Motto:
Istoria umană în veci se desfășoară
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.
Împărat și proletar
Eminescu
În ultimii doi ani și ceva, inflația a reapărut în România. Inițial, s-a părut că creșterea prețurilor este temporară și provocată de cauze exclusiv externe: tensiunile de pe piața internațională a materiilor prime și dificultățile de aprovizionare în condițiile puternicei relansări a economiei mondiale după eliminarea restricțiilor impuse de pandemie.[1] Ulterior, s-a constatat că inflația este persistentă și alimentată inclusiv de factori interni, ce acționează atât pe partea cererii, cât și a ofertei.[2] Pe termen scurt, cea mai recentă și, probabil, cea mai importantă cauză a inflației este creșterea prețurilor la energie exacerbată de războiul din Ucraina. Pe termen mediu și lung, presiunile inflaționiste se vor intensifica, probabil, ca urmare a acțiunii factorilor structurali, cum ar fi dezechilibrele din economia României, stagnarea investițiilor, declinul demografic, trecerea la energia verde (mai scumpă) etc. Modul de acțiune și de conjugare al acestor factori este specific economiei românești, iar ca urmare este necesară o politică monetară adaptată la realitățile autohtone. O importanță deosebită vor avea, de asemenea, deciziile de politică monetară luate de Fed, BCE și celelalte bănci centrale din regiune care nu fac parte din zona euro. Aceste decizii externe sunt importante prin prisma evoluției diferențialului ratelor dobânzilor și orientării fluxurilor internaționale de capital în care economia României este înserată.
Principalele probleme cu care se confruntă actualmente Banca Națională a României (BNR) sunt: să împiedice abaterea prea mare a ratei inflației de la țintă (2,5% ± 1pp); să nu cedeze la cererile de reducere a ratei dobânzii pentru a stimula creșterea economică pe termen scurt; să reziste la presiunile pentru finanțarea indirectă a deficitului bugetar.
În prezent, BNR este relativ bine poziționată pentru a face față tuturor acestor provocări, mai ales presiunilor economice și politice care apar, de regulă, ca urmare a înăspririi politicii monetare. Atuurile sale sunt prevederile din legea de organizare și funcționare, care îi interzic să acorde credite statului (art. 6.1 și 7.1 din legea nr. 312/2004), sprijinul extern de care se bucură în calitate de membră a „Sistemului European de Bănci Centrale” (SEBC) și experiența instituțională acumulată în perioada postcomunistă.[3] Această experiență privește trei domenii importante: gestionarea șocurilor de pe partea ofertei; viabilitatea bugetară; echilibrul între practicile consacrate și ideile și informațiile noi.
Gestionarea șocurilor de pe partea ofertei
Șocurile de pe partea ofertei nu sunt provocate, de regulă, de politica monetară, ci de cauze situate în economia reală. Acest tip de șocuri s-au manifestat cu putere în primele două decenii după căderea comunismului, din cauza dezorganizării aparatului de producție al economiei planificate și ezitării autorităților „emanate” din revoluție să înfăptuiască reformele necesare pentru instituirea economiei de piață.[4] În perioada 1992-2009, autorul a fost membru în Consiliul de Administrație al BNR (CA) și a încercat să contribuie, după puterile sale, la evaluarea impactului șocurilor legate de ofertă, la înțelegerea mecanismelor prin care efectele lor temporare și de durată se transmit în economie și la conceperea modalităților de gestionare a cererii. Mulți colegi din conducerea BNR și din personalul său au făcut același lucru.[5]
O parte a problemei constă în aceea că, în condițiile unei inflații ridicate, agenții economici învață să-și indexeze prețurile și salariile.
În perioada comunistă, inflația a fost ascunsă, deoarece prețurile erau fixate de stat, independent de cerere și ofertă și menținute nemodificate o lungă perioadă de timp. Dezechilibrul între cerere (mai mare) și ofertă (mai mică) s-a manifestat prin dispariția bunurilor din magazine, cozi, cartele etc., nu prin creșterea prețurilor. După căderea comunismului, dezechilibrul între cerere și ofertă s-a amplificat, însă prețurile au fost liberalizate și, în consecință, au crescut foarte rapid. Ca urmare, despre inflație a început să se vorbească și să se scrie foarte mult, adesea în necunoștință de cauză și cu evidente accente remanente din propaganda comunistă.
Independent de aceasta, conștientizarea de către societate a fenomenului inflaționist face ca, în cazul în care banca centrală nu acționează la timp, presiunile asupra prețurilor și salariilor să se intensifice, anticipațiile cu privire la inflație să perimeze rapid politica monetară, iar situațiile temporare să sfârșească prin a avea efecte durabile.
Conform manualelor, răspunsul optim la șocurile legate de ofertă este lipsa oricărei reacții, deoarece, într-o economie de piață, șocul se va disipa de la sine. Însă, societatea românească, traumatizată de lipsurile de tot felul din perioada comunistă și de răsturnările de poziții sociale produse în perioada de tranziție, are o toleranță redusă față de scăderea puterii de cumpărare și pretinde indexarea strânsă a salariilor și a celorlalte venituri nominale. Consecința este că, odată apărută, inflația se perpetuează, devenind ceea ce se numește „inflație inerțială”. De aceea, sunt necesare adesea măsuri de politică monetară pentru a face față șocurilor de pe partea ofertei, deși cantitatea de bunuri și servicii disponibile pentru consum depinde, pe termen lung, de factorii de producție reali (capital, mână de lucru, cunoștințe tehnice și organizatorice etc.), nu de masa monetară.
Soluția BNR pentru temperarea anticipațiilor cu privire la inflație a fost adoptarea strategiei de politică monetară numită „țintirea directă a inflației”. Necesitatea unei asemenea abordări a fost determinată de nivelul ridicat al ratei inflației din perioada anterioară, care a făcut ca agenții economici să estimeze că prețurile vor continua să crească mai degrabă decât să rămână stabile. Mărimea inflației a devenit, astfel, un factor important în deciziile luate atât de populație, cât și de întreprinderi, iar acest fapt a trebuit luat în considerare în elaborarea și aplicarea politicii monetare. La fel ca în cazul altor țări cu economie de piață emergentă, această strategie a funcționat relativ bine și a conferit suplețe politicii monetare.
Viabilitatea bugetară
Al doilea domeniu ține de misiunea BNR, care este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Se constată că politica monetară și politica bugetară duse de autoritățile române sunt adesea divergente, manifestându-se ceea ce se numește „dominanță bugetară”. Acest fenomen este ilustrat de cumpărările de titluri de stat de pe piața secundară de către banca centrală, care, deși constituie un instrument de politică monetară consacrat (operațiuni open market), echivalează, din punct de vedere economic, cu finanțarea monetară indirectă a statului. De fapt, chiar și atunci când titlurile de stat nu sunt cumpărate definitiv de banca centrală de pe piața secundară, creditele acordate de băncile comerciale statului alimentează un proces de multiplicare a creditului și a masei monetare desfășurat în interiorul sectorului bancar comercial, fără participarea băncii centrale. Acest proces de multiplicare duce la creșterea masei monetare mai rapid decât crește cantitatea de bunuri și servicii disponibile pentru schimb și, deci, la creșterea prețurilor. De aceea, este esențial ca misiunea BNR să nu fie grevată de dominanța bugetară, nici direct și nici indirect.
Pentru a fi performantă din punct de vedere economic, o țară are nevoie de o strategie generală, care să aibă mai multe categorii de efecte pozitive, printre care viabilitate bugetară. Fără o asemenea strategie mai cuprinzătoare, banca centrală singură nu poate asigura stabilitatea prețurilor.
România este un bun exemplu în acest sens. În perioada 2014-2016, BNR a putut reduce inflația, fără a prejudicia creșterea economică și fără ca economia să intre în deflație, în condițiile în care deficitul bugetar și datoria publică au fost mici. Principalele elemente ale acestei performanțe remarcabile au fost: flotarea administrată a cursului de schimb (managed floating exchange rate), care a scutit țara de intervenții ale băncii centrale pe piața valutară costisitoare și, probabil, infructuoase; țintirea inflației, care a dus la rate ale dobânzilor mici și la prețuri stabile; în fine și în special, austeritate bugetară.
Acești factori au ajutat România să depășească dificultățile tranziției, însă au impus disciplină financiară și prudență. Ca urmare, politica monetară nu a fost foarte apreciată, ci a atras numeroase critici la adresa BNR.[6] Această atmosferă a contribuit, fără îndoială, la orientarea populistă a politicii bugetare din perioadele următoare, când volumul cheltuielilor publice a crescut, iar calitatea acestora a fost aproape complet neglijată. BNR a menținut orientarea anti-inflaționistă a politicii monetare, însă s-a dovedit că acest factor nu este suficient, deoarece dezechilibrele macroeconomice s-au amplificat, iar creșterea economică s-a încetinit.
Drumul echilibrului
Al treilea domeniu al experienței BNR este conceperea și aplicarea politicii monetare astfel încât să se asigure echilibrul între, pe de o parte, instrumentele standard (operațiunile de piață monetară; facilitățile permanente acordate instituțiilor de credit; rezervele minime obligatorii), iar pe de altă parte, deschiderea față de noile idei, informații și practici.
În țările avansate, mai ales în ultimii ani, gândirea unică a constituit, fără îndoială, o mare problemă pentru politica monetară. Este vorba în special despre relaxarea cantitativă (Quantitative Easing), care a fost adoptată de principalele bănci centrale pentru stimularea relansării economice și care acum este considerată o importantă cauză a inflației din țările respective. BNR nu publică rezultatele votului în CA, însă este de presupus că, în situația în care problema aflată pe ordinea de zi este înăsprirea politicii monetare, cazurile de unanimitate sunt rare, mai ales în ceea ce privește procentul de majorare a dobânzilor luat ca atare. La urma urmelor, membrii CA sunt numiți de partidele parlamentare și este normal ca, dincolo de cunoștințele lor profesionale, să fie inspirați de ideologii diferite. Oricum, experiența subsemnatului este că nu diversitatea opiniilor este cea care lipsește în organul de conducere colectivă al BNR.
După părerea noastră, ceea ce au nevoie acum decidenții de politică economică din România este un consens cu privire la strategia de ansamblu și o pluralitate a opiniilor cu privire la problemele tactice.
Misiunea BNR este protejarea valorii monedei în vederea unei creșteri economice echilibrate și durabile. Deși discuțiile deschise referitoare la diverse aspecte ale acțiunii băncii centrale sunt binevenite, nu este utilă punerea în cauză și critica permanentă a acestui rol fundamental al BNR. Diversitatea opiniilor este normală, însă nu este necesar ca totul să fie pus sub semnul întrebării.
Într-o perioadă în care România se confruntă cu o inflație mai mare decât alte țări, trebuie definite elementele cu privire la care este nevoie de consens și cele care sunt susceptibile de dezbatere. Responsabilii cu politica monetară iau decizii grele și cu mize mari, pe baza unor informații insuficiente și în condiții de incertitudine. Criticii ignoră adesea această complexitate și afirmă pur și simplu că banca centrală nu este capabilă să vadă realitatea. De aceea, BNR trebuie să repete tot timpul obiectivul său strategic, cu răbdare, claritate și în forme adecvate. Oricare ar fi consensul la care se ajunge, acesta trebuie întărit prin argumente convingătoare, nu slăbit prin insinuarea că este rezultatul unei gândiri unice. În schimb, în materie de tactică, sunt de dorit deschiderea și schimbul de păreri.
După cum am arătat, politica bugetară poate deturna politica monetară de la obiectivul stabilității prețurilor. În România, acest fenomen ar trebui să înceteze, cu atât mai mult cu cât revirimentul respectiv constituie o condiție importantă pentru ca această țară să beneficieze de volumul important de fonduri europene care îi sunt puse la dispoziție. Din păcate, conform ultimelor evaluări ale BNR, tensionarea echilibrelor macroeconomice în contextul deficitelor gemene continuă să reprezinte un risc sistemic major.[7] De aceea, sunt necesare eforturi susținute pentru implementarea eficientă a reformelor și investițiilor prevăzute în „Planul Național de Redresare și Reziliență” (PNRR), care abordează principalele provocări macroeconomice cu care se confruntă România în prezent, printre care sustenabilitatea finanțelor publice.
Ținând seama de încetinirea creșterii economice și de nevoia mare de resurse financiare, inflația se va menține, probabil, ridicată în viitorul previzibil. O mai bună coordonare a politicii bugetare și politicii monetare are crea însă o sinergie susceptibilă să atenueze consecințele șocurilor legate de cerere și ofertă și să mențină costurile de finanțare a activității economice și a statului un nivel suportabil. În modul acesta, populația și întreprinderile ar înceta să se mai teamă de creșterea prețurilor.
