3.Imigratia din lumea a treia nu este o solutie pentru lipsa fortei de munca, deoarece imediat ce noii veniti invata limba si cistiga deprinderile necesare, pleaca fara exceptie in Vest, la fel ca romanii.
    Odata cu ,,proiectul de tara” si initierea procesului de reindustrializare (pe care pandemia il face nu doar oportun ci obligatoriu), forta de munca nationala nu va mai pleca, iar cea din Vest se va intoarce in tara.
    Problema ramine insa daca si cind va exista mintea de pe urma a guvernantilor si nu numai…

    se

  21. Solutia este: intorcerea romanilor plecati dincolo. Dar sa aibe conditii de munca si locuri de munca. Aducerea altora se va finaliza cu ce este acum in Franta si alte tari care au primit cu bratele deschise si buni si rai. Iar acum decapiteaza bastinasii. Mai bine nu.

    • @Danilet _ „Solutia este: intorcerea romanilor plecati dincolo”

      Pentru a propune o soluție, în primul rând ar fi necesar să fie definită problema, pentru că articolul nu o face. Iar „criza forței de muncă” nu este o problemă, întrucât o astfel de criză nu există. Dimpotrivă, în România este un excedent mare de forță de muncă, iar resursele de forță de muncă sunt utilizate suboptim, în mod ineficient.

      Dacă credeți că „întoarcerea românilor plecați dincolo” ar fi un lucru pozitiv, vă asigur că suntem cel puțin doi care credem astfel. …Și nu prin „legarea de glie” a absolvenților. Revenirea lor ar putea avea loc – și ar fi un excelent semnal în acest sens – doar în cazul însănătoșirii economiei, iar primul pas este înlăturarea cleptocrației. Apoi, consolidarea democrației (precizarea mecanismelor checks & balances, prin revizuirea Constituției) și a principiilor statului de drept, asigurarea independenței justiției.

      Bunăstarea este o opțiune [politică] a cetățenilor… Probabil S&P va păstra ratingul României, inclusiv pentru argumentul că în ultimele săptămâni a fost domolotă avalanșa de măsuri economice prociclice. Foarte curând românii sunt așteptați la urne pentru a-și decide soarta. Ei înșiși. Nu Angela Merkel, nu Allah sau Bahá’í, nu klingonienii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Toma Burean
Toma Burean
Toma Burean este lector universitar la Departamentul de Științe Politice, Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai și cercetător la Centrul pentru Studiul Comparat al Migrației

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Un genocid spiritual

Când , în urmă cu treizeci de ani, am scris un Apel către lichele, nu am avut în vedere licheaua ca figură...

Academicianul Dan Berindei. Cât spun dosarele Securității despre viața unui om

Conflictul istoricului Dan Berindei, cunoscut ca „om al regimului”, cu fiul său, Mihnea Berindei, „cel mai bun, cel mai penetrant şi mai...

Post-Scriptum la alegerile americane

În ciuda acțiunilor în justiție inițiate de către Donald Trump care acuză fraudarea alegerilor în cîteva state Joe...

Gulaș sau varză de Bruxelles?

Am convingerea că noi, Uniunea Europeană, respectându-ne propriile reguli, vom trece cu bine dificilul examen pe care Ungaria și Polonia l-au generat....

Ce mai putem face (în afară să creștem TVA-ul și accizele!)

O expresie mi-a reținut atenția, în mod special, în proaspăta Comunicare specială a Comisiei...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.