joi, noiembrie 30, 2023

Indomptabilul Zaza și tatăl său, pictorul Costin Ioanid: Melancolii din anii nebuniilor secrete

Corespondența din ultima vreme cu istoricul de artă Andrei Doicescu mi l-a readus in minte pe prietenul meu Zaza. Erau veri, locuiau in casa care azi are la intrare o placă memorială pentru marele arhitect Octav Doicescu, la colțul dintre Bulevardul Mircea Eliade (fost Kalinin) și strada Herăstrău. Zaza era ingenuu, avea un râs molipsitor, nu putea fi nicicum domesticit. Intr-un stat polițienesc, era cât se poate de liber. In mai 2015, plimbându-mă cu Marius Stan prin Cartierul Primăverii–avem un proiect comun–i-am povestit și despre Zaza, i-am arătat locul unde aveam „cazemata”. Avea temperament de artist, gândea in metafore și făcea cu usurință salturi mortale in idei. Era fermecător in a sa repudiere a oricăror tabuuri. Se numea Radu Ioanid (nicio legătură cu istoricul de la Muzeul Holocaustului). Mă indoiesc că i-a spus cineva vreodată altfel decat Zaza. Era născut, ca și mine, in 1951.

Un timp, am mers impreună la Liceul 24 (azi „Jean Monnet”). Avea un umor nebun. Nu cred că știa ce inseamnă frica de securiști. Avea in el o nebunie secretă. Nu cred ca facut vreo facultate, a lucrat ca operator la televiziune. Tatăl său era pictorul Costin Ioanid, mama sa era artista plastică Ada Ioanid, cea căreia Miron Radu Paraschivescu i-a dedicat o superbă poezie din „Cântice tiganesti”. Avea atelierul la subsol, făcea obiecte superbe pentru Fondul Plastic. Zaza mi-a dăruit o lampa cu abajurul din rafie, era făcută de mama sa. Iată fotografia acelei case pe care o am gratie lui Andrei, fiul lui Octav Doicescu. A postat-o cu generozitate pe pagina mea FB.

Tatăl lui Zaza, al şaselea pictor din familia sa, elev al lui Francisc Şirato, Costin Ioanid (1914-1993) a fost profesor, şef al catedrei de Artă Monumentală la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, apoi decan şi rector, din ultima funcţie demisionând în 1966, după ce l-a înfruntat pe Nicolae Ceauşescu prin neacceptarea orientării impuse de Partidul Comunist creaţiei tinerilor. Adorat de studenţi, a fost un om integru şi un artist admirabil. Acum un an, in luna august 2014, Muzeul Satului a organizat o expoziţie dedicată operei sale.

Erau rude nu doar cu familia Doicescu, ci cu multe alte personalități din viața artistică românească (Pierre Grant, Mac Constantinescu). Era o casă cu multe mătuşi şi multi unchi, o cladire impregnată de istorie. Zaza si tatăl său m-au vizitat, prin 1991, la hotelul unde stăteam in Bucuresti, voiau să știe cum văd eu viitorul țării. Eram pesimist, dar am incercat să sun stenic. Costin Ioanid avea o mare tristețe in privire, s-a stins după doi ani. Zaza a murit şi el teribil, nepermis de devreme…

Două cuvinte despre Ada Ioanid: a fost nu doar mama, ci și una dintre cele mai apropiate prietene ale lui Zaza, il inţelegea atunci când atâţia il priveau ca pe un excentric irecuperabil. Nu-l mustra, ii tolera „transgresiunile”. Ada era o boemă cu principii, dacă n-ar fi aici cumva un oximoron. Eu cred că nu este. Am mers adeseori acolo, la demisol, in atelierul ei. Stăteam cu Zaza pe joș, ascultam muzică, Ada și câţiva studenţi de-ai lui Costin lucrau la variile obiecte pe care, nu mă indoiesc, un Serghei Paradjanov le-ar fi iubit…

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Felcitari pentru articol dle. profesor! Un fel de „Amintiri din copilarie” dar nu din Humulesti ci din Primaverii. Fascinanta relatarea!

  2. Un articol emotionant pentru cei care au fost in casa Doicescu! Keke, Suzana, Zaza, Ada, Marijan, Costin, Dumnezeu sa va odihneasca in pace si liniste!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro