Se vorbește mult în lume despre președinți în aceste zile. În România, suplimentar, discutăm despre candidații la alegerile prezidențiale din mai 2025. Subiectul viitorului președinte al României este dezbătut în esență după criteriul afinității gândirii sale politice cu cea a liderilor de la Washington, Moscova sau Bruxelles. Secundar, discutăm despre cum ar putea fi viitorul președinte al țării considerând criteriul amestecului instituției prezidențiale în viața publică, și introducem exemplul președintelui Băsescu, un președinte jucător, respectiv Iohannis, tipul spectator. Prea puțin se discută în spațiu public despre ce ar avea nevoie oamenii de la viitorul președinte. Ce valori ar trebui să aibă președintele nostru? Ce relație are el cu corpul națiunii? Dar ce e azi națiunea noastră și ce dorim ca ea să fie? Introducerea în dezbaterea publică a ideii de președinte ideal ar putea să ne explice ce anume dorim de fapt pentru noi înșine, ca societate. Ce fel de societate suntem și cine dorim să devenim?
Nu s-a dus amintirea pandemiei Covid-19, iar războiul din Ucraina e încă aici. Sentimente sociale precum ura și resentimentul ocupă periculos de mult spațiu public. Traumele trecutului totalitar sunt încă nedigerate, iar prezentul ne găsește atomizați, furioși sau inerți. Mergem pasiv pe tiparul unei societăți conservatoare unde tradiția e excesiv valorizată în pofida valorilor liberale. Ascensorul social s-a blocat, magneții clanizării și cel al emigrației atrag pe cei mai mulți dintre cei vulnerabili către soluții fără profit pentru societatea în ansamblu. Peste toate apasă lipsa de încredere.
Un lider politic empatic și care să străduiește vizibil să fie cât mai transparent cu alegătorii dă un semnal puternic cum că e posibil să avem încredere unii în ceilalți. Avem o teribilă nevoie să depășim anxietatea individuală și anomia socială pentru a construi comunități mai reziliente – prin urmare pentru a consolida instituții democratice. O persoană empatică în persoana președintelui ar putea să se adreseze direct cetățenilor ca să pareze frica de amenințări reale sau percepute. Este ceea ce a lipsit în pandemie și lipsește și acum, în vreme de război: o comunicare onestă ales-alegător în momentele cruciale.
Vigilența față de informația politică a crescut spre paroxism, determinând oamenii să fie mai atenți la mesajele care promit securitate și stabilitate. Ne-ar trebui un leadership care să ofere surse de informare sigure pentru a stimula luarea unor decizii personale și de grup prudente. Credem că oamenii caută doar extremism și mână forte, însă noi toți dorim predictibilitate, securitate și ordine socială. Ca să nu mai fim atrași de liderii autoritari, soluția este mai-multă-încredere-în-instituțiile-democratice. Pentru aceasta, liderii noștri trebuie să fie, iar dacă încă nu sunt ei trebuie imaginați iubitori-de-democrație.
Individualismul, tribalismul, lipsa voluntarismului întăresc în România loialitatea față de grupul propriu și sporește ostilitatea față de celelalte grupuri, mărind polarizarea socială. Pe fondul frustrării moștenite și a soluțiilor amânate, societatea percepe mult mai acut amenințările mici sau moderate, autoalimentând prejudecăți, generând noi stereotipuri și comportamente discriminatorii împotriva minorităților etnice, sexuale sau alte oi negre. În grupul propriu favorizăm dintr-o dată pe cei asupra cărora în vremuri liniștite le-am fi găsit destule lipsuri, raționamentele noastre asupra unora și altora au devenit mult prea cinice și la en gross.
Instabilitatea economică, crize economico-sociale care au însoțit pandemia și războiul, amplifică aceste temeri, consolidând mentalitatea de tip „noi împotriva lor”. Retorica bazată pe frică și mesajele alarmiste din mass-media românească intensifică diviziunile, reducând capacitatea noastră de a evalua rațional ceea ce vedem. Diviziunile sociale de care vorbeam sunt exploatate de liderii politici pentru a diviza și apoi mobiliza electoral alegătorii, în timp ce nimeni nu-și imaginează că ar putea câștiga la fel de bine electoral prin promovarea coeziunii, a legăturilor dintre oameni bazate pe altceva decât pe frică și anxietate.
Din nefericire, noi nu mai facem exerciții de imaginație. În zilele noastre, ‘a imagina’ nu mai participă la ‘a gândi’, ‘idealul’ e considerat ‘deficiență cognitivă’, ‘altruismul’ – ‘lipsă de pragmatism’. Ignorăm că a visa, a dori, a imagina sunt necesare evoluției, că ele au scos de fapt lumea noastră din tenebre și au împins-o spre civilizare. Dar până când nu vom imagina un președinte care să catalizeze ce-i mai bun în noi, și până când nu vom imagina o țară în care împlinirea individuală să treacă printr-un sentiment solid de apartenență comunitară, alegerile din mai 2025 și toate celelalte alegeri ce vor urma vor fi pierdute.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, de acord, deja ma sperii de agresivitatea societatii, mai ales a celei romanesti. Aud tot mai des chemari la lupte, unii sunt chiar gata sa-mpuste unu sau altul dintre candidati. Chiar daca mamaliga nu explodeaza, apropos, mamaliga a venit din USA, nu m-as mira ca sa se-nceapa sa se omoare fratii intre ei.
Drept umare e nevoie de calm, calm si multa intelepciune.
Asta as baga in fisa postului presedintelui nou al Romaniei.
Porumbul a venit din sua si a înlocuit meiul in clasica reteta de mamaliga (as zice milenara da’ unii m-ar putea pune la fiert in aceeasi oala cu fanii cg – desi, de la raspandirea agriculturii încoace ce mare branza era sa inventezi un terci de cereale?).
Dacă vrem să fim exacți, porumbul a venit din America, căci pe atunci nu existau SUA. Iar daca vrem să fim și mai preciși geografic, porumbul a venit de undeva pe unde azi este Mexicul.
Nu inteleg de ce te temi. Te stii vinovat ? Esti cumva politician, bancher sau mare patron ? Esti securist si ai tradat Romania ? Ai promovat genocidul si jaful covid ? Daca nu , stai linistit. Nu esti pe lista.
„Ca să nu mai fim atrași de liderii autoritari, soluția este mai-multă-încredere-în-instituțiile-democratice.” Da, doar ca aceste institutii „democratice”, atat nationale, cat mai ales europene, trebuie sa renunte la borocratia infernala alimentata de sistemul socialist si la politicile etice. Institutiile au ajuns sa creeze probleme, nu sa le rezolve. Etica, nu este decat un paravan sub care cei slabi îi escrochează pe cei puternici. Etica si moralitatea sunt demolate astazi, dezafectate.
>în România loialitatea față de grupul propriu și sporește ostilitatea față de celelalte grupuri, mărind polarizarea socială
Suntem o societate inca eminamente rurală, grupul propriu = satul meu, nașii, cumnații, cumetrii, chiar și în oraşe predomină loialitatea față de ‘gaşcă’ (oare ce etimologie o fi având, probabil Rromani?). Apoi găştile de cartier, din cartierele de blocuri – o altă sechelă a colectivismului comunist urban dar ancorat puternic în rural. De asemenea diversele „baronii” (cu accentul pe ultima silabă) fiefuri ale „baronilor” politici de sorginte pesedistă care dispensează favoruri clientelei politice. (Aici se pot face trimiteri la Cosa Nostra siciliană.)
O societate atomizată dar ciudat, foarte încăpățânată în tradiționalismul ei cam infantil. De fapt, golită de orice tradiții pozitive, benefice în locul cărora predomină cutumele, customs-urile (= obiceiuri?).
Şi da, neîncrederea funciară față de toți cei care nu provin din neamul meu, față de celelalte grupuri.
SUA au astăzi un președinte care împarte Partidul Republican și susținătorii lui în două. Nu au vrut să propună pe altcineva în alegeri, deși ar fi putut.
În România algerile urmează. Este evident că, cu cei care și-au anunțat candidatura, C Georgescu are șanse reale să câștige. Știm că un asemenea președinte nu este tocmai ceea ce ne dorim.
…Dar refuzăm să propunem un contracandidat care să-l învingă pe C Georgescu. Nu mai mulți, ci unul capabil.
”SUA au astăzi un președinte care … [whatever]. Nu au vrut să propună pe altcineva în alegeri, deși ar fi putut.”
Au trecut mai mult de 3 luni de la alegeri, președintele în funcție a câștigat în toate așa-numitele swing states, dar bugetarii români încă nu se pot împăca cu ideea. Așa că imaginează tot felul de soluții spre a deturna votul electoratului și spre a nega realitatea.
Chiar nu sesizează nimeni cât de bolnavă e bugetărimea din UE și cât de bolnavă e România, cu o asemenea bugetărime? Cele două tentative de asasinat n-au fiost suficiente pentru a înțelege ruptura totală de realitate a ”elitelor” progresiste? Cum poate avea cineva pretenția să fie invitat la negocierile de la Riyadh, când își exprimă continuu nemulțumirea în privința persoanei care ar fi trebuit să-l invite?
Exact din aceste motive puerile a fost invitata numai Rusia invadatoare la Riyadh si nu pentru ca americanii, intr-un moment de lipsa a luciditatii si-au ales (strict democratic, de buna voie si nesiliti de nimeni) un presedinte lipsit de orice principii, in afara de ideea de profit. Este pe cale sa intoarca lumea pe dos, incurajat de o clica de sicofanti care, de exemplu, pana anul asta nici nu stiau unde se afla Romania pe harta, dar acum vin sa-i dicteze cu cine sa voteze. Mai terminati o data cu prostiile astea cu „bugetarimea” vinovata de toate relele caci asta inseamna sa negi orice organizare statala si sa lasi specia umana prada haosului total, darwinismul social.
”un presedinte lipsit de orice principii (…) Este pe cale sa intoarca lumea pe dos”
În timp ce tu ești gata să continui războiul până la ultimul ucrainean 😀
Discuțiile de la Riyadh reprezintă normalitatea, în timp ce ”lumea pe dos” e atunci când Rusia câștigă teren în Ucraina în fiecare lună, iar tu vrei ca războiul să continue.
”Mai terminati o data cu prostiile astea cu „bugetarimea” vinovata de toate relele caci asta inseamna sa negi orice organizare statala”
Dacă organizarea statală e strict în folosul bugetărimii, asta înseamnă feudalism. Exact ce se întâmplă în prezent în România. Iar dacă ai ajuns să te identifici cu organizarea statală, asta demonstrează că ai petrecut deja mult prea mult timp în sistemul bugetar.
Bugetarii ajung adesea să dezvolte un adevărat delir de grandoare: pe măsură ce legislația interzice tot felul de activități economice, bugetarii ajung să creadă că traiul pe bani publici li se cuvine de drept și că toată economia funcționează datorită lor. În realitate, birocrația europeană e cam de 5 ori mai stufoasă decât ar fi nevoie, iar în România e de 10 ori mai stufoasă. În România actuală, biorocrația faultează și obstrucționează economia.
”nici nu stiau unde se afla Romania pe harta, dar acum vin sa-i dicteze cu cine sa voteze.”
În timp ce tu ești gata să anulezi alegerile până iese cine vrei tu 😀
Nu vine nimeni să dicteze ”cu cine să voteze”, ți se cere doar să organizezi alegeri libere și corecte. Dacă nu-i interziceai candidatura lui Șoșoacă, ea n-ar fi câștigat alegerile și nici Georgescu n-ar fi câștigat turul I. Dar i-ai interzis candidatura pentru că poți și ai anulat alegerile tot pentru că poți. Exact de asta e nevoie de Elon Musk și de JD Vance: ca să-ți explice: gata, nu mai poți anula alegeri și nu mai poți interzice candidaturi.
Apreciez mult stilul direct prin care mi se atribuie toate actiunile bune sau rele din tara mea despre care am indraznit sa am alta parere decat Dl. Harald. Mai vorbim peste un an despre Musk si Vance, despre care am inca parerea ca nu e nevoie sa dea indicatii electorale nimanui din lumea asta. Poate intre timp vor reusi sa concedieze toata „bugetarimea” americana. Sper ca macar NASA sa le supravietuiasca.
Se pare ca administrația Trump nu mai știe să facă diferența între agresor și victimā. Sau între „noi“ și „ei“. Și nu pare să fie doar o strategie de negociere, căci la ONU SUA au votat de partea Rusiei.
https://www.bbc.com/news/articles/c7435pnle0go
Pentru Trump se pare ca Putin este dintre „noi“, iar dictatorul Zelensky este dintre „ei“. O fi Trump progresist sau Putin tradiționalist, mai știi?! Sau și una și alta. 😂🤣😂
@*** – ”Apreciez mult stilul direct prin care mi se atribuie toate actiunile bune sau rele din tara mea”
Psihologic vorbind, comentariile tale nu aparțin unei persoane reale, cu dubii și păreri proprii, ci unui personaj colectiv: bugetărimea românească, trup și suflet pentru stăpânire.
Atunci când te victimizezi / lamentezi că vine cineva de peste Atlantic să te învețe cum să votezi, asta te încadrează inevitabil în aceeași categorie cu cel care vorbește în secolul 21, în Uniunea Europeană, despre ”neamestecul în treburile interne”. Cum a făcut ministrul tău de Externe, deși el a venit din Germania doar cu cetățenie germană. La asta i-a folosit lui emigrarea în Germania, ca să revină la limbajul politic de pe vremea lui Ceaușescu.
Postacii Germaniei scriu de ani întregi aici și nu ai nicio problemă cu faptul că ei te învață cum să gândești ”oiropenește” (în realitate promovând stalinismul lui Merkel). Se trezește suveranismul în tine și în ministrul tău de Externe numai atunci când îți cere cineva să organizezi alegeri libere și corecte 😀
“Psihologic vorbind, comentariile tale nu aparțin unei persoane reale, cu dubii și păreri proprii, ci unui personaj colectiv: bugetărimea românească, trup și suflet pentru stăpânire.”
Ei bine, stati rau de tot cu psihologia, daca judec dupa acest pasaj+ chestia cu suveranismul. Nu ati nimerit nimic cu acest profil. Lumea este mult mai complexa decat sentintele pe care le impartiti de ani buni pe aceasta platforma. Adio, conversati cu altii de acum.
Ideea era că suveranismul se manifestă și la așa-zișii ”pro-europeni”.
*** 23/02/2025 La 2:45
(…) pana anul asta nici nu stiau unde se afla Romania pe harta, dar acum vin sa-i dicteze cu cine sa voteze. (…)
Suveraniștii ca Georgescu sunt răi pentru că vorbesc despre suveranismul României, dar tu și ministrul tău de Externe aveți exact aceleași reflexe suveraniste, pentru că tot de la Ceaușescu le-ați învățat cu toții. Altfel spus, în România nu e decât o luptă pentru putere între suveraniști, iar voi vă aflați deja la putere și e de neconceput să renunțați la ea, de asta ați anulat alegerile.
O societate mai dezvoltata sau slab dezvoltata daca nu are meritocratie nu poate avea principii si democratie reala ci doar simulata. In Ro sistemul de gasca sau grup dateaza inca din Evul Mediu si nu s – a schimbat. Erai din gasca domnitorului primeai danii si mosii, nu erai ti se taia capul…. Asa ca nu am evoluat prea mult ca mentalitati si atitudini. Iar candidatura la presedentie ar trebui sa detina niste criterii bine definite. La fel si pentru premier si ministrii. Iar dupa 1990 calitatea umana si profesionala la nivel de guvernare au scazut tot mai mult………Ar trebui sa va ganditi de ce K.W.I. nu a fost acceptat ca sef NATO dar a fost acceptat M. Rutte, de ce multi comisari sefi UE sunt acceptati din Tarile Baltice, Tarile Scandinave, Croatia, Polonia si de la noi mai va…..Nu suntem in stare sa facem niste reforme PNNR ca stricam gastile din partide si ne caciulim mereu la Inalta Poarta UE sa le mai amane…….De aia D.J.Vance, E.Musk isi permit sa fie cu tupeu pentru ca nicu noi nu suntem mai breji, iar de oferta din Ro la presedentie nu dau doua parale.
L-am căutat și e candidatul ideal să ne fie președinte. Nu ezităm să alegem Nicușor Dan!