luni, mai 23, 2022

Interesul țării e unul, cel al aleșilor cu totul altul

Presa a publicat zilele trecute date furnizate de Autoritatea electorală permanentă referitoare la modul în care diversele partide politice din România și-au finanțat campania pentru alegerile europarlamentare din mai anul acesta.
Nu puteau, nu aveau cum să te lase indiferent generozitatea, altruismul, devotamentul de care au făcut dovadă cel puțin două persoane.
E vorba despre dl. Andrei Gerea de la ALDE, care ținând seama de rezultatul catastrofal al partidului din care (încă?) mai face parte a aruncat la propriu pe fereastră nu mai puțin de 280.000 de euro și despre d-na Rovana Plumb care, din venituri proprii și din împrumuturi, a contribuit la pușculița PSD cu nu mai puțin impresionanta sumă de 170.000 de euro. Pe care mai mult ca sigur o va recupera fiindcă ea a făcut ceea ce se cheamă o investiție performantă. S-a ales, face shopping la Bruxelles, iar dacă doamna Ursula von der Leyen nu ar fi fost chiar atât de exigentă, doamna Plumb s-ar fi cocoțat chiar și în postul de comisar european. Aflu că, totuși, impresionată până la lacrimi, așa cum trebuie să fie o mamă cu veleități chiar de mamă a națiunii, o soție, o politiciană cu simțire pură și nealterat românească, așa cum este doamna Viorica Dăncilă, premierul României insistă pe lângă d-na von der Leyen ca jertfa patriotică a d-nei Plumb să fie recompensată cu și mai mulți bani europeni.
Sumele acestea astronomice mi-au atras atenția mai ales fiindcă m-au dus cu gândul că ceva asemănător trebuie că s-a petrecut și cu ocazia alegerilor pentru legislativele din 2017 și că mai mult ca sigur că se vor petrece și cu prilejul viitoarelor alegerilor . Care dacă se vor consuma la termen, adică la finele anului 2020, adică de abia peste vreo 14-15 luni, le vor da încă și mai mult timp parlamentarilor de astăzi să se refacă, dar și să își eficientizeze, așa cum și-au planificat, investiția.
Înțelegem astfel mai bine astfel de ce marea majoritate a actualilor parlamentari ai României vorbesc fie fără tragere de inimă, fie doar cu jumătate de gură, fie invocând meandrele Constituției României despre posibilitatea sau, mai bine spus, despre imposibilitatea alegerilor anticipate. Conform articolului 80 din Constituție, Președintele poate decide dizolvarea Parlamentului după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare doar după ce aleșii neamului nu au acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile după prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două voturi de învestitură.
Ne reamintim că în 2009 deși două guverne au fost respinse s-a tras vârtos de timp, s-au așteptat alegerile prezidențiale în urma cărora a fost declarat câștigător dl. Traian Băsescu și de abia apoi situația a fost deblocată. Parlamentul văzându-și liniștit de ale sale, între altele și de creșterea conturilor bancare ale aleșilor.
Pare-se că același lucru ne așteaptă și în 2019-2020. Resetarea vieții politice din România care se așteaptă să se producă după alegerea noului președinte care, din câte se pare, va fi tot cel vechi, adică dl. Klaus Werner Iohannis, nu va fi una completă, Sau va fi una în două etape. Cea de-a doua urmând să se producă de abia după alegerile la termen. Adică la începutul iernii anului 2020. Pentru simplul motiv că interesul țării e unul, cel al aleșilor cu totul altul.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. „Pentru simplul motiv că interesul țării e unul, cel al aleșilor cu totul altul. ”

    După cum în mod repetat am spus, Robert Paxton a explicat conceptul „Stat paralel”, care poate descrie foarte bine situația politică a României.

    Interesul țării este diferit de al celor care decid soarta ei încă de la instalarea guvernării cleptocratice, în 1989. Membrii din rândul al doilea ai Securității și PCR au preluat puterea în România cu scopul/interesul de a transfera pe termen lung resurse din averea publică, în mod fraudulos, în proprietatea privată a lor și a apropiaților lor.

    Interesul țării nu a fost urmărit niciodată.

    O perioadă au urmărit interesul de partid. În ultimii ani, însă, nu a mai fost acordată atenție nici măcar acestuia. Țara este jefuită acum iar averea [inclusiv a] mea este furată „pe persoană fizică”. Este evident că d-na Dăncilă, menținută în funcție de cleptocrație, acționează contrar intereselor PSD, care pierde continuu din susținerea cetățenilor, după cum arată sondajele de opinie și ultima consultare electorală pentru parlamentul european.

    O problemă esențială este că marionetele și complicii oligarhilor nu au învățat să facă nimic pentru a-și câștiga existența cinstit. Și nici pe copiii lor nu i-au învățat. Putem vedea două, ori chiar trei generații de oameni, familii întregi, care s-au îmbogățit din bani publici, în urma funcțiilor publice pe care le-au ocupat cumpărându-le.

    De fapt este impropriu spus „cumpărându-le”. Politicienii menționați sunt doar marionete ale cleptocrației și resursele respective se află în fluxul al transferuruilor existent în orice cleptocrație. Că el poate îmrăca forme diverse, de la false donații , la contracte pentru lucrări publice, este altă chestiune, sunt bani publici furați [inclusiv] de la mine, care trebuie să ajungă la partidele politice, ca instrumente de lucru ale cleptocrației.

    Partea cumplită a acestei situații este că cetățenii români au început să se obișnuiască cu ea. PSD-ALDE-UDMR au dat salarii și pensii. Cei care ar prutea veni în locul lor la guvernarea României le vor lua. Raționamentul este simplu și așa rămâne în conștiința românilor, chiar dacă realitatea este explicată și adesea înțeleasă. În perspectiva marketingului politic asta este ideea care rămâne, „PSD și reprezentanții cleptocrației au dat cetățenilor ceva, opozanții lor au luat.”

  2. Este posibil , asa cum spuneti , sa asteptam pina in iarna anului 2020 . Este dificil de crezut , ca actualul parlament ,va accepta caderea consecutiva a doua guverne si declansarea de alegeri anticipate . Posibilitatea exista si semnele care apar, pot face posibila aceasta decizie , a tuturor partidelor din parlament .Daca prezumtiva motiune de cenzura trece de parlament , deja avem creeat un prim pas, pentru declansarea anticipatelor . Este posibil ca factori externi si interni ,prin dezvaluirile imediat urmatoare , sa determine o actiune de acest fel . Romania trebuie sa devina un factor de stabilitate in aceasta regiune si cerintele sunt in clar ,deja exprimate si ele devin obligatorii . Pasii , sunt cunoscuti deja , urmeaza doar incolonarea tuturor fortelor politice , spre a declansa o schimbare a guvernului actual si in esenta o schimbare a modalitatii de a face politica in Romania .

  3. Mafiotul trage la ban. Fara munca, evident. Prin crima. La intrebarea „este acesta indreptatit sa traiasca”, raspunsul este evident.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro