marți, mai 30, 2023

Interogații

În primă instanță, mi s-a părut cum nu se poate mai bizar detaliul că din caietul de sală bogat în informații, ca întotdeauna profesionist redactat de Raluca Naclad, al spectacolului cu piesa Babel 11:4 sau Totul a început, spectacol de foarte puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, lipsesc orice fel de informații referitoare la autorul textului. Un anume Enoch Darli. Sunt, e drept, câteva rânduri atribuite respectivului. Rânduri referitoare, în primul rând, la condiția de azi a adevărului.

E vorba acolo despre un șir de interogații esențiale. Care e granița dintre adevăr și fals? Există un unic adevăr sau poate fi acesta multiplu? Multiplu, în cazul de față justificat de perspectiva diferită a fiecăruia dintre cele 16 personaje reunite într-o sală de așteptare. Dintre care cel puțin 6 se revendică a fi tatăl unui copil pe cale de a se naște. Se poate oare vorbi despre un adevăr hibrid câtă vreme trăim deja într-o lume hibridă, cu arte și suferințe hibride, continuă să se întrebe același Enoch Darli. Vorbe, dileme ce la începutul reprezentației sau, mai corect spus, în ceea ce se cheamă,  în limbaj teatrologic, spațiu de instalare, au fost deja rostite în foaierul Teatrului și nu oricum, ci în franceză și în acompaniament de micuț pian electronic sau, mă rog, de clavecin, de o fetiță, amestec de naivitate și de siguranță de sine. Și care, mai apoi, va interveni din când în când, și, spre  vizibila disperare a non-francofonilor, în chip de raisonneur al spectacolului.

Să fie oare respectiva fetiță chiar Enoch Darli sau e cumva vorba despre Anna Rivera, pe care o găsim în lista de distribuție? Care filmată fiind în priză directă, așa cum va fi mai pe urmă mai tot spectacolul de actorii Iulia Paula-Niculescu și Florin Hrițcu, va avea grijă să ne încredințeze că, cel puțin pentru moment, ceea ce ne pregătim să vedem este spectacolul său. Un posesiv de natură să ne pună cumva pe gânduri. Dar și să ne ofere o pistă. Nu de alta, însă sintagma în cauză este în specificul discursului de azi al regizorilor. Indiferent că ei se cheamă Radu Afrim sau Andrei Măjeri.

Nu, nu am ales la întâmplare cele două nume. Am făcut-o fiindcă și unul, și altul cochetează de ceva vreme cu dramaturgia. Și pentru pregătirea dezvăluirii faptului că Enoch Darli este nimeni altcineva decât Daniel Chirilă, regizorul montării, binecunoscut și în ipostaza de autor de scrieri de literatură dramatică. De altminteri, ceea ce scrie și susține în textul lui inserat în același caiet de sală, seamănă teribil cu ceea ce spune pe scenă Anna Rivera ca delegat al aceluiași enigmatic Enoch Darli.

Filmarea continuă. Sub pretextul că ea ar fi necesară în vederea susținerii unui examen la facultate. Nu, nu la UNATC, ci la SNSPA, acolo unde ar fi studentă viitoarea mamă. Intepretată de Corina Grigoraș. Unii acceptă solicitarea, stimulați fiind de pactul de neagresiune dintre Dan Grigoraș și Rareș Pîrlog  sau de personajele jucate de aceștia (spectacolul regizat de Daniel Chirilă se bazează în chip deliberat pe confuzia dintre actor și rol, interpreții împrumutânu-și numele lor civile personajelor), alții refuză, așa cum o face Gina Gulai. O altă categorie de participanți, vom vedea mai la vale că e vorba despre performeri, își văd de nervozitățile lor ori își reamintesc momente din biografie (Dragoș Ionescu, Cătălina Bălălău sau Emanuel Becheru). Cu toții (celor menționați deja alăturându-li-se Nora Covali, Cătălina Eșanu, Valentin Florea, Ecaterina Hâțu, Andrei Merchea –Zapotoțchi, Maria Hibovski) sunt, se simt precum șoarecii în cușcă. Beneficiază de o falsă libertate. De libertate condiționată. Vocile își pierd armoniile, Babelul devine din ce în ce mai complex, mai desăvârșit. Asta în pofida faptului că spectacolul se structurează la nivelul enunțului, al gramaticii, al sensului din ce în ce mai clar. Dobândește benefice limpeziri ideatice.

Avem, de fapt, de a face cu un performance la a cărui împlinire contribuie scenografia creată de Sabina Vermeșan, coregrafia datorată Ioanei Marchidan, lighting designul conceput de Costi Baciu, montajul video live imaginat de Alexandru Oancea și universul sonor pus la punct de Dragoș Popa. Și, firește, acel cor din final, cor fără cuvinte, răscolitor precum corurile condamnaților. Pe nedrept și fără speranță.

Cor excelent pregătit și dirijat live de Marius Corugă.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț

BABEL 11:4 sau TOTUL A ÎNCEPUT

Text: Enoch Darli

Regia: Daniel Chirilă

Scenografia: Sabina Veșteman

Coregrafia: Ioana Marchidan

Lighting design: Costi Baciu

Montaj video live: Alexandru Oancea

Univers sonor: Dragoș Popa

Pregătire vocală cor: Marius Corugă

Cu: Cătălina Bălălău, Emanuel Becheru, Daniel Beșleagă, Nora Covali, Cătălina Eșanu, Valentin Florea, Corina Grigoraș, Dan Geigoraș, Gina Gulai, Ecaterina Hâțu, Maria Hibovski, Florin Hrițcu, Dragoș Ionescu, Andrei Merchea-Zapotoțchi, Iulia Paula-Niculescu și Anna Rivera

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro