joi, iunie 13, 2024

În pat cu dușmanul

„I’m not so sure he [is] certain what he’s going to do (…) My guess is he will move in. He has to do something. I think what you’re going to see is that Russia will be held accountable if it invades, and it depends on what it does (…) It’s one thing if it’s a minor incursion, and then we end up having to fight about what to do and not do, et cetera, but if they actually do what they are capable of doing with the force they’ve massed on the border, it is going to be a disaster for Russia.”[1]

Joe Biden’s press conference, January 19

BREF

• Asked in Geneva by a reporter if he thought, like Biden, that an invasion was likely, Russian Foreign Minister Sergey Lavrov used some interesting language. „Unless the United States doesn’t go to bed with Ukraine, I don’t think so,” Lavrov said. (edition.cnn.com)

• The United States says the first shipment of military aid promised by President Joe Biden to Ukraine amid the standoff with Russia has arrived in Kyiv.

Washington has also endorsed a move by the Baltic states of Estonia, Latvia and Lithuania to send US-made weapons to Ukraine. Secretary of State Antony Blinken tweeted on Saturday to salute the three NATO nations and former Soviet republics „for their longstanding support to Ukraine”.

Late on Friday the US embassy in Kyiv tweeted photos of a consignment it said had just arrived from the US, with „close to 200,000 pounds of lethal aid, including ammunition for the front-line defenders of Ukraine”. (euronews.com)

• „Germany has not supported the export of lethal weapons in recent years,” German Chancellor Olaf Scholz told a news conference on Friday. (…)

„Hopefully we will get the approval from Germany,” Kristo Enn Vaga, adviser to the Estonian defense minister told WSJ. „Estonia has shown that we want to help Ukraine in practical terms in any way we can” German government officials have said they oppose sending weapons to Ukraine as they fear that such deliveries could push tensions higher and make negotiations more difficult. (dw.com)

• Six Russian landing ships capable of carrying main battle tanks, troops and other military vehicles travelled through the Channel in route to the Mediterranean last week in a deployment that could bolster an amphibious landing on Ukraine’s southern coast if Vladimir Putin orders an attack. Ukraine’s military intelligence has claimed that Russia is hiring mercenaries and supplying its proxy forces in the Donetsk and Luhansk regions with fuel, tanks and self-propelled artillery in preparation for a potential upsurge in fighting.

And a large military force, including Iskander short-range ballistic missiles, elite spetsnaz troops and anti-aircraft batteries, has arrived in Belarus from Russia’s eastern military district, an extraordinary deployment that western officials and analysts say could enable Moscow to threaten Kyiv, Ukraine’s capital.

The new deployments have worried US officials. „What concerns us is the total picture,” said a senior state department official in a briefing last week. (theguardian.com)

• Russia says it has no plans to attack Ukraine: and armed forces chief Valery Gerasimov even denounced reports of an impending invasion as a lie. (…)

The US says Russia has offered no explanation for the troops posted close to Ukraine – and Russian troops and tanks have headed to Belarus for exercises.

Russia’s deputy foreign minister compared the current situation to the 1962 Cuban missile crisis, when the US and Soviet Union came close to nuclear conflict.

Western intelligence suggests a Russian incursion or invasion could happen sometime in early 2022. (bbc.com)

• Even though NATO agreed at a summit in Bucharest in 2008 that Ukraine would one day become a NATO member, the alliance is not bound by its founding treaty to defend Ukraine.

U.S. President Joe Biden has ruled out sending U.S. troops to Ukraine to fight Russian soldiers.

NATO Secretary-General Jens Stoltenberg said on Nov. 30: „It is important to distinguish between NATO allies and partner Ukraine … Ukraine is a partner, a highly valued partner.” (reuters.com)

Astăzi un amic m-a întrebat, sărind de la una la alta: „Ce crezi, va fi război? Atacă rușii Ucraina?” Din ton am ghicit o oarecare umbră de îngrijorare la amicul meu, nu doar dorința de a face puțină conversație pe unul din subiectele zilei.

Am ridicat instinctiv din umeri în primă instanță, apoi i-am răspuns așa cum le-a răspuns și Joe Biden ziariștilor acum câteva zile: „Păi, la câte trupe a adus la granițele Ucrainei, unele de pe partea cealaltă a globului, tocmai din Siberia, trebuie să facă ceva! Cum o să le explice alor lui un ordin de retragere fără să atingă măcar un obiectiv militar important?”

Știu că în privința trupelor masate la frontierele estice, respectiv nord și sud – estice ale Ucrainei rușii au formal tot felul de argumente, atunci când se obosesc să le invoce: (i) nu am amenințat niciodată poporul ucrainean (Lavrov); (ii) informațiile privind masarea de forțe militare ruse la granița cu Ucraina sunt false (Gherasimov); (iii) exercițiile militare anuale planificate cu Belarus etc..

Totuși, așa cum o arată informațiile din teren, care pot fi obținute astăzi pe nenumărate căi, altele decât cele ale spionajului militar și deci pot fi făcute publice imediat, sunt nu mai puțin de șapte puncte de concentrare masivă de forțe militare în apropierea graniței dintre Federația Rusă și Ucraina[2], dacă nu punem la socoteală și trupele dislocate din Siberia pentru exerciții militare comune cu Belarus, care urmează să înceapă în câteva zile[3].

Ca să mă întorc la discuția cu amicul meu – dincolo de logica acelui „trebuie să facă ceva, o mișcare” -, un răspuns mai complet la întrebarea dacă va fi război în Ucraina ar trebui să răspundă la minim trei întrebări, în caz că răspunsul ar fi afirmativ: (a) când ar demara operațiunile; (b) care ar fi pretextul și (c) ce s-ar urmări din punct de vedere militar, politic și diplomatic odată declanșate operațiunile militare?

La prima întrebare, răspunsul nu este foarte complicat: cel mai probabil în prima jumătate a lunii februarie. De ce? Pentru că se va fi încheiat faza logistică de conturare a dispozitivului de atac, pentru că vor începe manevrele militare comune cu Belarus, pentru că din 4 și până în 20 februarie se vor derula Jocurile Olimpice de Iarnă la Beijing și, în fine, pentru că, din punct de vedere diplomatic se va putea pretinde că Moscova a așteptat destul un răspuns favorabil al Occidentului privind acordarea de garanții scrise că se va reveni – în relația cu NATO – la situația anterioară anului 1997, dar acestea nu au fost oferite.

În ce privește pretextul, aici trebuie să pornim de la pretențiile formulate de diplomația rusă: NATO a devenit agresiv la adresa Federației Ruse, „alimentează cu arme Ucraina”, ceea ce reprezintă o „amenințare directă la adresa etnicilor ruși” din Donbas și Crimeea („genocid”), dar și la adresa securității naționale a Federației Ruse.

Amenințarea „crescândă a naționalismului ucrainean agresiv” nu poate rămâne fără „un răspuns pe măsură” din partea Federației Ruse. Această retorică este una bine cunoscută.

Recent au început să curgă știrile despre faptul că Țările Baltice vând armament american Ucrainei, cu autorizația Statelor Unite[4], că Marea Britanie a furnizat armament antitanc Ucrainei[5] și că doar Germania și-a „păstrat capul pe umeri”, refuzând să autorizeze aceleași state baltice să furnizeze Ucrainei echipamente militar de origine germană[6], atenționând că astfel riscul de război nu poate decât să crească.

Mai rămâne doar un mic amănunt: „cineva” să organizeze un „atac surpriză” pe o scară semnificativă împotriva forțelor militare ruse (Crimeea sau/și Transnistria) sau a paramilitarilor ruși (Donbas) și motivul formal pentru ca armata rusă să treacă granița în Ucraina va fi exact cel căutat.

Pentru ca motivul invaziei să nu ajungă să fie invocat, ar trebuie ca planul diplomatic să fie mai productiv. Deocamdată nu este cazul. Discuțiile Lavrov – Blinken de la Geneva s-au încheiat fără vreun progres, iar Emmanuel Macron se va întâlni abia marți, 25 ianuarie, cu Olaf Scholz, încercând, printre altele să se pună de acord cu tentativa de dialog diplomatic dintre Uniune și Federația Rusă privind detensionarea situației din Ucraina; doar că nu știm în ce măsură Moscova este interesată de propunerile Bruxellesului.

Moscova are cu siguranță și un scenariu politic, potențat de masiva concentrare militară de la frontiere, și anume o schimbare de regim, care ar readuce Ucraina sub controlul Federației Ruse fără a mai fi nevoie de o invazie militară.

Este o perspectivă despre care presa a început să scrie de câteva zile, după ce ministerul britanic de externe, citat de BBC[7], a avansat numele politicianului pro-rus Evgheni Muraev ca fiind personajul ce ar putea prelua președinția Ucrainei.

Doar că un scenariu politic nu poate fi luat în calcul, în opinia mea, decât combinat cu scenariul militar, întrucât este foarte puțin probabil să asistăm la o lovitură de stat care să aducă la Kiev în câteva zile schimbarea de regim dorită de Moscova.

Prin urmare, dacă diplomația și politica subversivă nu dau „rezultate” și nu putem anticipa o schimbare în următoarele una – două săptămâni, atunci trebuie să fim realiști și să ne gândim că vor vorbi armele.

De altfel, atât Federația Rusă[8], cât și Statele Unite[9] au început să evacueze personalul diplomatic ce nu este absolut necesar și familiile diplomaților, precum și anumite documente de la ambasadele din Kiev.

Așadar, avem momentul, avem pretextul, mai rămâne să evaluăm care este scenariul militar pe care îl vor atins planificatorii de la Kremlin. Sunt, în viziunea mea, două posibilități: (i) atacul pentru a ocupa în întregime teritoriul Ucrainei și (ii) o ofensivă care să taie Ucraina în două, divizând-o de-a lungul Niprului (o frontieră naturală care militar poate fi apărată) și incluzând, cel puțin într-o primă fază, capitala Kiev.

Prima variantă, să-i spunem maximală, este mai mult decât Federația Rusă ar putea să-și permită fără a recurge la armament de distrugere în masă (nu vorbesc aici neapărat de arma nucleară, ci de alte tipuri de armament cum este cazul armamentului chimic, de exemplu) și a cărui utilizare (pe continent european) ar putea motiva NATO să treacă la acțiune militară directă, intervenind în Ucraina, Belarus etc..

A doua variantă este posibilă, cu condiția ca rezistența întâmpinată până la Nipru din partea armatei ucrainene și a populației să nu fie mai serioasă decât cea pe care planificatorii ruși au luat-o deja în considerare.

Ocuparea teritoriului de la est de Nipru ar putea fi gestionată militar de ruși, fără ca NATO să poată identifica un motiv de intervenție în Ucraina; cel mult va permite alianței să-și consolideze și mai mult prezența pe flancul estic al Europei.

Sursa: theguardian.com

Dacă privim cu atenție harta de mai sus, observăm că un „stat” – să-i zice Ucraina de Est -, care ar putea avea capitala la Harkov (al doilea oraș al Ucrainei, cu circa 1,5 milioane de locuitori) ar fi pentru Moscova o realizare militaro-politică absolut suficientă să le hrănească lui Putin, camarilei sale, dar și rușilor înșiși orgoliul că Rusia mai este încă o mare putere ce se poate impune în fața oricui, a Occidentului în primul rând.

O ofensivă militară rusă care să securizeze întreg teritoriul aflat la est de Nipru și mai ales capitala Kiev nu va fi un obiectiv foarte ușor de atins; pe de altă parte nu se poate vorbi de crearea unui „stat” la est de Nipru fără ca, cel puțin într-o primă fază, armata rusă să nu ocupe și actuala capitală a Ucrainei, pentru a-și asigura o poziție de negociere cât mai favorabilă.

Fără a intra acum în toate detaliile care ar presupune o analiză a fezabilității unui astfel de obiectiv militar, pentru că ea depinde de multe variabile ce ar trebui aduse în discuție și ar depăși cu mult scopul unui articol de presă, trebuie totuși să observăm că scenariul se potrivește mult mai bine cu poziționarea actuală a tuturor forțelor implicate în criza ucraineană.

Ce ar putea urma după? Ocuparea estului Ucrainei, până la Nipru, ar pune Occidentul în fața unui fapt împlinit: Ucraina este divizată în două zone; în est, rapid, Rusia va sprijini cu instrumentele cunoscute o auto-declarare a unui stat, în vest naționaliștii ucraineni vor pretinde sprijin pentru a-și reface unitatea patriei, doar că nimeni din Occident nu va fi dispus să îl acorde, în ipoteza că Moscova se va mulțumi cu teritoriul obținut și cu transformarea sa într-un al doilea Belarus.

La acel moment diplomația va avea pe masă noi teme de negociere: Rusia va cere – și va și obține de la aliații săi – recunoașterea noului stat și va amenința că nu poate accepta o Ucraină de Vest și o Moldovă altfel decât neutre, păstrându-și astfel temeiuri pentru a provoca și alte destabilizări în viitor; Occidentul va încerca să tatoneze voința reală a Moscovei în noile condiții, urmând ca, în funcție de asigurările primite, să poată angaja eforturi de pacificare a zonei a acesteia cu Vestul.

Poate fi acceptabilă ideea unei Ucraine divizate? aceasta este întrebarea. Mă tem că scenariul este mai mult decât probabil. Cred că și Kievul este deplin conștient că se poate ajunge la divizarea țării și încearcă și va continua să încerce să împiedice desfășurarea sa, pentru că divizarea poate fi subiectul unui nou aranjament între Rusia și Occident, dincolo de retorica diplomatică aferentă și peste capul ucrainenilor.

Dacă Rusia ocupă estul Ucrainei, vom asista la evoluții complexe; ar trebui, astfel, să ne așteptăm ca:

(i) ocupația să provoace valuri de refugiați, din care o parte importantă vor alege să treacă Niprul spre vestul Ucrainei și chiar mai departe, cerând azil în statele europene ce au graniță cu Ucraina;

(ii) la Kiev să fie instalat un guvern marionetă care, în timp ce se caută consolidarea unei noi entități statele în est, să pretindă că reprezintă „voința întregii Ucraine”, să denunțe asocierea la NATO și parteneriatul cu Uniunea Europeană;

(iii) o parte a guvernului Ucrainei să se refugieze în vestul țării, de unde să denunțe agresiunea rusă și proclame obiectivul reîntregirii statale și să solicite asistența Occidentului pentru aceste obiective.

În aceste condiții este destul de clar că Occidentul are responsabilitatea de a acționa ferm și nu doar acuzând diplomatic agresiunea rusă – care la Moscova va fi considerată o victorie ce nu mai poate fi pusă în discuție –, ci profitând de fereastra de oportunitate pentru o acțiune rapidă, care să permită pacificarea vestului Ucrainei prin integrarea sa rapidă, împreună cu a Moldovei.

Nu se va putea pune problema negocierii unui nou aranjament de securitate în Europa dacă Uniunea Europeană nu salvează vestul Ucrainei și Moldova mai întâi, printr-o acțiune fermă. În paralel trebuie să continue cu integrarea avansată în interiorul Uniunii, pentru a dobândi propriile instrumente de putere (militară, diplomatică) care prin care să țină Rusia la distanță în viitor. Europa nu-și poate permite odată la zece ani crize ca cea de astăzi din Ucraina, fără a risca pacea și prosperitatea întregului continent.


NOTE

[1] https://www.washingtonpost.com/national-security/biden-predicts-putin-will-move-in-to-ukraine-because-he-has-to-do-something/2022/01/19/f20c26ce-7972-11ec-b79d-e53ef5e1fbe2_story.html

[2] https://www.bbc.com/news/world-europe-56720589

[3] https://www.theguardian.com/world/2022/jan/23/russian-ships-tanks-and-troops-on-the-move-to-ukraine-as-peace-talks-stall

[4] https://www.digi24.ro/stiri/externe/reuters-departamentul-de-stat-a-autorizat-lituania-letonia-si-estonia-sa-trimita-in-ucraina-armament-produs-in-sua-1809151

[5] https://www.digi24.ro/stiri/externe/marea-britanie-a-trimis-arme-antitanc-ucrainei-daca-ucraina-ar-fi-invadata-aceste-sisteme-vor-face-parte-din-mecanismul-de-aparare-1806269

[6] https://www.dw.com/en/germany-blocks-estonian-arms-exports-to-ukraine-report/a-60520988

[7] https://www.bbc.com/news/uk-60095459

[8] https://www.hotnews.ro/stiri-international-25308430-rusia-inceput-evacueze-ambasada-kiev-personalul-diplomatic-alte-orase.htm

[9] https://cursdeguvernare.ro/familiile-angajatilor-ambasadei-sua-la-kiev-parasesc-ucraina-fox-news.html

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Cel mai sigur se pregateste scenariul unui stat marioneta (vezi Manciuko, RDG, RSS Moldoveneasca, … Respubilca MOLDOVENEASCA Nistreana! mai nou).
    O Ucraina democratica si INDEPENDENTA prietenoasa cuRusia, aflata sub protectia personala a lui Putin, care la un moment dat va face razboi cu restul Ucrainei (mai ceva cum RDG-ul cu RFG) pentru a o aduce pe calea cea buna (vezi si Coreea/ Vietnam – de mom ce Putin zice ca sunt acelasi popor cum voi cu moldovenii si maghiarii).

    Acuma, singura necunoscuta e unde va fi capitala noii Ucraine MAXIMALE – deoarece asta depinde de o multitudine de factori!
    …cate trupe arunca in lupta Putin, cat de eficienta e apararea ucraineana pe toata lungimea frontului, cat de rapid reactioneaza OCCIDENTUL si ONU (Ucraina fiind membru fondator al ONU, spre deosebire de voi, rep.moldova si Germania) – de aia discutiile se poarta la Geneva!
    Asadar, inclin pentru Hakiv/ Harkov – acolo unde s-a si refugiat, in prima faza, fostul presedinte proprus,ucrainean alungat la sf de mandat de Maidanul Violent – in varianta MAXIMALA; si Donetk in cea minimala. Ambele variante sunt pe hartie, doar adaptarile si ajustarile se vor face reactiv si pe teren, functie de o multime de factori.

    • @ Odessus _ Varna_ „O Ucraina democratica si INDEPENDENTA prietenoasa cuRusia, aflata sub protectia personala a lui Putin, care la un moment dat va face razboi cu restul Ucrainei”

      Ceea ce nu înțeleg eu de la toți scnariștii (îi numesc astfel cu simpatie) este de ce niciunul nu ia în calcul divizarea Federației Ruse, într-o Republică Rusă europeană, atașată valorilor occidentale și care să adere la UE și o republică asiatică (sau mai multe) rezultată din eliberarea popoarelur Asiei Centrale ținute cu forța în frontierele Federației.

      Cu toții acceptă ideea că Rusia este agresorul căruia trebuie să-i cedăm câte ceva ori de câte ori cere. Dar de ce nimeni nu îndrăznește să vorbească și despre o slăbire a Rusiei prin redefinirea Federației?!

      • Pentru ca Rusia este un stat anacronic, cu pretentii de a sta la masa cu marile puteri de la egal la egal, si a-si extinde dominatia (si astfel pozitia de forta care sa-i permita aceasta egalitate) prin acapararea de teritorii. Din punctul asta de vedere nu au progresat considerabil – ca mentalitate – de la momentul Petru cel Mare.
        Partea proasta e ca nici altceva nu mai are de oferit lumii, in afara de gaze si alte resurse naturale si amenintari cu arme distrugatoare.
        La mentalitatea asta, nu prea conteaza pretul. Rusii sunt obisnuiti sa sacrifice masiv, pentru o „victorie” cu care sa se mandreasca inca o generatie – doua.

  2. Domnule Felea va apreciez am citit articolele dvs.
    Ganditi-va puțin la următoarea posibilitate.

    Vor incepe ceva frământări in Belarus înainte de referendum și vor continua după el. Lukașenko nu obține rezultatul dorit in referendum dar îl fraudează . Belarușii se revolta, îi sprijină armata rusă rămasă în Belarus după exercițiile respective, Lukașenko și parlamentul lor aprobă planul de integrare în Rusia, Lukașenko își dă demisia, armata rusă aflata deja în Belarus împreună cu cea aflată lângă belarus la granița cu Ucraina ocupa tot Belarusul, li se șterg datoriile către Rusia, Occidentul respiră ușurat că rușii nu mai amenință Ucraina și totul se termină cu bine, fara sancțiuni fenomenale, fara vărsări de sânge, Ucraina își continuă singura traseul spre faliment de unde speră Putin să obțină ceva fara prea mult tamtam și implicare. Putin astfel obtine o victorie, fara război.
    Poate fi o varianta asta?
    Dvs. și dl Gosu cunoașteți bine cum sta treabă cu rușii. Credeți că ar fi valabilă ipoteza aceasta?
    Daca ne mai uitam la harta de sus vedem că Belarus e deja ocupat, iar Occidentul nu are nici un interes de moment acolo.
    Cam așa a fost în 2014, toți erau cu ochii pe estul Ucrainei unde erau revolte iar rușii pe ascuns au ocupat Crimeea care conținea deja ceva trupe rusești. Poate o acțiune limitata împotriva Ucrainei să fie o diversiune pentru a acoperi anexarea belarus in baza tratatului din 1999?
    Mulțumesc pentru răspuns!

    • @Gabi
      1.Nu vad de ce Rusia ar ocupa Belarus și ar aduce aceasta tara cu forta în Federație. La ce ar folosi, când Belarus e de facto, sub Lukasenko, parte a Rusiei.
      2.Daca nu Belarus este problema, cum anume ocuparea sa (ipotetica) ar satisface Moscova, în timp ce pretențiile deja afirmate privind Ucraina ar rămâne nesoluționate?
      Federația Rusa nu are nevoie de o diversiune legată de Ucraina, ca să „atace” mai ușor Belarus, care este sub regimul clientelar al lui Lukasenko un satelit ce nu provoacă bătăi de cap.
      Ucraina, în schimb, care în ultima decadă insistă să se alăture Occidentului (NATO, UE), este însă o foarte importanta fostă republică sovietică care poate dovedi că democratizarea reală aduce bunăstare și relații bune cu Vestul, de care orice cetățean poate să profite.
      Ori, acest tip de provocare nu poate fi acceptată la Kremlin, sub regimul Putin.
      Din acest motiv cred că „trofeul” pe care dl. Puțin îl urmărește cu masarea formidabilă de trupe este frangerea voinței de independență și a drumului democratic al Ucrainei, și nu o diversiune ce are Belarus ca țintă.
      Sper că v-am răspuns la întrebare.
      Să auzim de bine!

  3. Marturisesc ca articolul m-a interesat. Dar ajuns la ultimul paragraf, nu mai sint atit de incintat de analiza.
    „Nu se va putea pune problema negocierii unui nou aranjament de securitate în Europa dacă Uniunea Europeană nu salvează vestul Ucrainei și Moldova mai întâi, printr-o acțiune fermă. În paralel trebuie să continue cu integrarea avansată în interiorul Uniunii, pentru a dobândi propriile instrumente de putere (militară, diplomatică) care prin care să țină Rusia la distanță în viitor. Europa nu-și poate permite odată la zece ani crize ca cea de astăzi din Ucraina, fără a risca pacea și prosperitatea întregului continent”.
    (eu) Nu vad portughezul, spaniolul, francezul, neamtul ori italianul luptind in Est pentru apararea Ucrainei vestice si a Moldovei.
    Asa ca formularea din paragraf trebuia sa includa NATO si SUA; altfel e o gluma.
    UE nu va putea forma o forta militara. Impotriva Rusiei.

    • daca ma uit la zona aia de pana la Dniepr, un eventual acord multipartit pentru demilitarizarea ei, ar invalida pretextele de securitate ale partilor; dar nu mi-e clar care dintre parti ar miza mai mult pe aceasta solutie diplomatica, cu toate ca optiunea rusilor pentru invazie nu s-ar putea compara nicicum cu oportunitatea din Crimeea; daca rusii vor ajunge la Dniepr, nu armata ukraineana ii va tine acolo,, nici portughezul sau spaniolul, ci va depinde, potrivit radio Erevan, cu cine vor dori ei sa se invecineze; ma cam indoiesc ca vor dori sa se invecineze direct cu niste membre UE si NATO din zona, ci mai degraba vor invada cat sa aiba de unde sa se retraga, lasand in urma un stat satelit condus de o dictatura marioneta; daca se opresc la Dniepr, portughezul si spaniolul n-ar avea ce apara in cealalta jumatate ukraineana; cu cat rusii se vor apropia insa mai mult de granitele UE, cu atat se vor expune mai mult disperarii ukrainienilor si loviturilor aeriene, inclusiv ale portughezilor si spaniolilor, care vor trebui sa apere UE, nu Ukraina; putem presupune unde se vor opri rusii, dar fara sa vedem pe ce carti mizeaza Putin; ba chiar mai putem presupune ca nici Putin insusi n-ar sti prea bine unde sa se opreasca daca n-ar vedea niste carti diplomatice favorabile prin cateva cancelarii europene;

  4. Toate scenariile prezentate mai sus sunt cat se poate de sumbre pentru estul Europei in principal si pentru continentul European in general. Atunci când doar armele mai vorbesc este un esec al omenirii in general. Aceste conflicte si faptul ca suntem incapabili sa ne asezam cu totii la o masa si sa ne rezolvam conflictele or sa ne duca intr-un final la disparitia noastra ca specie. .. ca excentricitate… probabil ca in acest moment doar o „invazie extraterestra” ar face ca omenirea sa las la o parte diferentele si sa coopereze 😀

  5. Și dacă Rusia ia doar „bucata” sudica a Ucrainei ?
    Începând cu Donbass și pină la gurile Dunării ?
    O fâșie destul de larga pentru a asigura siguranța și aprovizionarea terestră a Crimeii.
    Suplimentar , așa scot Ucraina de la Marea Neagra și ca urmare pretind o renegociere a împărțirii zonelor economice exclusive din mare.
    Renegocierea , cu marea putere militară 😀 și extra dotată cu generali la apelul bocancilor numita Romania.
    Vom fi intransigenți . 😀😀

    Securizarea Crimeii și transformarea Marii Negre in lac rusesc , obiectivele lui Putin.
    Personal cred că îl doare in basca de Harkov , Kiev.
    Desantul naval actualmente în navigație către Marea Neagra , are logic acest rol.
    Debarcare și cucerire țărmul Ucrainei.
    Mobilizarea de trupe în Bielarusia e clasica manovra sovietică de depistare. Așa Ucraina tine multe trupe la granița cu Bielorusia de frica invaziei și NU LE POATE MUTA in sud unde e adevăratul interes cu ” marea debarcare „.
    Părerea mea.

  6. „Astăzi un amic m-a întrebat, sărind de la una la alta: „Ce crezi, va fi război? Atacă rușii Ucraina?” ”

    Răspunsul cel mai simplu și onest, dacă îmi este îngăduit să-l spun conform celor ce cred, este că dacă Occidentul nu at fi insistat asupra dezarmării nucleare a Ucrainei, garantândui securitatea, suveranitatea și integritatea teritorială, NU am fi avut război.

    Acum, atacurile domnului Putin asupra vecinilor, că sunt Kazahstan, Belarus, Ucraina, sau cum s-or chema, cu aprobarea conducătorilor statelor respective, sau fără, sunt privite de lumea liberă drept o fatalitate fatală!

    Am scris în comentariul la articolul precedent despre ce cred cu privire la statul artificial creat de Rusia, Ucraina. Dar, a accepta că Rusia poate ataca militar un stat european după pofta autocratului care se află la conducere (și a ne obișnui cu ideea), mă tem că este extrem de periculos pentru întreaga planetă.

    Istoria a mai cunoscut astfel de episoade, inclusiv cu privire la Rusia (care a fost considerată fie atât de puternică, încât nu poate fi înfruntată, fie atât de slabă, încât nu merită atenție). Iar urmările au fost cumplite pentru sute de milioane de oameni.

    Cei care consideră că nu mai este nimic de făcut și trebuie să negociem doar cât de mult cedăm în fața pretențiilor aberante ale Rusiei se joacă extrem de periculos cu focul.

    • Nu stiu de unde ati scos-o pe asta cu statul artificial creat de Rusia. Se pot discuta dimensiunile lui dar nu faptul ca n-ar exista o natiune ucraineana.

      • „statul artificial creat de Rusia…”

        Cât de adânc ar fi necesar să mergem în istorie pentru a discuta despre „națiunea ucraineană”? Pâna la Rusia Kieveană a lui Vladimir cel mare? Până la regatul polono-lituanian? Sau pâna la epoca sovietică? Sper că nu doriți să zăbovim foarte mult, vorbind despre națiunea ucraineană, asupra cazacilor și tătarilor din Crimeea…

        L-am auzit de curând la TVR pe domnul Armand Goșu punând retoric aceeași întrebare, fără a da și răspunsul.

        Sunt perfect conțtient de imensul rol de tampon pe care un stat (numit conjunctural Ucraina – „Cei de la periferia imperiului”) îl are în bșlocarea expansiunii rușilor către Occident. În acest context, este extrem de util să-i încurajăm pe ucraineni să-și întărească sentimentul național, delimitându-se de ruși.

        Cred, însă, că dacă vom considera în mod serios că rușii sunt altceva decăt ruși (adică, germani, bulgari, maghiari, „ucraineni” șamd.) riscăm să ne frigem rău de tot.

        Pe de altă parte, este cu totul inacceptabil ca un stat precum Rusia să atace militar un alt stat după placul șefului său, indiferent de motiv, sau de opiniile unor autocrați.

        • Si cine stie, daca i-ar fi luat cu frumosul si, daca Rusia si-ar fi depasit propriile complexe de superioritate bazate pe constiinta fortei brute, poate ca integrarea Ucrainei ar fi survenit in mod natural. In fond, este o populatie destul de pestrita etnic, dar in care fondul rus si filorus este dominant.
          Cu toata simpatia de care se bucura pe moment in calitate de „victima”, nivelul de trai in Ucraina este sensibil mai jos decat in Rusia, ceea ce ar fi putut, in conditii normale sa incline balanta. Deosebirile intre rusi si ucrainieni nu sunt atat de mari. Numai ca ura, o data intrata intre ei, poate face si doi frati sa se incaiere, fara sa aiba propriu zis nevoie de motiv. Ceea ce nu face decat sa creasca ura, nu sa o potoleasca.

  7. fenomenologic, comportamentul Kremlinului observabil se aliniază cugetărilor lui von Clausewitz, dar e în răspăr cu Sun Tzu.
    înclin să consider că este un curent de gândire siloviki (cognitive bias) care va produce multe sacrificii, dar cu rezultate contrarii celor scontate.
    lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par a fi…
    dacă e să fie, cheia va fi în asigurarea superiorității aeriene, nu în cea a trupelor de la sol, iar motivația și îndârjirea sunt factori subestimați… sper să nu tb să moară oameni pentru ca niște îndârjiți să constate că au pierdut mai mult decât aveau de câștigat… dar oamenii fac lucruri trăznite

  8. Occidentul valsează duios iar Rusia joacă Kazaciok…
    În definitiv, ce vor oamenii ăştia? S-au săturat de atâta pace?

  9. Si daca ocupa toata ucraina, romania va fi la hotar cu rusia. Rusia va fi ingrijorata de securitatea sa si va incepe din nou jocul, in 10 ani

  10. Harta Dvs. nu tine cont de componenta etnolingvistica, ci pune doar granita pe Nipru… Ucraina nu e uniforma. Realist, sudul reprezinta o tinta mult mai facila.

    • @Zambetul lui Ilici
      Operațiunile militare au legile lor. Cu sau fără un doctorat în strategii și tactici militare, orice comandant știe ca o poziție poate fi cu atât mai ușor menținută cu cât se bazează și pe un obstacol natural. Fluviul Nipru este un obstacol natural.
      Evident că și componenta etnica contează. Dar nu este definitorie. Diferența dintre rusi și ucraineni nu este atât de netă cum se afirmă prin presa occidentală.
      Ce vreau să spun este că armata rusă dacă nu consideră că poate ocupa și menține întreaga Ucraina sub control militar, poate în schimb garanta Kremlinului că va ține mult și bine poziția pe Nipru, ceea ce politic înseamnă divizarea țării vecine.
      Acesta este scenariul militar.
      El poate servi ulterior multor alte scenarii politico-diplomatice. Nu am loc aici să le dezvolt pe toate, dar le puteți imagina cu ușurință și dvs.

      • Strict militar, categoric, de altfel mi s-a parut initial si mie cea mai logica varianta, pana am luat mai mult in calcul preferinta rusilor in a interveni acolo unde sunt etnic majoritari pentru a orchestra „referendumuri” si alte „vointe populare”. Mai exista pentru ei o varianta, tot estul pana la Nipru si in plus tot sudul pana la Transnistria- Pervomaisk?… Cred ca au toate aceste optiuni la indemana, atata timp cat singura piedica pare sa mai fi ramas dorinta partii ucrainene de a lupta (teoretic?). Nu vad vestul adoptand sanctiuni adevarate, de la excludere din swift la taierea oricaror legaturi terestre aeriene, economice cu confiscarea averilor oligarhilor dosite in strainatate, etc.
        Cert este ca lingvistic ucraineana este poate mai apropiata de poloneza decat de rusa. Crezusem si eu ca sunt „dialecte” ale limbii ruse pana sa ma lamuresc in detaliu. Sunt limbi diferite, ceea ce face situatia cu atat mai dramatica…

  11. In plus, nu pot sa nu remarc cum declinul pandemiei coincide cu noua distractie, „invazia” Rusiei. Funny that. Aveau 2 ani sa atace. Sa nu-mi spuneti ca i-a oprit pandemia :))

    • Da, dar in acesti 2 ani nu i-a chemat nimeni ca in Kazahstan, nici macar Dodon. Si atunci s-a ajuns aici, dar Joe a gasit o iesire din situatie: „o mica incursiune” e ok, daca nu e pe masini blindate.

      • Trupele ruse vor fi ca in asa-zisa voastra TRANSNISTRIE = trupe de mentinere a pacii!
        Eventual cu mandat, dupa ce vajnicii ucraineni vor ataca cat de curand in FORTA pe bietii ucraineni prorusi din Donetk si Lugansk.
        Asta e scenariul care li se pregateste – incursiunea, cat de minora, nu va fi decat in noua Respublica DEMOCRATICA Ucraineana (Donbas, eventual – desi dandu-i coordonate geografice precise nu prea mai merge circul reconquest) pentru a proteja si apara ucraineanul DEMOCRAT dezarmat si flamand… de acolosha.
        (din cate am inteles si in Georgia a fost o provocare, de asta, pusa in scena, care a declansat interventia in forta a trupelor ruse, iar in Rep. Moldova a fost razboiul de pe Nistru imediat ce a devenit membra a ONU)
        Depozitele de armament si munitii pot ramane insa pe loc, acolo, in poza, pe teritoriul Marii Federatii – eventual protejate cumva de niste cladiri, silozuri si constructii speciale.

        • Citez :
          ….(din cate am inteles si in Georgia a fost o provocare, de asta, pusa in scena, care a declansat interventia in forta a trupelor ruse…)

          Din cate se vede din textul de mai jos s-ar parea ca n-ai inteles bine.

          The Report of the Independent International Fact-Finding Mission
          on the Conflict in Georgia established by a decision of the Council of the European Union ( 2 December 2008 ) showed that Georgia began hostilities.

          -On this basis of respect and understanding, it is the purpose of this Report to describe the events that occurred, so that conclusions might be drawn for a safer future of the region and beyond.
          On the night of 7 to 8 August 2008, a sustained Georgian artillery attack struck the town of Tskhinvali. Other movements of the Georgian armed forces targeting Tskhinvali and the surrounding areas were under way, and soon the fighting involved Russian, South Ossetian and Abkhaz military units and armed elements. It did not take long, however,before the Georgian advance into South Ossetia was stopped. In a counter-movement,Russian armed forces, covered by air strikes and by elements of its Black Sea fleet,penetrated deep into Georgia, cutting across the country’s main east-west road, reachingthe port of Poti and stopping short of Georgia’s capital city, Tbilisi. The confrontation developed into a combined inter-state and intra-state conflict, opposing Georgian and Russian forces at one level of confrontation as well as South Ossetians together with
          Abkhaz fighters and the Georgians at another.

          Situatia era intr-adevar de multa vreme tensionata in zona,avand radacini adanci in istorie, dar interventia in forta a fost initiata de Mikhail Saakashvili care a fost sprijinit de americani in principal.
          Aici intervine similitudinea cu ce se intampla acum in Ucraina.

          PS.
          Ce sa vezi, acelasi M.Saakashvili intors din exil din Ucraina ( unde sprijinise EuroMaidanul si Revolutia portocalie si ajunsese guvernator al regiunii Odessa ) a fost arestat in Georgia pe aeroport imediat ce s-a intors in tara pe la inceputul lui octombrie 2021 ca urmare a unei condamnari pentru abuz in serviciu pronuntata de Justitia georgiana !

        • De fapt, conflictul a inceput imediat dupa proclamarea independentei, in 1990, si a fost o provocare gandita de Eltin, care a semnat documentul de disolutie a URSS si creare a CSI. Rusii trebuiau cumva sa tina in sah populatia moldoveneasca care se indeparta de metropola asa ca au inventat acest conflict in care treptat romanii din r. moldova au fost scosi din joc si pe fir au intrat ”moldovenii”. Asa se face ca de atunci incoace R. Moldova tot lucreaza la planul lui Eltin de ”reintregire a tarii” . Si da, a fost o provocare, dupa cum si Georgia a fost atrasa in razboi printr-o provoca. Si mai am ceva sa zic: cu sau fara Saakshvili, georgienii tot nationalisti ramin. Sper ca ucrainenii vor invata ceva din ambele lectii.

    • Asta poate dura chiar mai mult decat razboiul impotriva terorismului :D Stie toata lumea ca Rusia vrea sa invadeze Teleormanul iar China tanjeste in secret dupa Cuca Macaii.

  12. De cate ori citesc cele scrise de unii autori dar si de unii comentatori ai articolelor acestora ma intreb pana unde poate merge fantezia creatoare de psihoza razboinica a acestora.

    Ma mira siguranta cu care acestia descriu data exacta a inceperii razboiului,care vor fi strategiile si tacticile folosite de rusi ,ca si cum ar avea informatii personale din interiorul inaltului comandament rus sau informatii clasificate primite direct de la serviciile de inteligence americane.

    Intr-un alt articol,pe aceeasi tema pe la inceputul lui decembrie,autorul spunea ca prilejul potrivit pentru rusii de a ataca ar fi imediat dupa sarbatorile religioase rusesti din ianuarie atunci cand solul fiind inghetat bine va favoriza avansarea rapida a tancurilor.
    Intre timp vad ca se avanseaza o noua data,dupa 20 februarie cand se termina JO de iarna din China !

    Pana una alta remarc ca de fapt avem de-a face cu un joc de sah ( alimentat intens de o propaganda mai mult sau mai putin „neagra” ) care are toate sansele sa se termine printr-un stalemate (sahisti stiu ce-i ala).

    Neputand nici unii nici altii sa-si permita un razboi care ar avea urmari devastatoare isi vor face unii altora concesii ca sa-si pastreze fata curata,realitatea fiind ca si americanii si rusii au intrat intr-o capcana urata.

    Asadar astept cu rabdare finalul jocului ( care s-ar putea sa dureze inca ceva vreme ) ca sa ma amuz de posibilul rezultat surprinzator pe care putini il iau in consideratie acum.
    Ceea ce ii indemn pe toti oamenii rationali sa o faca !

    • Ca e Trump, ca e Biden, politica externa e aceeasi, doar detaliile conteaza. De pilda, americanii urmau oricum sa se retraga in Afganistan, dar a iesit urat pentru ca planul nu a fost respectat. La fel probabil si in cazul Ucrainei. Pivotul spre Asia, adica confruntarea cu China, ramine o prioritate absoluta pentru SUA, dar cum se va retrage acum SUA din Europa conteaza enorm. Joe Biden a incercat naiv sa reseteze relatiile cu Germania, anuland sanctiunile Nord Stream 2, care era deja un element de disuasiune important. Degeaba. Dupa cum zicea un general american pe punct de a fi concediat de Joe Biden zilele trecute, el pare a fi ghidat de ideea anularii a tot ce a facut predecesorul sau. Diavolul se ascunde in detalii.

  13. Putin nu va trăi veşnic. Aşa cum s-a destrămat URSS se va destrăma şi actualul imperiu rus. Valorile nu liderii agresiv contează.

    Dacă (!) va fi război, ruşii vor începe cu un desant masiv în spatele apărării ucrainene, acţiuni de intoxicare media şi bruiere a posturilor ucrainene, bruierea radarelor, viruşi informatici la greu. Atacul masiv va veni după ce apărarea anti-aeriană îşi va fi consumat muniţia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro