Chiar si in cele mai sumbre timpuri exista oameni care intruchipeaza onoarea. A incetat din viata, la 93 de ani, istoricul si activistul disident Anton Antonov-Ovseenko, supravietuitor al Gulagului, fondatorul Muzeului din Moscova consacrat universului concentrationar sovietic. Fiul unuia dintre cei mai inflacarati revolutionari rusi, mensevicul convertit in martie 1917 la bolsevism, Vladimir Antonov-Ovseenko (1883-1938), omul carea condus asaltul asupra Palatului de Iarna. Anton Vladimirovici Antonov-Ovseenko a fost una din milioanele de victime ale terorii exercitate de un sistem bazat pe ideologia in care a crezut si pe care a servit-o propriul sau parinte, omul care a reprimat fara mila revolta taranilor din Tambov in 1921. Apropiat de opozitia trotkista, tatal sau a renuntat la lupta impotriva lui Stalin in speranta ca Djugasvili va accepta un pact cu fostii sai critici. S-a inselat amarnic. Reglarile sangeroase de conturi au fost scurt timp amanate, aveau sa urmeze cu o intensitate maladiva.
Vladimir Antonov-Ovseenko a fost consul general al URSS la Barcelona in timpul Razboiului Civil din Spania. Evident ca a indeplinit fara murmur ordinele lui Stalin. Cum stim, Barcelona era un punct fierbinte in acel imens imbroglio, locul in care stalinistii se confruntau direct cu fortele revolutionare anti-totalitare. In mai 1937, a avut loc masacrul organizat de cominernistiii spanioli si straini impotriva militantilor POUM. Ordinul de lichidare a POUM, stigmatizat drept „agentura trotkisto-fascista”, a venit, incontestabil, de la Moscova. Emisarul lui Stalin era Antonov-Ovseenko. Rechemat la Moscova in august, s-a intalnit cu Stalin caruia i-a raportat despre situatia din Spania. A fost numit, pentru o scurta perioada comisar al poporului pentru justitie in cadrul RSFSR. Ironie suprema, tinand cont de ceea ce reprezenta “justitia” in sistemul sovietic. O pseudo-justitie pe care o mai servise cu doar cativa ani mai devreme.
Ceea ce a intrat in istorie drept “ejovscina”, paroxismul Marii Terori, perioada cand in fruntea NKVD se afla Nikolai Ejov, a insemnat o radicalizare a terorii in masa. Antonov-Ovseenko a fost acuzat de conpsiratie, a fost anchetat cu ferocitate si executat in 1938. Era unul dintre acei veterani leninisti al caror destin care l-a inspirat pe Arthur Koestler cand a creat personajul Nikolai Zalmanovici Rubasov din romanul “Darkness at Noon” (“Intuneric la amiaza”). Sotia sa, Rozalia, s-a sinucis in 1936. Spre a parafraza titlul unui celebru film de Nikita Mihalkov, Vladimir Antonov-Ovseenko a murit ars, asemeni lui Nikolai Buharin, Piotr Iakir, Ian Gamarnik, Mihail Tuhacevski, Mihail Koltsov, Christian Rakovsky, Karl Radek, Bela Kun, Marcel Pauker, Alexandru (Sasa) Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, Elek Koblos, Vera Kostrzewa si atatia alti true believers, de soarele negru al unei Revolutii pe care au iubit-o cu patima si au slujit-o cu infinit zel. Au fost prinsi ei insisi in malaxorul la a carui creatie si veneratie contribuisera cu mistic devotament.
Fiul sau, ca atatia copii ai celor numiti “dusmani ai poporului” a fost trimis in lagar. Suprema umilire a venit in clipa cand a fost obligat de un gardian inarmat sa citeasca la postul de radio din lagar un discurs al celui pe care il ura din rasputeri, cel pe care vechea Garda bolsevica il considera uzurpatorul absolut, groparul Revolutiei din Octombrie. In lagar a inteles ca teroarea era universala, ca partidul bolsevic nu era de fapt decat instrumentul instituirii unei dictaturi oligarhic-teroriste fara precedent in istorie. Avea sa scrie o carte esentiala intitulata “Vremurile lui Stalin: Portretul unei tiranii”, document fundamental al literaturii concentrationare din veacul XX. As adauga ca timpurile lui Stalin au continuat si au exacerbat timpurile lui Lenin.
