miercuri, februarie 8, 2023

Incredibila aventură a statuii Ecaterinei a II-a. Sau de ce nici Odesa nu (mai) e Rusia

Acum două săptămâni, puţin după ce am trecut eu pe acolo, Consiliul municipal Odesa a votat finalmente demontarea statuii ţarinei Ecaterina a II-a – de fapt un ansablu în care ea se înalţă majestuos deasupra a patru întemeietori ai oraşului imperial, dintre care voi îl ştiţi cel mai bine pe Grigori Potemkin, omul cu butaforiile. Statuile nu vor fi distruse ci mutate la Muzeul de Artă local, iar ăsta este episodul ultim într-o saga lungă şi exotică, foarte potrivită cu spiritul oraşului şi ilustrativă pentru bătălia asupra identităţii naţionale care se dă acum în Ucraina.

Monumentul s-a ridicat iniţial la finalul sec XIX pentru a sărbători 100 de ani de la fondarea Odesei, dar fireşte că în perioada bolşevică n-a putut rămâne în picioare: a fost cărat bucăţi la muzeu, piaţa Ecaterina a fost redenumită Karl Marx iar bustul respectivului a fost pus pe piedestal în loc. Lucrătura fiind proastă, bustul a căzut la o furtună; a fost înlocuit cu un alt Marx, mai mare, pe care odesanii l-au botezat firesc Karl al II-lea. Dar nici în perioada sovietică n-au lipsit virajele ideologice, aşa că în 1965 Karl a fost dat jos ca să se pună în loc un memorial al matrozilor răsculaţi pe Crucişătorul Potemkin, nemuriţi de regizorul Eisenstein în filmul propagandistic plin de fakes istorice pe care-l ştiţi (fiind decenii la rând pe genericul Telecinematecii), devenit cult-movie între timp şi lipit de imaginea oraşului. Toată lumea care ajunge la Odesa merge să-şi facă un selfie la treptele Potemkin care coboară în port; dar în perioada asta nu bateţi drumul până acolo degeaba pentru că faleza e închisă ca zonă militară, n-ai cum ajunge nici la trepte, nici la statuia ducelui Richelieu.

Clasic – Sovietic – Contemporan, 2022

În 2007 un oligarh odesan pe nume Tarpan, contrabandist (fireşte) şi consilier local din partea Partidului Progresist-Socialist (pro-Kremlin) a finanţat refacerea monumentului în forma iniţială. El a mai dat bani şi pentru alte restaurări ale patrimoniului municipal, controversate calitativ, însă statuia Ecaterinei e realizarea sa majoră şi cea care ţine de 15 ani capul de afiş al protestelor anti-ţariste din Odesa. Omul n-a mai apucat să ia parte şi el la dezbatere mult timp, fiind pus sub acuzare pentru furtul a 200 milioane euro dintr-un proiect public de canalizare (de acolo veneau banii); s-a refugiat la timp în Emirate unde trăieşte fericit până în ziua de azi.

Noua statuie a Ecaterinei, rebotezată diminutiv “A Fondatorilor” în speranţa deşartă de a reduce tensiunile sociale, a atras ca un paratrăznet mânia tuturor protestatarilor în ultimii ani, de la grupuri civice anti-Kremlin, la sotnii căzăceşti, popi ortodocşi patrioţi, naţionalişti sau artişti cu proiecte flashmob. Petiţiile pentru înlăturarea ei au curs cu duiumul, cea mai interesantă fiind cea din 2022 în care s-a cerut înlocuirea cu o statuie a actorului porno american Billy Herrington. Fiindcă a strâns 26000 de semnături, adică peste pragul legal de 25000, preşedintele Zelensky a fost obligat să dea un răspuns în termen de trei luni. Ceea ce omul a şi făcut pe 1 august, într-o pauză de pe front, când a retrimis solicitarea consiliului local cu rezoluţia criptică de a “lua în considerare chestiunea ridicată în acord cu competenţele locale” şi cu legislaţia în vigoare ce prevede “curăţarea spaţiului public de obiecte şi monumente legate de moştenirea ruso-imperială şi sovietică ce sprijină propaganda rusă şi narativele anti-ucrainene”.

Bun, toate ca toate, dar ce ce un actor porno gay din SUA care n-are nici o legătură cu oraşul? Nu e clar de ce, dar comentatorii au fost toţi de acord că e un lucru foarte în spiritul unic şi subversiv al Odesei. În tot cazul, anul ăsta monumentul Ecaterinei a stat mai mult învelit în placaj, şi nu atât de grija bombardamentelor, ca alte statui de prin oraş, cât mai ales pentru a fi protejat de furia purtătoare de grafitti a localnicilor.

Faptul că un oraş capitală de regiune considerată îndeobşte mai curând rusofonă şi înclinată către Moscova a virat atât de rapid către patriotism ucrainean în câţiva ani constituie un studiu de caz remarcabil pentru cum se construieşte sub ochii noştri o naţiune civică, peste clivaje etnice. Încă din 2014 odesanii au respins diversiunile locale care încercau să reproducă scenariul Crimeea; iar anul ăsta au fost cu toţii trup şi suflet – ucraineni, ruşi, moldoveni, evrei – contra Rusiei, ieşind să apere cu arma în mână plajele şi portul în momentele de cumpănă din primăvară. Indiferent de limbă, oamenii par să pună mai presus valorile democratice şi resping ideea lui Putin de Ruskii Mir – în esenţă că etnia defineşte neapărat şi determinist patria, chiar atunci când ea e agresivă, ucigaşă şi retrogradă.

Odesa are şi pe ce se baza: dintotdeauna s-a mândrit cu independenţa ei de oraş sudic cosmopolit, cu o tradiţia aparte şi de Moscova, şi de Kiev, şi cu libertatea ei de porto-franco şi zonă a contrabandei vesele (ca notă de culoare, există un muzeu de profil care acoperă şi perioada sovietică). E fără îndoială un oraş imperial întemeiat din ordinul Ecaterinei – deşi ţarina nu l-a vizitat niciodată – dar pe o aşezare turco-tătară estompată în istoria oficială şi în care la sfârşitul sec XIX, când se inaugura statuia cu problema, doar jumătate din locuitori erau propriu-zis ruşi. In ciuda rusificării accentuate din sec XX, la referendumul pentru independenţa Ucrainei din 1991 regiunea Odesa a votat 85% DA, ceea ce ar fi trebuit să dea de gândit unuia mai puţin sociopat decât Putin.

Pe scurt, agresiunea pornită de Kremlin în februarie 2022 – adică faza a doua a războiului declanşat contra Ucrainei în 2014 – a făcut Rusia atât de toxică încât nici odesanii cu identitate ambiguă n-au mai putut rămâne neutri şi apolitici ci s-au înscris în efortul de redefinire naţională. Iar astea nu sunt doar vorbe de paradă spuse în public; rusofonii din Odesa îţi confirmă virajul în discuţii private, la o cafea: nu mai vor să aibă de-a face cu Rusia lui Putin şi vor să reclădească alături o cultură civică democratică de limbă rusă, aşa cum încă n-a existat. Nici nu mai vor statui care să fie instrumentate pentru nostalgii imperiale: vezi în poză inaugurarea bustului Ecaterinei de către separatiştii transnistreni la Grigoriopol; există fireşte unul şi la Tiraspol.

Festivitate in Transnistria

Marea inovaţie produsă de Ucraina în Europa de Est anul ăsta e că a scos polemica din vechile cadre anticomunism vs. comunism, care îi convin perfect lui Putin, pentru că maschează adevărata miză a acestui război şi îi permite să spună că el nu e URSS. Discursul ucrainean de construcţie naţională accentuază tot mai mult tema decolonizării post-imperiale, care e fix perpendiculară pe cea a anti-comunismului, susţinând continuitatea de politică externă ţarism-bolşevism-putinism, lucru care evident nu convine Kremlinului, fiind şi cât se poate de real. De asemenea, utilizarea de către Kiev a lexiconului colonialismului crează Rusiei un disconfort în relaţia sa cu Sudul global, relaţie la care ţine foarte mult, deoarece e mai greu ca ţară africană, de exemplu, să spui nu decolonizării.

Din această perspectivă, demontarea statuii ţarinei din Odesa constituie episodul ilustrativ suprem: da, faptele istorice sunt cele care sunt, nu le negăm, însă le mutăm la muzeu. Astăzi oamenii sunt alţii, au alte valori şi idealuri, indiferent de limba pe care o vorbesc, iar asta e ce trebuie să primeze în politica contemporană.

PS. Pentru cititorii români foarte prozaici, care nu pricep sarcasmul şi s-au speriat că porno-Billy chiar va fi pus pe soclu: staţi calmi, petiţia a fost legală, dar ironică, perfect în spiritul Odesei (vezi Ilf & Petrov), to make a point. The point was made, efectul s-a obţinut. Ce statuie se va pune în loc în piaţa Katerininska, se va decide în viitor. Chiar numele pieţei poate să rămână, legenda spune că nu-i după ţarină ci după Sf Ecaterina din Alexandria. Oh, dear.

PPS. Acest text e un manifest din campania EFOR “Ucraina nu-i Rusia” prin care aducem în faţa publicului român teme mai puţin cunoscute din istoria şi societatea vecinilor noştri de la nord-est şi propunem o dezbatere fără uzualii ochelari de cal despre conexiunile dintre trecut, identitate şi politica actuală în regiunea noastră.

Materiale realizate cu sprijinul Fundaţiei Friedrich Naumann, România

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Foarte interesant și plăcut la citit articolul dv. Doar o observație: secvențele din filmul lui Eisenstein erau pe genericul Telecinematecii, nu al Teleenciclopediei.

  2. Interesanta si surprinzatoare este zicerea de fata fie si numai in masura in care ne aduce in fata aceasta noua formulare ,ca si atitudine in ceea ce priveste confruntarea, ce ne prezinta (gaselnita este incintatoare )„decolonizarea post imperiala ”,Pina la urma statuile , fie ele si cele ale Ecaterinei a II-a , scoaterea lor din cotidianul vizualizarilor cetatenilor ucrainieni si arate acum si noua , ne arata decizia politica si nevoia sociala de recladire a Statului Ucrainean dincolo de sutele de ani ce au stat ca si istorie sub sceptrul Rusiei .Acum nu se mai poate.Decuplarea de Rusia vine la pachet cu decuplarea istorica a Ucrainei ,decuplare , politica , militara , sociala, la nivel de inteligence si cea economica face parte din cotidianul deciziilor nostre J.R.Biden si V.Zelenski devin artizanii acestei decuplari ce s-a extins si se extinde in continuare in intreaga lume . Franta si Germania au lasat, deja ,in urma legaturile cu Rusia .Pe ici pe colo unii dintre europeni se mai zbat o vreme dar planurile lor se naruie zi de zi .Ultima reduta austriaca este si ea pe cale in a ceda majoritatii Occidentale .Romania a mai batut si ea un cui .

    • Cancelarul Austriei a dorit ca sa intre Croatia in Schengen pentru a putea Reichsburgher sa poata aduce arme In Germania. Este varianta 2018-2022 a serialului „Babylon Berlin” organizata de Moscova.
      Iar conducerea Romaniei impusa romanilor in decembrie 1989 de Moscova va avea grija continuu sa nu fim primiti in spatiul Schengen.

    • Ar trebui mutate o bună parte din statui si din obiectivele turistice din Cluj, ca sa ramana ceva „autentic românesc”, asa cum vreti sa sugerati. Dar in felul asta, nu stiu ce ar mai ramane din Cluj, probabil statuia lui Iancu din fata Catedralei, aia pesemne că va place.

  3. „MAREA INOVATIE PRODUSA DE UCRAINA IN EUROPA DE EST ” VARE-I INOVATIA ?, LICHIDAREA INVATAMANTULUI IN LIMBA MATERNA !, FALSIFICAREA ISTORIEI !,
    Demontarea bustului tarinei Ecaterina a ll a nu-u un eveniment marcant in vreme de razboi !,este un act de protejare a unor simboluri a tarilor care au fondat au dezvoltat ODESA .
    Unde erau acei asa zisi patrioti ucrainieni in 2014 ?,n-au tras un foc de arma pentru apararea Crimeii !.
    Crimee alipita statului compozit Ucraina prin pofta ce-a poftit Hrusciov in Biroul PCUS .De cand i-au simtit gustul Ucrainei au inceput s-o pofteasca multi !,Dar Rusia nu poate sa uite prima dragoste !-RUSIA KIEVEANA acee Rusie din leaganul de formare din veacul al xv lea.

    • sezi bland, ca au inceput sa traga in 2022 si vor intensifica in 2023!
      pe narativul cu rusia kieveana, orice tara latina ar fi indreptatita sa ocupe italia.
      bine ca nu e federatia rusa ”stat compozit”!
      la fiecare cuvant, ai scris cate o prostie si cate o minciuna.
      ai mai si semnalizat cu aldine.

  4. Foarte frumoasa povestea, era sa zic narativul! Demna de Ilf si Petrov.
    Un astfel de popor nu poate fi invins prin brutalitatea rusa!
    PS1 Multumesc dlui Ionita si locuitorilor Odesei ,asa am aflat si eu cine a fast Billy Herrington. Pagina de pe wiki este edificatoare!
    PS2 Si daca tot suntem la tematica Ucraina nu e Rusia, recomand cu caldura cartea lui Armand Gosu -Rusia, o ecuatie complicata …E o carte care dupa ce ai citit-o intelegi de ce este razboi in Ucraina si ce este azi Rusia si Ucraina , dar si UE, in special Germania. Daca as avea timp,dar nu am din pacate,as scrie o recenzie acestei carti caci merita. Cartea e un dialog intre editorul acestui site cu Armand Gosu stralucit profesor si analist in materie de Rusia. O carte eveniment aflata la o noua editie.

  5. Don’t hold your breath până la „constituirea culturii civice ruse” neghidonate de de Kremlin. 😁 Sub o formă sau alta războiul se va încheia. Oricum s-ar încheia poziția Ucrainei la finalul său va fi mai puternică ca la început. E posibil chiar să-și recupereze toate teritoriile ocupate de muscali.

    Însă beleaua abia de acolo începe. Oficial Ucraina are 17% etnici ruși. Adică vreo 7 milioane din cei 40 de milioane de locuitori. Cu toate astea din cei 30 de ani de independentă mai bine de jumătate, țara a fost controlată de partide filoruse și de președinți filoruși. Eu aș paria că ăștia se vor întoarce destul de repede la pieptul păros al maicii Rusii. În opinia mea cam jumătate din locuitorii țării sunt sub o formă sau alta legați lingvistic sau cultural de Rusia. Cert e că numărul celor ce vorbesc rusa în Ucraina e mai mare ca al celor ce vorbesc ucraineana. Asta e o chestie foarte periculoasă și deloc de neglijat. nu există o linie clară de demarcație.

    Inclusiv Zelenski e un soi de star Antena 3 pe care oligarhul proprietar al postului l-a făcut președinte – așa ca un soi de Mihai Gâdea făcut președinte de dom’ profesor Voiculescu 😂. La prezidențialele din 2019 Zelenski a fost candidatul susținut isteric de Kremlin și de postul TV de stat rus Rossia 1 ( cel mai urmărit pe atunci în Ucraina 😀) unde răposatul Jiroinovski îl acuza în preziua alegerilor pe Poroșenko că va fura voturile lui Zelenski. Nu am nici cea mai vagă idee cu ce anume l-a enervat piticul de la Kiev așa de tare pe piticul de la Kremlin, dar asta nu schimbă faptele: În 2019 Zelenski, un rusofon ce abia rupe câteva cuvinte în ucraineană, a câștigat alegerile în Ucraina susținut puternic de Rusia și cu o platformă plină de platitudini demagogice.

    E adevărat că a luptat și luptă cu un curaj remarcabil împotriva invaziei ruse. Însă să nu uităm că luptă în primul rând pentru propria piele. A profitat de război pentru a lichida orice formă de opoziție politică. Camarila sa înghite cu ocazia războiului activele ălora din celelalte găști precum și pe cele ale statului. Nicio criză nu trebuie să scape nevalorificată. 😁

    Nu se naște nicio formă de civism acolo, ci o nouă mână de fier – un soi de Krăkănel în oglindă care are un spate puternic susținut de occident și o legitimitate câștigată în război.

    Rușii la rândul lor au demonstrat în ultimele decenii că civismul nu-i atinge și nu-i „contaminează” de nicio culoare. Etnicii ruși din Țările Baltice ce trăiesc de decenii în societăți occidentale sunt de fapt chiar mai înrăiți și mai reacționari ca cei din Rusia. De aceea mă îndoiesc că rușii din Ucraina de după război vor deveni dintr-o dată un soi de elvețieni. Milioanele de etnici ruși fugiți din calea oștilor sovietice eliberatoare se vor întoarce la business as usual: Cel mai probabil că vor susține din nou partide mafiote pro Kremlin de genul partidului regiunilor la lui Ianukovici. Istoria are un simt extraordinar al umorului! 😀

    P.S.: Aia cu 85% din locuitorii Odessei au votat pentru independența Ucrainei în 1991 trebuie pusă în context: La referendumul din 1 Decembrie 1991 92% din locuitorii Ucrainei au votat pentru independentă. Peste 55% din locuitorii Crimeii au votat pentru independentă. Peste 85% din locuitorii din Donbass și Luhansk au votat de asemenea pentru independentă. Motivele sunt multiple: URSS intrase oricum în moarte clinică. Nimic nu mai funcționa: Nacealnicii locali, nerăbdători să înhațe cât mai mult, dădeau vina pentru dezastrul economic exclusiv pe guvernul de la Moscova și promiteau că dacă scapă de centru vor vor face în câteva luni din republicile sovietice falite un soi de occident. Ceea ce evident că nu s-a întâmplat. ȘI atunci mujicii au căzut în extrema cealaltă jinduind după „paradisul sovietic pierdut”. Asta a jucat și joacă perfect în mâna păcăliciului suprem de la Kremlin.

    • Firește că Zelensky si altii care-și fac veacul pe lângă el lupta pentru pielea lor si pentru bani. Ei sunt conștienți că Ucraina e un stat eșuat, mai durează până o sa fie facut oficial asta. De asta cauta acum sa adune cati mai multi bani. Cat despre Ucraina, ce nu va fi acaparat de Federația Rusă va fi un al doilea Afganistan care îi va costa extrem de scump pe Occidentali.

    • Asta e, putinistii (ruskii mir) cu rusificarea, ucrainienii nationalisti la randul lor cu ucrainizarea. Adevarul este ca Ucraina este o tara multi-etnica si multiculturala, rusofonii fiind prepoderent concentrati in Sudul si in Estul Ucrainei, respectiv in Crimea si Donbas). Cazacii Donbasului de ex, se afla colo de mai multe secole (pe glia lor) si din cate am inteles,ponderea rusofonilor in Crimeea este chiar peste 50%. In acest context, Ucraina de astazi probabil ca are nevoie de un lider adept al liberalismului (cu o vena puternica de impaciutor, gen Nelson Mandela;) https://en.wikipedia.org/wiki/Don_Cossacks

      P.S. In opinea mea, confuziile intre de-putinizare si de-rusificare, respectiv crearea confuziilor gen liberalism vs ucrainizarea fortata a cazacimii prin Donbas sau a rusilor Crimeii reprezinta o eroare (ucrainienii nationalisti ridica si ei mingea la fileul putinistilor ruskii mir). Spre exemplu, impunerea prin lege ca popii sa isi tina slujbele in limba ucraineana in fata cazacimii (multi ditre ei mai in varsta fiind chiar nevorbitori de limba ucraineana?) mi se pare o idee deplasata, lipsita de bun simt si de orice realitate. De altfel, dreptul la limba materna si dreptul la pastrarea datinilor (autonomii culturale, etc, acolo unde este cazul) face parte din setul valorilor europene si al democratiilor moderne /civilizate de pretutindeni. Istoriceste vorbind, rusii au si ei pacatele lor (dulapuri pline cu schelete, ca orice alt imperiu) unde ajungem insa daca facem compromise in privinta propriilor valori (in care credem) unde ajungem daca incurajam „discriminari” etnice si culturale, de dragul revasismului prin fostele colonii sovietice, etc? Raspunsul la „ruskii mir” nu poate fi altul decat adoptarea valorilor comune ale UE, in nici un caz nationalismul primitiv de grota si discriminarea.

  6. Razboiul cu statuile este intotdeauna foarte interesant. Am cautat pe siteul organizatiei Dvs niscaiva rapoarte de activitate sau informatii despre sursele Dvs de finantare. In spiritul transparentei pe care o promovati ma asteptam sa le gasesc relativ usor dar, din pacate, nu sunt vizibile. Sunt publicate pe undeva?

    Citesc toate materialele Dvs cu placere si interes atunci cand va ocupati de ceea ce ar trebui sa va ocupati, Romania.
    Atunci insa cand scrieti despre o tara in care nu mai e demult nici democratie, nici libertate de expresie si nici drepturi ale minoritatilor(ma refer la romanii nostri) si folositi ca model de conturare a unei identitati nationale ucrainene un oras infiintat de o tarina a Rusiei pe ruinele/in locul fortarete turcesti, caracterizat dintotdeauna cu multinational/multietnic(alaturi de multe alte etnii erau si evrei acolo, nu tarina i-a executat la sfarsitul lui 1941) mi se pare ca mergeti prea departe. Istoria poate fi rescrisa, niciodata modificata.

  7. Istoria inca conteaza. Numele Odessa vine de la Odiseu, Ulysses, eroul favorit al Ecaterinei ce Mare. Potemkin i-a ales numele . Toate orasele fondate de Potemkin in sudul Ukrainei au rezonante grecesti , in realitate aveau prea putin de-a face cu grecii(nu mai existau greci) erau doar o celebrare a Antichitatii grecesti. Potemkin a fost un excelent administrator, un general inimos si talentat , foarte rar in perioada aceea si un globalist avant la letrre , ceea ce Putin nu prea intelege. I-a luat osemintele dar Potemkin a fost fidel ideii de Imperiu Rus , nu a fost un nationalist rus.Barfele cu orasele de carton sunt falsuri grosolane la fel ca si povestile sasesti cu vampirul Dracula. In ceea ce priveste statuia Ecaterinei eu zic orasul Odessa are nevoie de ea. Pana la urma ca si Potemkin, Ecaterina a fost o globalista avant la letre , nu a fost o nationalista rusa.

  8. Daca au bani si arme, ce le mai trebuie cultura?! Jos cu statuile istorice, ca in SUA, ca in Irak, ca la ISIS, ca la noi pe vremea proletcultismului! Asa istoria va putea sa inceapa cu cei noi, ca in Coreea de Nord, unde cel mai vechi personaj istoric e tatal lui Kim Ir Sen (strabunicul actualului). Iubirea de patrie si ura pentru cultura sunt lucruri complet diferite, care nu trebuie amestecate.

  9. Nu pierd angajatii romani. Angajatii aia sarmanii tot salariul ala parlit il iau. Pierd patronii austrieci. Sper sa piarda cat mai mult.

