marți, mai 17, 2022

Inflația în perspectivă globală: de unde vine și ce se poate face

Odată cu declanșarea războiului, prin invadarea Ucrainei de către armata rusă în dimineața zilei de 24 februarie, toate estimările economice s-au mutat brusc în registrul incertitudinilor, devenit imediat dominant pe majoritatea piețelor. De aici și creșterea mai rapidă a prețurilor, în ultimele săptămâni, pentru numeroase produse cu efect multiplicator în structura prețurilor, cum ar fi gazele naturale, energia electrică, petrolul, carburanții, dar și unele metale, cum ar fi aluminiul sau cuprul.

Ce s-a întâmplat cu prețurile după 24 februarie

Cotațiile internaționale ale acestor produse au reacționat imediat în raport de spectrul amenințărilor de securitate, înainte de a se discuta sau de a fi activate diverse pachete de restricții economice împotriva Federației Ruse.

Pe măsură ce restricțiile vor deveni efective, prețurile vor continua să crească pe termen scurt, date fiind dificultățile de substituire rapidă în planul ofertei.

Piețele financiare au reacționat semnificativ în urma războiului declanșat de către Federația Rusă în Ucraina. În primele zile de după declanșarea conflictului armat, cotațiile au înregistrat creșteri rapide pe piața produselor energetice, însă, în cea de-a treia săptămână, se observă o revenire treptată a prețurilor către nivelurile anterioare.

Nu orice creștere a prețurilor înseamnă inflație

Este însă deosebit de important să înțelegem că nu orice creștere a prețurilor înseamnă inflație și trebuie trecută în contul acesteia. Inflația este definită prin creșterea continuă și de durată a marii majorități a prețurilor din economie. De aici trebuie să pornim în înțelegerea reperelor cauzale ale inflației.

Inflația este un fenomen economic, cu propria sa consistență metodo-logică, și care nu poate fi asimilată coerent evoluțiilor extra-economice, pentru a pretinde că „vinovăția” aparține unor fenomene naturale precum încălzirea globală sau tornadele, sau unor tragedii umanitare precum pandemia sau războiul.

În acest sens, pentru a înțelege de unde vine inflația, avem nevoie să extindem mai mult harta evoluției prețurilor, atât în plan temporal, cât și la nivelul agregat al prețurilor, în funcție de indicatorii de calcul pentru măsurarea inflației.

Când a reapărut inflația în statisticile recente

Începând din ianuarie 2021, inflația a urmat un trend crescător pe plan global. Este important de reținut faptul că, la nivelul marilor economii ale lumii, inflația este semnificativ mai ridicată în SUA și UE, comparativ cu China și Japonia.

În statele europene, inflația a urmat un trend puternic crescător în 2021, dar cu valori mai ridicate în Centrul și Estul Europei, în țări precum România, Polonia sau Ungaria, comparativ cu statele din zona Euro.

Șocuri pe latura ofertei = inflație?

Este pentru prima dată când economia contemporană a experimentat, la o scară aproape globală, povara constrângerilor impuse de pandemie. Astfel, restricțiile specifice etapelor de lockdown au dereglat sever lanțurile de aprovizionare și funcționarea predictibilă a acestora în plan global.

Să ne amintim faptul că, în perioada de pandemie, producția s-a oprit sau s-a redus în numeroase sectoare, cum au fost industria, transporturile, Horeca etc. Ulterior, reluarea producției a implicat, în primele etape, refacerea lanțurilor de aprovizionare de pe piețele globale. Astfel se explică presiunile de creștere a prețurilor, cu precădere în sfera materiilor prime și a materialelor de construcții.

Începând cu trimestrul al doilea al anului 2020, cotațiile metalelor au urmat un trend continuu ascendent. De exemplu, cotația aluminiului aproape s-a dublat până în prezent, prețul cuprului a crescut cu peste 60% iar al cositorului cu peste 150%. Similar, cotația nichelului a crescut cu circa 140% până la începutul anului curent, dar a cunoscut un șoc puternic în luna martie.

De asemenea, cotațiile cerealelor se află pe un trend puternic ascendent, însă creșterile nu au debutat la fel de uniform precum în cazul prețurilor metalelor sau ale produselor energetice. De exemplu, dacă prețurile grâului au început să crească încă din 2019, cotațiile orezului, porumbului și ale boabelor de soia au intrat pe un trend puternic crescător din a doua jumătate din 2020, pe fondul restricțiilor de natură sanitară cu impact asupra producției și aprovizionării.

În cazul produselor energetice, șocul generat de pandemie prin intrarea în  lockdown a condus, în martie 2020, la scăderi record ale prețurilor petrolului și carburanților. Ulterior, urmare a redresării economice bazate pe un consum intensiv de energie, cotațiile produselor energetice au intrat pe o traiectorie ascendentă, care a culminat recent cu explozia prețurilor în contextul războiului.

Prin similaritate, graficele indică un adevăr economic elementar, potrivit căruia crizele se resimt, în primul rând și cu mai mare intensitate, pe piețele factorilor de producție. Acesta este și cazul crizei economice intervenite sincron pe fondul pandemiei, care s-a făcut simțită mai întâi prin creșterea rapidă și aproape simultană a prețurilor materiilor prime și ale materialelor de construcții.

Este însă deosebit de important faptul că această scumpire a materiilor prime nu s-a atenuat odată cu reluarea treptată a fluxurilor de producție, de transport și aprovizionare. Prețurile de pe piețele factorilor de producție au continuat să crească, de la un trimestru la altul, deși golurile de producție se atenuau treptat.

Politicile economice și nota de plată a pandemiei

Repornirea economiei nu s-a realizat ca și când nimic nu ar fi fost oprit. Statele au adoptat diverse scheme compensatorii în planul salarial și al veniturilor. Angajații au beneficiat de scheme de sprijin, plasate în general sub umbrela „șomajului tehnic”. Firmele au beneficiat și ele de diverse ajutoare, programe de finanțare, scheme de creditare cu garanții de stat etc., care au permis mediului de afaceri reluarea și/sau dezvoltarea activității.

Pe latura cererii, date fiind condițiile de incertitudine și insecuritate medicală, oamenii au amânat o serie de cheltuieli, ceea ce a condus la creșterea bruscă a nivelului economisirii din partea populației. De aici și așa-numita „cerere excedentară” care s-a acumulat în economie, prin efortul de menținere a veniturilor, fără corespondent proporțional în planul producției. Acest fenomen de cerere reprimată s-a manifestat pe fondul schimbării comportamentelor de consum, în contextul restricțiilor impuse de autorități.

Spre deosebire, guvernele au acumulat deficite bugetare pe bandă rulantă. În lupta cu această pandemie nemiloasă, statele au recurs, pe bună dreptate, la „whatever it takes” din punct de vedere bugetar. Astfel, eforturile bugetare necesare luptei împotriva pandemiei și injecțiile de lichiditate pentru susținerea economiei au reactivat, previzibil, spirala deficite bugetare – datorie publică.

Efectele economice ale pandemiei se reflectă fidel în dinamica datoriilor publice. Estimările pentru anul 2022 arată creșteri semnificative ale ponderii în PIB a datoriei publice, pentru majoritatea statelor UE, comparativ cu anul 2019.

De exemplu, în raport cu media UE, pentru China, Marea Britanie și SUA sunt estimate creșteri mai puternice ale datoriei publice ca pondere în PIB.

În cazul României, ponderea în PIB a datoriei publice este estimată în 2022 cu circa 17 puncte procentuale peste nivelul din 2019, creștere superioară mediei europene. Această dinamică accentuată a datoriei publice se datorează faptului că România a intrat în pandemie cu o situație bugetară fragilă, trăgând după sine povara pro-ciclică a celor mai mari deficite din UE în anii de dinaintea crizei.

Creșterea puternică a datoriilor publice în ultimii ani ne arată că de-abia de acum înainte vom plăti costurile economice ale pandemiei, prin eforturile de reducere a deficitelor bugetare și sub forma dobânzilor înalte și a inflației în creștere.

Măsurile de salvare economică din anii pandemiei aduc acum și nota de plată. În acest sens, putem spune că inflația actuală este unul din costurile economice ale măsurilor de luptă împotriva crizei-corona. Dar să vedem și care este natura economică a inflației…

Ascensiunea inflației pe latura (monetară) cererii

În consens cu politicile statale, deși formal sau instituțional separate de acestea, autoritățile monetare au apelat, pe fondul pandemiei, la același „whatever it takes” în planul deciziilor de politică monetară.

Astfel, în raport cu spectrul unei crize economice atipice, generată pe fondul nevoii de securitate sanitară, direcția unanimă de politică monetară a fost „politica banilor ieftini” – cum se numește aceasta în literatura de specialitate.

Așadar, piețele financiare au fost „inundate” de lichiditate monetară, dată fiind și concepția că „banii sunt sângele care irigă sistemul economic”, iar sistemul economic cerea măsuri forte din partea autorităților statale.

În consecință, a avut loc creșterea explozivă a activelor financiare ale băncilor centrale, prin măsuri specifice, între care reducerea la minime istorice a ratelor dobânzii de politică monetară, aproape peste tot în lume.

Să ne amintim de etapa inedită a „dobânzilor negative”, una de-a dreptul stranie în raport cu logica principială a dobânzii, dar care a atras rostogolirea expansiunii monetare, precum efectul bulgărelui de zăpadă, în întreg sistemul financiar.

Marile bănci centrale au avut un răspuns uniform la criza generată de pandemie, dată fiind creșterea puternică a activelor financiare începând cu aprilie 2020.

Evoluțiile de mai sus arată sincronizarea evidentă a băncilor centrale în aplicarea politicii banilor ieftini. De asemenea, la fel de evident este faptul că această lichiditate monetară nou creată, care inundă piețele financiare, se duce la rândul său în tranzacții, adică în creșterea nivelului prețurilor.

Inflația ca fenomen monetar – cui prodest?

Este deosebit de importantă secvența temporală și sectorială a acestui proces de rostogolire a lichidității monetare în economie. Miile de miliarde apărute în sistemul financiar nu ajung, imediat și simultan, în toate sectoarele economiei.

De aceea, în acești ani, prețurile nu au crescut toate în același timp și cu aceeași intensitate. Prețurile cresc pe măsură ce banii cei noi avansează în economie, prin creditare și finanțare, tranzacții și plăți. Astfel, prețurile cresc succesiv de la un sector la altul, de la anumite categorii de produse la altele.

Evident, procesul inflaționist este unul redistributiv, căci generează, pe parcurs, avantaje (unora) și dezavantaje (altora). Sectoarele care intră mai devreme în posesia monedei suplimentare sunt avantajate, pentru că pot achiziționa bunuri la prețuri care încă nu au crescut. În final, însă, prin perpetuarea inflației pe termen lung, reducerea puterii de cumpărare a banilor va lovi pe toată lumea.

Având în minte evoluțiile monetare din graficele de mai sus, merită să ghidăm incursiunea inflației către tărâmul științific al monetarismului. Milton Friedman, celebrul economist american laureat al Premiului Nobel pentru economie, își încheia cercetările de-o viață spunând că „inflația este un fenomen monetar, adică nu poate exista inflație fără creșterea masei monetare”.

În context, se impune totuși un disclaimer contemporan: deși istoria ne ajută să deslușim natura inflației, care ține de creșterea cantității de bani din economie, istoria recentă a crizei pandemice plasează evoluțiile monetare și în lumina necesității. În absența unei adecvări monetare la condițiile de criză, probabil că multe sectoare s-ar fi confruntat astăzi cu spectrul insolvenței și al falimentului.

Schimbarea de direcție – parcursul politicilor anti-inflaționiste

Încă din 2021, odată ce inflația devenise deja principala provocare economică, unele bănci centrale au semnalizat schimbarea de direcție și întărirea politicii monetare, prin creșterea progresivă a ratelor dobânzii. Astfel, „politica banilor scumpi” și, pe această bază, temperarea masei monetare deveneau obligatorii în balanța soluțiilor anti-inflaționiste.

Cel mai important semnal la nivel global a fost dat recent în SUA, prin decizia de acum câteva zile a Sistemului Federal de Rezerve (FED) de a crește rata dobânzii de politică monetară. Cu siguranță, vor urma noi decizii de acest fel, care indică întărirea politicii monetare, inclusiv la nivelul Băncii Centrale Europene (BCE). După cum se poate vedea, băncile centrale din Europa Centrală și de Est au reacționat mai din timp.

De asemenea, prin deciziile de politică fiscală, guvernele caută să revină la mai multă rigoare bugetară, prin reducerea deficitelor bugetare extraordinare asumate în contextul pandemiei. Estimările actuale indică revenirea treptată a sistemelor bugetare din UE pe culoarul responsabilității și al sustenabilității.

Din ambele direcții de politică economică, atât cea monetară cât și cea fiscal-bugetară, trebuie să se exercite presiune asupra inflației, astfel încât aceasta să revină la cote „rezonabile”, în linie cu obiectivele băncilor centrale de a „ținti” inflația în jurul a 2% pe termen mediu și lung. Firește că acest proces nu se petrece peste noapte, iar costurile economice și sociale nu pot fi complet evitate, ci doar diminuate, pe cât posibil.

Însă acest parcurs al politicilor economice a fost deja alterat, în ultimele săptămâni, de războiul din Ucraina. Creșterea necesară a cheltuielilor pentru apărare, imperativele umanitare de la granițele Ucrainei, spectrul de contagiune a efectelor negative ale sancțiunilor economice, perpetuarea crizei energetice, toate acestea fac și mai dificilă sarcina politicilor anti-inflaționiste. Din păcate, istoria ne arată că dintotdeauna războaiele au mers mână în mână cu inflația.

În funcție de amploarea impactului regresiv al războiului asupra economiei, nu este exclusă, cel puțin în plan european, o combinație între inflație și încetinirea creșterii economice, fără ca de aici să rezulte neapărat perspectiva deja vehiculată a stagnării economice, adică stagflația. Însă, nu trebuie să uităm că economia are nevoie de pace!

În contextul actual, date fiind riscurile macroeconomice existente, responsabilitatea și prudența trebuie să fie cuvintele de ordine în deciziile de politică economică, pentru a fi evitate măsurile speculative sau populiste, iar economia și finanțele publice să nu devieze de la obiectivul esențial al consolidării și al echilibrului.

Post-Scriptum: În lupta cu inflația, pe lângă dozajul optim de politică economică, este deosebit de important ca traiectoria comportamentului de consum să nu fie perturbată nefiresc sub imperiul panicii și al știrilor false, care își găsesc teren fertil în vremuri de criză. Recentele exemple ale cozilor la carburanți și ulei alimentar au arătat cât de ușor prinde contur consumul emoțional, pe fondul știrilor de criză, rostogolite panicard. Iar în privința prețurilor, trebuie să ținem cont de un adevăr economic elementar: dacă ne tot gândim că prețurile vor crește mai mult, atunci vom alimenta cererea, iar prețurile vor crește cu siguranță mai repede!

Articol aparut pe blogul autorului

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Inflația nu este dată de la Dumnezeu, inflația este creată de guverne. Când diverși actori economici primesc bani de la guvern pentru produse și servicii pe care economia reală nu le solicită în niciun fel, dar guvernele hotărăsc ele să facă oamenilor binele cu forța, atunci inflația este principala metodă disponibilă pentru guverne de a aloca acei bani.

    Prin inflație, guvernele iau în mod arbitrar bani de la cei care îi au, pentru simplul fapt că îi au. Iar de distribuit, guvernele distribuie banii cui cred ele, în timp ce băncile centrale ”urmăresc cu atenție și îmgrijorare”. Cel puțin de la criza din 2008 încoace, băncile centrale au ținut-o non-stop cu quantitative easing. ”Întărirea politicii monetare” este praf în ochii cetățeanului, exact cum era prin 1999 reclama lui Sorin Ovidiu Vântu: „Dormi liniştit, FNI veghează pentru tine!”

  2. „Din păcate, istoria ne arată că dintotdeauna războaiele au mers mână în mână cu inflația…. Însă, nu trebuie să uităm că economia are nevoie de pace!”
    Nu știm cât timp mai durează războiul lui Putin în Ucraina. E vorba de săptămâni sau de luni?
    Cred că de pace nu ne vom bucura în curând. Conflictul de „sistem” între dictaturile lui Putin și Xi Jiping cu democrațiile libere asociate cu Alianța Transatlantică nu va inceta, se va accelera. Suntem deja într-o altă lume, mult mai aproape de „războiul rece” între URSS/Pactul de la Varșovia și SUA/NATO 1949-1989. Azi suntem foarte departe de „globalizarea și lanțurile de productie universale” din ultimii 30 de ani. Nu știm cum va arăta lumea nouă cu concurenta și conflictul între două sisteme atât de opuse unde ascensiunea Chinei și amenințarea lui Xi Jiping cu atacul militar și ocuparea insulei Taiwan rămân incertitudini incalculabile. Suntem și rămânem mai mult timp ca și acum în vârtejul ultimilor 3 saptamâni cu agresiunea criminalului de război Putin în Ucraina.
    „, restricțiile specifice etapelor de lockdown au dereglat sever lanțurile de aprovizionare și funcționarea predictibilă a acestora în plan global.”
    Brav new world …

  3. Economiile lumi au fost inundate cu bani .Vedem cum , urmare a planurilor asociate ca denumire cu „ Planul Marshall ” aparut in Europa dupa cel de al doilea Razboi Mondial , alte sume imense de bani sunt oferite , in conditii deosebit de avantajoase , tarilor din Uniunea Europeana si Statelor Unite ale Americii .Este evident ca rezultatele , datorate acestor uriase infuzii de capital ,nu se vor vedea imediat .O perioada , asa cum ii sade bine oricarei orinduiri Capitaliste , inflatia va creste , dobinzile la imprumuturi vor fi si ele marite ,dar in mod real PIB-ul natiunilor va creste si el asa cum vedem ca se intimpla cu PIBul tarilor Est Europene . Intrega Europa este deja in cautare de forta de munca iar incercarea ce tine de scoaterea „la lumina ” a banilor negri , poate produce un reviriment neasteptat . Singura necunoscuta este doar apartia si finalul acestui neasteptat conflict (pentru multa lume a fost o surpriza dar acum pare ca lucrurile au fost pregatite din timp ) cu razboiul din Ucraina .Vedem cum sanctiunile (nu cred ca vreun economist se astepta la amplitudinea actuala si viitoare a acestor sanctiuni ) si toate procedurile ce le urmeaza ne aduc in fata o noua situatie ce se suprapune peste conflictul militar . Daca Europa primeste (asa cum vedem deja )„ cu bratele deschise” milioanele de refugiati din Ucraina (se estimeaza ca in final numarul acestora sa fie de peste 10 milioane de catateni ) iar Rusia nu face altceva decit sa distruga intreg teritoriul ce se afla la nord de Nipru , ne putem usor imagina cum inflatia va deveni si mai mare si costurile Razboiului vor influenta pe mai toata lumea , chiar si pe cei care acum „stau la cutie ”crezind ca nu vor fi implicati . Conflictul ne aduce in fata o situatie inimaginabila situatie in care Rusia este supusa unor sanctiuni fara precedent in Istoria umanitatii .Nu stim cum se vor sfirsi toate acestea , dar nu cred ca totul este parte a unor decizii de moment sau a unor atitudini superficiale nici de o parte nici de cealalta parte .Rusia a fost pusa „ cu spatele la zid” .Aproape intrega omenire condamna Agresiunea .Nu imi pot imagina ca „ Occidentul” in totalitatea lui si aliatii au plecat la acest drum fara sa cunosca consecintele si fara sa puna in balanta cistigul ,fata in fata ,cu pierderile .Oare va avea Rusia si poporul rus inteligenta de as schimba conducerea de moment si de a reveni in jocul clasic al confruntarilor sau va merge pina la finalul folosirii armelor nucleare ? Iata o intrebare ce inca nu are raspuns . Pina la urma , in conditiile date , ceea ce noi numin economie de piata si ceea ce vedem ca exista ca masuri economice ale normalitatii nu vor mai avea nici cea mai mica valoare de intrebuintare in momentul exploziei primei lovituri nuclare .Din acel moment (speram ca inteligenta comuna a omenirii va opri asa ceva ) nici macar supravietuitori aflati pe submarinele nucleare nu vor mai avea unde sa se intoarca .Intrega omenire trebuie sa opresca de urgenta acest conflict .Nu exista cistigatori in asta .

  4. Un articol aproape educativ. Am spus aproape pentru ca lipseste un concept foarte utilizat im ultimii doi ani de băncile centrale (dar prezent și anterior), cel al financial repression. Politicile monetare ale băncilor centrale au defavorizat pe cei care economisesc bani si i-au premiat pe cei care împrumută, dar și pe băncile comerciale. A rezultat un transfer de avuție de l cei care au trăit mai cumparat spre cei care au profitat de aceasta perioada dificilă. Inflația va accentua acest fenomen.

  5. PS
    N-am citit eu atent articolul sau intr-adevar nu menționați nicăieri evoluțiile de pe pietele imobiliare? Exista statistici care sa includă în rata inflației cresterea preturilor la bunurile imobiliare?

  6. O analiza buna intr-un moment adecvat. Ar fi fost completa poate daca ar fi fost trecut sub lupa si impactul preturilor de pe piata imobiliara la acest bumerang al inflatiei si, mai interesant si mai concret, daca ati putea sa indicati in ce sectoare concrete au intrat mai devreme acesti bani noi si in care sectoare intra mai tarziu, apropo de impactul diferentiat al inflatiei de la un sector la altul. Felicitari insa pentru cadrul oferit!

  7. O sa sa salvez eu niste timp, nu e nevoie de grafice. Cand bancile centrale, la cererea unor guverne evident iresponsabile, inunda piata cu bani fiat, vom avea inflatie. Ca e PNRR, ca e salvarea delfinilor, ca e „quantitave easing” nu conteaza, emisiunea de bani va produce inflatie.
    Desigur, cine are 2 neuroni si ceva lichiditati s-a orientat deja de multa vreme, miscarea era de facut cam pe cand FED si BCE anuntau „fondurile covid”, aprox acum 2 ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cosmin Marinescu
Este profesor universitar în cadrul Departamentului de Economie și Politici Economice, cadru didactic din 1998 și doctor în Economie (2003). Este consilier prezidențial, din 22 decembrie 2014. A efectuat diverse stagii de documentare și cercetare științifică: Centre d'Economie de la Sorbonne (iunie 2012), ESCP Europe Business School (iunie 2010), Middlesex University și London School of Economics (aprilie 2008), Institut d’Administration des Entreprises, Lille (iunie 2002), Maison des Sciences Economiques (octombrie 2001). A pus bazele, în calitate de președinte fondator, ale Centrului pentru Economie și Libertate – ECOL, o inițiativă educațională și de cercetare care promovează cunoașterea principiilor pieței libere și ale societății democratice. A publicat mai multe cărți, în calitate de coordonator, autor și coautor, dintre care: Educația: perspectivă economică (2001), Liberalizarea schimburilor economice externe (2003), Instituții și prosperitate. De la etică la eficiență (2004), Economia de piață (2007), Libertate economică și proprietate (2011), Costurile de tranzacție și performanța economică (2013), fiind premiat de Asociația Facultăților de Economie din România (2008). A coordonat volumul Capitalismul. Logica libertății (Humanitas, 2013), apreciat de prestigioși economiști din mediul academic internațional.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro