Precizez din capul locului că analiza pe care o fac în acest articol nu implică în niciun fel instituțiile academice și educaționale în care activez: Universitatea Leiden din Olanda și Școala Românească din Eindhoven. Scriu doar din postura unui „român de pretutindeni” pe care îl încearcă un puternic sentiment de nedreptate când instituțiile Statului Român sunt confiscate și folosite în proceduri viciate pentru a legitima în numele „românilor de pretutindeni” o agendă prestabilită care ignoră multe alte dureri ale românilor din Diaspora! Ce ignoră astfel statul român și unde a greșit, din nou?
Am venit cu drag între 24 și 26 mai 2023 la București și am participat la „Festivalul Aici-Acolo”, organizat cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni de către Departamentul Românilor de Pretutindeni (DRP). Pe data de 16 iunie 2023 însă site-ul DRP publică un document numit „Rezoluție” și alteori “Rezoluția Românilor de Pretutindeni”, alcătuit „prin grija doamnei Sandra Pralong – consilier de stat din cadrul Administrației Prezidențiale și a domnului Gheorghe Cârciu – secretar de stat pentru românii de pretutindeni din cadrul Guvernului României”. În numele documentului se cere instituțiilor statului „grabnica soluționare” a cerințelor incluse. Anunțul care însoțește documentul pretinde că participanții la festival „și-au exprimat opiniile în privința principalelor teme de interes pentru românii din diaspora și din comunitățile istorice”, că documentul este formulat „în urma unor dezbateri”, și a fost „supus aprobării tuturor participanților”.
Problema este că demersul se bazează pe o înșelăciune: 1. Festivalul nu a fost anunțat participanților ca o pregătire a acestui demers, 2. Nu ni s-au ascultat opiniile pentru că nu au existat dezbateri în festival, cu atât mai puțin pe punctele propuse, 3. Nu a fost organizat un vot reprezentativ, 4. S-au exclus alte probleme semnalate de participanți, iar 5. Documentul a fost adoptat „grabnic”, cu acord implicit și termene de 24 de ore.
Deși pe fond unele probleme cuprinse în document sunt reale (de exemplu Strângerea legăturilor cu comunitățile istorice românești din țările vecine), procedura prin care s-a încercat adoptarea acestui document a discreditat întregul demers și ridică mari semne de întrebare asupra agendei documentului. Am comunicat cu bună credință și în timp util către departament problemele de procedură. Au fost ignorate. Mai grav este că publicarea acestui document cu grave vicii de procedură discreditează nu atât persoanele semnatare dar instituțiile Statului Român care îl girează: Președintele, Guvernul, și Departamentul Românilor de Pretutindeni.
Viciile de procedură
În primul rând, Festivalul nu a organizat dezbateri. Singura dezbatere anunțată nu a avut loc! A documentat foarte atent structura festivalului și lipsa de dezbateri un alt participant.
Pe data de 2 iunie (vineri) participanții au primit un mesaj în care ni s-a cerut doar părerea dacă documentul atașat (deja alcătuit și în esență ceea ce a ajuns a fi publicat) să se intituleze “Rezoluție” sau doar “Concluzii și recomandări”. Conform DEX, o rezoluție este un document programatic, „o hotărâre luată în urma unor dezbateri colective, un document adoptat prin vot de un congres, o conferință, sau o plenară”. Nimic din toate astea. Totodată, am citit cu oroare că “absența unui mesaj din partea dvs. implică un acord implicit”. Textul avea să fie discutat în termen scurt, pe platforma Zoom, și la o oră la care majoritatea oamenilor din Diaspora occidentală sunt la lucru! Chiar și așa, am explicat cu toată dragostea departamentului că:
„Documentul adoptat la Patriarhia Română nu poate fi prezentat sub titulatura de rezolutie a Românilor de Pretutindeni pentru că
- Nu a fost adoptat in urma unor dezbateri ample și colective a celor prezenți la Festival (o întâlnire pe Zoom exclude pe mulți din cei care nu pot veni online sau în ziua și ora recent propuse).
- Nu a fost adoptat în urma unui vot direct al celor prezenți.
- Nu a fost adoptat la Palatul Parlamentului, deci sub egida unei instituții a Statului care să cuprindă românii de toate religiile și confesiunile.
- Festivalul nu a fost anunțat ca o pregătire a acestui demers, și deci nu oferă legitimitate suficientă unor concluzii sau recomandări rezultate din dezbateri publice pe toate aceste subiecte.”
Pe data de 7 iunie, reprezentații DRP au revenit cu un „Chestionar evaluare eveniment Ziua Românilor de Pretutindeni 25-28 mai 2023”, valabil 24 de ore. Inclus acestui chestionar de evaluare a festivalului erau, din nou, aceleași puncte nediscutate ale documentului programatic.Am explicat din nou în timp util departamentului că:
„Un chestionar de evaluare a festivalului, nu este o soluție suficientă pentru un document care țintește la importanța unei Rezoluții sau chiar a unor concluzii reprezentative:
- Termenul limită ales (24 de ore) este extrem de scurt pentru a legitima un document cu implicații majore si de termen lung pentru comunitățile de români de pretutindeni. Folosirea unui google form de 24 de ore delegitimează sonor un document care țintește la importanța unei “Rezoluții a Românilor de pretutindeni”!
- Un chestionar de evaluare a festivalului nu oferă rigoarea și reprezentativitatea necesare unei proceduri de vot direct al tuturor asociațiilor de români, și nici chiar a participanților la festival.
- Conținutul formularului online nu supune atenției și alte nevoi din comunitățile de români, care erau deja cunoscute și fuseseră comunicate de către participanții la festival.”
În consecință, am sugerat suspendarea temporară a acestui proces de consultare, alcătuirea unui nou chestionar de evaluare a festivalului, separat de întrebările din documentul redactat pe 28 mai 2023, și deschiderea unor dezbateri mai ample și transparente legate de nevoile comunităților de români din străinătate. Publicarea documentului pe 16 iunie arată că aceste nevoi, doleanțe și argumente au fost total ignorate. Mai grav este că maniera în care s-a încercat această legitimare a documentului discreditează nu atât documentul și semnatarii lui cât instituțiile care le girează: Președintele României și Guvernul României.
Ce alte probleme ale românilor ignoră documentul?
Personal am comunicat departamentului că documentul ignoră referințe explicite la susținerea bibliotecilor românești din diaspora și a științei în limba română:
- Documentul nu conține nicio referință explicită de susținere a Bibliotecilor Românești din Diaspora ca spații de cunoaștere și comunitate românească.
- Cuvântul scris a fost mereu un mediu care a adus generații de români aproape unii de alții precum și aproape de limba română. Totodată, bibliotecile din străinătate au ajuns în zilele noastre adevărate hub-uri de cunoaștere, comunitate și comunicare cu tânăra generație. Dotarea și renovarea Bibliotecilor Românești din Diaspora cu instrumente digitale reprezintă nu numai o oportunitate, ci și o necesitate în secolul XXI. Astfel, bibliotecile românești sunt din ce in ce mai mult gazde ale unor evenimente în limba română de promovare a cunoașterii și spații ale comunității românești.
2 Documentul nu conține nicio referință explicită de susținere a științei în limba română.
- Pe lângă limbă, spiritualitate și tradiții, știința românească este parte integrantă a culturii românești. Oameni de știință și ingineri români precum Emil Racoviță, Ana Aslan, Henri Coandă, Anghel Saligny, sau Ștefan Procopiu fac parte atât din cultura universală, prin contribuțiile științifice pe care le-au adus umanității, cât și parte din cultura si identitatea românească. Ei reprezintă modele reale care au contribuit semnificativ la edificarea statului român modern. Conform Proclamației Pro-Știință de la Timișoara 2023, rezultând din dezbaterile din cadrul conferinței Smart Diaspora 10-13 Aprilie 2023, recomandăm susținerea explicită și în comunitățile românești din Diaspora a activităților care promovează știința în limba română (cursuri despre oameni de știință români, festivaluri de știință, zile deschise), fără de care contribuțiile și potențialul comunității științifice românești din Diaspora nu se regăsesc în viziunea documentului.
Multe alte probleme fuseseră comunicate de mulți alți participanți la festival, dar erau știute de mult timp. Pe 8 iunie, am participat la o dezbatere organizată de jurnaliștii români din Diaspora. Dezbaterea întreagă poate fi urmărită aici și a adunat o largă serie de suferințe și probleme ale românilor din diaspora. Niciuna din cele de mai jos nu se regăsește în documentul propus. Enumăr aici doar câteva:
„Organizarea unui Congres anual al Diasporei la care asociațiile românești din Diaspora sa fie implicate în organizare și să participe reprezentanții aleși ai Diasporei, din Diaspora.
Organizarea congreselor și întâlnirilor Diasporei sa fie modulară, asemeni conferințelor, cu plenare și keynote speakers, și apoi dezbateri reale pe teme, subteme și subiecte specializate.
Sprijinirea mai multor forme de comunitate românească:
- Organizarea de centre cultural-sociale și protecție pentru femeile care se îmbolnăvesc la muncă în străinătate (cursuri de bucătărie de bază pentru badante, cursuri de broderie, etc.).
- Sprijinirea proiectelor prin care tinerii învață valori civice, sa înțeleagă binele comun, să își dezvolta spiritul antreprenorial, să își pregăteasca mentalitatea pentru noțiunea de cetățenie.
- Programe de informare pentru sănătate mintală în limba română. Românii din străinătate suferă adeseori de izolare, stres, și anxietate.
- Program de informare pentru romii care ajung să fie exploatați în străinătate. Programe care să îi ajute la integrare.
- Sprijinirea semnificativă a bibliotecilor românești din străinătate, ca spații de comunitate, cunoaștere și comunicare în care astfel de programe pot fi găzduite.
Întâlnirile cu autoritățile române sa fie anunțate cu mai mult timp înainte, nu doar cu doua zile înainte.
Alocarea de fonduri pentru îngrijirea mormintelor si monumentelor românești din străinătate.
Reamenajarea corespunzătoare a consulatelor, fără bariere arhitectonice, și cu o reală facilitate de deplasare pentru persoanele cu handicap.
Problemele cetățenilor români cu domiciliul in străinătate si posesori de pașapoarte CRDS: nu putem vota pe baza Pașaportului CRDS, nu putem semna acte notariale, nu putem încheia nici un document în formă autentică, nu putem participa la încheierea de acte succesorale, nu putem închiria o locuință, nu ne putem legitima cu Pașaportul CRDS în fața instanțelor de judecată, nu ne putem asocia în cadrul societăților comerciale, nu putem deschide conturi bancare, nu putem obține un permis de conducere, nu putem nici să conducem vehicule în România pentru că Regulamentul de aplicarea a Codului rutier prevede obligativitatea prezentării la control a actului de identitate, nu ne putem căsători, nu putem divorța, nu ne putem asista bolnavii in spital. Putem oare muri?”
La acest moment, un act minim de reparație este retragerea de către departament a titulaturii de „Rezoluție a Românilor de Pretutindeni” de pe acest document. Dar necesară ar fi asumarea publică de către organizatori a acestor vicii, cu retragerea temporară a documentului și redeschiderea dezbaterii publice pe problemele Diasporei. Din păcate lipsa acestor acte renaște amintiri dureroase pentru Diaspora în relație cu guvernarea. Mai grav, discreditează instituții cheie ale statului într-o perioadă care se anunță critică.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cunosc si eu niste romani de pretutindeni care se deplaseaza pe aici pe la diverse manifestari unde orgoliul le este gadilat de o invitatie frumoasa trimisa de diverse institutii ale statului. Iar aceste invitatii sunt facute cu un scop vadit politic,si castig de capital electoral. De ce? Fiindca si diaspora voteaza!
Asa ca Zilei Românilor de Pretutindeni nu este altceva decat propaganda electorala,de mana a doua,probabilsi cu cu hore,mici, sarmale, bere,cat permite bugetul.
Pe scurt ,ati plecat unde ati dorit,deci deveniti cetatenii acelei tari. Vreti sa veniti inapoi,ok, e dreptul vostru.
Dar chetia asta cu romanii care se afla si aici si acolo,asa se numeste festivalul Aici-Acolo,nu?-seamana cu celebra zicere romaneasca care se refera la doua luntre.
Cu regret, va pot spune ca institutiile statutului, civile si religioase practica de zeci de ani minciuna. Fie voita si constienta, fie prin omisiune. Diaspora a fost mereu folosita pentru a duce in eroare romanii de aici. Dezbina si conduce este cel mai facil mod de a avea puterea. Vor mai trece 100 de ani sa avem adevar si onestitate.
Bime ca nu „s-a hotarat” impunerea ca 50% din venirurile personale sa fie cedate cafre Dwpartamemtul de Stat al Romanilor de pretutindeni sau alte blestematii. Cam asa se va proceda si cu votul politic. Daca ar fi dupa ei ar organiza niste petreceri cu lautari si votarea manuala prim ridicare de mana.
Domnule, romanii din diaspora nu au mincat salam cu soia. asa ca sa ne mai slabeasca. Sa fie multumiti ca i-am invitat la festival, pe banii lor, cred, si le-am dat si piscoturi.
Noi, doamna Sandra Pralong – consilier de stat din cadrul Administrației Prezidențiale și domnul Gheorghe Cârciu – secretar de stat pentru românii de pretutindeni din cadrul Guvernului României, avem treaba pina peste cap si nu ne pierdem vremea cu tot felul de chichite.
Ca asa sunteti voi, in loc sa-i sustineti pe cei care fac ceva veniti repede cu critici. Ce atita discutii, cind chiar Patriarhia Română a fost de acord.
Voi ati auzit de procedura de urgenta?
Ba v-ati luat-o in cap cu democratia!
PS Acum pe bune, chiar credeti, voi astia din diaspora, ca are cineva nevoie de voi? E suficient ca avem posturi bine platite de secretari, consilieri cu problemele diasporei.
Cu citiva ani in urma am primit o invitatie de la un europarlamentar roman care organiza, de ziua nationala a Romaniei o intilnire. Am intrebat daca nu cumva ar fi posibila si organizarea, in hol, a unui stand de carte unde as fi putut sa-mi prezint si eu cartea. Raspunsul a fost pozitiv asa ca am comdnata in Romania un nr de carti, pe banii mei, si am suportat si transportul.
Am cautat si hotel si am organizat si transportul meu la Bruxelles. Cu o zi inainte am mai primit un document pe care trebuia sa-l completez cu date personale. Am intrebat ce sa fac pt organizarea standului. Mi s-a raspuns ca nu e vorba de nici un stand de carte, programul e deja f plin. Deci organizatorii ar fi vrut sa ma deplasez la Bruxelles pe banii mei pt a fi „carne de tun”, la niste discursuri.
M-am hotarit sa-mi da demisia din postura de diaspora.
“Înșelarea din nou a diasporei”…
…naiva, diaspora. Poate ne explicati cum de a fost posibil sa voteze masiv cu AUR?
Cu tot respectul, autorul greseste intr-un punct. Pasaportul CRDS este perfect valabil pentru semnarea oricaror acte notariale in Romania, inclusiv cele de succesiune. Ar fi fost revolte in strada daca nu era asa.
Nu am informatii asupra celorlalte aspecte semnalate, insa cele legate de acte notariale sunt gresite. Am incheiat o succesiune in Romania numai anul trecut, si pasaportul meu CRDS a fost recunoscut de autoritati, inclusiv cele locale.
Pot confirma, cu pasaportul CRDS am putut infiinta un SRL in luna iunie anul acesta.
Diaspora e buna doar sa trimita miliarde acasa. Restul e „vanare de vant”… Nu vedeti ca au scapat si scapa, cu buzunarele pline, absolut toti politicienii si amploaiatii statului vinovati de pierderi de vieti umane (revolutia, mineriada, colectiv, oprea, august 2018, incendii si infectii in spitale etc)? Daca pentru crime scapa, ne luam de un „biet document”?… Cu respect, un roman de pretutindeni…
„Mai grav, discreditează instituții cheie ale statului într-o perioadă care se anunță critică.”
Vi se pare ca fostul sau actualul sef al Guvernului Romaniei au adus plus valoare institutiei sau cuiva (in afara lor)??
Vi se pare ca au auzit de cei enumerati Mai sus?
Vi se pare ca , macar , vorbesc corect limba romana?
Credeti CA intereseaza pe cineva din guvern vreun demers transparent sau democratic?
Democratia s-a nascut prematur in 1989(dintr-un Tiran rosu si o mama credula), firava si bolnavicioasa ..a crescut in incubator o perioada ,virusul miner 1/2 ar Fi secerat-o ,a supravietuit CA sa moara dupa majorat ,prin 2009 la fel de firava..si Nevalidata
In Romania s-ar putea trai un pic mai bine daca Departamentul Românilor de Pretutindeni nu ar exista.
Iar daca Sandra Pralong si inca vreo 15 consilieri de-ai lui Iohannis, sinecuristi de aceeasi mare valoare ca si doamna mentionata, ar fi scosi din schema, nivelul de trai al romanului s-ar imbunatati cu inca un pic.
Continuind pe aceeasi linie reformista si eliminind zilnic cite o entitate statala parazitara din cele citeva mii care exista, in 2-3 ani TVA-ul ar putea fi dat la topit si trimis acolo de unde a venit (Bruxelles – U.E.).
Toata Romania este inselata. Dupa cum spunea un frantuz, in sec. XVIII, in timpul nesfarsitelor razboaie dintre Anglia si Frantra: „Cand iti arde casa, te ingrijorezi mai putin de incendiul de la grajduri!”
Din păcate așa funcționează întreaga țară, așa se facă rezoluțiile și se întocmesc legile! Trebuie doar să vedem cum funcționează între altele Institutul Cultural român sau Uniunea Scriitorilor din România și atunci le știi pe toate!
care scriitori? aia care scriu note informative? (inca…)
Am ras cu lacrimi. Ce preocupari!
As fi extrem de multumit daca s-ar renunta la asemenea intruniri/sindrofii si s-ar canaliza energiile si gandurile bune spre consulatele din europa pentru a oferi servicii ceva mai demne si mai putin kafkian – caragialesti.
„-Unde e copia xerox dupa documentul x?
-Pai pe siteul dvs scrie ca nu trebuie pentru acel document…
-Scrie, scrie, dar mie-mi trebe!”
Cei care au ales sa plece din tara si sa nu se mai intoarca sa fie sanatosi, faca-se voia lor, cum se spune la scriptura. Obiectul principal al reprezentarii de catre guvern a romanilor din strainatate – am spus bine, nu altcineva poate si trebuie sa-i reprezinte, guvernul are resursele, institutiile si datoria sa faca acest lucru – trebuie sa fie comunitatile de romani din afara granitelor tarii, nu indivizi izolati.
Nu stiu de unde moda asta ca atunci cand se vorbeste depre „romanii de pretutindeni” toata lumea sa se uite spre romanii din vest, care oricum traiesc mai bine si se bucura de drepturi democratice. Dar unde in afara tarii avem cei mai multi romani, traitori si integrati in comunitati etnice, culturale si religioase romanesti? Evident, in toate tarile vecine si apropiate, de jur-imprejur, fara exceptii. In unele dintre tarile din vecinatatea apropiata, romanii se confrunta cu mari probleme de identitate, de folosire a limbii materne, de scoli in limba romana, de cultivarea traditiilor romanesti, de persecutii politice si religioase.
Probabil ca acest lucru nedrept se datoreaza si conceptului actual de „Romanii de Pretutindeni” si structurii sale departamentale de reprezentare (DRP), care abat atentia de la problema principala spre directii secundare. respectiv de la comunitatile de romani din afara granitelor spre indivizi izolati si neintegrati acestora. Ceea ce face DRP sunt practic dublari sau paralelisme cu ICR-urile si Ambasadele. „Romanii de peste granite” sau „Romanii din Strainatate” ar fi denumiri alternative mai potrivite, ca semnale conceptuale care atrag mai bine atentia spre situatii geopolitice inconjuratoare, unde romanii se confrunta cu probleme de fond si au cu adevarat nevoie de ajutorul guvernului roman. Problemele cu romanii diasporeni sunt aici, in Est, nu in departare, in Vest. Mai e o problema esentiala, comunitatile de romani din tari din Est nu au ales ele sa se desparta de tara-mama, sunt victime ale unor conjuncturi de forta, de aceea vor sa se intoarca, ambele aceste lucruri fiind diferite de romanii din Vest.
S-a intimplat o data sa intru cu ceva treaba de la firma unde lucram, mi-a zis o desteapta de la marketing ca am putea avea o piata in comunitatile de romani, la Departamentul asta. In biroul impozant o cucoana oarecare, usor fanata si destul de deranjata de prezenta mea. Coafura standard, nunta la Codlea, cca 1985, inclusiv tenta de albastru de metilen. Ii dadea cu festivaluri in strainatate. Fleosc, exact pentru mici, bere si muzica populara lacraminda eram eu acolo. Dar na, aia-i era sinecura, mai prindea si cite-o deplasare prin vreo tara, cu foi de drum ca doar n-o sa plateasca ea, ce naiba. Am iesit de-acolo promitindu-mi ca nu voi mai intra vreodata.
Acuma tu, diasporo, nu te-ai invatat minte in atitia ani? Se vede treaba ca nu, sau ca a aparut o generatie de nostalgici tineri care doresc sa fie adunati de vreo institutie inutila si decrepita a statului ca sa ce? Sa nu se simta sibgurei si imprastiati. Sa vina nu stiu ce idiot de partid si de stat cu tricolorul pe burta sa sforaie de sub gusa despre Romania susurindu-va in urechile nostalgice fraze patriotarde? Ce-i piscotareala asta? Vreti poezie romaneasca? N-aveti decit sa va adunati la vreunul acasa si sa cititi poezie romaneasca. Vreti muzica populara ca va e dor? Idem. Sau invitati vreun cintaret care va e pe plac, inchiriati o sala si gata. Vreti biblioteca romaneasca acolo unde sinteti? Faceti-o, geme Romania de anticariate pe strazi, pe linga maculatura veti gasi carti vechi si bune la 5 lei. Ce miorlaiti pe-aici? Adunati-va dupa interesele voastre, la biserica, la vreunul la gratar, ce va trebuie patalama statala pentru asa ceva? Organizati voi „Ziua Romaneasca” cind si unde doriti, la voi si pentru voi. Departamentul Lacrimi, Complexe si Ifose numit eufemistic al romanilor de pretutindeni (ce vorbesti, soro, si aia din Noua Zeelanda? Ca am doi fosti colegi acolo. Madam Pralong, pe cind o vizita de „stringere” a relatiilor cu romanii din Tonga si Vanuatu?) trebuie ras de pe suprafata pamintului. Impreuna cu macar jumatate din crescatoria aia de crocodili indeobste numita Ministerul de Externe.
Domnule/Doamna (?)
Poate nu ati fost atent(a) la ce scrie in articol. Nu diaspora s-a cerut la festival ci DRP a vrut sa bifeze o activitate cu diaspora. Mai mult, desi nu a facut nicio dezbatere, a “emanat” o REZOLUTIE, care ar fi rezultat din inexistenta dezbatere, cu singura cerinta de a transforma departamentul in minister. Mai mult, inexistenta reactie a diasporenilor la mailul primit ar echivala, in ochii domnului Carciu, cu o aprobare tacita. Este o modalitate mult folosita de putere de a prezenta ceva inexistent ca ceva aprobat de unii prin nebagare de seama.
In articol se precizeaza ca denumirea de “rezolutie” ii atribuie acestei facaturi o putere de care nu ar trebui sa aiba parte.
Ma intristeaza mult reactiile unora care, atunci cand aud cuvantul “diaspora” iau foc si blameaza oamenii care fac parte din ea. Ma gandeam ca au trecut peste 30 de ani de la revolutie si, poate, s-a mai schimbat perspectiva oamenilor cu privire la diaspora. M-am inselat. Pacat!
Despre care diaspora faceti vorbire? Despre aprope jumatate din familia mea extinsa aflata in mediul scolar/universitar in Italia, Elvetia respectiv UK sau despre indivizii care buzunaresc prin Barceloneta dindu-se uneori politisti? Despre cei care au stat la cozi sa voteze cu impotrivirea fatisa a Ministerului Roman de Externe sau despre sulfele care-au venit seara sa-si aranjeze niste conturi in injuraturi cu accent de Vaslui in curtea Universitatii din Barcelona? E din aceeasi diaspora, ziceti, o inginera romanca, Ph.D. Cambridge si un hot de buzunare? E din aceeasi diaspora un muncitor in constructii in UK care munceste de rupe si face lunar mai multi bani decit 90% dintre romanii din tara cu unul care urca in metroul parizian si spune, citez: „Bonsoir mesdames et messieurs, caraliu’ va face o muzica” si cinta prost la acordeon? Macar asta a fost simpatic. E din aceeasi diaspora fostul meu partener de coarda, geolog, azi Vicepresedinte cu securitatea IT la o multinationala in Canada si o balabusta dindu-se refugiata bosniaca pe sub Arcul de Triumf in Paris? E din aceeasi diaspora familia de amici romani din Noua Zeelanda (geolog + Litere) cu ala pe care l-am pleznit cind a incercat sa-i smulga doamnei mele poseta in Westminster? E din aceeasi diaspora soferul de TIR care-si vede copiii o data la 3 luni cu aia care piscoteaza la nu stiu ce sindrofie unde Tricolorul e cel mult un pretext?
Inca o data, ori nu-i mai bagati in seama pe sinecuristii departamentului nu stiu care ori o faceti si le dati apa la moara. Astia sint doar o birocratie care si-a mai gasit un loc in care sa se dezvolte.
Singura reusita a Statului roman in privinta diasporei (sa nu zic „promovarii Romaniei in strainatate” ca suna unsuros si complet nepalatabil tocmai din cauza repetarii la nesfirsit de catre functionari, sinecuristi si presa fara alt rezultat decit indepartarea oamenilor normali la cap) a fost mandatul de Presedinte al ICR al domnului Horia Roman Patapievici. Nu era asta in mandat insa lucrurile au fost facute cu cap (si cu mare eficienta!) si s-a obtinut si ricoseul asta fericit.
In rest institutii vazduh.
Indiferent de culoarea lor politica, toti politicienii romani sunt roz, adica un fel de rosu spalacit. Nivelul scazut de educatie si instruire al politicienilor romani se manifesta si prin incapacitatea lor de a gandi un mecanism care sa aduca rezultatul dorit. Un mecanism bine gandit genereaza un anumit mediu, o anumita motivatie, o anumita directie si, in final anumite rezultate. Idiotul, insa, nu poate gandi mai departe de a impune, direct, rezultatul. Prin santaj, prin legi scrise pe genunchi etc… Este un mod de gandire mostenit de la „luminatele” minti ceausiste, trecand prin pecerism, fesenism, pedeserism, pesedism, uselism etc. Cel mai recent exemplu ar fi „scaderea pretului la alimentele de baza”, pe care tov. Ciolacu o gandeste tot ca pe o impunere, nicicum ca rezultat al unui mecanism functional. Nimic nou, sub Soare!… Lipsa de educatie si de instruire, combinata cu rapacitatea, au nascut monstrii care ne conduc.
„scaderea pretului la alimentele de baza”, pe care tov. Ciolacu o gandeste tot ca pe o impunere, nicicum ca rezultat al unui mecanism functional.
La capitolul ăsta, mecanismul funcțional e concurența, în cadrul unei economii de piață. Însă la fiscalitatea și la birocrația din România, numai corporațiile mai reușesc să facă față, iar concurența reală e practic eliminată. Deci tov. Ciolacu gândește în mod corect „scaderea pretului la alimentele de baza” ca o impunere, pentru că nu există mecanismul funcțional (concurența) care să rezolve în mod natural lucrurile.
Problema cu fiscalitatea excesivă e valabilă în toată Europa, așa ajung diverse state să ofere unor corporații subvenții pentru investiții, cazul cel mai recent fiind Intel. Statele europene au prea mulți bani publici la dispoziție, iar problema nu se rezolvă decât prin prăbușirea sistemului, la fel ca în 1989. Nu numai ”tov. Ciolacu” are idei marxiste, imensa majoritate a europenilor au idei marxiste și trăiesc exact în realitatea pe care o merită.
Știți ce este aia GONG și varianta românească OGNG? Organizație Neguvernamentală Guvernamentală! Exact asta este această instituție de stat degeaba!
Adică trebuia ca românii din diaspora să-și facă un ONG care să reunească toate ONG-urile pe țări și să solicite punctual guvernului rezolvarea problemelor cu care se confruntă ei – cele tipice precum consulate, rezolvarea accesului la reînoirea actelor, coada la vot, etc…