    • Patronii austrieci au destui bani pentru inca vreo cateva vieți. Pana sa fie afectat patronul austriac își pierde serviciul angajatul roman, ca doar nu-l tine nimeni daca nu prea este de munca. La nicio multinaționala din Romania nu o sa vedeti angajați din țările de proveniență, cam toti sunt romani.

  10. Uite cum se infectează unii de aroganța fără sens tip Alina Mungiu: „patru întemeietori ai oraşului imperial, dintre care VOI îl știți cel mai bine pe Grigori Potemkin, omul cu butaforiile”.

    Adică Sorin Ionita are atâtea cunoștințe despre José de Ribas, François Sainte de Wollant si Platon Zubov încât pur si simplu nu putea sa lase prostimea sa creadă ca el l-ar ști cel mai bine tot pe alde Potemkin.

    Stupefiant.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Monument_to_the_founders_of_Odesa

  11. Rusnacii au pierdut razboiul informational si pe cel economic, si nu de acum, ci cam din perioada de dupa 1980 cand URSS a intrat in declin vizibil. De asta au recurs acum la forta bruta, dar mai rau isi bat inca un cui in cap. Toata lumea a vazut ca armia rusa e o gluma penibila. La fel ca in WW1, si acum multi soldati nu au arme, bocanci, provizii, etc. Coruptia e tot la locul ei, ba chiar infloreste in rusia. Apropo de ce zic unii pe aici cu regimul autocratic al lui zelenski, etc, evident nu poate exista democratie in stil vestic dintr-o data, cum nici la noi nu a fost. In ucraina e un prim pas, imperfect in vreme de razboi, dar in directia buna (adica spre vest). Putler uraste ucraina si pe zelenski fiindca pot da idei poporului rus, si atunci il zboara de pe tron, ca pe ultimul tar. Traim vremuri de mari schimbari. Comunismul nu a murit de tot, ci s-a metamorfozat intr-un hibrid hidos si fantasmagoric, un fel de nationalism-fascisto-comunisto-imperial muscal. Nu cred ca rusia va deveni o societate democratica si prospera in urmatorii 20 ani, de fapt e posibil sa se sparga, iar unele bucati sa fie inghitite de China (nu neaparat ca state, ci economic).

    • Vodcă & icre negre/roșii. Ca să fie clar, caviar aveam și noi, dar nu calitate almaz, care de fapt sînt cam aurii.

  12. Articole interesante, ca de obicei. Dar puteti cumva sa gasiti echivalentul romanesc pentru ” think tank”? Chestia cu „independent” am inteles-o.

  13. Apreciez si-i multumesc domnului autor ca a mers, precis printre gloante, pina la Odesa pt a ne oferi aceasta frumoasa si emotionanta poveste.
    O poveste care cuprinde ce TREBUIE sa cuprinda, in ziua de azi.
    In rest nu stie nimeni ce va fi miine, anul urmator, sau in urmatorii zece ani. Ramine speranta!

    PS Am aflat ca in Odesa exista din nou curent electric!

  14. Multumiri pentru amanunte; interesante.
    Totusi, daca am aplica in Romania ideile din Ucraina… ce circ ar fi. Ce urlete si jalanii la UE. Cate „veto”-uri am primi.
    Asta spune ca UE nu judeca -de obicei- cu aceeasi masura.

    • Nu cred ca este chiar asa. In viitorul foarte apropiat, statului ucrainean i se va cere sa renunte la nationalismul primitiv de grota, discriminari, etc, in favoarea valorilor liberale intalnite si promovate in democratiile moderne (i.e. garantarea drepturilor minoritatilor, incl. a romanilor Bucovinei, dar si a cazacimii Donbasului sau rusofonilor Crimeii, samd). Acest lucru se poate intampla chiar mai repede decat ne putem imagina in momentul de fata (sau cel tarziu pe fondalul negocierilor de pace cu Federatia Rusa).

  15. Poate imi explocati de ce cel mai vechi cartier al Odesseo se numeste .. Moldovanka! (Ma rog cunosc si reputaia extrem de proasta a Modovankai)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro