vineri, februarie 7, 2025

Intelligentsia timișoreană și Securitatea

“Mi-au trebuit mai multe încercări pentru a intra cum se cade în materia Continentului gri și încă și mai multe survoluri pentru a duce la capăt destul de iregularul  proiect semnat de Daniel Vighi (între timp plecat dintre noi devreme și nedrept) și Viorel Marineasa” mărturisește Cosmin Ciotloș în debutul cronicii din Dilema veche nr. 985 (23 februarie -1 martie 2023) consacrată volumului apărut în anul 2022 la editura Ariergarda.

Dificultatea, explică mai departe criticul, ține de codul cărții, de împachetarea ei. Adică de faptul că autorii recurg la o formă hai să o numim ghidușă spre a vorbi despre o temă gravă. Aceea a omniprezenței Securității în viața cotidiană a românilor până în decembrie 1989. Românii din Continentul gri fiind scriitorii, artiștii, universitarii din Timișoara surprinși de brațul înarmat al partidului în intervalul cuprins între mijlocul anilor ‘60 și Decembrie 1989. Or, dacă luăm în calcul detaliul că regretatului Daniel Vighi nu i s-a permis niciodată accesul la propriul lui Dosar de urmărire informativă pe care indubitabil că îl avea  de vreme ce numele lui apare consecvent în notele reproduse și comentate în partea a doua și a treia cărții Subterana literară timișoreană, respectiv Scene din viața literară timișoreană în deceniul 9, și aceasta sub pretextul că acesta nu există, detaliu coroborat cu suspiciunea că respectivul dosar era încă activ și după Revoluție, având în vedere implicarea politică și civică activă a scriitorului și după 1989 (Vighi s-a aflat printre inițiatorii Proclamației de la Timișoara) lucrurile devin încă și mai complicate. Chiar îngrijorătoare.  În pofida declarațiilor liniștitoare ale actualului director al SRI, dl. Eduard Hellvig.

Admit că respectivul ton ghiduș ca și titlurile asemenea date unor capitole sau subcapitole nu mi-au fost nici mie tocmai pe plac. La fel cum nu mi-au fost nici grosolanele neglijențe de tehnoredactare. Dacă cele din urmă sunt de neiertat, primele se explică printr-o anumită prudență, poate chiar și printr-un bun simț exagerat al autorilor cărții. Daniel Vighi și Viorel Marineasa au cheltuit o cantitate mare de timp pentru a parcurge dosarele Securității. Sau, mă rog, acele dosare ce se află astăzi în arhiva CNSAS. Au știut însă că oricând li s-ar putea răspunde că nu sunt nici istorici, nici specializați în arhivistică, așadar că nu au calificarea de a  pregăti conținutul dosarelor în vederea dezvăluirii. A expunerii în pagini de carte a ceea ce au găsit în ele. Fapte deloc plăcute.

În al doilea rând, așa  cum cei doi autori precizează în dialogul ce ține loc de prefață, nu s-a adoptat un spirit revanșard, inchizitorial, că nu asta ne interesează. …Și nici informatorii nu ne interesează neapărat, adică să știm cine sunt ca persoană.

Firește, numele ofițerilor ce primesc măcar o parte dintre notele informative reproduce și comentate în carte sunt menționate ca atare, în vreme ce numele informatorilor sunt, pe mai departe, legendate. Există uneori și note de subsol ce ne oferă o seamă de indiciii referitoare măcar la ocupația informatorilor. Dar chiar și așa, nu se poate să nu te șocheze câte persoane, unele prin specificul posturilor ocupate în ierarhia Securității, altele fie obligate, fie șantajate sau chiar de bună voie au fost preocupate să afle și să raporteze ce se întâmplă în redacția revistei Orizont și, îndeosebi, cu redactorul acesteia Sorin Titel. Care el însuși a parcurs traseul de la condiția de informator la aceea de contestatar al regimului (Scriitorii).

Chiar dacă ai mai parcurs și cărți, și dosare pe această temă, este imposibil să nu rămâi surprins de cât de preocupați erau securiștii de lecturile scriitorilor (cartea Doctor Jivago a însemnat pentru ei, la un moment dat, o adevărată obsesie), de  prieteniile și rivalitățile dintre literați, de posibilele vicii ale oamenilor de condei. Celelalte două mari secvențe ale căror titluri au fost deja menționate sunt preocupate tot de redacția Orizont, de stratificarea și profesională, și ideologică a personalului redacțional de acolo, de optzecișții timișoreni și de relațiile lor cu cei de la București sau de la Oradea, de ceea ce se numea în epocă influențarea lor negativă de Radio Europa Liberă, de Monica Lovinescu și de Virgil Ierunca, dar și de Nicolae Manolescu.  

Partea dedicată Universității dovedește interesul constant față de profesori, de studenți, de posibilele sau realele disidențe ale acestora (îndeosebi ale celor de la Filologie), față de contactele lor cu Occidentul sau cu lectorii străini. Aceștia din urmă fiind urmăriți cu vigilență maximă.

Îmi imaginez că în mediile univesitare timișorene a produs deja o oarecare vâlvă secvența dedicată tristei istorii a profesorului Gheorghe I. Tohăneanu (Profesorul Gheorghe I. Tohîneanu în arhivele Securității). Respectivul dascăl și cercetător al stilisticii limbii române însemnând, (cel puțin în anii ‘70, ‘80, ‘90) una dintre mărcile de identificare ale instituției. De fapt, secvența respectivă ce a provocat o reacție dură și un portret in aqua forte din partea lui Mircea Mihăieș (cf. Cazul Tohăneanu in România literară, nr. 6/2023) interesează îndeosebi prin informațiile care arată cum problemele din biografia și viața personală a profesorului au fost exploatate de securiștii în vederea recrutării lui ca informator.

Sigur că de aici începe o altă discuție. Referitoare la ce s-a întâmplat cu securiștii, cu acești ofițeri recrutori după 1989 sau măcar după ce fostul președinte al României, Traian Băsescu, a condamnat sau s-a făcut că ar pune la zid comunismul. Nimic. Astăzi știm și de ce. Mai rămâne să o afle și foștii susținători fervenți ai agentului Petrov.

Daniel Vighi, Viorel Marineasa- CONTINENTUL GRI. TIMIȘOARA CULTURALĂ ÎN DOSARELE SECURITĂȚII, Editura Ariergarda, Timișoara, 2022

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. “ Referitoare la ce s-a întâmplat cu securiștii, cu acești ofițeri recrutori după 1989”
    Au toți pensii speciale!
    Interesant că în mass media informatorii au fost vinovați și nu ofițerii recrutori. Totuși recrutorii sunt cei vinovați sau dacă sunt în egală mașiră vinovati, de ce nu le dă pensii speciale și turnătorilor?

    Un alt exemplu care a luat pensie specială până la 102 ani, este Sorin Toma, care i-a distrus pe Arghezi și Blaga.

  2. Sustinatorii lui Petrov l-au sustinut doar atunci cand au avut motive sa-l sustina, atunci cand a facut ce trebuia sa faca. Petrov a aparat si a sustinut independenta justitiei, a numit un ministru exceptional al justitiei (Monica Macovei), a numit un procuror general exceptional (Codruta Kovesi), a permis ca multi infractori sa ajunga acolo unde le este locul, inclusiv fratele sau, plus alti sefi PDL (chiar ministri sau primari din mari orase).
    Probabil ca si astazi, Petrov ar fi ales, daca ar candida impotriva lui Nas6case sau impotriva Prostanacului.
    Atunci cand Petrov a schimbat tabara, sustinatorii l-au criticat si l-au parasit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro