miercuri, ianuarie 27, 2021

În spatele crimei din Biriulevo

Pentru mulți comentatori, violențele care au cuprins Moscova săptămânile trecute, ca răspuns la uciderea unui tânăr rus de către un caucazian, confirmă faptul că Rusia a intrat în zodia șovinismului. Însă semnificația este ceva mai complexă.

La 9 octombrie, miercuri seară, în raionul Biriulevo din sudul Moscovei, tânărul Oleg Șcerbakov a fost înjunghiat mortal de o per­soană cu semnalmente caucaziene. În următoarele zile, grupuri de neonaziști ruși i-au bru­talizat pe străini, în special pe muncitorii originari din Asia Centrală și Caucaz. Vi­neri, 11 octombrie, tele­vi­ziunile difuzează o în­re­gistrare video făcută de o cameră de supraveghere, care arată suficient de clar chipul celui bănuit că ar fi săvârșit omorul. Secvențele confirmă speculațiile privind originea ca­u­caziană. Sâmbătă și duminică, 12-13 oc­tom­brie, au loc manifestații împotriva stră­­i­nilor și a poliției care nu-și face datoria. Demonstrațiile degenerează în lupte de stradă, în momentul în care mulțimea se apropie de depozitul de fructe și legume Pokrovka. Poliția a intervenit în forță, cu gaze lacrimogene și bastoane.

Tensiunea a crescut în Biriulevo pentru că poliția nu l-a identificat și arestat pe pre­zumtivul criminal. Potrivit presei ruse, ma­nifestanții se temeau că și de această dată poliția va încerca mușamalizarea ca­zului, iar autorul crimei va rămâne ne­pedepsit. Aveau toate motivele să creadă asta. Imaginile surprinse de camerele de su­praveghere erau deja difuzate de te­le­viziuni, fără niciun rezultat. Din înre­gis­trare se vede clar că tânărul caucazian și Ksenia Popova, care apare în imagini, erau cel puțin cunoscuți, poate chiar pri­eteni. Mai mult, pe rețelele de socializare s-au purtat discuții, chiar în limba rusă, din care rezulta că în comunitatea cau­cazienilor se cunoaște identitatea celui acu­zat de uciderea lui Oleg Șcerbakov.

Ciocniri între manifestanți și forțele de ordine în raionul Biriulevo (13 octombrie 2013)

Sub presiunea străzii, poliția începe să ac­ționeze haotic, arestând zeci de tineri cau­cazieni. Unii comentatori văd aici o cons­pirație, alții doar nivelul profesional pre­car al poliției moscovite. Potrivit unor in­formații neoficiale, re­pre­zentanți ai structurilor de securitate și poliției s-ar fi întâlnit cu liderii co­mu­nităților caucaziene, ce­rân­du-le ajutorul pentru gă­sirea vinovatului, în caz con­trar afacerile acestora din Moscova vor avea de su­ferit. În acest context, pre­supusul autor al crimei plea­că din Moscova, spre Reazani, unde este adăpostit de rude. A doua zi, la 14 octombrie, gazda moscovită comunică poliției identitatea persoanei căutate: Orhan Zeynalov, 31 de ani, azer, șofer la baza de legume și fructe, aflat în Moscova de zece ani. Avea cazier, pro­vo­case un grav accident de circulație, în sep­tembrie 2010, pentru care a stat un an la închisoare, unde a fost pedepsit de 16 ori pentru nerespectarea regimului de de­tenție, și a primit o caracterizare negativă la eliberare.

Alungat de rude din Reazani, la cerea li­de­rilor comunității azere, Zeynalov se re­fu­giază la Kolomna, la 110 km sud de Mos­cova, unde este prins, marți, 15 octom­brie, în parcul central al orașului, de trupele speciale. Precum teroriștii de pe vremea țarilor, Zeynalov este dus în fața ministrului de Interne, Vladimir Kolo­kol­țev, întâlnirea fiind prezentată de tele­vi­ziunile ruse drept finalul fericit al întregii operațiuni.

Arestarea lui Zeynalov, 15 octombrie, Kolomna

Recapitulăm: în seara de 9 octombrie are loc crima; la 12-13 octombrie, raioanele din sudul Moscovei sunt cuprinse de mari demonstrații, împotriva străinilor, dar și a poliției, care degenerează în lupte de stradă; și abia la 15 octombrie presupusul asasin este arestat. Crima nu este neo­biș­nuită pentru un oraș cu peste 10 milioane de locuitori, cum este Moscova. Unii co­mentatori atrag atenția asupra faptului că poliția intervine în forță, făcând uz de gaze lacrimogene, doar în momentul în care mulțimea se îndreaptă către depozitul de legume și fructe de la Pokrovka. De­po­zitul aparține unei firme înființate de cau­cazienii din Daghestan. Locuitorii din Biriulevo știau că acolo este centrul cri­mi­nalității din raion, că de acolo se coor­do­nează afacerile cu droguri, arme, că acolo se află banii negri ai rețelelor crimei or­ganizate. Și, deloc sur­prinzător pentru ci­ne cunoaște realitățile moscovite, poliția a apărat din toate pu­terile baza de la Po­krovka, arestând circa 500 de manife­s­tanți.

La începutul anilor 1990, piețele de le­gume și fructe din Moscova au încăput în mâinile caucazienilor, azeri, ceceni, din Daghestan sau din Kabardino-Balkaria. Din aceste depozite de legume și fructe se scot zilnic sume uriașe, cel puțin o parte ca bani negri. Potrivit unor informații ve­hiculate în presa rusă, la Pokrovka s-ar face zilnic multe milioane de dolari. O su­mă neverosimil de mare pentru cineva nefamiliarizat cu lumea moscovită. Peste 95% din întreaga piață de legume și fructe se aprovizionează din depozitele Pokrovka, Dmitrovka și Hlebnikova. Pokrovka este controlată de grupări din Azerbaidjan și Daghestan, Hlebnikova de inguși, iar Dmi­trovski rînok (piață) de clanurile Kanokov și Kardanov din Kabardino-Balkaria.

Aceste grupări și-au asigurat monopolul pieței de legume și fructe. Mențin prețuri ridicate, ceea ce face avantajos importul de produse. Și importul este controlat de aceleași grupări. Tot acest sistem n-ar fi posibil fără ajutorul și protecția au­to­ri­tăților locale, a poliției și securității. Înalți funcționari din primărie au devenit par­teneri ai grupărilor criminale, iar poliția, FSB, procuratura asigură protecția acestor rețele. La schimb, primarul și funcționari importanți din administrația locală au căpătat acces la diverse afaceri, la fel de tenebroase, din Caucaz.

Episodul Biriulevo semnalizează nu doar creșterea periculoasă a naționalismului în Rusia. Episoadele de violență sunt un semn al crizei de încredere în putere și în autoritățile care ar trebui să asigure res­pectarea legii și ordinea publică. Sunt un semn al faptului că, atunci când instituțiile statului nu-și fac datoria, există riscul ca oamenii disperați să încerce să-și facă singuri dreptate.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. „creșterea periculoasă a naționalismului în Rusia”
    periculoasă pentru cine? pentru statul rus, pentru minorităţile ne-slave din imperiul tătucăi Putin?
    că pentru vecini Rusia a fost oricum periculoasă întotdeauna

    articolul ăsta aş zice că poate fi un motiv de dezamăgire sau de entuziasm

    dezamăgire pentru cei ce tânjeau în secret după o viaţă în care cetăţeniii huzuresc pe banii din petrol şi gaze, iar o ordine de fier e asigurată de tătuca antemenţionat

    entuziasm pentru cei cărora le convine o realitate în care ruşii-ruşi sunt jefuiţi şi terorizaţi de tuciuriii din imperiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.