În toamna anului 2013 ajungeam în Turcia. Avionul care zbura de la Chișinău urma să aterizeze pe aeroportul, care pe atunci mai purta numele lui Atatürk. Veneam în unul dintre cele mai mari furnicare urbane ale planetei, Istanbul. Cu o valiză plină de vise și planuri mi-am propus să cuceresc Istanbulul, dar s-a întîmplat inversul, m-a cucerit el pe mine. De altfel, mă cucerise el cu cîțiva ani mai devreme cînd îl vizitasem în calitate de turist. De data asta însă, lucrurile erau mai serioase. Urma să devin studentă doctorandă la una dintre cele mai vechi universități din Turcia, Universitatea Marmara. În anii de studenție, mulți dintre profesorii mei repetau des și cu mîndrie vorbele pe care le-a zis cîndva Napoleon despre Istanbul: „Dacă Pământul ar fi o singură țară, Istanbul ar fi capitala ei”, această frază gîdilindu-le parcă orgoliul de a fi turc și de a locui în Istanbul.
2013 a rămas în istoria Turciei ca anul Protestelor din parcul Gezi, proteste care au reprezentat pentru prima dată un mesaj clar al turcilor împotriva politicilor impuse de partidul de la guvernare AKP. Protestele avusese loc în mai, iar în toamnă cînd ajungeam eu la Istanbul se mai putea simți în societate indignare și supărare. Protestatari puteai vedea în mai toate districtele Istanbului, iar eu trăiam momente de exaltare spirutuală și îmi tot repetam: „Doamne, ce popor! Cît de frumos își apără țara și drepturile!” Dar cu trecerea anilor spiritul protestatar al turcilor s-a mai domolit, iar în ultima perioadă aproape că nu mai există. Și chiar dacă știu răspunsul, mă mai întreb retoric: „De ce?” Cu excepția marilor orașe ale Turciei, precum Istanbul, Ankara și Izmir, unde mai pot fi văzute proteste monitorizate de zeci de polițiști, în restul orașelor e…liniște.
Începuturile Republicii Turcia
După dispariția Imperiului Otoman și după Războiul de Independență, la 29 octonbrie 1923 printr-un proiect de lege al Marii Adunări Naționale a Turciei sub conducerea lui Atatürk au fost puse bazele Republicii Turcia, iar Atatürk a fost ales președinte. Timp de 15 ani de preşedinție Atatürk a introdus reforme radicale în toate sferele vieții social-politice a țării, iar pe ruinele fostului Imperiu Otoman acesta a reușit să construiască un stat laic, democrat și secular. Atatürk a înțeles că poate salva țara doar prin adoptarea unui unui mod de viață european și înfăptuirea unor reforme urgente. Trecerea de la califat la secularism prin separarea statului de religie a fost una dintre cele mai aclamate reforme, iar desființarea școlilor religioase au pus bazele unui învățămînt laic. Avînd în vedere stilul de viață, cutumele și sistemul politic cu care erau obișnuiți turcii, putem intui că aceste reforme au fost destul de radicale pentru acea perioadă și au avut un efect major asupra populației, poate chiar traumatizant. La momentul fondării sale Turcia avea o populație de 12 milioane dintre care 90 la sută locuiau în mediul rural, iar în 90 la sută din aceste sate nu existau școli sau învățători, nivelul de alfabetizare fiind unul dramatic, de doar 10 la sută. Tiparul a ajuns cu o întîrziere de aproape 300 de ani în Imperiul Otoman, deci putem intui cât de greu a fost pentru turci înțelegerea și acceptarea oricărei reforme care se dorea a fi înfăptuită. 1
Atatürk a fost un lider vizionar și revoluționar, care a încercat să demitizeze ideea conform căreia islamul este incompatibil cu modernitatea și valorile democratice. Acest proces complicat de edificare a unui stat laic a încetinit în anii 1980, cînd Kenan Evren devine cel de-al șaptelea președinte al Turciei, dînsul fiind omul care a permis ascensiunea partidelor islamice la putere În Turcia.
Doctrina lui Atatürk, denumită Kemalism se bazează pe șase principii: naţionalism, etatism, republicanism, populism, secularism şi revoluţie. Este greu să spunem cîte din aceste 6 principii mai sunt vii în Turcia. Nu în zadar, în ultimii ani tot mai des în presa din Turcia apar editoriale semnate de jurnaliști notorii, care pe un ton melancolic își cer scuze de la Atatürk pentru faptul că nu au putut salva ceea ce a construit el cîndva. Criticii regimului de la Ankara spun că Turcia trece printr-un proces de transformare într-o țară tipică celor din Orientul Mijlociu, iar societatea printr-un proces de reislamizare. Societatea Turciei moderne este divizată în funcție de identitate, religie, sectă și ideologie, iar polemica de bază în spațiul public are loc între islamiști și seculari. Se pare că Orhan Pamuk a avut dreptate cînd a afirmat că: „În primii ani de după crearea republicii, turcilor li s-a impus să fie „occidentali” și cînd aproape că le reușise li s-a spus că ar fi bine să fie mai „orientali”.
Începe „Secolul Turciei?”
Astăzi de la tribunele politicului, turcii aud tot mai des sintagma „secolul Turciei”, care reprezintă viziunea de dezvoltare a țării propusă de președintele Erdogan pentru următorii o sută de ani. În opinia acestuia „secolul Turciei” ar trebui să înceapă cu modificarea Constituției. Pe motiv că nu mai este una actuală, ci este o reminiscență a loviturii de stat din 1982, președintele Erdogan spune că noua constituție ar „consolida statul de drept, pluralismul, justiția și egalitatea”.
Începînd cu anul 2002, care coincide cu venirea la putere a AKP, Turcia a cunoscut un ritm de dezvoltare rapid. Reformele din economie au dat rezultate palpabile, iar turcii aveau să fie martorii „perioadei de aur” a regimului AKP. Anul 2015 a fost unul de cotitură pentru economia Turciei, pentru că în această perioadă turcii au început să simtă efectele unui început de criză economică, caracterizată prin inegalitatea veniturilor populației și dispariția treptată a clasei de mijloc. Tentativa de lovitură de stat eșuată din 15 iulie 2016 comparată de președintele Turciei cu „un dar de la Dumnezeu” a fost un examen în care marea perdantă a fost Turcia ca țară, iar marele cîștigător a fost regimul AKP. Reglările de conturi cu gruparea lui Fetullah Gulen și epurările în masă din instituțiile statului și armată a membrilor acestei grupări au tatonat terenul pentru referendumul constituțional din 2017, cînd Turcia s-a transformat dintr-o republică parlamentară într-una prezidențială. Din 2022 Turcia trece prin una dintre cele mai grave crize economice din toată istoria Republicii. Nu o spun eu, ci o spun statisticile și indicii economici. Cu 10 ani în urmă Turcia își propunea să intre în top 10 mari economii ale lumii, astăzi însă depune eforturi enorme de a rămîne măcar în top 20. La capitolul învățămînt Turcia nu există nici în top 40. Conform datelor Transparency International, Indicele de percepție a corupției în 2022 Turcia s-a clasat pe locul 96 din 180 de țări, iar pentru comparație, în 1995 Turcia se afla pe locul 29. În pofida existenței unei populații foarte tinere, 1 din 10 oameni apți de muncă este șomer, iar 1 din 5 tineri este șomer. Jumătate din populația Turciei are sub 32 de ani, că să înțelegeți ce populație tînără are această țară.2
Procesul de urbanizare extrem de rapid care a avut loc în ultimii 50 de ani a dat naștere multor probleme de ordin social. Mai mult de 70 la sută din populația Turciei care locuia în mediul rural într-o perioadă de doar 50 de ani a ajuns să locuiască în orașe. Din păcate mentalitatea, obiceiurile și modul de viață al oamenilor nu a ținut pasul cu urbanizarea, ceea ce a dus la apariția acelor ghetouri atît de specifice orașelor din Turcia, în care oamenii mai învață să se acomodeze cu cultura cosmopolită. Concentrarea structurilor economice sau business doar în cele mai mari orașe ale Turciei, precum Istanbul, Ankara sau Izmir și nedistribuirea proporțională a acestora pe întreg teritoriul ei a adus un mare dezavantaj orașelor mai mici. În Turcia cei mai fericiți oameni sunt cei care au peste 65 ani, iar cei mai nefericiți sunt tinerii. 1 din 2 tineri se declară nefericit în țara sa. Și 1 din 2 tineri găsește un motiv de a se enerva. Turcia este țara oamenilor nefericiți și anxioși, iar după indicele de fericire Turcia nu se află nici în primele 100 țări. Oamenii nu au încredere în sistemul de justiție, în media, și poate ce e mai grav, oamenii nu cred în alți oameni. În societate există o gravă problemă de încredere reciprocă. După Indexul Mondial al Libertății, Turcia nu se află nici în primele 100 de țări.3
Drept răspuns la multe probleme sau provocări, turcii adesea vin cu un răspuns scurt: „Geografia sau soarta noastră este motivul tuturor problemelor cu care ne confruntăm”, iar eu mai încerc să înțeleg acest răspuns fatalist. Turcii mai spun că țara are o memorie foarte plină, aglomerată, de aceea deseori „uităm totul prea repede”. Turcia modernă se confruntă cu mari probleme cum este cea a minorităților etnice și religioase, a terorismului, a refugiaților, dar în umila mea opinie, principala problemă cu care se confruntă Turcia la momentul actual este cea din domeniul justiției. De aici trebuie de început reforma or fără un sistem de justiție corect și funcționabil are de suferit o țară întreagă.
Pentru oamenii pasionați de cultură și civilizație Turcia este locul potrivit pentru a învăța în fiecare zi ceva nou. Agenda publică a țării este atît de plină și variată încît este imposibil să te plictisești vreodată. Mozaicul de culturi, religii, etnii este o bogăție inestimabilă a țării. Pe lîngă peisajele naturale pitorești sau locurile istorice unice, turiștii sau străinii care ajung în Turcia sunt fascinați în primul rînd de umanul din oameni. Prin căldura nativă tipic mediteraneană, orientală chiar, Turcia este o țară în care umanitatea este la ea acasă.
Admir și adesea sunt invidioasă pentru mîndria și dragostea de țară pe care o au turcii pentru țara lor. În fiecare an pe 10 noiembrie, la ora 9:05, cînd îl comemorează pe Atatürk, mă emoționez enorm cînd turcii, în semn de respect pentru memoria lui Atatürk încremenesc oriunde s-ar afla: în stradă, în casă, în trafic.
Pentru următorii 100 de ani îi doresc Turciei să aibă parte de politicienii care nu ar avea drept scop doar lupta pentru puterea politică, ci și lupta pentru drepturile și libertățile tuturor oamenilor, indiferent de etnie, confesiune religioasă, identitate sau ideologie, o Turcie în care ar trăi în pace și liniște toți cetățenii ei, o țară care ar putea stîrni admirația altor țări, așa cum a făcut-o în urmă cu 100 de ani.
La mulți ani, Republica Turcia!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Turcia cea mult prea mult laudata nu mai este Turcia lui Ataturk .Problemele Turciei vin exact atunci cind Turcia este cuprinsa de febra pe care o putem numi maretia trecutului si dorinta unui singur om de a ramine Sultanul -Sultanilor in veacul veacurilor .Razboiul aparut in Israel ne arata exact cum este acum Turcia si cum se raporteaza Seful Statului Turcia la noi toti occidentali fiind .Kemal s-ar rasuci in mormint .Constantinopole inca nu a disparut din amintirele istoriei europenilor si nici din amintirele noastre comune date de srierile marilor istoriografi europeni .Erdogan stie foarte bine care este viitorul Turciei si stie foarte bine cum timpul si vremurile actioneaza in Istorie .Multi au inteles tirziu ca Europa nu se grabeste .Pina si Orban de Budapesta incearca chiar acum „ marea cu degetul”.Desigur nu ii vom lasa .
Niciodata nu m-am simtit confortabil in aglomerari urbane . Locurile acestea sint pentru oportunisti . Adica pentru cei care inteleg ca unde sint multi oameni sint multe fluxuri financiare . Iar unde sint multe fluxuri financiare exista posibilitati mai mari de cistig financiar . Numai ca viata omului nu se rezuma la acest aspect . Homo hominis lupus est .
Principala problema cu care se confrunta omenirea este necredinta . Sintem crestini ( unii inca nu au aflat ) , ne numim crestini desi avem comportament contrar dar in esenta faptele noastre contrare crestinismului ne vadesc . Totul pentru comoditatea trupeasca .
Dacă tu te gândești doar la bani e problema ta! Aglomerările urbane sunt locuri excelente, bineînțeles și cu dezavantaje (la fel cum o grămadă de dezavantaje au și zonele rurale). În aglomerările urbane găsești mult mai ușor locuri de munca unde sa te simți bine, locuri unde sa mănânci lucruri foarte diverse, muzee și locuri faine de vizitat, locuri unde sa te întâlnești cu prietenii, locuri unde să ai activitati foarte diferite și interesante, locuri de unde sa îți cumperi ce îți place, precum și evenimente culturale dese și de o mare varietate. Treaba fiecăruia ce ii place, gusturile nu se discuta dar să insinueze cineva ca aglomerările urbane ar fi mai rele decât alte medii denotă o serioasă încuiala la cap.
Nu-mi amintesc sa ma fi intrebat daca sint de acord sa ne tutuim .
Daca m-as fi gindit la bani as fi trait intr-o astfel de aglomerare . Dar nu s-a intimplat asta pina acum .
,,În aglomerările urbane găsești mult mai ușor locuri de munca unde sa te simți bine, locuri unde sa mănânci lucruri foarte diverse, muzee și locuri faine de vizitat, locuri unde sa te întâlnești cu prietenii, locuri unde să ai activitati foarte diferite și interesante, locuri de unde sa îți cumperi ce îți place, precum și evenimente culturale dese și de o mare varietate” . Desigur . Nu ati pomenit insa ca in astfel de aglomerari poate fi gasit si Iisus Hristos . D’astea d’ale burtii / viscerelor si placerilor trupesti toata gloata cauta .
Bineinteles ca e treaba fiecaruia ce cauta . Nu m-am gindit o clipa sa impiedic pe cineva . Incuiat cum sint nici ca as putea .
Povestea cu Napoleon e adevărată, dar trebuie menționat contextul: Micul corsican, proaspăt avansat general dar fără nicio comandă și practic fără leafă (doar cu o indemnizație minusculă) locuia în ceva mansardă pariziană sordidă și bântuia într-o uniformă veche și peticită, lihnit de foame, cu limba scoasă, pe străzile orașului în căutarea unui prânz pe gratuit.
Și atunci se ivește ca din senin ocazia vieții! Sultanul reformator Selim al III-lea, impresionat de succesele armatei revoluționare franceze în luptă împotriva întregii Europe, trimite la Paris câțiva delegați ca să angajeze niscai generali franțuji care să repună pe picioare armata otomană, bătută aproape mereu de un secol de austrieci și ruși. Directoratul republicii franceze dorea și el să scape de cât mai mulți din generalii avansații cu nemiluita în războaiele revoluționare, pe care nu mai avea cum să-i plătească și care lihniți de foame și lacomi de glorie băteau străzile capitalei gata oricând să participe la orice comploturi și zavere. Așa încât s-a înființat pe loc o misiune militară franceză pentru Imperiul Otoman.
Mai rămânea doar de rezolvat problema recrutării. Sultanul oferea beneficii imense deci concurența era nemiloasă. Reprezentanții sultanului nu se sfiau să încaseze șpăgi din toate părțile. Junele Napoleon, ce era destul de bine plasat ca să devină șeful secțiunii de artilerie a misiunii, n-avea de unde da șpagă, așa că se limita la a-și prezenta realizările de la asediul Toulon-ului și la a lansa în laude hiperbolice la adresa sultanului, a imperiului și a capitalei sale. De aici și povestea cu Istanbul, capitala lumii. Napoleon n-a văzut Istanbulul niciodată. 😁
Numai că asemeni Moscovei nici Stambulul nu crede în lacrimi și dacă n-a plasat niciun ciubuc bre, ceva acolo, corsicanul a rămas cu buza umflată. În final misiunea a fost condusă de obscurul general Aubert du Bayet, ce a îndeplinit și rolul de ambasador al Franței și a cărui unică realizare a fost că a murit de ceva febră la scurt timp după ce s-a instalat la Stambul.
Micul corsican a ieșit din foame și el în câteva săptămâni în toamna lui 1795. O revoltă de stradă a îngrozit directoratul. Eroicii polițai și șefi ai garnizoanei Parisului erau lipsiți de idei și incapabili de acțiune coerentă. În acest haos apare răsare un individ, mic slab, cu privire febrilă, într-o uniformă de general ponosită care se ofere să restaureze ordinea. Creatura numită Napoleon Bonaparte, e cel puțin ciudată și vorbește franceza cu un ascent italian caricatural. Însă vremurile disperate, cer măsuri disperate. Toți ceilalți șefi militari șovăie și se bâlbâie. Directoratul rămas fără opțiuni îl pune pe corsican la comanda trupelor din oraș.
Omul își știe meseria. Plasează pe traseul manifestanților o baricadă din piese de artilerie. Îi ordonă unui locotenent pe nume Joachim Murat înalt solid, bunet, cu păr ondulat lung revărsat pe umeri, fără prea mult creier, dar plin de sine și totuși bun executant, să stea la ordinele sale cu cavaleriștii săi. Napoleon așteaptă răbdător ca mulțimea înfuriată să se apropie de prima baricadă. Tunurile sunt încărcate cu mitralii – mici bile de metal de 15-20 mm în diametru încărcate cu zecile în fiecare țeavă. Apoi fără nicio somație toate tunurile deschid focul simultan. Peste 100 de manifestanți cad imediat. Locotenentul Murat, viitor mareșal al Franței, mare amiral al Franței, mare duce de Berg, rege al Neapoelului, prim cavaler al Europei și apoi cumnat la micului corsican și-a ascuns escadornul de cavalerie pe străzile adiacente. Conform ordinelor, după ce aude salvele mitraliilor iese și șarjează asupra nenorociților ce fug îngroziți din calea tunurilor. Sunt striviți sub copitele cailor sau spintecați cu săbiile alți vreo 200 de de nenorociți.
În oraș se așterne liniștea. Artileriștii lui Napoleon înaintează în formație în suntelul cadențat al tobelor și ocazional mai înjunghie cu baionetele câte un rănit ce se târăște pe stradă. Ordinea s-a instaurat. Republica e salvată. Marea aventură a micului corsican destinat să devină cel mai mare franțuz al tuturor timpurilor a început!
Oare cum ar fi arătat istoria Europei și a lumii dacă slujbașii sultanului ar fi fost ceva mai puțin hapsâni iar Napoleon si-ar fi dedicat viața modernizării artileriei ortomane? 😂
Adevarul e ca mare parte din vestigiile istorice de importanta ale Turciei au fost facute de greci sau chiar inaintea lor, nu de catre turci. Incepand cu Gobekli Tepe, continuand cu cetatile antice grecesti, si apoi Bizantul, Sf. Sofia, cisternele subterane, etc. Niciuna din ele nu a fost facuta de turci. Turcii au venit tarziu, cam dupa 1000 e.n, au fost un neam nomad, fara cultura si civilizatie; doar ce au furat de pe la altii. INfluenta lor in istoria europeana a fost una preponderent negativa, numai razboaie, jafuri, saracirea popoarelor din Balcani, copii luati pt ieniceri, tributuri uriase, etc. Un neam groaznic. Nu prea s-au schimbat nici acum. Cand am vizitat Istanbulul, e o mare diferenta intre zona veche istorica din centru, si saracia omniprezenta din restul orasului. Aportul turciei la civilizatia moderna e infim, tinde spre zero, cu toate ca populatia lor e mare. DEci mai usor cu proslavirea turcaletilor! mai ales la cat rau au facut tarilor romane in 500 de ani de istorie.
… de parca „marile vestigii istorice” din România ar fi făcute majoritar de romani 😛 Până una alta, autobuzele din București și din multe alte orașe sunt făcute de turci, la fel frigiderele Arctic etc. Care e „marea contribuție” a României la civilizația Omenirii? Mai ușor cu incitarea la ura și disprețul semidoct!
„Hamas is not a terrorist organization, it is a liberation group, ‘mujahideen’ waging a battle to protect its lands and people,”
Pentru marii admiratori ai Turciei, ghici cine si cand a facut aceasta declaratie?
Pentru nedilematicii si nepartinitorii mari cunoscatori ai adevarului, binelui si frumosului, ghici de unde le stiu ei pe toate cu atita precizie? De unde stiu ei cine sint cei buni si cei rai in imbrincelile din Ucraina, din OM, din Asia etc.?
O fi devenit televizorul o sursa de adevar fiabila in anii de cind nu mai tin in casa astfel de obiecte diabolice si nu am aflat eu?
Or fi devenit oameni cinstiti cei 97% jurnalisti-tonomat din totalul general al jurnalistilor?
Or fi oprit serviciile secrete ventilatoarele in care aruncau in mod obisnuit propaganda si dezinformare cu lopata?
Or fi incetat politrucii-giruete si alaiul de intelectuali-giruete cu care se inconjoara sa mai tina cont de unde bate vintul si sa spuna adevarul, tot adevarul si numai adevarul?
Sint sigur ca binele va invinge si pe viitor, asa cum sintem invatati inca de mici. Insa doar in filmele artistice si in desenele animate. Pe teren vor invinge, ca intotdeauna in trecut, cei cu o capacitate distructiva si de omucidere mai mare. Apoi, invingatorii vor scrie istoria si o vor introduce in manualele scolare pentru ca si generatiile viitoare sa afle ca binele invinge mereu.
Nimeni nu vad ca aminteste de PKK si minoritatea Kurda, ce este macelarita de turci. De ce nimeni nu declarca cadaca Hamas e ok si PKK este ok, pe acelasi principiu…Idiotul de Erdogan habar nu are istorie si diplomatie…E un fel de Ceusescu, dar mult mai prost…
În ultimul timp, Turcia a devenit agresivă și s-a îndepărtat voit de Occident, aliindu-se cu Rusia, Iranul și China. Statul turc renunță la politica pro-occidentala a lui Ataturk, devine un stat islamic și reînvie neo-otomanismul ca politică de stat. Mai mult, în chestiunea cu Gaza, sprijină Hamas contra Israelului, alături de Iran și alte țări musulmane, deși turcii nu sunt arabi. Cred că Erdogan s-a aventurat într-o politică care în final va duce la o prăbușire a Turciei.
România a considerat că Turcia este cel mai sigur partener în NATO din Estul Europei, dar începem să fim reticenți la politica Turciei de prietenie cu Rusia.
Nu știm ce urmărește Erdogan, dar acțiunile lui pot fi periculoase pentru Estul Europei. Păcat.
Daca draga Dumneavoastra Turcia merge cu aceeiasi viteza in aceeiasi directie cu aceeiasi traiectorie – nu cred ca va trece prea multi ani (luni ?) si va vad cu batic in cap , pe strada … Pari’ ?
Am umblat mult prin Turcia , la inceput turist -august ’90 , ulterior calator & sotia – 2008, 2012 , 2015, 2017 , 2021 – din Edirne pana-n Trabzon – Istanbul, Izmir , Samsun , Konya , Kayseri , Ankara, Coasta Egeei si Meditereanei . Am un look , fizic si facial aproape mediteraneean si mi-a fost oarecum , in avantaj . In ultimii ani , vad din ce in ce mai multe mustati , numarul baticelor a crescut exponential , minijupele au disparut , la fel si ,, blondele ,, . Tineretul , intr-adevar , este incruntat si ostil , sau cel putin , acru – cand te simte strain din Europa ( crestin ? ) . In ultimul periplu prin Turcia , ca nicio data , am rugat-o pe sotia mea de cateva ori , in anumite situatii sa ,, lungeasca ,, rochia si sa-si pun un batic , macar asa , de complezenta …
Inchei . In 2015 , la PTT-ul de langa Podul Galata , din 5 oficiante , 3 aveau batic … Repet., 2015 .Si din cate imi spune instinctul , o faceau si cu o anumita mandrie , sau poate era forta conventiei sociale . Nu stiu , faptu’ ramane .
Dumneavoastra ati adoptat sau veti adopta baticul ? Sau va va fi dat sa nu aveti de ales ? Deh , dragostea nu tine seama de frontiere sau de religie …
Stimate dle Cosma, dacă acceptam voalul islamic, pe poza de profil aș fi apărut cu el pe cap. Eu m-am născut creștină – ortodoxă și așa voi rămâne! Ceea ce ține de batic/voal întotdeauna există o alegere, dar ea depinde de omul care ia această decizie. Întotdeauna am ales să respect deciziile celor din jur, atâta timp cît nu mă afectează pe mine direct! Vă mulțumesc pentru comentariu! :)
Astept cu interes un articol semnat de dumneavoastra in ziua de 9 mai 2024 . Adica legat de independenta Romaniei . Nadajduiesc faptul ca o sa il scrieti cu bucurie si nu cu ….drag . Ortodoxia ne invata sa facem ceea ce facem cu bucurie nu cu drag . ,, Pururea va bucurati , neincetat va rugati , pentru toate multumiti ” . Sa va traiasca Dumnezeu !
@Cozma,
au fost vremuri cind te lua dupa strada si te baga la frizer daca aveai paru mare, sau le taia fustele fetelor daca aveau mini. Au fost vremuri cind doamnele care purtau banuri naturale erau lovite pe strada pt ca omoara animale. Cit emai poarta azi blanuri?
Au venit vremuri in care se taie cauciucurile la masini pt ca sunt cu ardere interna. Un firicel de fum la cos te transforma in ticalosul satului. Vor veni vremuri in care cei care indraznesc sa manince carne vor fi pusi la index. Grasii sunt pusi la index, batrinii nu vor mai avea voie sa conduca masina, casele batrinilor cu spatiu excedentar vor fi expropiate si date tinerilor si emigrantilor.
Basmaua ar fi cel mai mic rau.
Îmi place optimismul tău! 😂
Mai lipsește să se ridice de sub betonul de la Ghencea ‘ăl bătrânu’ și să inaugureze circurile foamei. 🎇
La momentul actual Turcia este un stat care de departeaza de Europa si se intoarce la originile orientale. Imi amintesc cum dupa revolutie romanii mergeau in Turcia pentru afaceri marunte (blugi, cafea, aur), iar azi mergem la turci doar pentru vacante, si ne miram cum parca timpul a ramas pe loc la ei.
Emanciparea viitorului stat laic s-a realizat in urma eforturilor depuse de lojele franc-masoneriei militare franceze si britanice si a grupurilor de intelectuali reuniti in jurul profesorilor francezi activi in cadrul Aliantei Israelite Universale fondate de Gaston Crémieux .
Tanarul Mustafa Kemal a fost initiat al lojei Vedata din Thessalonic unde ofiterii militau pentru crearea unui stat otoman modern.
Turcia este actualmente un Stat prosper care nu si-a asumat trecutul conflictual cu comunitatea armeana martir si evreiasca din regiunea Beyliç . Evreii prigoniti au gasit refugiu si sprijin in S Moldovei si in Dobrogea si armenii in special in Moldova.
Kurzii sunt subiect tabou.
Transformarea Catedralei Sfanta Sofia in ” obiectiv cultural” si actualmente in Moschee este o realitate dureroasa pentru zeci de milioane de crestini ortodocsi.
Cat despre cinicul santaj financiar facut in scopul aderarii Turciei la spatiul UE in contextul presiunii puse de valul migrator, sa speram ca elevii romani vor studia acest dramartic moment in cadrul cursurilor de Istorie a UE.
” În fiecare an pe 10 noiembrie, la ora 9:05, cînd îl comemorează pe Atatürk, mă emoționez enorm cînd turcii, în semn de respect pentru memoria lui Atatürk încremenesc oriunde s-ar afla: în stradă, în casă, în trafic.”
Am vazut cu ochii mei cum il respecta turcii pe Ataturk si in vremurile noastre…mai ales turcii educati, intrati in contact cu lumea occidentala…
In Septembrie 2002 am mers la Istanbul, in delegatie la o firma partenera.
Directorul Marketing – Vanzari(scolit la Toulouse, in Franta, ca si sora lui!) m-a asteptat la Aeroport si in cele 4 zile ospitalitatea turceasca m-a uimit!
Cand am ajuns la firma, intrarea oficiala era o sala mare de protocol, unde existau 3 usi, 2 laterale(cate una pe fiecare parte) si una drept in fata.
In coltul din dreapta.exista un bust al lui Ataturk, imbracat in haine occidentale, cu celebra palarie occidentala, alaturi de care pe o placa comemorativa din marmura alba era scris: Mustafa Kemal Ataturk. 1881 – 1938.
Steagul Turciei il flancau in stanga si in dreapta/
Alaturi era o vaza alba, eleganta, cu flori albe, proaspete.
Atat.
Cand am intrat in sala asta de protocol, Directorul General(care m-a primit alaturi de Directorul Marketing – Vanzari) a inceput prin a-mi vorbi despre Ataturk, nu despre firma lor!!
Turcii erau scoliti, Directorul ggeneral vorbea Franceza iar Directorul Marketing Vanzari vorbea Engleza si Franceza..
Erau incantati ca Ataturk alaturi de dna Margaret Thatcher(si alti cativa) sunt printre liderii lumii pe care ii admir, lideri care au SCHIMBAT lumea, au SCHIMBAT viata oamenilor pe care i-au condus si au fost uimiti ca stiam multe despre Turcia si Ataturk(aveam deja Internet!).
Turcia a ramas pentru mine o frumoasa amintire…..
Sa spunem ca Ataturk a interzis fesul si salvarii, obligandu-i pe turci sa poarte haine moderne, occidentale.