http://www.youtube.com/watch?v=Ah6ascEyRKo
http://www.amazon.com/dp/0060101482
A facut parte din miscarea disidenta, a luptat pentru salvarea memoriei, s-a opus incalcarii drepturilor omului. Dupa Congresul al XX-lea, Anton a primit un certificat de reabilitare postuma a tatalui sau, revocat in 1963, deci tot in perioada cand liderul PCUS era Nikita Hrusciov, initatorul primei de-stalinizari. In 1967, a fost unul dintre cei 47 de copii ai vechilor bolsevici ucisi de Stalin care au trimis un memoriu Comitetului Central protestand impotriva reabilitarii tiranului mort in martie 1953. Aproape orb si extrem de fragil, si-a consacrat toata energia colectionarii si publicarii de documente despre ororile Gulagului. Cuvintele sale rasuna ca un memento, un indemn rascolitor la neuitare: “Este datoria oricarui om onest sa scrie adevarul despre Stalin”. Adaug, dar si despre Lenin.
Tatal poetului si cantaretului Bulat Okudjava a murit si el ucis in timpul Marii Terori. Era si el un stalinist convins. Fiul sau a facut parte din generatia pe care istoricul Vladislav Zubok a numit-o a copiilor lui Iuri Jivago.
http://www.youtube.com/watch?v=o1xrTnXQmRQ
http://www.youtube.com/watch?v=Dd3hhrRXm0A
Recomandare de lectura:
Anne Applebaum, „Gulagul. O istorie”, traducere din engleza de Simona-Gabriela Varzan si Vlad Octavian Palcu, Editura Humanitas, 2011
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Il prezentati foarte selectiv pe Ovseenko-senior. Ati uitat sa omiteti crimele impotriva umanitatii in razboiul civil din Rusia, in special in ce priveste omorarea in masa a taranilor rasculati si familiilor lor din regiunea Tambov, cand Ovseenko a folosit si gaze de lupta.
Despre Barcelona spuneti eufemistic ca „a indeplinit fara murmur ordinele lui Stalin” dar nu spuneti si in ce au constat acestea: macelarirea a mii de spanioli si straini suspectati ca ar fi fost anarhisti sau trotkisti.
Spuneti ca „Antonov-Ovseenko a murit ars, asemeni lui Nikolai Buharin, Piotr Iakir, Ian Gamarnik, Mihail Tuhacevski, Mihail Koltsov, Christian Rakovsky, Karl Radek, Bela Kun si atatia alti true believers, ars de soarele negru al unei Revolutii pe care au iubit-o cu patima”.
Pe bune? asa scrieti intotdeauna ritualic despre bolsevici, ca oamenii aveau principii (chiar daca gresite, ca nimeni nu e perfect), ca erau fanaticii revolutiei etc.
Nu v-a trecut niciodata prin minte ca nu principiile, fanatismul antifascismul etc i-au indemnat pe bolsevici sa faca ceea ce au facut? Poate ca le placea sa ucida, poate ca doreau sa jefuiasca averea statului si a particularilor, poate ca erau doar setosi de putere.
Cel mai tare e finalul articolului:”Cuvintele sale (ale lui Ovseenko junior) rasuna ca un memento, un indemn rascolitor la neuitare: “Este datoria oricarui om onest sa scrie adevarul despre Stalin”.
Pe bune? dar adevarul despre criminalul de tac-su nu trebuie sa-l spuna nimeni? Ovseenko, in mod direct, cu mana lui, a omorat mai multi oameni decat Stalin.
Anticomunismul dvs e foarte original.
De ce porniti o polemica fara a citi macar primul paragraf din articol? „Anton Vladimirovici Antonov-Ovseenko a fost una din milioanele de victime ale terorii exercitate de un sistem bazat pe ideologia in care a crezut si pe care a servit-o propriul sau parinte, omul care a reprimat fara mila revolta taranilor din Tambov in 1921.” Daca lasam de-o parte ideologia, bolsevicii ar fi fost niste banditi traditionali. Nu erau. Bolsevicii, ca si nazistii, au fost gangsteri ideologici. Ati citit macar o carte de Alain Besancon? Ati citit cartile lui Robert Conquest? I-ati citit pe Richard Pipes, Robert C. Tucker, Aleksandr Soljenitin, Hannah Arendt, Lezsek Kolakowski, Adam Ulam, Martin Malia? L-at citit pe Koestler? Ce va indreptateste sa dati lectii? De ce acest limbaj agresiv, complet inadecvat pe acest forum?
Perfect de acord cu dvs,sunte-ți învinuit pe nedrept.
Nu ați luat niciodată apărarea sistemului și a demenților care l-au creat și faceți o muncă enormă de informare despre aspecte ale problemei care nu sunt accesibile publicului larg.
Vă mulțumesc.
1) Vladimir Antonov-OvseYenko
2) Anton Antonov-Ovseenko Cea mai importanta lucrare e considerata biografia lui Beria , si nu „Stalin Times ” ;
http://fictionbook.ru/author/antonov_ovseenko_anton/beriya/antonov_ovseenko_beriya.html
Multumesc pentru link. Cea mai importanta carte istorica a lui Anton Antonov-Ovseenko. Nu vad aici insa un motiv de polemica :) Am pastrat transcrierea din traducerea romaneasca a volumului de Anne Applebaum (v. indice, p. 671). Nu utilizez doua transcrieri ale aceluiasi nume de familie, una pentru tata, alta pentru fiu.
„Ati citit macar o carte de Alain Besancon? Ati citit cartile lui Robert Conquest? I-ati citit pe Richard Pipes, Robert C. Tucker, Aleksandr Soljenitin, Hannah Arendt, Lezsek Kolakowski, Adam Ulam, Martin Malia? L-at citit pe Koestler? Ce va indreptateste sa dati lectii? De ce acest limbaj agresiv, complet inadecvat pe acest forum?”
Tema este controversata, depinde din ce parte este privita, dar reactiile D-stra mi se par artagoase. Ma insel sau ati fi un vesnic contravenient la o posibila lege a tolerantei? Daca, ipotetic, as posta o opinie contrara pe un site american, tot asa as fi apostrofat?
Ati ales un fragment din raspunsul la un mesaj care pleca de la o premisa falsa, prin ignorarea a ceea ce scrisesem explicit, fara urma de ambiguitate. Dvs va ocupati de un un schimb de mesaje pe forum, nu de articol. Regret ca raspunsul meu vi se pare „artagos”. Eu credeam ca propun un numar de posibile lecturi utile pentru cineva interesat de subiect. Care tema este controversata? Incetarea din viata a unui cunscut disident? Totalitarismul? Istoria URSS?
Domnule profesor , tot fara intentie de polemica —in articol dvs. folositi expresia „cunoscut disident” . Acuma e drept , toate necroloagele de azi folosesc aceeasi expresie . Omul este chiar inclus in „Dictionarul disidentilor” , insa numai pt.” scrisoarea celor 47′ . Eu nu cred ca acea scrisoare era un act de disidenta , chiar daca s-a intamplat la apogeul lui Brejnev.
In ce consta , in opinia dvs. , natura disidenta a acelei scrisori ? Nu era o abatere de la linia oficiala, era doar un protest contra. readucerii lui Stalin (ca om politic) nu a stalinismului , mai in fata putin … Right or wrong, nu implica riscuri, era doar o alta pozitie, that’s all.
Ati scris in articol despre stalinism. Ati putea, va rog, sa definiti, in cateva cuvinte , o institutie stalinista ? Ce face (sau nu face) o institutie , ce acte comite sau ocoleste , pt. ca dvs. sa o considerati „institutie stalinista ” ? Multumesc.
A sustinut miscarea pentru drepturile omului, a publicat in samizdat, a trimis manuscrise care au aparut, din cate stiu, in Occident. Pentru KGB, aceste actiuni defineau un disident. In 1967, reabilitarea lui Stalin, mai ales ca lider militar, era in plina desfasurare. Scandalul in jurul cartii lui Aleksandr Nekrici despre 22 iunie 1941, este o dovada puternica. Ma voi gandi la un scurt eseu pe tema insitutiilor proprii stalinismului. Va multumesc ptr sugestie.
Cum stim, Barcelona era un punct fierbinte in acel imens imbroglio, locul in care stalinistii se confruntau direct cu fortele revolutionare anti-totalitare. In mai 1937, a avut loc masacrul organizat de cominernistiii spanioli si straini impotriva militantilor POUM.
Dl. profesor, in opinia mea nu cred ca POUM intra la categoria forte anti-totalitare. Din cate stiu a fost o factiune comunista de natura trotkista in ideologie (este adevarat ca rupsesera legaturile cu Leon Trotki), foarte critica la influentele sovietice privitoare la actiunile Frontului Popular, de sorginte republicana.
Bun articol. Bune toate articolele dvs. de altfel.
Dar totusi nu scrieti nimic despre chintesenta comunismului, despre Marele Plan.
Va recomand cu caldura cartile lui Mark Solonin si Viktor Suvorov.
Un articol pe tema asta ar fi nemaipomenit daca ati putea scrie.
Cu stima!
Da. Articole bune dar toate despre cioburi, franturi. Nimic despre esential, despre Marele Plan, despre cum au declansat sovieticii Al Doilea Razboi Mondial. Despre cum nu ar fi iesit la alegeri Hitler daca Stalin nu ar fi dat ordin comunistilor sa nu se alieze cu social-democratii tocmai pentru a-l propulsa pe Hitler, pentru a face din el Spargatorul de Gheata al Revolutiei Mondiale. Asta e esenta istoriei intebelice.
„(Stalin) … , cel pe care vechea Garda bolsevica il considera uzurpatorul absolut, groparul Revolutiei din Octombrie”.
Domnule Profesr, va rog sa ma lamuriti: eu citisem ca multi dintre cei din vechea garda, condamnati la moarte, strigau in fata plutonului de executie „Traiasca Stalin!”, ei presupunand ca Stalin nu a fost corect informat despre faptele lor. Poate ar fi trebuit sa spuneti „unii din vechea Garda bolsevica”.
Cred ca ar fi bine sa facem distinctia intre militantii stalinisti (Kosior, Postasev, Svanidze, Kosarev, chiar Yona Iakir) care puteau sa strige „”Traiasca Stalin!”, si membrii Vechii Garzi leniniste (Zinoviev, Kamenev, Buharin, Sokolnikov, Serebriakov, Ivan Smirnov) care il scunoasteau bine pe Koba si nu nutreau iluzii in ceea ce-l privea. Puteau simula admiratie, dar de fapt il detestau. El stia acest lucru, nu avea incredere in juramintele lor de credinta. Mai este ceva de spus: multi dintre acesti oameni se gandeau la famillile lor. Strigand „Traiasca Stalin!” ei sperau ca aceste familii vor avea o sansa sa fie crutate. Din nou, o subestimare a celui numit de Martin Amis „Koba the Dread”.
Domnule profesor, in calitatea dumneavoastra de egiptolog al mumiilor bolsevice a mensevicilor reconvertiti si reactionari demantelati cu mopul ii evaluati odorolgic si-i sortati ca la biblioteca , punandu-i intr-un singur sertar, desi multe personaje se disemineaza ca arsenicu in organism, de-l gasim si-n unghii, si-n parul carunt, vopsit sau in mustatile barbilor lor. Comunismul e ca ceatza dimineata, e lumina dar nu se vede departe, nordul il poti intui doar dupa muschii copacilor, daca esti in padure. Personajele pe care le tartinati incep sa aia cam acelasi gust, de alune americane.
„Distinguo” se intitula o rubrica tinuta candva de criticul Vladimir Streinu. Sper ca reusesc sa fac distinctii intre personaje, idei si actiuni care pot semana uneori, dar nu sunt identice. Mensevicii nu au intemeiat o dictatura ce avea sa dureze peste sapte decenii. Nici eserii. Multumesc pentru mesaj.
Nu am stiut de tragedia din familia lui Bulat Okudjava a carui muzica o ascultam demult… Minunata muzica! Pe urma, am de semnalat ceva tehnic: nu mai putem da like din susul paginii ci trebuie sa mergem la share sau la simbolul F. In caseta tehnica a ramas se pare numai tweet …
Citind articolul, primul lucru care mi-a venit in minte este paralela intre existenta d-voastra si a respectivului. Sunteti un Anton Antonov-Ovseenko „al nostru” ( al comunismului roman si nu al natiunii romane ). Fascinant.
Nu cred ca se pot compara biografiile despre care scrieti. Tatal meu nu a fost ucis. Eu nu am fost deportat in Gulag si nu am pretins niciodata ca am fost disident. Puteti eventual stabili analogii (pana la un punct) cu Elena Bonner, cu Pavel Litivinov, cu Evghenia Ghinsburg, cu Piotr Iakir, cu Karol Modzelewski in Polonia, cu Laszlo Rajk-Jr in Ungaria…
Ma refeream la pozitionarea ideologica parinte-fiu si nu la neaparat la detaliile cazului.
Daca ati adus in discutie subiectul terorii rosii din anii ’20-30, as dori sa va intreb un lucru : ati citit cartea Epurarea ( The purges ) de V. B. Rezun ( alias Viktor Suvorov ) ? Sau alte carti de acelasi autor ? Ar fi interesant de stiut ce parere aveti de teoriile sale privind rolul URSS in evenimentele sec. 20.
Mare adevar.
Distinse Domnule Profesor,
urmaresc cu atentie articolele dvs si nu ma plictisesc niciodata,subiectul acesta este mereu fierbinte. ingaduiti-mi o intrebare: stalin,acest psihopat,nu a fost totusi unealta prin care PROVIDENȚA a bagat în pământ toată banda de conspiratori criminali care a distrus rusia țaristă și a inrobit poporul rus? toți acești oameni aveau mâinile mânjite cu sânge rusesc….