joi, octombrie 22, 2020

Încercările pandemiei. Trădarea științei și reîntoarcerea în tranșee

Prin ce e deosebită situaţia de acum?

Mai exact, prin ce se deosebeşte ea de crizele, tot mai dese, ce ne lovesc de când a început mileniul? Ceea ce caracterizează perioada de după al Doilea Război Mondial (indiferent care e numele pe care îl dăm acestei perioade) este un consens universal asupra faptului că omenirea progresează şi motorul progresului îl reprezintă creşterea economică. Orice încetinire, oprire sau cădere a creşterii economice produce, automat, un regres civilizaţional. Cât de departe se poate merge cu creşterea economică? Oricât, graţie inovaţiei permanente (care e – în felul acesta – e direct conectată cu progresul şi devine, dacă mă pot exprima astfel, “motorul” motorului). Viziunea istoriei proprie timpului nostru nu e una finalistă (în care fie am atinge pragul ideal de dezvoltare, fie am colapsa), ci una a dezvoltării permanente, bazată pe inovaţia ştiinţifică şi pe evoluţia tehnologică. Progresul ştiinţific şi tehnologic nu contituie doar nucleul economiilor contemporane, ci “tipul ideal” şi reperul dezvoltării sociale. Analog celor dintâi, regulile celei din urmă sunt: universalitatea, schimbarea (modernizarea), raţionalitatea şi eficienţa. Problemele lumii actuale – şi, în primul rând, cele legate de dezvoltare – nu se mai pun nici unei clase, nici unei rase, nici unui popor (sau federaţii de popoare); ele privesc omenirea în întregul ei. Principala problemă a lumii de azi este aceea a apdatării şi adaptării omenirii (care încă cunoaşte clivaje majore) la o lume care e opera ştiinţelor şi a tehnologiilor ce se schimbă permanent. Principala mutaţie e cea care (difuz sau organizat) se produce în mintea omenilor: e vorba de saltul de la înţelegerea “slabă” (căci parcelară şi subiectivă) a realului, ancorată în tradiţii, la modul de gândire ştiinţific – bazat pe raţionalitate – şi la cel care structurează tehnologiile moderne – având în centru eficienţa. În măsura în care se realizează acest salt, el antrenează trecerea de la pasivitate (ce vine din acceptarea unei logici de neînţeles), la activism (economic, dar şi civic). Ne place sau nu, trăim într-o schemă iluministă (sau poate – mai curând – scientistă), pe care tehnologizarea masivă a ştiinţei a radicalizat-o într-o manieră la care oamenii secolului XVIII nici nu se gândeau. Pe scurt, această înţelegere a lumii (în care ne aflăm şi la care – voluntar sau nu – contribuim cu toţii) are ca element principal o viziune unică a timpului (văzut sub semnul “dezvoltării permanente a mijloacelor de producţie”) al cărui indice e “creşterea permanentă a nivelului de trai” la scară planetară. Tot ceea ce frânează dezvoltarea şi creşterea – indiferent dacă la nivel local sau general (pentru că fiecare loc este conectat la întreg) – reprezintă o criză. Mai exact, dat fiind că am interiorizat logica dezvoltării economice şi pe cea a creşterii condiţiilor de viaţă şi considerăm aceste două lucruri orizontul firesc al existenţelor noastre, tot ceea ce se iveşte în calea lor (atât la scară individuală – o boală, un accident; cât şi la scară colectivă) ne surprinde, ne panichează şi constituie o criză.

Pandemia de coronavirus e criza prin excelenţă căreia avem a-i face faţă. Problema ei nu provine din faptul că e universală, căci – practic – la ora actuală, la fel ca inovaţiile ştiinţifice, şi crizele sunt, toate, universale (a se vedea războaiele ultimelor decenii). Cu atât mai puţin din faptul că a venit fără veste. Toate disfuncţiile (şi la scară individuală, şi la scară colectivă) ne surprind nepregătiţi, pentru că singurul lucru de care suntem pregătiţi (prin programarea raţională a timpului şi a activităţilor) este creşterea resurselor de care dispunem, dezvoltarea “personală” sau comunitară, într-un cuvânt: “mai binele”. Caracterul cu adevărăt tulburător – şi, tocmai de aceea, greu de înţeles – al acestei crize constă în lovitura pe care o dă unei axiome a lumii contemporane: eficienţa ştiinţei. De multă vreme acceptăm acest lucru ca atare, pentru că (mai) tot pare să îl confirme; astăzi, el ni se înfăţişează ca o problemă.

Tranşeele şi războiul de poziţii

Cea mai curentă referinţă la pandemia actuală (atunci când vrem să căutăm una în istorie) e “gripa spaniolă”, care a afectat o bună parte a lumii la finele Primului Război Mondial. Totuşi, în ciuda asemănărilor (prea) evidente, e o referinţă înşelătoare: pur şi simplu, pe vremea aceea, nu se ştia mare lucru despre virusuri (virusul gripei a fost izolat prima dată în anii ’30 şi a fost văzut – după inventarea microscopului electronic – abia la începutul anilor ’40), iar vaccinarea are – încă – în acel timp un caracter empiric (suntem la doar trei decenii după Pasteur) şi va deveni o practică de masă abia după al Doilea Război Mondial. De asemenea, tot atunci vor intra în uz şi antibioticele (descoperite în anii ’30). Venit de nicăieri, virusul care a lovit la finele Primului Război Mondial, va fi fost înţeles în epocă drept un efect al epuizării combatanţilor de pe linia frontului şi al slăbirii (ca urmare a penuriei) celor ce nu au participat direct la lupte. Sigur că pe vremea respectivă se ştia că gripa e cauzată de “microbi”, însă doar bacteriile putuseră fi observate şi, ca atare, mijloacele de rezistenţă la un flagel de origine virală erau erau “de modă veche”. Să nu uităm că ne aflam într-o lume încă “tradiţională”, în care rata mortalităţii (în primul rând cea datorată diverselor epidemii împotriva cărora noi avem vaccinuri) era mult mai mare decât cea de azi şi, prin urmare, exista un anumit fatalism – accentuat de drama războiului – cu care oamenii se raportau la victimele gripei. Şi, în egală măsură, faptul că atenţia publică era monopolizată de finele Marelui Război, de tratativele de pace, de revoluţia din Rusia, de dezintegrarea imperiilor, de războaiele civile şi de naşterea unei multitudini de ţări, iar media epocii (exclusiv scrisă) nu considera gripa ca fiind principala problemă a momentului. Ea venea în siajul atâtor catastrofe şi drame, încât faptul de a muri în propriul tău pat putea părea de-a dreptului un lux în raport cu măcelurile de pe nenumăratele fronturi ale acelui timp. “Gripa spaniolă” a trecut prin şi printre oameni ca o umbră; dezastrul Europei avea cu totului alte cauze.

De aceea nu ea îmi pare a fi reperul corect la care ne putem raporta, ci un eveniment petrecut cu patru ani înainte, la graniţa dintre 1914 şi 1915: îngheţarea războiului în tranşee (aşa-numitul “război de poziţii”). Să ne amintim cum a început totul: cu un entuziasm colectiv al intrării în război. Aproape în toate capitalele europene lumea iese în stradă, manifestă în faţa palatelor împăraţilor, regilor şi a preşedinţilor pentru a-i hotărî să declare război. Războiul era “barbarul” salvator din poezia lui Kavafis: cel care scotea din amorţire o civilizaţie care – de la războaiele napoleoniene – nu mai cunoscuse decât conflicte punctuale, cel care i-ar fi îndreptăţit pe toţi (mai întâi la laurii gloriei, apoi la schimbarea situaţiei sociale şi, în fine, la compensaţii teritoriale) şi, nu în ultimul rând, dat fiind progresul tehnic (vizibil cu ochiul liber la finele secolului XIX şi începutul secolului XX), războiul părea a fi “o afacere de copii”: intimidat de desfăşurarea de forţe a taberei “noastre”, orice adversar lucid ar fi capitulat imediat. Or, ceea ce descoperă deopotrivă conducătorii (politici şi militari ai) momentului şi simplii soldaţi e faptul că – universală fiind în esenţa ei – ştiinţa/tehnica i-a trădat: şi unii şi alţii, de-o parte şi de alta a frontului, au aceeaşi putere de foc. Mai mult, punând la bătaie toată economia (de atunci datează pe de-o parte militarizarea acesteia – ca apogeu al imperativului eficienţei – şi dispariţia diferenţei dintre combatant şi noncombatant /cei de acasă făcând, şi ei, “totul pentru front”/), puterea de foc a artileriei creşte cu valori similare în ambele tabere. Ca atare, nici unii, nici ceilalţi nu sunt în măsură să distrugă adăposturile adversarilor şi să spargă frontul. În faţa dezlănţuirii noii artilerii, vechile fortificaţii (de tip semiîngropat) nu mai fac faţă – aşa cum o vor descoperi apărătorii Verdun-ului –, drept care singurul lucru ce mai putea fi făcut era construirea de adăposturi subterane conectate prin tranşee şi apărate la suprafaţă de multiple valuri de sârmă ghimpată. Nici una din puterile combatante nu considera că aşa poate fi câştigat războiul; dar ambele alianţe credeau că în felul acesta rezistă pe poziţiile cucerite/apărate şi îşi menajează trupele (cu “pierderile colaterale” inevitabile) până când ştiinţa/tehnica va crea mijlocul de luptă care să repună în mişcare frontul. O ştim, acesta a fost tancul şi chiar dacă ofensivele bazate pe vehicule blindate nu au decis soarta Primului Război Mondial (unde mai curând numărul soldaţilor şi puterea economică de după intrarea Americii în conflict au înclinat balanţa), ele se vor dovedi decisive în cel de-al Doilea.

Trădarea ştiinţei

Omenii finelui de secol XIX credeau pasional în ştiinţă: mecanizarea (transporturilor, industriilor şi, în cele din urmă, a agriculturii) părea a-l elibera pe muncitor/ţăran de servitudinea milenară la care era supus. Graţie dezvoltării ştiinţei şi a aplicaţiilor ei tehnologice, condiţiile de viaţă ale oamenilor păreau infint ameliorabile. Tocmai de aceea, experienţa tranşeelor a fost şocantă: cei închişi în ele au descoperit că ceea ce părea a le oferi binele pe pământ poate – la fel de uşor – să îi condamne la infern. Că această ambiguitate a ştiinţei/tehnicii a fost – atunci – un şoc o putem vedea în “Furtunile de oţel” ale lui Ernst Jünger (prelungite, după război, în meditaţia asupra “Lucrătorului” şi a “Mobilizării totale”) şi, nu mai puţin, în celebra secvenţă a atacului cu gaze din “Lazăr sau oglinda de la hotarul ceţii” a lui André Malraux. Cumulată, experienţa a milioane de oameni prinşi în angrenajul unei tehnici distructive se va decanta în pasionalitatea “anilor nebuni” şi în “etica autenticităţii” (ce mizează pe gestul radical) opuse logicii cumulative a “Belle Epoque”-ului şi a ştiinţei a cărei ascensiune o întruchipa acel timp.

Semănăm noi – cei de azi – cu cei imobilizaţi în tranşeele Primului Război Mondial? Din prea multe puncte de vedere nu. Dar din câteva da. Căci, în fond – chiar dacă nu am mai cunoscut pasiunea omenilor de altădată, şi noi am fost purtaţi vreme de decenii de credinţa în progresul ştiinţei şi de fascinaţia faţă de derivatele ei tehnologice. Să nu uităm, principalul motiv al căderii comunismului nu a fost imensa tragedie umană pe care acesta a produs-o, ci incapacitatea lui de a crea mecanisme de decizie capabile să accelereze dinamica ştiinţei şi să “laicizeze” noile tehnologii într-o utilizare generalizată la scara societăţii, capabilă să creeze prosperitate. În egală măsură, fascinaţia faţă de China ultimelor patru decenii vine din felul în care marea putere din Est a ştiut să combine incompatibilele: centralizarea politică cu liberalismul economic (sub semnul “bunăstării pentru toţi”, chiar dacă inegal distribuită). Iarăşi, simultană cu prăbuşirea comunismului e “personalizarea” tehnologiilor inteligente (sub forma calculatorului şi a lap-top-ului), dezvoltarea internetului şi a telefoniei mobile. Dincolo de aceste lucruri accesibile fiecăruia dintre noi e un sistem satelitar complex (ce serveşte nu doar telefoniei şi GPS-urilor, ci şi agriculturii sau transportului maritim), perfecţionarea tehnologiilor medicale (care permit vederea în interiorul corpului) până la robotizarea unor operaţii, modificările genetice (cu ajutorul cărora poate fi hrănită populaţia în continuă creştere a planetei), tehnologia fracturării şisturilor bituminoase (care a eliberat economiile de spaima “sfârşitului petrolului”) etc.

Or, coronavirusul vine exact pe acest fond de creştere continuă a eficienţei ştiinţei. Cu câţiva ani în urmă erau în vogă teoriile manipulării viului, inclusiv faimoasa “editare genetică” (care permite înlocuirea oricăror secvenţe ADN cu altele – în funcţie de ce vrem a obţine), cele ale clonării (cu “reprogramarea celulară”), cercetările asupra telomerilor (şi a Reverse Aging-ului) şi, la intersecţia lor (şi a multor altora), se contura o ideologie transumanistă, a cărei idee era aceea a creării unei “noi umanităţi”, parţial degrevată de povara disfuncţionalităţilor pe care le presupune corpul biologic. Ba chiar o franjă a adepţilor Inteligenţei Artificiale (Tari) îşi propunea ca obiectiv suprimarea totală a poverii corporalităţii, fie prin “transferarea” minţii pe suport de siliciu, fie prin dematerializarea ei în universul virtual. Şi tocmai când posibilitatea unor atare lucruri părea a ieşi din ceţurile fanteziei, ne-a lovit un virus, adus – pare-se – de un liliac. Spre deosebire de începutul secolului XX, acum avem o ştiinţă numită virusologie, avem tehnologii de secvenţializare a genomului, avem posibilităţi de intervenţie în acesta, standarde de creare a vaccinurilor şi, totuşi, pare că nimic nu funcţionează. Soluţia adoptată (de China mai întâi), apoi de majoritatea statelor (la recomandarea OMS) seamănă mai curând cu retragerea în tranşee: ne izolăm la domiciliu, pentru ca virusul să nu se propage exponenţial în spaţiul public, adică să nu explodeze numărul de cazuri şi să nu punem spitalele într-o situaţie căreia nu i-ar putea face faţă. Chiar în spitale, celor în stare gravă nu li se oferă o terapie, ci – mai curând – o îngrijire paliativă, menită a reduce efectele infecţiei şi a le uşura suferinţa. O ştim de la Aristotel: cunoaşterea avizată – cea a omului de ştiinţă – e cea a cauzelor. Şi de la Bacon – cunoaşterea cauzelor e sursă de putere (adică de acţiune eficientă). Ceea ce e uimitor în evoluţia pandemiei de până astăzi e faptul că acest coronavirus pare a fi paralizat principala dimensiune inteligibilă a ştiinţei contemporane: eficienţa ei. Cu toţii am aşteptat ca oamenii de ştiinţă să facă ceva, să ne ofere vaccinul, antidotul; să vedem – ca o constantă stabilă – dimensiunea activă a ştiinţei. În loc de asta, am descoperit oameni ca noi toţi, măcinaţi de angoase, emiţând păreri (cu nimic mai bune decât ale politicienilor, sau ale oricui), anunţând “rezultate” doar pentru un pic de vizibilitate (şi, probabil, nişte fonduri “de susţinere”). Iar lumea – cu fiecare ţară în parte – a fost încredinţată regimului poliţienesc/militar, singurul ţinut a impune ordinea tranşeelor în care ne-am baricadat cu toţii.

Ştiinţa ininteligibilă

Evident, întrebarea e “ce e de făcut, acum?”, pentru că tuturor ne e limpede că izolarea pe termen lung nu doar că e catastrofală pentru o economie bazată pe conexiuni, ci şi antinaturală, dat fiind că omul e – în esenţa lui – o fiinţă socială. Deocamdată suntem prinşi în “războiul de tranşee” şi nu putem risca (căci riscând pentru noi, riscăm şi pentru ceilalţi) să ieşim din claustrare decât în ipostazele dematerializate ale conexiunilor on-line. Cu toţii aşteptăm “tancul”, adică invenţia care ne va scoate din adăposturi şi va repune omenirea în mişcare. Dar ea nu se anunţă în imediat. Puţinul pe care-l ştim – şi care ni se repetă prin Ordonanţele Militare – reprezintă pandantul la scară publică al colapsului eficienţei ştiinţifice: demobilizarea socială. Până acum am fost învăţaţi, în bună tradiţie umanistă, că depăşirea problemelor cărora avem a le face faţă presupune mobilizarea, adunarea (oamenilor şi a resurselor) şi acţiunea hotărâtă. Acum, pentru prima dată în contemporaneitate, ni se explică exact contrariul: trebuie “să stăm la locurile noastre” (adică acasă), să evităm orice adunare şi – cu excepţia celor ce asigură mentenanţa lumii în stare de urgenţă – să facem ce dorim (în perimetrul restrâns în care ne ducem existenţa). Atitudini umane fundamentale precum apropierea (unde-i faimosul “Rămânem aproape”?) sau călătoria şi instituţiile care le favorizează (de la şcoală şi teatru, la mijloacele de călătorie publică – inclusiv avionul) rămân suspendate sine die. Probabil că problema legitimităţii oamenilor politici e mai acută ca niciodată, acum când viaţa publică a încetat. În definitiv, în micul lui univers, fiecare se guvernează singur. Dacă cineva i-ar întreba, decidenţii ar răspunde că nu au făcut decât să urmeze consemnele oamenilor de ştiinţă. Iar pe aceştia nu prea avem ce-i întreba.

Căci – de câteva decenii bune – ştiinţa a devenit initeligibilă. Matematizarea (care, mai mult decât orice, exprimă ştiinţificitatea) tot mai accentuată, crearea unor matematici domeniale, “reducţia” la formule (matematice şi chmice) perfect coerente în arhitectura lor însă (cvasi)imposibil de exprimat în limbaj uzual şi în imagini intuitive, mijloace experimentale de scară colosală (acceleratoare de particule, proiecte genetice între ţări) tratamentul informatic al seriilor mari de date, miniaturizarea (până la scară atomică), interferenţa dintre domenii radical distincte (radiologie nucleară şi biologie celulară – în tratamente; cosmologie satelitară şi chimia “pământurilor rare” – în telefonie) şi multe altele au făcut ca ştiinţa contemporană să nu mai vorbească pe limba omului de azi. Un rol important îl are – din păcate – şi şcoala. Rămase în urmă cu (multe) decenii, programele şi manualele descriu fundamentele ştiinţei, cele care – la ora actuală – mai mult sunt presupuse decât manifeste în cercetarea efectivă. Iar această cercetare – între altele din cauza inaccesibilităţii (financiare a) experimentelor pe care le presupune – le rămâne străină elevilor din şcoli. Literatura de popularizare (cu rare şi notabile excepţii autohtone şi cu câteva – foarte puţine – edituri care susţin colecţii tematice) rămâne o rara avis, iar publicaţiile fie nu se distribuie, fie sunt peste posibilităţile de achiziţie ale elevilor (şi profesorilor) de rând. Morala acestei stări de lucruri, dublată de invazia “scurtăturilor” conspiraţioniste, este aceea că oamenii se diezinteresează de cercetarea ştiinţifică (la fel cum – iarăşi cu notabile excepţii – cercetătorii nu sunt interesaţi de vulgarizare, ci de obţinerea de granturi) şi singurul lucru care mai leagă lumea comună de cea a “halatelor albe” e eficienţa pe care aceştia – ca nişte magicieni – o generează atunci când sunt solicitaţi. Deşi se pretinde expresia însăşi a raţionalităţii, ştiinţa contemporană e – pentru un om oarecare, fără pregătire specială – mult mai iraţională decât o poveste conspiraţionistă abil ambalată. De aceea, mai mult ca niciodată, punerea în discuţie a eficienţei ştiinţei reprezintă – în fapt – un vot de neîncredere la adresa ştiinţei în ansambul său. Sigur, mi se va putea obiectiva că eficienţa e palpabilă (în definitiv, acest text e scris pe un calculator şi citit pe altul, sau pe telefon), însă mi se pare că – lipsite de inteligibilitate (în definitiv, câţi dintre noi ştiu cum funcţionează un telefon mobil?!) – aceste produse tehnice s-au naturalizat pentru majoritatea contemporanilor noştri. Asemeni casei, mesei, cărţii (care, şi ele, sunt făcute, nu născute) şi telefonul mobil sau lap-top-ul intră (tot mai mult) în registrul firescului, al lucrurilor naturale ce ne înconjoară. Tocmai pentru a ne aminti că toate acestea sunt subîntinse de o ştiinţă, tehnologia e nevoită să ofere pieţei alte şi alte invenţii.

Ce va urma?

Una din două: fie gripa va ceda, fie costurile (economice şi – de la un moment încolo – sociale ale) izolării vor fi prea mari şi se va renunţa (progresiv sau brusc) la ea. Oricât de paradoxal ar părea, ambele variante marginalizează ştiinţa medicală (căci imunizarea pe bază de vaccin nu pare a fi prognozabilă) şi iau în considerare doar statisticile din spitale şi deciziile autorităţilor administrative (dar cu o componentă militară). Odată trecută pandemia, accentul se va deplasa spre “relansarea economică”, ce va include schimbări substanţiale în anumite sectoare, ca o consecinţă a “protocoalelor de funcţionare” on-line stabilite – prin încercări – în timpul recluziunii. Relansarea aceasta va fi un proces schumpeterian în care o mulţime de lucruri vor fi înlocuite (iar comerţul cu desfacere va ceda, probabil, tot mai mult locul celui mediat de net, fapt care va duce şi la crearea unor standarde de garanţie şi a unor etici ale economiei virtuale). Lucrurile acestea, deşi probabil că nu vor fi lineare, sunt inevitabile. Mai interesant este ce se va întâmpla cu ştiinţa după ce virusul va fi relegat în peşterile liliecilor.

Eu unul văd două scenarii, complet opuse. Primul e cel al unei relaxări ştiinţifice: în definitiv, dacă nu a fost în măsură să acţioneze eficient în vremea crizei, ştiinţa/tehnologia nu e atât de semnificativă pe cum se autointitulează. Altfel spus: există viaţă şi dincolo de ştiinţă. Para-ştiinţele de tot felul au înflorit, inclusiv graţie internetului, în ultima vreme. Suspiciunea – erijată în armă împotriva establishment-ului (şi a narativelor lui) – poate să genereze o mulţime de discursuri care, contaminându-se cu literatura (şi mai ales filografia) SF şi fantasy, să creeze “spaţii sigure” (extensii ale mediului privat) pentru fiecare (şi ar fi, în fond, o continuare simbolică, a vieţii “de tranşee”, cu angoasele şi speranţele ei). N-ar fi exclus ca şi şcoala – confruntată cu provocarea on-line-ului – să cedeze parte din ultimele resturi ale educaţiei ştiinţifice, înlocuindu-le cu diverse teorii ale “dezvoltării personale” şi ale self-help-ului (utile – până la un punct – în vreme de criză). Evident, religiile abia aşteaptă să pătrundă pe o piaţă în care raţionalitatea (sau ruinele acesteia) le limita(u) înaintarea. Aşa ca nu e exclus să asistăm la proliferarea unui discurs spiritualist (opus materialismului tehnic) şi mirabilist (în contrast cu logica plată a ştiinţei) în care ştiinţa/tehnica să fie coborâte la nivelul unor instrumente într-un parcurs cu scopuri dinainte asignate. Mai mult sau mai puţin, ele se vor asocia şi cu “eticile autentiticităţii”, care vor proclama – cu fervoare juvenilă – faptul că “a trăi bine” nu se rezumă la prosperitatea materială. Deşi e greu de (pre)văzut ce anume – cu excepţia unor gesturi spectaculoase – vor propune în locul acesteia. Bunăstarea ultimelor decenii face deja parte din “codul nostru genetic” şi e puţin probabil să acceptăm diminuarea ei. Ca atare, chiar dacă suprafaţa istoriei va fi (un timp) spumoasă, cu “diversităţi” de opinii mai accentuate ca în trecut, cu un nou puseu de autenticitate şi, eventual, cu arta lui (toate menite a mai tempera angoasele şi nevrozele unei omeniri care nu mai are nimic de hotărât cu privire la propriul ei viitor, deoarece progresul e o fatalitate), “în adâncuri” – adică la nivelul deciziei şi al producţiei – va funcţiona tot raţionalitatea tehnico-ştiinţifică de factură clasică. Până la urmă ceea ce am înţeles din vremea coronavirusului este faptul că nu există nici o scădere a consumului. Consumul creşte constant şi, odată cu el, trebuie să crească şi producţia.

De aici a doua posibilitate: o accelerare a ştiinţei. E bine ştiut faptul că, în general, perioadele critice profită dezvoltării ştiinţei. Ambele războaie mondiale, Războiul Rece şi regimurile totalitare au dus la o dezvoltare exponenţială a ştiinţei şi a tehnicii (mai ales în sectorul militar, după care desoperirile au fost “laicizate” şi în mediul civil). Criza înseamnă, între altele, faptul că resursele şi autoritatea sunt concentrate în câteva mâini (şi creiere), că se suspendă “procedurile democratice”, în care se pierde o groază de timp şi se cheltuieşte (inutil) o mulţime de energie (ca să nu mai vorbim de disiparea resurselor prin corupţie), în fine, lanţul de comandă se scurtează şi eficienţa producţiei creşte corespunzător. Chiar în timpul acesta e neîndoielnic faptul că se lucreză “sub presiune” în centre medicale specializate şi, în egală măsură, că o întreagă “inteligenţă colectivă” caută căi de supravieţuire şi de descurcare pe internet. N-ar fi exclusă “o nouă alianţă” a politicului/decizionalului cu ştiinţa/tehnica (mai ales cu cea medicală) în urmă căreia să se contureze un set de “domenii prioritare”, în primul rând din cele legate de sănătate, înspre care să fie direcţionate deopoptrivă programele de studiu şi bugetele instituţiilor de învăţământ şi de cercetare. Asta ar însemna că “utile din punct de vedere social” sunt doar acele ştiinţe care se exprimă în tehnologii ce permit ameliorări semnificative în domeniul energiei, hranei, gestionării spaţiilor urbane, industriilor creative şi – mai ales – a sănătăţii. Tot restul (exceptând, poate, istoria – ca unificator al mentalului colectiv la scare naţională) să fie trecut în domeniul “educaţiei private”, bazată pe interese şi investiţii proprii şi pe diverse tutoriale de pe internet. Asta ar însemna că societatea (prin instituţiile ei) se îngrijeşte de acel tip de formare şi de profesie care e în măsură să aducă beneficii (cuantificabile) în domenii de interes public – mai exact în acelea care constituie vectorii progresului – în vreme ce restul (fără a fi calificat în vreun fel sau altul) e lăsat în seama individului şi a pasiunilor lui. Orice am spune despre o asemenea viziune, ea permite pe de-o parte mult-trâmbiţata simplificare a programelor şcolare, pe de alta constituie un criteriu de investiţie a resurselor în proiecte “cu impact comunitar”. Acest fapt revine la ideea că – într-un timp relativ scurt – domeniile de investiţii publice se vor restrânge la ceea ce va fi definit (tot de oamenii de ştiinţă) ca fiind util, în vreme ce restul va trece într-o zonă neclară (în care statul nu va interveni, asta putând însemna că nici nu o va certifica în maniera “ştiinţelor tari”).

Nu e exclus ca, un timp, să existe o alternanţă între cele două: o perioadă de exces al credinţelor, self-help-ului, vorbăriei geo-strategice şi a paranormaleor de tot soiul (cu concursul avid al televiziunilor) ar fi dovada ad oculos că umanioarele nu (mai) sunt nici domenii consensuale, nici proiecte ce merită susţinute. Astfel, ele devin credinţe personale, opinii subiective, forme de entertainement, eventual modalităţi de diferenţiere socială, toate subsumabile felului în care înţelege fiecare să facă ceva după ce şi-a adus contribuţia “la propăşirea societăţii”. S-ar putea ca umanioarele să rămână în tranşeele acestei crize asemeni speranţelor celor care au luptat în Primul Război Mondial.

În ce priveşte “regnul ştiinţei”, acesta va avea – inevitabil – o componentă preventivă: căci singura modalitate de a evita riscul unei crize este aceea de a trăi într-o anumită măsură în condiţii de criză permanentă sau de a provoca mici crize care să disemineze şocul uneia mari. Altfel spus, să ne vaccinăm nu doar trupul, ci şi orizontul de aşteptare.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Ceva simplu, foarte scurt: si important pentru a se intelege gradul de virulenta al bolii::ieri m.realitatea net a publicat o stire de unde rezulta ca un cetatean din Buzau pleaca de Pasti fara permisiune la socri in Ialomita, si acolo are contact cu acestia ulterior imbolnaviti .El in Buzau pe 1 mai este gasit bolnav dar dupa ce a contactat 31 persoane din care 19 sunt testate pozitiv. Asadar constatati gradul de virulenta(contagiune) la care suntem supusi de un singur purtator. Ar fi interesat de urmarit ce se intampla in continuare cu acesti 19 bolnavi si de inteles ce se putea intmpla daca acesta nu era depistat Ce vrem mai mullt ca sa respectam carantina si regulile?

  2. Nu prea stiu unde ati vazut esecul stiintei in toata aceasta pandemie. E clar ca a existat stupoare si nimeni nu se astepta la izolare, franare economica, restrictii in secolul XXI. E clar ca a existat o doza de dezamagire. Dar de ce cauzata de stiinta?

    As fi enumerat nenumarate alte chestii responsabile de inselarea asteptarilor, inaintea stiintei: modelul economic bazat pe crestere economica infinita, globalizarea si externalizarea industriilor, leadership-ul populist, scaderea educatiei, segmenterea opiniei publice in bule incapabile de comunicare, post-adevarul, pe scurt tot ceea ce caracterizeaza modul de viata al sec XXI. Stiinta lui Galilei, Gauss, Curie, Pasteur, Von Neumann cu ce e responsabila aici?

    • @kinn – activitățile desfășurate de laboratorul BSL-4 din Wuhan țin totuși de știință. Se presupune că de asta avem certificare pentru un anumit nivel de biosafety, ca să și respetăm normele de siguranță aferente.

  3. In orice caz, incepem sa realizam ca evolutia tehnologiei, ca sursa indiscutabila de progres, poate avea efecte contrarii pe cat de imprevizibile pe atat de dramatice, daca nu este insotita de evolutia, la fel de rapida, a mentalitatilor. Or, asa cum lupul isi schimba mai usor parul decat naravul, omul sec.21, desi se bucura de confort si prosperitate fara precedent, continua sa nu aibe scrupule cand e vorba de profitul sau personal, la fel ca stramosul sau, Neanderthal…
    Mondializarea a produs deci, inevitabil, delocalizari sistematice si considerabile, din Europa catre Africa si Asia, al caror efect a fost, paradoxal(?), precarizarea pentru cei mai multi, unii devenind someri si asistati social, altora fiindu-le devalorizata munca si periclitata sanatatea.
    Cand 1% din omenire detine cam tot atatia bani cat 90%, dezechilibrul instalat nu poate produce decat catastrofe. Sociale. Naturale. Sanitare.
    Ar fi fost, totusi, anormal, ca oameni din ce in ce mai putin educati sa decida de destinele omenirii, iar omenirea sa traiasca in pace si prosperitate, si sa fie sanatoasa tun!
    Nu cred ca de franarea sau accelerarea stiintei ne-ar depinde viitorul, cat de resetarea valorilor si de revizuirea prioritatilor fiecaruia dntre noi. Aceasta izolare ne-a obligat sa privim si inauntrul nostru, sa convietuim cu propriile ganduri, vise si aspiratii, intr-o intimitate inedita pentru multi, iar rezultatul acestor „confruntari” va defini cadrul general al viatii de dupa pandemie…

    • Ecelent comentariu!
      Acest articol, ca si multe altele din reteaua conservatoare, pare sa se inscrie in genul decadent al ´declinismului´ , ceea ce s-ar putea numi tele-evanghelismul cu mantinela (sau indirect, oblic, subliminal, pt. cine nu intelege). Pur si simplu e o agenda, in care fiecare se ocupa de anumite teme, cu polemici in zig-zag. Culture Wars. Cu ce altceva se pot cuceri mai bine sufletele, decit cu religia, mai ales cind e si politica ?! E reteta eterna.

      • @L.A. – ”pur și simplu e o agendă”?!

        Păi, atunci hai să discutăm despre agendă: în octombrie 2019, Johns Hopkins Health Center, OMS și Fundația Bill și Melinda Gates (care fundație, printre altele, sponsorizează inclusiv BBC și The Guardian) au pus la punct un scenariu de pandemie și l-au făcut public pe 4 noiembrie.

        În luna imediat următoare, scenariul chiar a fost pus în aplicare. Cu singura diferență că nu a pornit din Brazilia (ar fi fost și cam greu, cu unul ca Bolsonaro) ci a pornit din China. Astea fiind zise, a blama tabăra conservatoare că ”pur și simplu e o agendă” necesită cam mult chutzpah.

    • @Ela – ”când 1% din omenire deține 90% din bani”, poate ar fi bine să începem cu idolii miliardari ai progresiștilor, ca Jeff Bezos sau Bill Gates. Ultimul auto-intitulat ”health expert” într-un interviu recent la BBC, deși nimic nu-l califică în direcția asta.

  4. Domnul meu, cum poti spune ca stiinta a tradat? Vrei sa-ti gaseasca antivirusul o vedeta de facebook, de twitter sau un jucator de fotbal? sau astepti solutia de la oamenii de stiinta in care se investeste putin si sunt priviti ca niste ciudati. Domnul meu, cred ca vrei sa spui ca politicienii care nu sunt capabili sa inteleaga stiinta au tradat. Ca goana lor dupa bani si profit pe termen scurt a tradat. Dar nu stiinta, stiinta a fost pusa deoparte pentru ca sa se duca energiile economice in afaceri si intr-o mobilitate prost inteleasa.

  5. Cred ca vor exista doua grupuri, de altfel asa cum a existat dintotdeauna:

    1. Cei optimisti, adeptii lozincii, „noi nu putem avea toate femeile din lume, dar merita sa incercam”, care vor gasi o sansa in faptul ca inca nu se stie tot, nu s-a inventat tot, si vor porni si cu mai mult elan in sfredelirea lumii, a cunoasterii

    si

    2. Ce sens mai are sa invat ca uita-te la savantii astia care au invatat si muncit o viata si tot habar nu au. Adica cei care nu iau nici femeile care li se ofera.

    Intre aceste extreme se vor misca si societatile, fiecare dupa mentalitatea, traditia si posibilitatile ei. Desigur cei mai periculosi, adevaratii virusi, vor fi unii oameni de stiinta, care sunt de nestiinta, care au aterizat in domeniul stintei doar pt ca parintii lor au simtit ca nu vor sa aiba un frizer in familie. Aici va fi marele challenge, sa se distinga intre excroci si adevaratii cautatori de adevar.

  6. Guvernele si strategiile de aparare au ignorat pur si simplu echivalentul informaticii in plan biologic. Daca un actor ostil e in stare sa produca un virus informatic care sa prabuseasca retele sensibile, de ce nu ar fi in stare sa produca un virus custom suficient de puternic incat sa produca colapsul economiei mondiale sau mai rau?… cat de prost stam in ansamblu se poate vedea in timpul absolut ridicol necesar pentru gasierea unui vaccin. UN AN? Ce ar fi daca toate calculatoarele ar fi infectate de un virus informatic si ar dura 6 luni – un an sau mai mult sa scrii un antivirus?

    Cred ca stiinta va primi un boost financiar fara precedent dupa palma incredibila pe care am primit-o in ultimele luni. Lasati ceea ce va fi vizibil…laboratoare civile…cred ca rotitele sunt in miscare si miliarde se intreapta chiar acum spre aplicatii si contramasuri in laboratoarele militare.

    • Remarcam doar, in asentimentul dumneavoastra, importanta teoriei informatiei in evolutia biologica. M-au pus la cretionisti si m-au cenzurat.

    • Serios, tu compari timpul necesar pentru un antivirus IT cu timpul necesar unui antivirus biologic? Si de aici deduci ca 1 an e incredibil de lent pentru acesta din urma?

      Pe chestia asta, mie imi ia o secunda sa mut un folder de pe un disc pe altul. Cat de mult, Dumnezeule, poate sa le ia astora si mute niste oameni pe Marte??? Adica, e clar ca sunt orbi la aspectul informatic al problemei, zic.

      sudo mv Oameni Marte ; Pe bune, era chiar asa de greu???

  7. Cum a putut un astfel de articol sa apara pe Contributors, un site de opinii extrem de apreciat si respectabil?

    Autorul are contributii minimale in domeniul stiintei si isi da cu parerea despre “tradarea” stiintei? Sau asa ca sa epateze prin locuri simandicoase cum fac unii intelectuali romani uneori?
    Nu voi spune decat ca daca stiinta nu era la gradul de dezvolatare la care este, civilizatia umana ar fi regresat cu ani buni in urma . Medicii care se afla in prima linie in lupta cu covid sunt oameni de stiinta, participa frecvent la congrese , adopta tratamentele cele mai noi, scriu articole si carti …iata si in Romania se face tratament cu plasma ,cu remdesivir si se lucreaza la foc continuu la un vaccin pe care tot doctorii il vor valida in urma unor studii stiintifice in spitale. Acum sunt facuti tradatori de acest domn? La TV sunt considerati eroi.
    Ar trebui acest domn sa stie ca de fiecare data cand scrie si trimite un articol la Contributors cu un laptop obisnuit, laptopul are in spate cel putin zece premii Nobel in Fizica si Chimie, si cateva mii de patente. Nimic nu se poate face repede, mai ales in medicina, unde trebuie nenumarate teste sa se cunoasca eficacitatea unui tratament si fenomenele adverse. Vom avea curand un vaccin anticovid. Lucreaza mii de cercetatori, inclusive in Romania la acest vaccin, in timp ce acest domn se plictiseste si scrie lucruri la care nu se pricepe.

    Poate ca nu o sa acceptati acest mesaj, dar nu puteam sa nu il scriu cand am vazut ce scrie acest domn nestiutor si plictisit de stat pe fotoliu.

    • Cum a putut un astfel de articol sa apara pe Contributors, un site de opinii extrem de apreciat si respectabil?

      Autorul are contributii minimale in domeniul stiintei si isi da cu parerea despre “tradarea” stiintei? Sau asa ca sa epateze prin locuri simandicoase cum fac unii intelectuali romani uneori?

      :-)

      Da, ca sa epateze, sa atraga atentia asupra sa, sa se vada ce persoana interesanta este. Inca un blogger nombrilist care scrie enorm si nu spune nimic. Eu nu pot sa-i citesc lalaielile. Intru la postarile lui doar ca sa vad comentariile, in speranta ca se vor inmulti cei care ii vor sugera sa isi faca blog personal.

  8. Știința, medicina, cercetarea nu au reușit în câteva decenii să realizeze un vaccin- injecție contra SIDA și HEPATITIS C. Cei infectați trăiesc în continuare toată viața cu această infecție. Nu e ceva incurajator. Sunt sute de mii de savanți, cercetători, virologi, epidemiologi, medici, care cercetează permanent în domeniul biologiei, medicinei, sănătății. Nu putem ști totul niciodată. Rămâne necunoscutul și ricul. Azi în pandemia cu Covid-19 e vorba de viață și moarte pentru grupul de risc, pentru cei cu boli cronice și cu vârsta înaintată, cu un sistem de imunizare slăbit. Economia globală e în stare de stagnare și recesiune. Pandemia cu virusul sarscov2 va dura doi ani sau mai mult.

    …”… Or, coronavirusul vine exact pe acest fond de creştere continuă a eficienţei ştiinţei… Eu unul văd două scenarii, complet opuse. Primul e cel al unei relaxări ştiinţific ….. o accelerare a ştiinţei. E bine ştiut faptul că, în general, perioadele critice profită dezvoltării ştiinţei. Ambele războaie mondiale, Războiul Rece şi regimurile totalitare au dus la o dezvoltare exponenţială a ştiinţei şi a tehnicii (mai ales în sectorul militar, după care desoperirile au fost “laicizate” şi în mediul civil). „…..

    Oricare model, modelarea cu ajutorul inovațiilor și cercetărilor în știință nu poate prezice ce vom descoperi mâine. Cu cele mai noi computere, cu AI Artificial intelegence se pot pune la îndemâna tinerilor, studenți și elevi, date și informații în internet cu un clic. Patrimoniul universal în știință, tehnologie, cultură, artă, film, muzică etc e accesibil în www în internet cu un clic peste tot pe glob. Nu știm ce va urma.

    …”…. Altfel spus, să ne vaccinăm nu doar trupul, ci şi orizontul de aşteptare…. „…..

    Rămâne felul nostru de a fi, rămâne omul care din antichitate, din renaștere și iluminism s-a dedicat științei și culturii. Suntem azi mai liberi, mai liniştiți cu toate cunoştințele noastre după ieşirea din „selbstverschuldete Unmündigkeit” după I. Kant?
    Câțiva scriitori și gânditori iluștri din UE și-iau exprimat acum speranțele și grijile despre pandemia de azi și viitorul de mâine în revista „Der Spiegel”: A.L. Kennedy, Francesca Melandri, Bernard-Henri Lévy , Geert Maak și Jaroslav Rudis.

    Francezul Bernard-Henri Lévy speră și cere o UE fără o conducere (Führung) centralizată. UE e ceva NOU, nu există un șef. Acest lucru e principiul normativ constitutiv comunitar european. (…”.. In Wirklichkeit hat diese politische Formation, die sich mit der Europäischen Union herausgebildet hat, etwas Neues: Es gibt keinen Chef. Das ist das Grundprinzip Europas. Ich wünsche mir etwas anderes: Angela Merkel und all die anderen Regierungschefs sollten sich nach dieser Krise treffen und sich an die Neuformierung Europas machen. Europa ist auf den Ruinen des Totalitarismus und des Kolonialismus entstanden. Wir können Russland und China nicht die Führung der Welt überlassen, in der auf die USA kein Verlass mehr ist… „..).
    Francesca Meandri spune „copii ne vor salva”. Copii ne vor duce foarte repede înapoi în lumea atingerii corpurilor (…”… die Kinder werden uns sehr schnell zurück in die Welt des körperlichen Austauschs holen, sie können gar nicht anders… „..).

    L. Kennedy spune „sex ne va salva”. Suntem programați să ne atingem. Acesta este focul care nu se va stinge atât de repede. (…”… Sex wird uns retten. Wir sind darauf programmiert, uns zu berühren…. Wir wollen andere Menschen berühren…. Das ist das Feuer, das so schnell nicht gelöscht werden wird. Das sage ich als Schottin zu einer Italianerin und einem Franzosen…. habe ich das Gefühl , als könnte die Befreiung vom Lockdown ziemlich orgiastisch werden….”…).

    Geert Maak spune despre olandezi: în sufletul nostru am vrea să fim acum britanici. (..”.. Die Holländer haben ja eigentlich Angst vor dem Kontinent. Wir wären in der Tiefe unseres Herzens am liebsten Briten…”…).

    Jaroslav Rudis spune: în Europa centrală există o serie de politicieni ca cei din guvernul ceh care sunt multumiți de faptul că acum se călătorește mai puțin peste granițe (…”… In Mitteleuropa gibt es eine Menge Politiker wie die in unserer Regierung, die es ganz gut finden, das weniger gereist wird. Warum auch, sagen die. Bleibt zu Hause, da ist es sicherer. Ich befürchte, dass das Europa, in dem wir gelebt haben, unter Druck gerät…. Wir sind doch sicher hier in unseren böhmischen Tälern. Wir brauchen Europa nicht….”…).

    Cred că visul unui Stat Federal European a murit acum pentru mult timp, cel puțin pentru o generație. O Federație Europeană de State „naționale” a devenit azi la fel mai mult o fantomă, o himeră, o fata morgană?!
    Viitorul e deschis în România, în UE și în lume.

    Bernard-Henri Lévy, poate cel mai cunoscut european ….
    (Philosopher Bernard-Henri Lévy On How The Coronavirus Crisis Is Straining The EU
    Here & Now’s Jeremy Hobson talks with Bernard-Henri Lévy (@BHL), French philosopher and writer, about how this crisis could change the EU and the world.
    This segment aired on April 14, 2020.
    https://www.wbur.org/hereandnow/2020/04/14/coronavirus-strains-european-union

    …………

    Bernard-Henri Lévy on the good and bad news about …

    Bernard-Henri Lévy is a haunted man. The French philosopher, speaking to me from Paris, told me that when he was 20 years old, in 1968, a flu pandemic broke out across the world which killed an estimated one million people. ‘It was at least as serious as the pandemic of today but without the same reaction.’
    He sees our response to the coronavirus in two ways, positive and negative. ‘It is good news that our respect for life has increased and that we want to save life first of all.’ He calls this ‘undeniable progress for civilisation. And for that we have to be really happy’.
    But the downside is ‘the over-reaction, the sort of collective hysteria which surrounds this phenomenon.’ The first impact has been on the coverage of geopolitics. ‘Big events are being completely deleted from our mental screens.
    He fears that European values are in retreat and that China will use the crisis to push its national agenda. ‘A plan to become Power Number One.’ This fear crystallises into an aphorism: ‘When the democrats don’t care, the despots care.’
    He believes that interest groups want to trick us into imagining that the virus is a political agent with a manifesto. ‘As if the virus had an intention, as if it was helping to create a new society.’
    To him this rhetoric is ‘stupid, disgusting and dangerous.’ Why stupid? ‘A virus does not calculate. There is no intelligence in a virus. There is nothing more blind than a virus.’
    Why disgusting? ‘Because this way of moralising a tragedy is disgusting. I see all these forces trying to take advantage of the pandemic, trying to push their agenda, to say that this pandemic proves something. This makes me afraid.’ … ‘I have never forgotten that a pandemic is a part of human history, it is part of the tragedy of human history. This is nothing new.’….
    https://www.spectator.co.uk/article/Bernard-Henri-L%C3%A9vy-on-the-good-and-bad-news-about-coronavirus ).

  9. Cineva , un prieten apropiat , imi spunea zilele trecute cu indignare -aceasta pandemie va tine atit cit trebuie ea sa tina si cit este necesar sa produca in mintea noastra SALTUL(desigur nu in mintea tuturor , vor fi multi care vor ramane in urma )-Poate totusi -OMENIREA- avea nevoie de aceasta – PAUZA- .Poate totusi – STIINTA – a evoluat mult prea repede si nivelul mediu de inteligenta colectiva nu poate tine pasul cu tehnologizarea. Ce ne aduce nou aceasta Pandemie ? Necesitatea de izolare , ca factor de responsabilitate al tuturor cetatenilor COMUNITATII, ne izolam sa nu ne infectam propria fiinta si in acelasi timp sa nu infectam si pe altii , prieteni , membri ai familiei ,persoane necunoscute noua. O noua modalitate de a ne desfasura activitatea ne este pusa in fata de aceasta nevoie de izolare . Mare parte din activitatile curente se muta in online (acolo unde este posibil ) Activitatile ce aduceau pina mai ieri un numar mare de oameni la un loc sunt deocamdata interzise si nici speranta de a reveni la ele (asa cum la cunosteam cindva ) nu se zareste la orizont . Sa ne imaginam o omenire ce nu va mai fi prezenta la meciuri de fotbal (sau de orisicare alt fel ), care nu va mai merge la cursurile clasice de invatamint , care nu va mai merge la opera sau la cinema .Totul se va redirectiona in online acolo unde vor putea fi vazute ,contra cost , mare parte din activitatile ce vor continua fara prezenta noastra fizica . .Mersul(zborul) cu avion va fi mai costisitor , la fel si cel cu trenul , ne vom regindi modalitatea de a ne plimba, ferindu-ne de cei din jurul nostru , Consultatiile medicale si emiterea de retete , vor fi si ele parte a digitalizarii ,doar cazurile grave vor mai fi rezolvate in spitale si policlinici . Bisericile, daca vor sa supravietuiasca , vor trebuie sa isi regindesaca intreaga procedura de primire a enoriasilor si de eliminare a partilor nocive din procedeele ce sustineau pina de curind datinile stramosesti , legate de botez , nunti , inmormintari si multe altele . Stiinta se va reorienta si ea spre binele umanitatii si sume imense de bani vor fi alocate cunoasterii si intelegerii necesare protejarii oamenilor(din punct de vedere sanitar ) de astfel de pandemii . Totul va trebui sa functioneze ca un intreg si nu in mici grupulete ce studiaza separat astfel de posibile situatii . Inutilitatea dezvoltarii a asa ziselor arme de distrugere in masa si cheltuirea irationala a banilor pe astfel de capabilitati va trebui regindita . Daca ne uitam cumva de- deasupra norilor – , virusul produce mutatii teribile . Natiunile nu vor mai accepta zgomotul armelor si nici personalitati politice ce doresc sa manipuleze (indiferent de forma ) omenirea . Presa isi va modifica si ea continutul textelor . Presa -pe hirtie – va disparea si locul ei va fi preluat de SITE-urile online . Si nevoia de carte , in format tiparit , va fi inlocuita de cartea digitala . Noi toti vom fi martorii unei noi intelegeri a vietii cotidiene . Nu putem face altfel , nu putem sa ne reintorcem la ceea ce a fost , Deocamdata nu avem garantia incetarii definitive a efectelor coronavirusului , asadar sa nu mai pierdem vremea si sa ne apucam de treaba .

    • Nu ai decat sa stai cu ochii crapati la ecrane de dimineata pana seara si sa accepti ca asta e noua relitate. Stii ca sunt teatre filmate? De cate ori te-ai uitat la asa ceva? Ai vazut vreodfata un meci fara spectatori? E jenibil. daca tu consideri ca asta e viitorul si ca trebuie sa ill imbratisam repede repede nu ai decat. Sa stau la niste ecrane mici de laptopuri sau la tele-medicina, tele-scoala, tele- toate nu e dovada a adaptarii ci dovada renuntarii la cee ace e frumos in viata.
      Doamne fereste sa se petreaca ceea ce zici, sa stai toata ziua pe zoom si webex, sa asisti copii facand tele-„scoala”, sa iti „educi” tu copiii in timp ce mai si lucrezi, speli, gatesti.
      Nu ai decat sa faci toate astea singurel, nu le baga pe gat si altora astfel de scenarii sumbre.

  10. In sfarsit mai este o persoana pe aceasta planeta care a constat ca „stiinta” a dat cu bota-n balta.

    In curand vor fi 6 luni de cand a inceput pandemia.
    Daca adun declaratiile expertilor de-a lungul timpului constatam ca se bat masiv cap in cap, se contrazic si au erori cu 3 ordine de marime.
    Nici pana acum nu se stie clar cat rezista virusul pe o punga de plastic. Am ausit pareri foarte experte care dadeau valori intre cateva ori si cateva luni. Scuze dar cu asa marja de eroare mai bine ma duc la baba Omida.
    Virusul moare la caldura si ultraviolete. Virusul nu moare la caldura si ultraviolete.
    1.000.000 de morti prognozati stiintific – 1000 de mortin realitate
    Virusul este plimbat de vant peste tot. Virusul nu este plimbat de vant peste tot.
    Ai nevoie de ventilator – nu ai nevoie de ventilator.
    E facut in laborator – e facut de mama vitrega Natura.
    etc. etc.

    Pe bune stiinta nu citeste inca in viitor asa ca nu putem sti la toamna ce ne asteapta dar ma asteptam ca macar un expert sa se binocleze cu microscopul electronic si cu un cronometru in mana ca sa ne spuna in cat timp moare virusul pe o punga de plastic. Daca si asta e o mare enigma intens dezbatuta eu prefer sa merg pe mana popii.
    O intrebare mai interesant care ar trebui dezbatuta este asta: Cine are curajul sa ia vaccinul anti corona avand in vedere ca acest vaccin va fi facut pe repede inainte practic fara verificarea efectelor secundare.
    Eu nu am inca 70 de ani si nici boli asociate si sincer imi este mult mai frica de efectele sigure si neplacute ale vaccinului netestat decat de coronavirus.

    • @idealogus _ „In sfarsit mai este o persoana pe aceasta planeta care a constat ca “stiinta” a dat cu bota-n balta.”

      Și eu cred uneori că datul în bobi este mult mai eficient… dar, spre norocul meu, îmi trece repede.

    • Corect…eu sper sa nu se creeze precedentul unei aprobari pe scurtatura a vaccinului/medicamentului. Eu zic sa nu crezi orice tampenie emisa de politicieni (vezi Ursula cre ne asigura ca vaccinul e gata pana la toamna sau Donald care ii zoreste pe aia de la FDA sa faca repede ceva.

    • @ idealogus

      Nu confunda știința cu opiniile unor oameni de știință și nici cu rezultatele unor experimente neverificate. Frumusețea științei constă tocmai în avansarea de idei, verificarea și răs-verificarea lor pe cale experimentală. Numai după ce, astfel, ideile și-au dovedit validitatea și au fost acceptate de cvasi-unanimitatea specialiștilor vor intra în fondul științei. (Nu este necesară unanimitatea întrucât în orice domeniu de activitate există excentrici, Gică-Contra și interese periferice.)

  11. să facă ceva stiinta are nevoie de timp.
    Faptul ca azi multi omanei nu fac diferenta intre stiinta si fictiune literara sau cinematografica si o cofunda stiinta cu vrajitoria asta este urmarea unui invatamant „modernizat” nu vina stiintei

    • Exact…daca ai sti pe cati i-am auzit ca eroul cercetator isi injecteaza vaccinul magic ca in filmul Cantagion sau mai stiu eu de pe unde. Si oamenii sunt „educati”, adik nu-s niste tzatze Frosina.

  12. Mmm, știință nu a trădat niciodată. A fost singura constanta in cei peste 10.000 de ani, după sfârșitul glaciațiunii și stăpânirea de către om a focului. Știința s-a lăsat revelată cu pași mici, este adevărat, dar 1+1 a rămas, și va rămâne, egal cu 2, virușii se vor transmite tot în mizerie și în aglomerările urbane. Sigur, si multe din teorii, filosofii, religii, dogme, reguli socio-umane au rămas adevărate de atunci și până acum. Știința, bazata pe observații, experiment și reproductibilitate nu a trădat niciodată. Doar interpretarea ei a fost conjuncturală, situațională.

    Ce va urma? Ambele variante prezentate de către dumneavoastră. Va fi un Bias din ce in ce mai mare între societățile în care se va produce o accelerare a științei: China, Singapore, Japonia, Taiwan, Germania, Olanda, țările nordice, America. Și țările în care relaxarea științei va predomina, cu proliferare tot mai mare a pseudo-stiintei. Totul va depinde de alegerea politica a fiecarei tari. Pentru că în China, Singapore și celelalte, știința și tehnologia în școală a fost și este o alegere politica. Economia este o alegere politica, știință în școală este o alegere politica, laicizarea este o alegere politica (a se vedea cazul Turciei și a țărilor din Asia mică), sănătatea este o alegere politica și, de ce nu, siguranta cetățeanului este o alegere politica. :|

  13. Am observat si eu fenomenul ininteligibilitatii stiintei, dar nu cred ca scoala sau popularizarea pot fi solutii. Scoala nu are, fizic vorbind, timpul pentru a asigura asimilarea fondului pe care avanseaza frontul cunoasterii in atatea stiinte. Popularizarea creeaza iluzia intelegerii prin invatarea si reproducerea unui jargon. In exemplul de mai jos cu Sean Caroll, studentii folosesc termeni popularizati precum curbura spatiu-timp, teoria stringurilor si bozonul Higgs, dar pana la intelegerea stiintifica mai sunt etape:
    cunoasterea si intelegerea ecuatiilor matematice care descriu aceste fenomene. – aici ajung studentii, de diferite grade
    O perceptie intuitiva a ceea ce descriu aceste ecuatii despre mersul universului – aici ajung profesorii universitari.
    Fara astea vorbim despre stiinta, dar nu facem stiinta si nu o intelegem cu adevarat.

    https://www.youtube.com/watch?v=3KC32Vymo0Q

    • @ victor L
      Intelectualii, oamenii de știintă nu sunt mai buni sau mai răi decât altii. Sunt la fel ca altii, buni și mișei.

      Gazele de luptă în WW1 au fost create de chimiști (… „ ….Der Franzose Alfred Riche stellte 1854 Senfgas aus Chlor und Diethylsulfid her. Im Jahr 1886 wurde die Chemikalie von dem deutschen Chemiker Victor Meyer erstmals vollständig beschrieben. Senfgas ist ein chemisches Kampfmittel, das vor allem im Ersten Weltkrieg zu den gefürchtetsten Waffen gehörte und tausende Menschen getötet hat. Senfgas ist eine chemische Verbindung, die zu den organischen Schwefelverbindungen gehört. Die chemische Formel dafür lautet: (C2H4Cl)2S. Senfgas, das auch als Lost, Dichlordiethylsulfid oder Yperit bezeichnet wird, kommt nicht natürlich in der Umwelt vor, sondern muss chemisch hergestellt werden. Erstmals gelang dem belgischen Chemiker César-Mansuète Despretz die Herstellung von Senfgas im Jahr 1822 zufällig. Er brachte Ethen und Schwefeldichlorid zusammen und beobachtete dabei die Entstehung einer übelriechenden Flüssigkeit. 32 Jahre später konnte der Franzose Alfred Riche aus Chlor und Diethylsulfid Senfgas entstehen lassen. Erst 1886 wurde die Chemikalie von dem Deutschen Viktor Meyer vollständig beschrieben. Destilliertes Senfgas wurde vor 1890 als Beiprodukt in der Farbenindustrie und als Pestizid in Lagerhäusern eingesetzt. Außerdem wurde es in der Medizin zur Behandlung von Hauterkrankungen wie der Schuppenflechte lange Zeit eingesetzt. Senfgas wurde als Kampfmittel eingesetzt.Das übelriechende Senfgas wurde hauptsächlich im Ersten Weltkrieg als chemische Waffe eingesetzt. Den Vorschlag dafür lieferten die deutschen Chemiker Wilhelm Lommel und Wilhelm Steinkopf 1916. Aus den ersten Silben der Namen der beiden Männer soll auch der Name Lost entstanden sein. Erstmals setzten die deutschen Truppen das Gift in der Nacht vom 12. Zum 13. Juli 1917 bei Ypern ein. Die Deutschen bombardierten die englischen Truppen mit senfgasgefüllten Artilleriegranaten. Kurze Zeit darauf setzten auch die Briten, die Franzosen und die Vereinigten Staaten Senfgas als chemisches Kampfmittel ein. Auch nach dem Ersten Weltkrieg setzten verschiedene Nationen Senfgas als Kriegsmittel ein. Der letzte Einsatz war1988 durch den Irak gegen die Kurden in Halabdscha. 5000 Menschen starben damals. Die militärischen Bezeichnungen für Senfgas sind H, HD oder HDT….”..) , de oameni de știintă (Fritz Jakob Habers Versuche mit Phosgen und Chlorgas kurz nach dem Beginn des Ersten Weltkriegs machten ihn zum „Vater des Gaskriegs“ Zusammen mit Carl Bosch entwickelte er das Haber-Bosch-Verfahren zur Ammoniaksynthese, das die Massenproduktion von Stickstoffdüngern ermöglicht, welche die Ernährung eines großen Teils der heutigen Weltbevölkerung sichern. Im Jahr 1919 zeichnete ihn das Nobelkomitee „für die katalytische Synthese von Ammoniak aus dessen Elementen Stickstoff und Wasserstoff“ mit dem Nobelpreis für Chemie des Jahres 1918 aus. … a primit premiul Nobel pentru anul 1918) și au ucis mulți soldați.

      Fizicienii, matematicieni, oameni de știință au construit bomba atomică la Los Alamos în SUA 1942-1945. Bombele atomice americane au ucis sute de mii de locuitori în Hiroshima și la Nagasaki în Japonia. Robert Oppenheimer, coordonatorul Proiectului Manhatten pentru bomba atomică americană s-a opus mai târziu după bombardarea Japoniei construirii bombei cu hidrogen, mai devastatoare decât cea cu Plutoniu și Uran. Sovieticul Saharov a construit bomba atomică cu hidrogen în URSS și s-a transformat mai târziu în pacifist. Azi un premiu european poartă numele Saharov.

      Werner Heisenberg a primit Premiul Nobel 1932 pentru fizica cuantică. A colaborat ca profesor tânar de fizică teoretică cu naziștii, nu a încercat să construiască o bombă atomică. După WW2 s-a opus încercărilor Cancelarului Konrad Adenauer/CDU și ale ministrului Franz Josef Strauß de a inzestra Bundeswehr cu arme atomice. Împreună cu alți 17 fizicieni, savanți, oameni de știintă germani, W. Heisenberg a semnat un apel la Göttingen1957 și o scrisoare deschisă către cetățenii vestgermani în care refuză armele atomice pentru Bundeswehr.
      Din păcate oamenii de știință, savanații de azi în China, Rusia, SUA, Iran etc lucrează în continuare la arme biologice, chimice și nucleare. D. Trump acuză azi comuniștii din China, spune că știe că au produs în laboratorul de biologie de la Wuhan, construit de francezi, virusul sarscov2.

      Adevăr și suspiciuni sunt greu de deosebit. Președintele american G. W. Bush junior l-a acuzat pe dictatorul de la Bagdad/Irak Sadam Husein pentru faptul că are arme nucleare. Ministrul său Colin Powell a mințit la ONU unde a afirmat că are dovezi pentru armele nucleare în Irak. A fost sprijinit în mod public de labouristul PM Tony Blair/UK. Irakul a fost atacat deși nu avea arme nucleare. Iranul a fost marele câștigator după invazia Irakului. Iranul amenință azi lumea că va produce arme nucleare.
      Știința politică americană în Orientul apopiat și pe glob …. …

  14. Foarte bun articolul, un pic cam complex, cu multe teme care ar fi meritat dezvoltate separat.
    Ce vreau eu sa spun este ca aceasta pandemie poate fi factorul care sa ne deschida ochii asupra multor chestiuni la moda: economia bazata pe consum, bursele ca indicatori ai succesului economic, „intelighenta artificiala”, biotehnologia si China.
    In ultimele doua luni am vazut cum s-a prabusit imaginea, cum s-a dus lustrul celor doua mari democratii anglo-saxone. Daca discutiile despre epidemie ar fi debutat anul trecut, asa in teorie, fara virus si fara epidemie, sunt convins ca am fi fost ingropati cvasi instantaneu in comentariile sforaitoare ale „flamanzilor cu SUV-uri” din suburbii sau din Midlands ( aceasta sintagma am preluat-o din Adevarul de duminica), despre cat de bine va fi in tarile cu cele mai bune universitati , cu cele mai mari bugete de cercetare, cu cele mai tari firme de biotehnologie si cu cele mai consistente investitii in AI. Iata ca a venit si momentul umilintei in care am vazut cu totii cat de mult conteaza in realitate ceea ce ni se prezinta ca fiind absolut necesar pentru dominare lumii in viitor.

    Cine si-a facut, in urma unei educatii solide, nu online, nici acasa cu mama si nici la scoala bisericeasca din week-end, o idee cat de cat corecta asupra complexitatii lumii vii si mai ales asupra complexitatii proceselor care au dus la viata inteligenta, nu poate inghiti usor declaratiile despre editarea editarea genetica si impactul AI in viata noastra din viitorul apropiat. Acest bombardament continuu pare a fi pentru cei care sunt doritori de speculatii la burse, acolo de unde isi capitalul firmele implicate in activitatile mai sus pomenite. Iata ca ne trezim in fata unui Caritas imens, in care cei care nu mai au ce face cu banii, investesc in cei care arunca vorbe mari pe piata, cu speranta ca unul dintr-o mie va produce ceva cat de cat folositor. Unde sunt firmele de biotehnologie, unde sunt supercomputerele pe care ruleaza IA care ne va salva de coronavirus, unde sunt computerele cuantice? Stam si ne uitam totii la secventa genomului acestui virus cu ARN, printre cele mai simple fiinte „vii”, si ne intrebam cum l-am putea impiedica sa ne infecteze. Si raspunsul este sa adminsitram toate medicamentel cunoscute, testate sau netestate, cu speranta ca unul va avea efectele miraculoase care sa ne readuca la viata superficiala cu care ne-am obisnuit, cu mall-urile, gratarele si city-break-urile noastre. Vedem teste chinezesti si americane care n-au fuctionat, ( in contrast cu cele elvetiene si germane), vedem masti chinezesti si combinezoane substandard, vedem ventilatoare care pun viata oamenilor in pericol, produse de firme high-tech, de la NASA la echipele de Formula 1, de la genialul Elon Musk la „genialul” Dyson, cel cu aspiratoarele ciclonice ( mutat dupa Brexit in Singapore). Pana la urma exista vreo 4-5 producatori pe care te poti baza, Draeger, Philips, Medtronic, etc… Unde este avansul Chinei ( tot ce trimit chinezii in Europa trebuie verificat de trei ori pentru calitate si conformitate) , unde este avansul SUA ( in care se moare pe capete, iar guvernele statelor voteaza relaxarea, sub asediul cetatenilor inarmati).
    As pune un pariu, ca vaccinul ( daca va fi sa fie…) va fi dezvoltat aproape simultan de mai multe natiuni, insa cel european va fi mai bun, va da o imunitate mai durabila si va produce mai putine reactii secundare, asa cum au fost testele de depistare a coronavirusului si asa cum sunt de fapt aproape toate tehnologiile europene, de la auto, la aero-spatiale, chimicale, farma, regenerabile…

    Cred ca in acest moment putem spune clar ca Europa nu este in niciun pericol de ramane in urma pentru ca nu adopta modelele economice anglo-saxone bazate pe risc, pentru ca are inclinatii spre social-democratie, spre protectia mediului, pentru ca e anchilozata, birocratizata, pentru ca nu tine pasul cu investitiile in stiintele de avangarda, sau pentru ca evolutia Chinei este de neoprit. Acum era momentul sa se vada cine este mai tare, dar protagonistii pricipali ne cam dezamagesc, nu vedem nimic concret, decat un regim totalitar care a pus batista peste tambal si o superputere care se comporta ca o gaina decapitata, nestiind incotro sa o ia, ce sa faca, pentru ca toate i sa prabusesc ca un castel de carti ( pentru ca asa au fost construite in ultimii 50 de ani -” out of thin air…” ) .

    Peste tot in lume exista ingrijorare cu privire la viitor, la recesiunea care ne asteapta, este evident ca turismul international si transporturile aeriene vor fi la la pamant o vreme, cheltuielile personale vor fi dirijate mai mult spre lucruri esentiale, mai putin spre imbracaminte sau spre innoirea telefonului, masinii sau a electrocasnicelor, ceea ce va duce la cereri anemice si la subutilizarea capacitatilor de productie peste tot in lume.
    Nu se pot tipari bani pentru ca fiecare dintre noi sa ne schimbam mobilul anual ( mai ales daca este iPhone sau sau Samsung high end) sau electrocasnicele, acestia vor fi directionati spre cei care au probleme in a se hrani, sau spre cheltuieli medicale, dar economie bazata pe stimularea cererii nu cred ca va mai fi o buna bucata de vreme.

    Sa nu uitam coronavirusul, socul initial a fost depasit, raspandirea limitata, cei mai multi dintre noi nu avem victime intre cunoscuti sau intre cei apropiati, dar odata cu relaxarea carantinei, acest lucru devine mult mai probabil, pe masura progresiei virusului in populatie. Majoritatea dintre noi suntem in block-starturi spre reluarea vietii de dinainte, dar unii o vor pati inevitabil: „Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții, / Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții;”- Eminescu , Scrisoarea I, si aceasta va duce la o teama subliminala care va depresa suplimentar reactiile noastre si tendinta de a ne avanta in proiecte noi, pe termen lung. Mai exista si posibilitatea pe care nu o doreste nimeni ca virusul sa sufere mutatii si sa nu poata fi elaborat un vaccin. N-as fi asa de ingrijorat de pseudo-stiinte, de anti-vaxxeri, de homeopati, pentru ca acest coronavirus actioneaza rapid si democratic, iar dupa ce o vor lua in freza conform legilor naturii si procentului pe care nu il stie nimeni inca, se vor calma si vor reveni in fuga la la stiinta traditionala. Sistemele de sanatate vor fi castigatoare certe, deoarece politicienii vor fi obligati sa disponibilizeze fondurile necesare, iar aceasta inseamna multe cladiri si echipamente clasice, cu impact orizontal in toate industriile de baza, nu ciurucuri de start-upuri de biotech, care in cea mai mare masura se zbat sa dezvolte tehnologii de monitorizare in masa a starii noastre de sanatate.

    Analogia cu situatia din primul razboi mondial in care toti s-au trezit blocati in transee, pentru ca de fapt erau la fel de capabili din punct de vedere tahnic si stiintific, este foarte buna. Poate ca este mai bine in final sa ne decuplam fiecare de fiecare, SUA de China, Europa de SUA si de China si sa vedem unde vom ajunge fiecare dupa cei cativa ani de recesiune. Unii isi vor folosit energia ieftina din fracturarea hidraulica, altii vor construi regenerabile si vor experimenta calea regelementarii si standardizarii a tot ce misca, iar chinezii vor incerca sa creasca pe seama cererii interne si a celor din lumea a treia.

  15. Am impresia că-n ultima vreme știința a fost privită ca o nouă religie (scientism) și de aici dezamăgirea unora.

    Ar trebui să ne reamintim că Richard Feynman spunea despre știință ca fiind încrederea în ignoranța experților. El zicea că nu știința ne învață ci experiența ne învață.

    Și exact asta s-a adeverit și în situația de față: țările care au reacționat cel mai bine, care aveau deja pregătite protocoale pentru pandemii au fost cele asiatice, în special Taiwan și Hong Kong. Și nu pentru că aici s-ar concentra cei mai buni oameni de știință ai lumii ci pentru că aveau deja experiența cu epidemia Sars-Cov-1 din 2003.

    Pe de altă parte știința a făcut progrese și nu ar trebui să fim dezamăgiți din pricina ei.
    În 2003 genialul virusolog Christian Drosten a muncit intens timp de 11 zile până ce a conceput un test PCR pentru detectarea Sars-Cov-1. De data asta, probabil și datorită experienței acumulate, a realizat un test pentru detectarea Sars-Cov-2 în aceeași zi în care chinezii au publicat genomul noului virus, iar trei zile mai târziu OMS a publicat protcoloul pentru acest test pentru a putea fi produs de laboratoarele lumii.

    Așadar cred că ar trebui să ne bazăm în primul rând pe experiența acumulată, iar știința poate fi de mare ajutor cu condiția să fim conștienți și de limitările ei și să nu o confundăm cu scientismul.

  16. De obicei tradarea are la origine propria prostie. In cazul de fata, daca putem vorbi de o tradare, ma tem ca propriile vise sunt cele care ne tradeaza. Am luat stiinta „de nevasta”, am pus-o la cratita (resurse mari alocate pentru mici progrese de interes momentan), am tinut-o in frau cand ne-a venit (am alocat resurse doar une era convenabil) si am terfelit-o in public (definind alte demersuri sau chiar tot felul de aiureli drept stiinta). De copilul ei (educatia) nici nu e cazul sa mai vorbim. Si acum ne miram ca sparge seminte cu golanii la meci. .. Culmea e ca desi sub alta forma s-a mai intamplat la fel in istorie. Doar ca acum, cu accelerarea si globalizarea n-au mai ramas locuri unde sa se ascunda si sa fie ea insasi.

  17. Nu exista nici o reintoarcere in transee, nici macar n-am iesit din ele si ca sa exemplific faca referire la conferinta initiata de comisia europeana referitoare la strangerea de fonduri la nivel global pt lupta impotriva virusului, impotriva inamicilor inexistenti si inchipuiti s-au irosit deja sute de miliarde de dolari si euro, alta poveste, in presa romaneasasca nici macar un mac , o ceva , despre aceasta intiativa, in rest gargara si can-can.
    La terminarea sedintei s-a strans o suma de ca. 7,5 miliarde de euro pt gasirea de medicamente, teste, pt vaccin fiind alocati ca. 4 miliarde.
    Rusia si SUA n-au participat, n-au iesit din „transee” unul probabil prea „sarac” care n-are de unde, altul incerca pe cont propriu sa gaseasca leacul minune si astfel sa dea lovitura, big business-ul in urma caruia se va trezi cu o caruta de bani dupa deviza „America first”
    Europa de unde Germania participa ca apoapoe 550 milioande de euro, Franta 1,5 miliarde Canada, Japonia, Bill Gates sustine initiativa, Arabia Saudita etc.etc, insasi China participand.
    Insasi cercetarea este inca in transee, au mai scos unii si altii capul insa casca de protectie n-au dat-o jos, fiecare tara, fiecare instituit sub „aripiie protectoare ale guvernelor si ale serviciilor” incearca fiecare pe cont propriu sa gasesca leacul pt un fenomen global cu implicatii dintre cele mai grave asupra democratiilor, acolo unde mai exista, a vietii economice si sociale, miliarde de oameni fiind privati de drepturi constitutionale,
    cercetarea si stiinta pe care o suspecati de tradare fiind victima ratiunilor politice si strategice ale unor politicieni care nici pana astazi n-au inteles ce s-a intamplat si se intampla in continuare.
    Sunt tare curios cine va castiga aceasta cursa nebuna si haotica care se desfasoara pe spinarea, pe banii si sanatatea noastra a celor inchisi si privati de drepturi si cati din cei prosti vor beneficia si la ce costuri vor ajunge medicamentele si vaccinurile pe piata, cererea fiind enorma, toate ingredientele pt preturi piperate fiind date iar noi vom circula inca vreme indelungata cu spatele la perete si masti pe fata pt ca cei care sunt raspunzatori de starea de sanatate a oamenilor, nu ies din transee.

  18. Știința nu a „trădat”, pur și simplu ramurile științei avansează inegal. În funcție de context, de noroc, de fondurile alocate.

    Pe la 1900 un individ educat ar fi considerat SF predicția că – peste 60 de ani – salariatul mediu va avea curent electric, canalizare, apă caldă, mașină de spălat, ba chiar un ecran alb-negru la care să poată vedea filme și știri.

    La 1960 ar fi fost greu de crezut că până și un angajat prost plătit va avea un „robot” cu care să poată comunica instant, prin care să poată vedea filme, să asculte orice muzică are chef, sau să citească ce cărți vrea. Pentru un preț moderat sau chiar gratis.

    Nici în anii ’80 nu cred că s-ar fi gândit cineva că – dacă te trezești în mijlocul nopții având chef să citești despre Creta Minoică – automatul îți va aduce binevoitor o grămadă de bibliografie.

    Sau că „robotul” va căuta pentru tine într-un depozit aflat cine știe unde o pereche de espadrile bej mărimea ta, le vei plăti tot prin robot și le vei primi acasă.
    Btw, poate peste 5 ani dronele vor fi banale.

    Medicina, biologia nu au evoluat așa de repede.
    Da, s-au descopet antibioticele, apoi vaccinul anti-polio, dar în comparație cu tehnologia pare un târăș de melc.

    Un ghinionist căruia i se descoperă cancer în fază avansată nu are mult mai multe șanse decât la 1900 sau la 1960.

    S-a descifrat genomul, dar încă nu se pot obține copii garantat sănătoși și inteligenți.

    O femeie care vrea să slăbească nu are alte variante decât cele de la 1960 sau 1900 – înfometare și sport.

    Virușii ne dau cu tfila. (zică Academia ce o vrea, e aiurea pluralul ca la dulap)

    Poate că se vor aloca acum resurse și biologia va face un salt țapăn.

    La urma urmei chiar dacă bunul popor chinez va da cu dezinfectatnt în piețe nu e sigur că nu va apărea un microb urâcios din altă parte.

    Suntem într-o cursă a reginei roșii, trebuie să investim la greu în biologie doar ca să nu fim decimați (înjumătățiți) de vreo molimă.

    • N-are stiinta nici o treaba cu zarva asta , e opera politicienilor pe care ii votati si pe care ii platiti si pe care ii tolerati. Si e raspunderea populimii ca se lasa dusa de nas in pofida faptului ca are acces facil la informatii. Cine e vinovat daca va uitat in gura vedetelor si a poetilor de curte in loc sa ascultati ce au de spus virusologii si epidemiologii cu reputatii stiintifice impecabile si neafiliati unor institutii eminamente politice ? A, stiu, veti spune: „…dar nu ne-a invatat nimeni cum sa deosebim ciupercile otravite de cele comestibile….” Ba da. Aveti propriul creier. Daca asteptati de la doctori in filosofie sau de la critici de teatru si de la medici cu functii politice informatii bune despre boli va meritati soarta. Si cand va lovesc consecintele propriei prostii va considerati tradati. De stiinta. Pai…, sa fiti sanatosi.
      Inca ceva. Vad ca asteptati de la stiinta chiar mai mult decat de la Dumnezeu care nu v-a promis ca va salveaza trupurile de molime si de boli ci vi le-a dat si v-a promis ca veti muri .
      Omul de stinta e om. De stiinta, dar om. Are copii de hranit. Merge cu rezultatele lui stiintifice la politician si-i arata care e mortalitatea reala, stiintific. A doua zi la televizor politicianul zice ca e de zece ori mai mare. Merge la politician si-i arata ca Saddam nu vrea sa cumpere uraniu din Africa. A doua zi politicianul la tv zice invers. Si-i zice omului de stiinta „…nu e bine domnule procuror, nu e bine…. ai uitat cine te-a numit ? Ai uitat cine te plateste ? ”
      Voi sunteti vinovati. Ati iesit cu miile pentru/impotriva cate unui mascarici politician dar niciodata pentru educatie si sanatate. Niciodata nu ati iesit sa trageti la raspundere un politician pentru banii pe care i-ati dat la sanatate si au ajuns in alta parte. Niciodata nu ati cerut rezultate ci doar explicatii si justificari.
      Va lasati sanatatea si calitatea vietii in mainile unor escroci pe care-i votati si ii aplaudati si apoi va simtiti tradati de stiinta.
      Sunteti tradati de prostie, nu de stiinta.

      • Să nu o luăm așa în tragic – la urma urmei obtuzitatea nu-i doar la plebe și la politicieni. Toată lumea știe acum că Ignaz Semmelweis avea dreptate, dar colegii lui – medici respectați – au fost indignați de ceea ce susținea și l-au băgat la balamuc.

        După ce s-a scăpat așa lejer de SARS și MERS nimeni nu s-a speriat așa tare de noul virus oriental.
        Respectabilul șef al OMS guița la început că nu-i pandemie și că China de descurcă minunat. Atunci Gigelul mediu nu s-a stresat și s-a pus să-și caute vacanță în Cipru.

        În biologie/medicină nu s-a investit prea mult. Guvernele pentru că nu vedeau o amenințare sau un beneficiu imediat, particularii pentru că nu scoteau un profit destul de sigur și de consistent.

        Acum vor fi alocate resurse și probabil vorm vedea și progrese.

        • Nu e o problema de stiinta , e o problema inginereasca . Adica stim fix care e problema stim fix tot ce se intampla in celule , cum arata virusul , cum functioneaza etc etc problema e cum il ucizi sau il dai afara din corp fara sa ucizi corpul . Nu se poate sa ii scoti cu penseta unul cate unul ca sunt 10 trilioane si nici nu se vad la un microscop optic . Ar trebui un sistem imunitar artificial bazat pe nanotehnologii , celule construite la comanda dar asta e deocamdata sf curat .

  19. Nu cred ca autorul merita criticile ( unele agresive) din anumite comentarii. Incerc sa il inteleg si sa ii inteleg opinia: este bine stiut ca cercetarea in „umanioare” ( cum sunt numite in Romania) si stiinte „dure” nu este deloc aceeasi, diferentele sunt enorme. De altfel diferentele sunt enorme si intre cercetarea fundamentala si cea aplicata in acelasi domeniu asa ca nu trebuie criticat extrem de aspru un cercetator care are putine tangente ( poate chiar deloc) cu cei care lucreaza in domeniul medical sau domenii cu aplicatii in biologie, medicina.
    Cred ca trebuie sa ii explicam domnului Maci ca in aceste domenii sunt probleme care isi cauta solutia de zeci de ani, poate chiar sute ( in cercetarea fundamentala). Si ca, asa cum bine sublinia
    @elena , sunt multi factori determinanti care permit ( sau contrariul) ca anumite domenii sa se dezvolte mai mult ca altele la un moment dat. Este suficient un premiu Nobel sau o medalie Fields, sau un alt premiu extrem de important , pentru ca domeniul respectiv sa fie la moda, fondurile sa fie usor de obtinut, bursele de doctorat si posturile la fel + alte facilitati care fac diferenta in cercetare.
    De altfel, acum este clar ca anumite domenii vor avea prioritate si vor obtine fonduri pe care alte domenii nici nu le viseaza. Ma tem sa nu se ajunga chiar la o supra-evaluare si finantare a unor domenii, doar pentru ca acum sunt la moda.

    Asa ca nu este vorba de tradare, oricum putini sunt cercetatorii care pot decide sau influenta cu adevarat dezvoltarea unui domeniu. Trebuie convinsi oamenii politici de importanta cercetarii si mai ales de anumite prioritati in acest domeniu . Ca sa nu mai vorbim de diferenat dintre stiinta adevarata si pseudo-stiinta. Am impresia ca multi politicieni care nu inteleg nimic in domeniul stiintific nu sunt nici macar capabili sa se inconjoare de oameni de adevarata calitate. . Aud prea des fraza debila ” la ce foloseste cercetarea fundamentala, este doar un blablabla, trebuie sa ne axam pe aplicatii”. Numai ca aceste persoane nu-si pun intrebarea: de unde aplicatii, daca nu exista rezultate fundamentale pe care sa se bazeze aceste aplicatii?

    Cred ca autorul a inteles deja mesajul si, daca a avut un mesaj ascuns pe care nimeni nu l-a inteles, atunci va lamuri cititorii; daca nu, va trage concluziile de rigoare.

    • Mă tem că cercetare fundamentală își permit doar câteva țări bogate care pot să investească în prestigiu, eventual vreun miliardar filantrop.
      Nu mai suntem la nivel de secol XIX – început de secol XX când era suficient un individ entuziast și genial într-un laborator.

      Nici concernele, nici țările mici nu își permit să aloce fonduri consistente în ceva care nu oferă rapid rezultate mulțumitoare.

  20. Vă mulțumesc, tuturor, pentru observații. Poate că formularea titlului, așa cum am dat-o eu, este sursă de neclarități: nu am vrut să spun că știința nu (mai) are valoare (dimpotrivă, la începutul textului am arătat în ce constă aceasta), ci că imaginea pe care ne-am făcut-o despre ea e pusă la îndoială în aceste timpuri. Iar imaginea aceasta are în centru eficiența – adică faptul de a rezolva (în timp scurt și cu costuri minime) problemele omului și ale societății. Mi se pare că orizontul nostru de asteptare merge în această direcție, iar tehnologia (prin produsele universal accesibile) a redus stiinta – in perceptia comuna – aproape doar la aceasta dimensiune. Odată ce ieșim din orizontul eficienței științifico-tehnice nu ne rămâne decât cealaltă eficiență, a ”ordinii și disciplinei” militare. Succesul Chinei – la fel ca și seducția iliberală – constau în încercarea (sau iluzia) de a suprapune celor două tipuri de eficiență sub semnul accelerării progresului. În rest, sunt de acord cu observațiile: știința își are ritmul (și ritmurile) ei, ”pe care inima nu le cunoaște”.

    Mihai Maci

  21. Stiinta avanseaza cu pasi mici, dar avansul este continuu. Este explorarea necunoscutului si uneori stiinta mai nimereste si printr-un hatis, se intoarce un pas inapoi si gaseste alta strapungere.

    Nu prea avem politcieni cu o pregatire stiintifica minimala (poate in Alemania, cu Frau Merkel), avem avocati, economisti, bancheri, real estate entrepreneurs, specialisti in limbi moarte, miltari de cariera, fosti sau actuali ofitieri de servicii secrete, iar uneori oameni care n-au practicat nici o meserie, fiind politicieni de profesie. Multi pentru ca n-au fost in stare sa treaca examnele la metematica sau fizica cu o nota decenta. Si asta se vede. Ma umfla rasul cand citesc CV-ul unor polticieni care au cate un masterat in political sciences. De cand politica este o stiinta?

    PS.
    Daca omenirea ar investi in cercetarea stintifica atat cat investeste in „aparare”, „defence”, „défense”, „оборона” , etc, n-am mai indrazni sa discutam o astfel de tema.

  22. Nu stiinta a tradat ci noi am tradat-o. Aceasta pentru ca de cand a aparut Sars 1 si Mers nu a existat continuitate si perseverenta in cercetare si marile tari dezvoltate nu au dezvoltat programe de cercetare decat doar pentru rezultate rapide si aplicabile imediat. Dar pentru aceste coronavirusuri era nevoie de bani mai multi alocati si echipe pluridisciplinare si multinationale. Atunci cand au fost primele epidemii s-au aplicat solutii de moment si lucrurile s-au oprit in un punct. Combinatiile facute la Wuhan, intre HIV si Sars nu reprezinta o cercetare adevarata ci doar incercari ambigue care au dat omenirea peste cap si care fara o mare atentie de securitate provoaca pagube imense voite sau nevoite. Cercetarea stiintifica adevarata este foarte scumpa.

  23. Nu cred ca stiinta ne tradeaza. Ne tradam noi insine recurgand la „wishful thinking”. Nu au trecut decat vreo 3 luni de cand nebunia asta a ajuns in Europa si in State. China nu conteaza in discutia asta, acolo preocuparile stiintifice sunt izolate, daca sunt…In acest scurt timp au existat oameni care au asteptat sa apara remediul minune ca niste copii mici si nu prea isteti. Nu degeaba ati pomenit de magie… Din nefericire intre oamenii astia sunt mare parte din politicienii care ne conduc. De aici si „carantinele” impuse, ei au sperat ca dupa 2-3 saptamani „totul va fi bine” cu curcubeie si unicorni roz.
    Acum 100 de ani ne-am pacalit la fel. Pe hartie se vad mecanismele ingenioase dar nu si mizeria din transee. De „testare” ne-am ocupat in razboi.
    Dezvoltarea de medicament e mult mai lenta si mai anevoioasa, in special pentru oamenii infricosati de risc care suntem. Asta implica multa cercetare (stim prea putine despre SARS-Cov2), timp (ani,nu saptamani), rezilienta, teste extinnse si multi, multi bani.
    Cred ca „lumea de dupa” nu va fi foarte diferita. Cred ca tendintele despre care ati scris vor coexista in continuare. Pseudostiintele vor fi populare atata timp cat educatia va cam lipsi din scoli, si din pacate aici nu prea se vad imbunatatiri.
    Nu stiu daca vor domina relatiile „online”. Ganditi-va, de exemplu, la concertele „live”, ele sunt cele mai cautate si cele mai scumpe, cu toata perfectiunea inregistrarilor. A canta „unplugged” e o proba de maiestrie. O intalnire online nu va avea niciodata savoarea unei discutii fata in fata. Nu stiu daca un mentor poate aprecia pe delin caracterul si inclinatiile elevului sau daca scoala este exclusiv online.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mihai Maci
Mihai Maci
Lector la Universitatea din Oradea. Studii de licenţă (1995), de masterat (1996) şi de doctorat (2007) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj. Preocupări iniţiale legate de Simone Weil (problema decreaţiei în opera ei fiindu-mi subiect de licenţă), apoi de Heidegger şi de relaţiile acestuia cu istoria (tema masteratului) şi cu teologia (tema doctoratului). În lunga epocă doctorală am beneficiat de stagii de documentare în Franţa, ocazie cu care – pe lângă tema propriu-zisă a lucrării de doctorat – m-am interesat de gândirea disidentă est-europeană, şi, în particular, de filosofia lui Jan Patocka. Astfel că domeniile mele de interes vizează în particular filosofia contemporană şi mai ales tentativele est-europene de a gândi rostul istoriei. Am fost membru a două proiecte de cercetare care se ocupau de cu totul altceva, însă aceste experienţe mi-au arătat câte lucruri interesante se află dincolo de cele despre care eu credeam că sunt singurele ce merită a fi făcute.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Ușurel cu autostrada americană pe scări

Săptămâna trecută, presa românească formală și informală ne-a umplut de “Breaking News” despre un Proiect de infrastructură uriaș: Americanii vor construi o cale ferată și...

Cu tancul în lanul imposturii educaționale

Nu am vorbit despre partea educațională a cazului Baranga până nu mi-am luat cele mai bune informații pe care cineva, cu excepția...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.