A introdus alfabetul latin inlocuind scrierea araba, a interzis scolile religioase… cu pixul in mana a umblat prin satele Turciei invatandu-i pe turci sa scrie si sa pronunte…
A legiferat egalitatea femeilor, care au primit prin Constitutie dreptul de a alege si a fi alese, dreptul la Educatie(!!), a introdus divortul ca actiune civila, reforme neintalnitte multe dintre ele nici in tarile occidentale la acea vreme…
Intr-o Turcie care pana mai ieri alataieri era Imperiu, Ataturk a abolit Caliifatul în martie 1924, scolile religioase au fost desfiintate în același timp și legea musulmana(Saria) a fost desfiintata, fiind înlocuita de codul civil elvețian, codul penal italian și codul comercial german.(!!!).
In 1934 prin lege i-a fortat pe turci sa adopte nume de familie în stil occidental.
Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de „Atatürk”, însemnand „tatăl turcilor”.
In semn de RESPECT suprem..
Nu-i bai! Ce-au făcut Ataturk și moștenirea sa în 90 de ani face praf Erdogan în 10. 😉
Turcia lui Ataturk avea o singură hibă fundamentală: Poporul turc. Modernizarea a mers giugiuc câtă vreme Ataturk, Inonu au reusit să guverne ca dictatori militari. Primele alegeri libere din Turcia l-au adus la putere în 1950 pe Adnan Menderes. Ăsta a re-legalizat behăitul public al muezinilor interzis de Ataturk și după numai 5 ani de guvernare în 1955 a pus-o de un pogrom al creștinilor din Stambul. Armata a salvat meciul, a dat o o lovitură de stat, și ulterior l-a spânzurat pe Menderes. În locul lui a venti un general bătrân pe nume Gursel după care au urmat un alt general și un amiral. Dar pe la sfârșitul anilor 70 dictatura militară se blegise cu totul și Turcia oscila între islamiști și comuniști.
Atunci din rândurile poporului s-a ridicat un alt pașă, generalul Kenan Evren care a pus-o de o nouă falnică lovitură de stat militară ce i-a măturat atât pe comuniști cât și pe islamiști. Evren organizat niște alegri disciplinate, militărești, pe care le-a câștigat regulamentar cu 90% + referendum de schimbat constituția. A stat la putere timp de aproape 10 ani. Dar cum Turcia își depusese candidatura la UE, nu arăta deloc bine având la volan un general ales cu 90%. Deci generalul s-a dus la pensie să picteze până ce a venti Erdogan la putere și l-a degradat soldat. Generalul Evren a depus recurs, dar să vezi ce ghinion ca murit săracul în timpul recursului. O fi fost lucrătura lui Gulen. 😀 Spre oroarea luI Erdogan, armata i-a organizat lui Evren, ce fusese degradat soldat, o înmormântare cu onorurile cuvenite unui șef al armatei șef al statului. Asta era în 2015 cu un an înainte de lovitura de stat eșuată din 2016.
Încet în cet, după mai multe rânduri de alegeri, Turcia l-a ales pe dreptcredinciosul Erdogan. Lovitura de stat cuvenită a eșuat în premieră și de acum numai Allah știe ce va mai rămâne din Turcia…
Secolul Turciei nu exista cu actuala conducere totalitara. Turcia întoarce spatele viitorului si se avânta spre trecut, îndepărtându-ne-se mai mult ca oricând de UE si ridicând mari semne de întrebare referitoare la apartenența la NATO. Cu o economie in cădere liberă si confuza încotro se îndreaptă, Republica turca, cea care ii oprima etnicii kurzi, cea care astăzi rupe relațiile diplomatice cu Israelul, Republica turca -este opusul idealurilor celui pentru care la 10 Noiembrie fiecare turc încremenește in semn de respect.
Unu din putinele articole care pune Turcia intr-o lumina favorabila.
La multi ani Turcia.
PS da, Instanbul e un oras fascinant, dar sa nu mergeti cu taxiul, sunt cei mai mari hoti.
Articolul pune într-adevăr Turcia într-o lumină favorabilă. Frumos din partea sa! Buclucul e că Turcia se face ea singură de tot rahatul cu orice ocazie.
Erdogan nu face altceva decit sa incerce sa distruga Opozitia din Turcia .Erdogan a inceput deja, prin amenitari voalate si prin aducerea in fata cetatenilor a unui dusman cu care pina mai ieri era un bun prieten, sa schimbe macazul .Va acuza rapid Opozitia politica de prietenii si asocieri cu Occidentul .Probabil va incerca sa creeze o Dinastie .Vor aparea multe arestari si multe retineri in rindul cetatenilor mai ales cei dim marile orase .Un fel de epurare politica .A doua epurare dupa epurarea aparuta in momentul asa numitului puci anti Erdogan .Erdogan nu poate face nimic altceva cum nici alte state din Orientul mijlociu nu pot face dar Erdogan profita de situatie . chiar daca nu pare are niste sclipiri de geniu politic .Dealfel este si un pic speriat daca nu cumva Occidentul a gindit totul cu mult peste ceea ce el stie si crede .Se uita la Istambul si citeodata poate ca nici nu doarme noaptea .Noi europenii , ce suntem amenintati , stim de ce .Erdogan pare a incerca, profitind de situatie , doar la nivel declarativ , sa desfiinteze Partidele Politice si sa formeze un sultanat .Discurul desprinderii de Occident ii ofera acasta sansa .Au mai facut si altii asta .Ataturk si simbollistica celor 100 de ani trecuti , nu vor mai fi pomenite vreodata .
Turcia a fost, este, si probabil va ramane un stat ne-occidental, care nu face parte din civilizatia europeana. Cele mai importante vestigii istorice, Gobekli Tepe, cetatile grecesti antice, Bizantul (Instnbulul vechi), Sf. Sofia, cisternele romane, etc, nu au fost facute de turci, ci de civilizatiile precedente, in special de greci.
In ultimii ani Erdogan si Turcia se indreapta cu pasi mari in directia opusa Europei si a Vestului, mostenirea lui Ataturk se cam naruie, din pacate. Turcia de azi vrea se devina conducatorul lumii musulmane, a reinviat otomanismul (!) si se cam indeparteaza de la principiile democratice. Nici in cercetare stiintifica sau industrie nu prea au contributie turcii. Probabil va ramane doar un loc de vacante si cam atat.
Cum ar fi arata o Turcie membra UE ? si asta cu 15 – 20 de ani in urma. Occidentul a ratat occidentalizarea acestei tari, transformarea lui Erdogan dintr-un personaj cat de cat liberal intr-unul cum il stim astazi fiind un proces de lunga durata.
Tinerea avestei tari vitale atat pt economia cat si securitatea europeana la usile UE a fost o greseala majora iar apartenenta la NATO ridica multe semne de intrebare.
Exista un conflict nerezolvat intre greci si turci, aliati de altfel, care poate provoca multe dureri de cap asa cum si relatiile cu Franta nu sunt dintre cele mai bune.
UE lipsit de tact diplomatic a bruscat Turcia pe seama „genocidului armean”, in loc sa caute si medieze reconcilierea intre aceste 2 state, toarna in continuare gaz pe foc, ultimele evenimente dintre Armenia si Azerbajdjan fiind graitoare, conflict si razboi deschis cu pericolul ca Armenia sa fie inghitia de azeri ci ajutor turcesc care considera acel teritoriu Azerbajdjanul de vest.
Care mai poate fi rolul bazelor americane de pe teritoiul turcesc, a rachetelor, a focoaselor nucleare stationate in acesta tara.
Turcia are pozitii antieuropene, in toate punctele fierbinti din zona incepand din Ucraina, Libia si recent pana in Israel insa ramane in continuare o destinatie turistica de top pt europeni, ceva nu se leaga asa cum multe nu se leaga intre timp in Europa intre mediul politic si cetatenii Europei si a UE in general.
Europa a pierdut Turcia iar Turcia se indreapta cu pasi mari catre Orient, Orient unde vede mai multe oportunitati decat si nu se lasa intimidata intre timp de politica moralizatoare occidentala.
Turcia lui Erdogan s-a intors cu o suta de ani in urma atunci cind Ataturk a dorit sa creeze o Turcie europena si occidentala intelegind mai bine decit oricare alt politician si sef de Stat imensele avantaje oferite de democratiile lumii si care a vrut ca Turcia sa fie parte a viitorului .Erdogan, din motive strict personale , ce includ si distrugerea sistemului politic din Turcia ,vrea sa creeze propria lui dinastie .Daca nu o face acum nu o mai poate face niciodata .Timpul nu trece in favoarea lui .Vedem in clar cum Turcia nu face mai nimic spre a ajuta Palestina si poporul ei cum dealtfel vedem ca fac si celalalte natiuni din Orientul Mijlociu care nu primesc nici un palestinian la ei in tara .Acum si Iranul zice ca nu doreste externalizarea conflictului dupa ce Rusia zice si ea la fel .Inca o data ne amintim de cuvintele lui J.R.Biden care nici macar nu se mai sinchiseste sa aduca Rusia la masa discutiilor : „nici nu stie ce il asteapta ”.Tot ceea ce vedeti trebuie citit si inteles in aceasta cheie .Turcia a mai facut un pas alaturea cu drumul .Noile capacitati nucleare americane stau marturie .
@Ursul. Gresit. UE a facut bine ca nu a acceptat Turcia. Turcia nu e un stat occidental ca viziune, nu a fost niciodata, e un stat oriental hraparet si destul de inapoiat, cu o democratie si mai schioapa decat cele din tarile din Est. Ar fi fost un risc major daca turcia era in UE. Iata ca e in NATO, si tot a continuat pe drumul ei catre neo-otomanism
si ne-liberalism. Daca ungaria face atatea fitze la UE si e o tara minuscula, ce s-ar fi intamplat daca Turcia cu 80 mil locuitori ar fi fost in UE? ar fi blocat toate deciziile. Iata ca suntem la point zero, desi lumea a evoluat, tot in paradigma crestini versus musulmani suntem, fiindca religiile nu au modelat doar spiritul natiilor, ci si organizarea lor, administratia, modul de a face politica, etc.
Și eu cred că Turcia a luat țeapă de la Iran, toți se așteptau ca Iranul să atace și, implicit, să aducă SUA la negocieri. Dar Iranul, văzând armada americană din Mediterana, n-a îndrăznit să atace combinata SUA+Israel iar Turcia a rămas cu ochii-n soare….
NB. Turcia cred că vrea tehnologia armelor nucleare de la SUA.
Ști care-i problema bre?
Merele bune din ladă nu îndulcesc mărul putred ci e întotdeauna invers. Dacă Turcia intra în UE nu se făcea ea mai bună ci se făcea UE ciucuri și franjuri.
Corect. Cei care i-au mirosit pe turci au fost francezii care s-au opus primirii acesteia in UE.
Deocamdata Sultanul se viseaza stapan peste mari si tari, amenintand constant Occidentul, America si aliatul sau Israelul. Exista momentan doua puteri care vor sa-si refaca imperiile: Turcia si Rusia. „Tu ești Klaus? Da-mparate…Am venit sa mi-te-nchini!” Eminescu a avut o premonitie peste secole. Desigur, in locul lui Klaus putem sa-l punem pe Mircea, Mircea Geoana, iar atunci istoria se va repeta precum o bucla infinita. Occidentul a făcut o greseala atunci când a primit în cea mai puternica alianță militara un stat musulman. Acum totul se intoarce împotriva noastra..
Nici cotropitorii nu mai sunt ce au fost! Marea oaste roșie (la fund) a lui Putler e împotmolită în Ucraina. Ienicerii și akingii sultanului de mucava s-au pus pe bișniță-n Siria dacă au văzut că războiul e cu bucluc. Ce să cucerești cu ăștia?! 😒
Dacă autoarea a lăsat la o parte (tactic/netactic), sper măcar că cititorii majoritari (cei discreți, ce nu comentează în scris) cunosc amploarea și gravitatea (în mentalitatea populară, dar mai ales a intelectualilor), conceptului de Neo-Otomanism. E opera intelectualilor lui Erdogan, puși serioși pe „Make Turkiye Great Again”. Și care se manifestă deja de decenii bune, nu doar în interiorul patriotic (care stă drepți în fața istoriei de ți se rupe inima de mândrie și admirație, mai ales dacă ești naiv și nu știi la ce monstruozități POATE duce populistul exces de Mândrie). Și se manifestă vizibil nu doar prin ridicat câte încă un minaret lângă orice moscheie dinafara Turciei (de pildă, ca-n toată Dobrogea: o țeapă din tuburi de beton de canalizare, cu totul inutilă și inestetică față de vechile turle, superbe, din piatră-piatră), ci și printr-un generos „centru cultural” (să nu-i zică medresă, căci e mai ales pt. cultivat Neo-otomanismul la nivel popular). Dar intern se manifestă prin eliminarea sau marginalizarea absolut tuturor celor ce nu cultivă, prin orice mijloace, acele idei și sentimentele care-l fac pe mândrul Erdogan prietenul ideal al lui Putin, al lidărșipului iranian și-al oricui altcuiva visează la imperiile de secol 15-19. Deci să lăsăm blablaul formal/de fațade, cu/despre Kemal Ataturk. Neo-otomanismul = „vom fi ce-am fost” (pre-1921-23) „și mult mai mult decât atât”.
Ati identific corect tot ceea ce vrea si ce face Erdogan speculind un moment dificil al natiunii lui Isreal si mizind pe partea de Turcie ce se vrea sultanat .Erdogan vrea sa formeze o Dinastie si doreste a scoate Partidele din jocul politic .Pacat ca acesta parte prin care seful Statului amenita votantii Opozitiei nu a fost prezentata .In fapt totul este speculativ .Chiar daca pentru noi europenii nu are mare importanta ce face Erdogan (ne lipsim usor de turcisme – probabil ca asa se va intimpla ) la nivel politic nu putem sa nu vedem exactitatea cu care Erdogan se foloseste de fiecare data de altii .Acum de Israel ,de Palestina si de Occident .Cu Ucraina nu i-a mers .Vapoarele lui Erdogan nu prea mai circula .Romania este marea cstigatoare .Trilaterala incepe sa capete consistenta .
Să nu vorbești cu păcat! Neo otomanlâcul merge de râgâie. Cine a mai văzut inflație așa falnică ca aia turcească?! Doar prin Zimbabwe și Venezuela ce le-a mai ieșit așa de fain!
Turcia este un partener apropiat al României și o putere regională .
Din nefericire astăzi cetățenii turci vorbesc tot mai prudent in public despre Ataturk.
Poate vreti sa spuneti „a fost” partener . Ieri Erdogan a intors spatele Europei si s-a „orientat” spre Putin si Iran. Asa ca orice asociere cu el devine periculoasa. De fapt il banui de oportunism de 2 bani. Crede, probabil, prin intoarcerea la 180% intr-o saptamana, ca va putea ridica „imperiul” pe toata nemernicia facuta de Hamas ce se rasfrange asupra palestinienilor din Fasia Gaza , pe care de fapt nu-i vrea nimeni. Dna İlbasmış se pare ca cu toate studiile „inalte” nu reuseste sa inteleaga nimic. Ar fi fost o buna jurnalista propagandista la Scanteia sau Scanteia Tineretului! :((
@Rotaru _ “Poate vreti sa spuneti „a fost” .”
Ba, as îndrăzni sa spun ca este.
https://romania.europalibera.org/a/32660233.html
Pai eu vad firme turcești lucrând pe o grămadă de contacte de infrastructură în România.
Puterea aia e așa mai din chirpici, dar regională este. Nimic de zis. 😁
Turcea lui Ataturk a fost „luata” de valul „revolutionar” de dupa primul razboi mondial. El a inceput in Rusia cu rev. bolsevica, apoi in Germania cu sovietele de la Berlin si din Bavaria, apoi in Ungaria sovietelor lui Bela Kun. Si Mussolini era la inceput socialist, revolutionar, de fapt…..Ataturk a urmat aceasi pattern, miscari de emancipare nationala, modernizare (occidentalizare), revolutionare, laice. El era si franc-mason, de unde unele idei. Insa cu o populatie preponderent rurala, traind inca in evul mediu, a fost o incercare „de sus” de impunere a unor masuri de modernizare. Unele au reusit, dar in timp se vede ca s-au erodat, ajungandu-se la situatia de azi. Unele tari inca nu si-au consumat timpul istoric….
Ca in Trenuletul lui Zdub si Zdob Turcia parca-i una parca-s doua (de fapt doua). Una moderna si una sa-i zicem traditionalista. Din pacate la nivel national tabara nationalista domina de o buna bucata de vreme si impinge Turcia pe o panta descendenta. Ce a fost interesant de observat la festivitatile de ieri a fost absenta valului la manifestante. Am numarat mai putin de zece femei purtind voal la o manifestatie de multe mii. Mi s-a explicat ca patriotismul afisat, absolut real si fervent, e si o reactie la islamizarea tarii si ignorarea mostenirii lui Ataturk pe care le incearca AKP. Mi-as dori ca si romanii sa fie patrioti dar din pacate nu prea avem cu ce ne mandri in politica sau economie. Nu ca turcii ar avea in momentul de fata …
Exista cel puțin doua Turcii: Turcia din Istanbul si Antalya si Turcia din interiorul Anatoliei. Cine a călătorit prin ultima știe ce vreau sa spun. Erdoğan se bazează mai ales celei din urma.
Felicitări! Text foarte plăcut de citit și reflectat
Mie imi suna mai mult a Oda in cadrul Festivalului Cantare RoTurciei sub inteleapta indrumare a maretului si unicului…
Din nefericire,a devenit o tara mai putin frecventabila.Si total nesigura,in special dupa recentele declaratii ale sultanului la mitingurile de sustinere al teroristilor din hamas.O tara care nu respecta decizii ale CEDO.O tara in care drepturile omului sunt incalcate in mod frecvent,aflata la un pas de suspendarea din C E.O tara aflata în centrul atenţiei din cauza încălcării libertăţii presei,cu un erdogan acuzat ca-i baga pumnul in gura .Si nu in ultimul rand,dupa penibila tentativa de lovitura de stat sub ”steag fals”,de care sultanul a profitat motivandu-si epurarile masive din randurile armatei,politiei,presei,intelectualilor,justitiei etc.Vizati fiind in special,cei scoliti in academiile occidentale.