Timișoara, 2 mai 2023
NOTE
[1]-S. Cerna, S-a întors inflația: ce e de făcut?, https://www.contributors.ro/s-a-intors-inflatia-ce-e-de-facut/#_ftn1
[2]-Idem
[3]-S. Cerna, Banca Națională și schimbarea la față a României, https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/silviu-cerna-membru-consiliul-administratie-bnr-timp-17-ani-19981179, http://www.oranoua.ro/silviu-cerna-membru-in-consiliul-de-administratie-al-bnr-timp-de-17-ani-povesteste-cum-au-fost-inceputurile-banca-nationale-cand-nu-avea-resursele-umane-pentru-a-realiza-tranzitia-si-cum-independen/
[4]-S. Cerna, Tranziția și grupurile de interese, Oeconomica, 2, 2011, p. 15-27, https://www.researchgate.net/publication/236904958_TRANZITIA_SI_GRUPURILE_DE_INTERESE
[5]-S. Cerna, Banca Națională și schimbarea la față a României, ed. cit.
[6]-S. Cerna, Banca Națională pe banca acuzațiilor, Piața Financiară, Nr. 12-01 (265-266)/2017-2018, p. 22-24;
https://www.researchgate.net/publication/323143522_BANCA_NATIONALA_PE_BANCA_ACUZATILOR
[7]-F. Georgescu, Discurs în cadrul Conferinței anuale BNR-ASE-Navigând printre crize suprapuse, https://www.bnr.ro/Discurs-in-cadrul-Conferin%c8%9bei-anuale-BNR-ASE–Navigand-printre-crize-suprapuse-26012.aspx
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stimate dle Cerna,
Am incercat sa gasesc in articolul dv vreo mentiune a tiparirii de bani de catre BNR (cica 130 miliarde in ultimii doi ani, zic gurile rele). Chiar sa nu fie tiparirea de bani de catre banca nationala un motiv serios de inflatie? Adica la americani sau vest-europeni da, dar la romani nu?
Art dv mentioneaza qualtitative easing dar in alt context si nu gaseste vreo vina institutiei proprii …
„Șocurile de pe partea ofertei nu sunt provocate, de regulă, de politica monetară, ci de cauze situate în economia reală.”
Aceasta afirmație încerca sa escamoteze cauza reala a inflației actuale din toate tarile lumii, care este emisia necontrolată de moneda. Cauze structurale pot introduce creșteri de preturi in anumite sectoare însa nu exista creșteri generalizate ale preturilor fără emisie iresponsabila de moneda.
Rezultatul este un impozit mascat practicat in toate tarile, un transfer de valoare de la cei care economisesc la cei care împrumuta si/sau risca banii in afaceri mai mult sau mai puțin rentabile (aici intra si guvernele).
Una fără alta nu se poate! O balanță stă în echilibru când pe ambele talere e aceeași masă. Dacă nu este, decidenții trebuie să încurajeze îngreunarea talerului mai ușor. E deci o condiție dictată de economia reală, chiar dacă decizia e politică.
Este un articol de dezvinovatire a BNR, mai degraba.
Istoricul inflatiei la noi este lung.
Dupa declaratiile iresponsabile ale lui Basescu si Isarescu (criza americana -2008- nu ne va lovi), BNR a avut o perioada pozitiva, as zice. A reusit sa tina leul in limite, desi preturile o luasera la vale. Si dobinzile la depozitele de economii ale populatiei erau inexistente. In mod firesc, au venit criticile.(Sa nu uitam ca in lume -Europa, in special- aparuse criza datoriilor suverane.)
Dar – ca de obicei- pe masura ce PSD se apropia de frinele puterii (guvern PDL-PSD, apoi Dragnea), BNR incepe sa-si relaxeze dobinzile si sa ofere capital lichid pe piata. S-a ajuns pina acolo, ca se oferea mai mult decat se putea folosi (pentru ca nu avem si oamenii capabili sa utilizeze creditele…. si creditele ,mergeau doar -sau preponderent- spre „dezvoltatorii” imobiliari; nu si spre fermele mici si mijlocii si industrie). Si a aparut fenomenul de „baltire” a capitalului nefolosit. (Expresia ii apartine domnului Isarescu.) In mod normal, o mare cantitate de lei pe piata, neutilizabila, trebuia sa aiba repercursiuni imediate si dure, pentru a determina BNR sa retraga surplusul de lichiditait. Dar… pauza.
In acest context apar maririle de pensii si salarii nesustenabile, pornite de Dragnea si apoi VVD, pentru a atrage electoratul si a le da mina libera in modificarile legilor penale. (VVD, care a ajuns la… BNR!)
Raul era facut si isi incepea drumul.
La asta s-a adaugat pandemia si prostia trimiterii oamenilor acasa, pe bani bugetari (in toata lumea), razboiul si ce o mai veni.
Acum, stam si facem istorie. Ce am fost si ce am ajuns… Din vina cui? Daca nu spunem clar partidul si metodele, riscam sa le repetam!
Un lucru nu inteleg: evolutia leului este clar controlata (de unde piata libera?) si pretul „valutelor” mai depinde si de raportul dintre ele, stabilit in afara tarii. Dar cum e cu pretul aurului? Este nefiresc sa ai inflatie in tara (si in lume) si pretul aurului sa stagneze sau sa urce in ritm de melc. Asta arata ca piata financiara este putreda. Intens controlata.
La noi nu ma mira. Oricum, ar trebui sa trecem la Euro. Mai ales ca exista divergenta notabila dintre politica BNR si politica bugetara.(Desigur, aveti dreptate. Toata lumea a remarcat lucrul asta. Nu a fost remediat nici cand Isarescu a fost premier.) Dar in UE?
Nu se vrea o critica a materialului, ci doar o trecere in revista a istorie recente din domeniu. Care nu trebuie uitata! Eventual, o largire a discutiei.
Inflatie ai atunci cand exista prea multa cantitate de x.
Cea mai sigura cale de a nu avea prea mult x e sa nu mai produci/printezi x. Aduce si asta posibile probleme? Aduce. Cu toate astea, vei avea un sistem sustenabil si moral. Nu mi se pare deloc in regula sa ai impozite camuflate (inflatia) care prejudiciaza persoanele cumpatate si strangatoare in favoarea iresponsabililor care inca nu au prins conceptul de delayed gratification si a politicienilor votati de acestia.
Inventia moderna a traiul pe datorie cu bani din viitor este, la nivel societal, dezastruoasa, imorala, nesustenabila si va duce la un moment dat la implozia sistemului, cu pagube absolut incalculabile.
Nu ne mai putem da jos din trenul banilor fiat ctrl-c ctrl-v pentru ca acest tren nu mai poate fi usor oprit si e tot mai rau cu fiecare km.
Voltaire: „Banii de hârtie ajung până la urmă la valoarea lor intrinsecă – zero.”
(“La monnaie papier finit toujours par retourner à sa valeur intrinsèque, c’est-à-dire zéro !” / „Paper money eventually goes down to its intrinsic value – zero.” )
Voiam sa scriu un comentariu, dar mi-am dat seama ca ar fi fost mult prea lung. Asa ca, am cautat citeva cirje (citate & link-uri) mai expresive pe internet. Doar citeva din zecile de mii disponibile. Cine e interesat de inflatie, de „fiat money” si de „gold standard” (si are timp), sa citeasca!
„In the absence of the gold standard, there is no way to protect savings from confiscation through inflation. There is no safe store of value. If there were, the government would have to make its holding illegal, as was done in the case of gold. If everyone decided, for example, to convert all his bank deposits to silver or copper or any other good, and thereafter declined to accept checks as payment for goods, bank deposits would lose their purchasing power and government-created bank credit would be worthless as a claim on goods. The financial policy of the welfare state requires that there be no way for the owners of wealth to protect themselves.
This is the shabby secret of the welfare statists’ tirades against gold. Deficit spending is simply a scheme for the confiscation of wealth. Gold stands in the way of this insidious process. It stands as a protector of property rights. If one grasps this, one has no difficulty in understanding the statists’ antagonism toward the gold standard.”
— Alan Greenspan, ‘Gold and Economic Freedom’, 1966.
https://web.archive.org/web/20100925231456/http://constitution.org/mon/greenspan_gold.htm
„În absența etalonului aur, nu există nicio modalitate de a proteja banii economisiți de confiscare prin inflație. Nu există un mijloc sigur de stocare a valorii. Dacă ar exista, guvernul ar trebui să facă ilegală deținerea acestuia, așa cum s-a făcut în cazul aurului. Dacă toată lumea ar decide, de exemplu, să își convertească toate depozitele bancare în argint, cupru sau orice alt bun și, ulterior, ar refuza să accepte cecuri ca plată pentru bunuri, depozitele bancare și-ar pierde puterea de cumpărare, iar creditul bancar creat de guvern ar fi lipsit de valoare ca creanță pentru bunuri. Politica financiară a statului bunăstării cere ca proprietarii de bogăție să nu aibă cum să se protejeze.
Acesta este secretul ponosit al tiradelor împotriva aurului ale adepților statului bunăstării. Deficitul bugetar este pur și simplu o schemă de confiscare a bogăției. Aurul stă în calea acestui proces insidios. Este un protector al drepturilor de proprietate. Dacă înțelegi acest lucru, nu ai nicio dificultate în a înțelege antagonismul etatiștilor față de etalonul aur.”
Citeva link-uri:
„Alan Greenspan wants the US to go back on the gold standard” pe businessinsider punct com.
„The new Alan Greenspan on gold” pe cmi-gold-silver punct com.
„Alan Greenspan on Gold Standard” pe youtube, canalul lui Koos Jansen.
„Alan Greenspan Calls For a Return of the Gold Standard” pe youtube, canalul Aeon.
„The Absolute Best Way to End Inflation” pe amgreatness punct com.
„Go Gold to End Inflation” pe bullionvault punct com.
P.S. Pentru amuzament…
JPMorgan CEO Jamie Dimon, MONDAY, MAY 01, 2023: After another massive bank failure (First Republic) – and taxpayer-funded bailout – JPMorgan CEO Jamie Dimon told listeners on an investor call this morning that „The system is very, very sound.”
(The second largest US bank failure in history become a fact after the San Francisco-based First Republic lost $100 billion in deposits in a March run following the collapse of fellow Bay Area lender Silicon Valley Bank.)
Nu am inteles niciodata al cui avocat este domnul Cerna ; al truditorilor din economie care varsa la bugetele publice jumatate din rodul trudei ( pentru ca sint obligati prin legi imorale si amorale ) sau al guvernantilor tilhari si mincinosi ?
N-am vazut nicăieri un articol care sa detalieze cum se calculează inflația, mai precis care esre coșul de produse și servicii care întra în calcul.
În plus nu-mi este clar cum este ajustat PIB cu rata inflației pentru a obține un PIB net. Am o bănuială ca dacă guvernul de la Buc raportează o creștere a PIB-unui net de 6% și fac asta după o ajustare cu o rata a inflației de 8% înseamnă PIB-ul a fost înainte de ajustare aproximativ 16%. Dacă insa inflația a fost în realitate 16% înseamnă că PIB-ul n-a crescut de loc. Cred ca acest mecanism merita investigat și tare as vrea sa citesc un articol serios pe acesta tema.
Aș vrea să citesc pe Contributors opinii AVIZATE despre această recentă inițiativă legislativă din statul Texas:
Texas Committee Passes Bill to Create 100% Reserve Gold and Silver-Backed Transactional Currencies
„În data de 2 mai, o comisie a Camerei Reprezentanților din Texas a adoptat un proiect de lege care prevede crearea unor valute (currencies – in original) tranzacționale garantate 100% cu aur și argint. Promulgarea acestei legi ar crea o opțiune pentru ca oamenii să facă afaceri cu bani adevărați, ar pregăti terenul pentru a submina monopolul Rezervei Federale asupra banilor și ar putea crea o alternativă viabilă la o monedă digitală a băncii centrale (CBDC).”
Reprezentantul Mark Dorazio (R) a introdus HB4903 la 10 martie și de atunci a adunat o coaliție bipartizană de 42 de cosponsori. Legislația ar impune comptroller-ului statului Texas (Texas Comptroller of Public Accounts The Texas Comptroller’s office is the state’s chief tax collector, accountant, revenue estimator and treasurer) să stabilească și să asigure emiterea de monedă (specie – in original) din aur și argint și, de asemenea, să stabilească monede digitale care să fie garantate 100% cu aur și argint și care să poată fi răscumpărate 100% în numerar, aur sau argint.
Specie este definită ca fiind „un metal prețios imprimat în monede de formă, dimensiune, design, conținut și puritate uniforme, care pot fi folosite sau sunt folosite în mod obișnuit ca monedă, ca mijloc de schimb sau ca mijloc de cumpărare, vânzare, depozitare, transfer sau livrare de metale prețioase în cadrul unor tranzacții cu amănuntul sau cu ridicata”.
Comptroller-ul ar trebui, de asemenea, să creeze un mecanism de utilizare a monedelor digitale cu acoperire 100% în aur și argint în tranzacțiile zilnice.
Ceva similar le-a propus și Anghel Rugină politrucilor amatori din Bucureștiul post-loviluționar.
Vă mai amintiți de Anghel Rugină? (https://ro.wikipedia.org/wiki/Anghel_Rugin%C4%83)
În București i-a avut ca profesori pe Virgil Madgearu, Victor Slăvescu și Nicolae Iorga.
În 1942 – doctorat cu profesorul Victor Slăvescu.
În 1947 – al doilea doctorat, la Freiburg, cu profesorul Walter Eucken.
În 1949, a publicat prima sa carte în limba germană: „Geldtypen und Geldordnungen. Fundamente fur eine echte allgemeine Geld- und Wirtschaftstheorie”.
În anul 1950 – invitație de a profesa în Statele Unite; a început să predea cursuri de economie politică și finanțe la Universitatea din Portland, Oregon, până în 1952.
În 1952 – membru al American Economic Association.
În anul 1953, a obținut o bursă care-i permitea să-și continue cercetările științifice la Biblioteca Congresului și la instituțiile financiare federale din Washington, cât și la Fondul Monetar Internațional.
În anul 1954 este chemat să predea cursuri la Niagara University din statul New York.
În anul 1955, a primit cetățenia americană.
În anul 1958, devine profesor la Catedra de Economie și Finanțe de la Northeastern University din Boston unde a rămas până la retragerea la pensie, în anul 1986.
A publicat peste 50 de lucrări care abordează problemele din economia mondială, impunându-se ca o mare autoritate în domeniu, fiind printre altele ales președinte al „International Society for Intercomunication of New Ideas” (ISINI).
După Revoluția din decembrie 1989, Anghel Rugină a revenit în România și a propus un plan de refacere și stabilizare economică, monetară și financiară pentru a realiza un „miracol economic”, pe care el îl credea posibil. El propunea instaurarea unui sistem de economie socială liberă, cu o monedă de argint convertibilă în relațiile cu străinătatea și convertibilă în diferite produse naționale pe piața internă, care reprezenta, în opinia sa, calea de ieșire din criză și de renaștere economică a României.
Inflație / stagflație s-a mai văzut. Dar la scara asta, globală, cu cel mai ridicat nivel de interdependență între nații, regiuni, industrii etc., nu. De-aia, ne-așteaptă evenimente dureroase.
Traseul lui Hitler (un afectat psihic, dealtfel) a fost făcut posibil și de tiparnița de bani încinsă și de nivelul despăgubirilor stabilit Germaniei în 1919 (132 miliarde mărci-aur, nivel stabilit de un mare economist dăștept). Ne putem întreba dacă Putin (un șmenar de fonduri publice și-un complexat sanguinar, de fapt) este purul produs al leadership-ului lui genial… (Nu, evident.)
Când în calcularea bogăției unei țări, 1000 RON prețul grâului sau oricărui bun material este adiționat cu 1000 RON din prețul plătit de un partid unui institut de sondaj, s-ar putea să vină vremea când să constatăm că nu putem mânca sondaje. Și niciodată gâsca economiei n-a măcănit mai tare.
La noi ca si in alte tari se masoara EFECTUL (cresterea preturilor) in loc sa se masoare CAUZA (cresterea masei monetare – adica tiparirea de lei de hartie sau electronici).
Bineinteles ca preturile pot avea cresteri conjuncturale, precum un razboi din vecinatatea noastra, dar pe termen mediu tiparirea de bani este singurul motor al inflatiei.
BNR depune eforturi (demne de o cauza mai buna) in a ne face sa credem ca ‘lupta cu inflatia’ cand in realitate, din punct de vedere strict tehnic, este autorul inflatiei (prin tiparire de bani).
Adevaratul autor al inflatiei este guvernul care comanda tiparirea de bani catre BNR, iar Isarescu isi pastreaza cel mai lung mandat de functionar de stat din Romania pentru ca asculta cuminte de comenzile politice primite.
P.S.
Sper sa nu mai citesc ‘analisti economici’ (vai ce titlu bombastic! ce facultate trebuie sa faci ca sa devii asa ceva?)
care explica inflatia prin cresterea pretului la grau pe fondul secetei sau prin cresterea pretului la benzina pe fondul embargoului impus Rusiei.