joi, decembrie 2, 2021

Incertitudinea politică și inflația

Evenimentele politice recente din România (destituirea unor miniștrii, ruperea coaliției de guvernare, demiterea guvernului prin moțiune de cenzură etc.) creează o mare incertitudine cu privire la politica fiscală, monetară și legislativă. Măsurile promise sau reclamate de politicieni ca răspuns la impactul relativ puternic al crizei energetice asupra economiei și societății românești, care au fost deja afectate de pandemia COVID-19, sporesc această incertitudine. Mai precis, nesiguranța privește natura, amploarea și eșalonarea în timp a măsurilor de sprijin financiar pentru populație și întreprinderi, măsurile de politică monetară preconizate de Banca Națională pentru temperarea inflației, absorbția fondurilor europene, sustenabilitatea datoriei publice ș.a.md. Numeroase voci din spațiul public, de la jurnaliști la analiștii agențiilor de rating și ai instituțiile financiar-monetare internaționale, avertizează că o mare incertitudine cu privirea la conduita politicii economice afectează comportamentul întreprinderile și al populației în materie de cheltuieli de producție și de consum, investiții, crearea de noi locuri de muncă etc. În consecință, efectele sale asupra economiei sunt negative.[1]

Teoria economică oferă de mult timp analize elaborate ale canalelor prin care se transmit în economie efectele incertitudinii: investițiile ireversibile, economiile făcute din motive de precauțiune, fricțiunile financiare etc. În ultima perioadă, marcată, după cum se știe, de creșterea incertitudinii politice ca urmare a unor împrejurări ce merg de la suspiciunile privind manipularea monedei de către China până la Brexit, tot mai mai mulți economiști utilizează elementele teoriei deciziilor publice (public choice theory) și ale teoriei jocurilor (game theory) pentru a înțelege mai bine de ce anumite țări optează în anumite perioade pentru anumite politici macroeconomice specifice. Combinând aceste analize cu rezultatele a numeroase cercetări empirice efectuate în ultimul timp, literatura economică recentă propune o serie de tehnici de măsurare a incertitudinii politice și a efectelor sale economice, cu ajutorul cărora relevă modul de funcționare și importanța acestor mecanisme în diverse țări și perioade.[2]

În acest cadru, analiza relației dintre incertitudinea politică și eficacitatea politicii monetare menite să tempereze inflația relevă că  o creștere a incertitudinii determină reducerea activității economice și creșterea ratei inflației anticipate pe termen lung. O altă concluzie este că incertitudinea cu privire la politica economică exercită efecte contradictorii asupra structurii temporale a ratelor inflației anticipate. Astfel, ca răspuns la șocurile în materie de incertitudine, rata inflației anticipată pe termen scurt se reduce, pe când rata inflației anticipată pe termen lung crește. Acest rezultat sugerează că efectele pe care anticipațiile cu privire la inflație le exercită asupra inflației efective sunt contradictorii și ambigui. Explicația rezidă în faptul că există cel puțin două canale de transmisie a influenței anticipațiilor cu privire la inflație asupra inflației actuale, și anume vulnerabilitatea economiei și tăria ancorei pe care se bazează anticipațiile (de exemplu, anunțurile băncii centrale cu privire la ținta de inflație). După părerea noastră, în cazul României, evenimente recente, menționate la începutul articolului, arată că acest din urmă canal este slab și efemer.

Se constată, de asemenea, că băncile centrale își reduc ratele dobânzilor directoare ca răspuns la creșterea temporară a incertitudinii, în scopul compensării efectelor negative ale acestui șoc asupra economiei. Ele se preocupă, de asemenea, de menținerea anticipațiilor cu privire la inflația pe termen lung bine ancorate (la un nivel compatibil cu ținta lor de inflație), considerând că însuși acest lucru constituie un răspuns la șocurile economice temporare.

Rezultă că băncile centrale se confruntă cu o alegere dificilă între stabilizarea anticipațiilor privind inflația pe termen scurt, pe de o parte, și stabilizarea anticipațiilor pe termen lung, pe de altă parte. Acest rezultat sugerează că pentru a stabiliza economia, banca centrală plătește un anumit preț, și anume pierderea ancorei anticipațiilor privind inflația pe termen lung.

În general, literatura de specialitate arată că chiar dacă angajamentul băncilor centrale de a menține inflația la cote joase și stabile rămâne neschimbat, o puternică incertitudine cu privire la politica economică îi face pe agenții economici să creadă că băncile centrale nu sunt capabile să-și realizeze obiectivele. După părerea noastră, acesta este un pericol real și pentru Banca Națională a României, având în vedere crizele actuale (energetică, sanitară, politică), problemele create de importantele deficite bugetare efective și așteptate pentru viitorul previzibil și repetatele acuzații nefondate și nesăbuite ale politicienilor la adresa băncii centrale.[3]

Faptul că în ultimul deceniu rata inflației a fost mult mai redusă comparativ cu alte perioade din epoca postcomunistă, iar anticipațiile privind inflația au fost și ele mult mai optimiste, nu pare să elimine, deci, pericolul ca incertitudinea referitoare la politica economică să ducă la pierderea ancorei anticipațiilor cu privire la inflație și, în consecință, la diminuarea credibilității Băncii Naționale.

Or, credibilitatea de care se bucură banca centrală în ochii publicului este deosebit de importantă pentru reușita politicii monetare, fără a recurge la creșterea exagerată a ratei dobânzii directoare și la utilizarea în manieră restrictivă a celorlalte instrumente de politică monetară. Această credibilitate este diminuată de incertitudinea cu privire la orientarea politicii economice și la detaliile aplicării sale, la eficacitatea acestei politici și la fermitatea angajamentului autorităților cu privire la politicile lor viitoare. Incertitudinea poate fi totuși redusă prin comunicarea clară a măsurilor pe care autoritățile le pot lua, publicarea informațiilor de care dispun, reacția rapidă la provocări și asigurarea coerenței pe termen lung a politicii pe care o duc.


[1]-S. Cerna, Incertitudinea și economia,https://www.contributors.ro/incertitudinea-%c8%99i-economia/, http://www.oranoua.ro/silviu-cerna-incertitudinea-si-economia/

[2] -Idem

[3] -S. Cerna, Banca Națională pe banca acuzaților,  Piața Financiară, Nr. 12-01 (265-266)/2017-2018, p. 22-24.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. cind creste pib ul (un indicator nesanatos, ce nu reflecta dezvoltarea reala) bolsevicii isi cresc lefurile (lor si putorilor bugetare ce i servesc si le asigura protectia personala) si isi asigura voturile „democratice” (ale prostimii dependente careia i se impart firimiturile) cu care se mentin la putere. cine i creste domnule leafa si pensia gunoierului, covrigarului, constructorului, transportatorului, celui ce munceste si produce efectiv ? cit credeti ca vor mai rezista aceste capuse infecte / parazitare pina vor fi plesnite fara mila peste bot ?

    • Creșterea PIB-ul este vaca sacra a economiei secolului 21.
      Daca un copil sparge geamul scolii cu o minge brusc creste PIB-ul pentru ca va creste activitatea economica a geamgiului si a fabricii de geamuri.
      Economiștii spun ca o modalitate sigura de a scădea PIB-ul este de a te căsători cu bona copiilor (fie ea românca sau filipineza) pentru ca nu-i mai plătești salariu.
      In PIB sunt incluse si așa zisele servicii financiare ceea ce nu era valabil pana prin 1995. Adică daca plătim dobânzi mai mari si ne îndatoram mai mult creste PIB-ul. In unele tari si serviciile de prostituție intra in PIB. Daca fabricam mai multe arme sau țigări crește de asemenea PIB-ul. Sunt convins ca in PIB-ul Afganistanului o parte buna este producția de droguri.

  2. „…anunțurile băncii centrale cu privire la ținta de inflație). După părerea noastră, în cazul României, evenimente recente, menționate la începutul articolului, arată că acest din urmă canal este slab și efemer.”

    În opinia mea, nu este contextul cel mai potrivit pentru a critica/”înjura” Banca Centrală. …Tocmai din motivele arătate de autor drept cauze ale creșterii inflației în România, dar și dintr-o cauză asupra căreia autorul nu zăbovește, ci o menționează în trecere.

    Influxul de bani pe piața europeană reprezentat de Planul de Redresare și Rezilianță, inclusiv în România, carevasăzică, este principala cauză a creșterii cererii și a augmentării inflației, pe termen scurt (mai puțin, dar mai ales a celei așteptate. Ce poate face Banca Naționalăî a României? Ce i se reproșează?! De ce nu i s-au adus reproșuri atunci cțnd sursa inflației a fost creșterea cererii la nivel național ca urmare a sporirii veniturilor, subvențiilor, alocațiilor etc., efectuate de guvernările dezastruoase [economicî ale PSD?!

    O altă sursă importantă de creștere a inflației o reprezintă limitarea ofertei ca urmare a reducerii producției și transporului din Asia ( a se vedea recomandarea de a cumpăra cadouri pentru Crăciun de pe acum, pentru că se prevede lipsa acestora de pe piețele europene în ajunul Sărbătorilor).

    Termenele de la transmiterea unei comenzi spre China până la primirea produselor (bunuri de larg consum) comandate în Europa a ajuns la jumătate de an, iar în unele cazuri un an! Este necesar să fim conștienți că NU se poate comunica un preț estimat peste 12 luni cumpărătorilor, decât în creștere față de cel actual!

    De ce este înjurată/criticată Banca Națională pentru asta, deși există numeroase alte motive pentru care ar fi trebuit să fie criticată?!…

    • Macar o data trebuie sa-mi manifest dezacordul fata de un comentariu al dvs inflația romaneasca nu are nimic de-a face cu banii din EU, pe care nu i-am primit încă. Inflația este generată de un consum pe baza de împrumuturi, fenomen mai vechi dar care s-a accelerat sub gestionarea genialului Citu.

      • @Cinicul _ „Măcar o data trebuie sa-mi manifest dezacordul fata de un comentariu…”

        Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați acordat-o comentariului meu. ..Dar, permiteți-mi vă rog să constat că vă înșelați. Nu suntem în dezacord. :)

        Împrumuturile utilizate pentru consum, spre deosebire de cele destinate investițiilor, sunt într-adevăr problematice și generează, precum spuneți, dezechilibre economice printre care și inflație. Doar că, oricât de puțin drag mi-ar fi domnul Cîțu (am amintit adesea de povestea cu „iepurașul din desene animate, care merge pe o crenguță până se termină crenguța și mai face apoi vreo 10 pași”, în care a fost implicat, împreună cu prietenul domniei-sale, Lucian Isar), domnia-sa a rostogolit împrumuturile făcute de guvernările anterioare, dezastruoase economic, ale PSD.

        Nu spun că domnul Cîțu nu ar fi gata să plafoneze prețuri, să acorde subvenții [la energie], ori să adopte politici protecționiste pentru a promova produsele românești șamd., așa cum s-a angajat deja. Doar că încă nu a făcut-o. Nu uitați, doctrina liberală este esențialmente de stânga!

        Pentru că am menționat prețurile la energie, trebuie spus că creșterea acestora este o cauză a majorării ratei inflației pe termen scurt mult mai importantă decât împrumuturile făcute de guvernul Cîțu.

        Eu, însă, am în vedere inflația pe termen mediu și lung, mai ales cea așteptată, pentru care autorul articolului aduce reproșuri – nemeritate în opinia mea – Băncii Naționale. Or, la fel precum semnalele transmise de Banca Centrală a României, și semnalele Băncii Centrale Europene sunt generatoare de inflație. Iar banii care cu mare probabilitate vor fi disponibilizați prin Planurile Naționale de Redresare determină augmentarea ratei inflației în toate statele membre, cu precădere în economiile neperformante precum cea a României.

        Pe scurt despre importanța așteptărilor inflaționiste se poate citi aici:
        https://www.bnr.ro/Importanta-asteptarilor-inflationiste-3371-Mobile.aspx .
        Pe larg, cursurile profesorului Silviu Cerna, spre exemplu, oferă informații în mod exhaustiv cu privire la politicile monetare și formarea inflației.

        …Doar că, acum, Băncii Naționale nu avem ce-i reproșa. Iar un argument este stabilitatea surprinzătoare a monedei naționale în absența (repet, în acest moment) a unor investiții directe importante, ori a altor intrări de capital substanțiale în patria noastră. Cred, așadar, că mesajele transmise de BNR sunt cele corecte.

  3. Sa ne uitam si la scorurile agentiilor internationale de rating date Romaniei, Cele mai joase din UE.
    In perioada asta de pandemie s-au emis pe tot globul 4-5 trilioane $ fara acoperire in bunuri materiale sau servicii- fiduciari care alimenteaza inflatia peste tot

  4. ok, dar calitativ, fără evaluări cantitative. în realitate apar efecte de ordinul 2 și 3, gen accelerații, spectrul și amplitudinea volatilităților, reacția microeconomică (sectorială) la evoluțiile temporale ale indicatorilor (key goal indicators versus key performance indicators ante vs post calcul) în general până și cei care cred că pământul e plat știu că merele au tendința să cadă din pom. e drept că unii nu se vaccinează…
    mă întreb câți din administrație, guvern, bnr, au trecut prin creion abraham lorentz gleichung aka Strahlungsrückwirkung, sau cum zice francezu’ radiation resistance, sau ia în calcul ceea ce spunea a lu’ Parizianu’ din Delirul „pe ce te bazezi” când, evident se gândea la conceptul ne-clarificat nici acum, de self-energy… în rest totul curge… Domnul Brăduț zice că e pesimist, când expune o poziție sceptică… crash fraților, cum venea din titlul Dumneavoastră, foarte incert politic. Cert e că e și inflație și politică, și împreună. Ce nu știu mulți să modeleze este acel Strahlungsrückwirkung
    Cu stimă, un nimeni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

Cât costă viața ta? Ar trebui statul să plătească despăgubiri pentru decedații de Covid?

După ce mor 4-500 de oameni pe zi în timp de pace, iar România este astăzi pe locul 10 la număr de...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro