Curând va apărea la editura Humanitas biografia politică a lui Viktor Orban, scrisă de istoricul italian Stefano Bottoni. Titlul versiunii în limba română este Geniul Panoniei. În versiunea maghiară titlul era Obsedat de putere, iar în prima versiune a volumului, cea italiană, titlul era Un despot în Europa.
Este un volum de referință pentru istoria contemporană, care nu trece cu vederea particularități semnificative ale regimului, cum ar fi susținerea de care s-a bucurat Orban fie din partea Occidentului, pe care acum îl sfidează, fie pe plan intern.
Viktor Orban este caracterizat ca un om politic capabil, carismatic, inteligent care a ajuns dintr-un liberal, trecand prin conservatorism, conducătorul de azi, cel care a distrus democrația în Ungaria, s-a asociat cu Putin și a minat dezvoltarea economică și socială a statului maghiar. „Ungaria a ajuns la un punct de de cotitură din care eu nu sunt sigur că acest regim va accepta o eventuală înfrângere electorală,” crede Stefano Bottoni.
În a doua parte a interviului, vom vorbi despre fascinația politicienilor români față de Orban și de ce nu reușesc să îl imite. Și vom afla cu ce candidat la președinție ar vota Bottoni dacă ar fi român.
Stefano Bottoni predă Istoria Europei de Est și Istoria Globală la Universitatea din Florența. Membru al redacției revistei «Passato e Presente», este autorul unor cărți remarcabile precum Un altro Novecento. L’Europa orientale dal 1919 a oggi (Carocci, 2021); Orbán. Un despota in Europa (Salerno, 2019); Stalin’s Legacy in Romania: The Hungarian Autonomous Region, 1952-1960 (Lexington Books, 2018); Long Awaited West: Eastern Europe since 1944 (Indiana University Press, 2017).
Iulian Comănescu: Domnule Stefano Bottoni, vă mulțumesc și în numele contributors.ro și în numele editurii Humanitas și al meu personal pentru că ați acceptat acest interviu. Este vorba de cartea dumneavoastră, care va apărea în curând în versiunea românească, Geniul Panoniei, și despre Victor Orban, cel care este acest așa-zis geniu al Panoniei. Cartea este o istorie politica lui Orban, dar din volum se desprinde însă și un portret foarte sugestiv al liderului maghiar. Cu o cultură politică remarcabilă, cu aptitudini politice și practice, dar și cu un complex de superioritate izvorât din istoria sa personală, el provenind dintr-o familie neremarcabilă. Vreau să vă întreb în ce măsură se potrivește acest portret al lui Orban cu cel al majorității care îl votează în Ungaria actuală?
Stefano Bottoni: Cred că povestea lui Victor Orban merge dincolo de o perspectivă personal biografică. Am realizat o biografie politică a unui personaj de anvergură internațională sau, acum, chiar globală. Am povestit în carte despre degradarea și moartea unei democrații care a afectat o întreagă societate. Ungaria post-comunistă era un model și pentru România, și pentru alte țări, în anii `90. Era un model de tranziție graduală, o tranziție fără violență, o tranziție pașnică, cu un remarcabil succes economic și de integrare socială și europeană. Toate aceste avantaje au eșuat în ultimii 20 de ani. După 2010, Ungaria a devenit ceva foarte diferit. Factorul personal, factorul Orban, ca personalitate a politicii, trebuie luat din considerație. Istoria nu este numai istoria personalităților marcante, dar fără personalitatea lui Orban nu am fi putut să ajungem la acest punct, la regimul constituțional pe care-l avem acum in Ungaria.
În cartea mea am încercat să conturez peisajul colectiv al unei țări, al unei societăți, care, din punctul meu de vedere, nu a înțeles pe deplin ce a însemnat anul 1989, ce punct de cotitură a reprezentat acest an, ca trecere de la dictatura din trecut, către viitorul democratic. Societatea maghiară nu a construit o societate democratică. Sistemul din învățământul universitar, cultura politică nu s-au schimbat semnificativ în anii `90. Lumea s-a gândit că atât trebuie să facă, că e suficient atât cât au făcut pentru democratizare în anii `80, când au fost primii în regiune împreună cu Polonia. Trebuie spus că nu a fost suficient. Când alte țări au intrat într-un al doilea val de democratizare mai susținută, precum România după în 1996, Ungaria s-a gândit: noi mai avem un avantaj al infrastructurii, al culturii politice, un avantaj economic sau cultural. Dar acest avantaj s-a micșorat în ultimii 15 de ani. Nu pot stabili dacă Ungaria este și acum mai dezvoltată decât alte țări, dar datele economice sunt îngrijătoare și ele arată că Ungaria este între cele mai sărăce țări ale Uniunii Europene, și dintre țările post-comuniste.
Viktor Orban a creat un nou sistem constituțional, numit Sistemul Cooperării Naționale
Există o diferință față de Polonia, de pilda, care și ea a avut un un guvern cu tendințe autoritare condus de PiS cu Jarosław Kaczyński. Diferența e aceea că în Ungaria s-a format un sistem constituțional care a fost numit Sistemul Cooperării Naționale. Există o definiție pe care Victor Orban a dat-o el însuși sistemului său, în 2010. Avem deci un sistem corporatist din punct de vedere economic, un sistem al cooperării naționale. Este un sistem naționalist, bazat pe națiune. Termenii națiune, național sunt peste tot și oriunde, discursul public este saturat de acest termen. La fel și cu termenul sistem. Când vorbești despre sistem și nu de guvernare se înțelege că este vorba de ceva care durează pentru decenii, pentru o perioadă îndelungată. Nu este ceva întâmplător, nu este ceva care poate fi învins sau substituit prin alegeri. Cred că acesta este un punct foarte important de înțeles.
Scriitorul György Konrád a etichetat noul sistem drept o democratură – un amestec specific între democrația pluripartită și dictatura partidului unic
Ungaria a ajuns la un punct de de cotitură din care eu nu sunt sigur că acest regim va accepta o eventuală înfrângere electorală. E un regim care s-a construit, s-a imaginat ca sistem național al Ungariei. Acest fel de sistem include acea parte a societății care vrea să se integreze în sistem, dar exclude toate persoanele care nu vor să se încadreze. Aceștia din urmă sunt dușmanii în acțiune, ei sunt străinii, ei sunt cei care nu au reprezentativitate, deși ei sunt mai mult de 50 la sută dintre alegătorii maghiari. Reprezentativitatea lor în Parlament, în instituții, in economie e acum aproape zero și din acest punct de vedere vorbim de un sistem, nu totalitar, ar fi vorbe prea grele, dar este un sistem total, este o totalitate.
Victor Orban pretinde a reprezenta o totalitate, și spune că vorbește în numele unei majorității, care e doar virtuală; este doar o minoritate vocală și este singura minoritate reprezentată. Celelalte grupuri din societatea maghiară tac. Pur și simplu tac, sunt puse sub această presiune. Cred că așa putem înțelege cât de profund e acest sistem lui Victor Orban in societatea maghiară de astăzi.
Lucian Popescu: Spuneți că „Orbán nu este nici nebun și nici un dictator însetat de sânge. Este un politician cu o capacitate considerabilă de manevră, rațional și cinic.” Viktor Orban spune undeva că doctrina lui iliberală este o doctrină pragmatică, o doctrină care se depărtează de de ideologie. Cum se folosește el de acestă pretenție?
Stefano Bottoni: Din punct de vedere ideologic Orban a fost multe lucruri în ultimii 35 de ani. A început ca un liberal proccidental finanțat de de Soros. O eroare grea, cea mai grea, poate a lui. În anii `80 s-a mutat spre câmpul conservator sau liberal-conservator, sau național-conservator de la mijlocul anilor `90, cu Partidul Popular European – și nu trebuie să uităm că Victor Orban a fost pe plan internațional vicepreședintele Internaționalei Liberale timp de 10 ani, în ani` 90, și pentru alți 10 ani a fost vicepreședinte al Partidului Popular European. Vorbim despre două grupuri mainstream. După aceea evoluția ideologica l-a condus pe dreapta, dar chiar până în 2018 sau 2019 ideea lui de dreapta era un fel de nouă dreaptă, mai mult conservatoare din punct de vedere social sau al valorilor, dar nu o extremă dreaptă.
Schimbarea s-a produs in ultimii patru, cinci ani când ruptura cu Partidul Popular European a a devenit definitivă și Orban a legat partidul său sau comunitatea sa – pentru că el vorbește mereu despre comunitate, despre comunitatea sufletească a celor care nu numai că votează cu Fidesz, dar simt cu Fidesz – de Rusia lui Putin. Acesta este elefantul din cameră. Acolo s-a produs o ruptură, pentru că dreapta maghiara de la Miklos Horty încoace sau încă de la Revoluția din 1848 a avut o relație dificilă, conflictuală sau tragică cu cu Rusia și apoi cu Uniunea Sovietică. Să ne gândim la experimentul bolșevic al lui Bela Kun, apoi frontul de est trecând prin Ungaria cu consecințele sale inimaginabile în 1944-1945, la sfârșitul războiului mondial, apoi Revoluția din 1956.
Viktor Orban dă vina pe Occident, nu pe URSS, pentru tragica Revoluție din 1956, din Ungaria. Și i-a făcut pe maghiari să îl creadă
Stefano Bottoni: Sărbătorim peste câteva zile începutul acestei Revoluții despre care Victor Orban și ideologii săi au spus foarte recent, în mai multe declarații, deci nu întâmplător, faptul că nu trebuia făcută. Nu trebuia făcută o revoluție pentru că atunci când vin rușii trebuie negociat cu ei. Lupta armată nu ajută. A trasat astfel o paralelă foarte clară între anul 1956 din Ungaria și lupta ucrainenilor de astăzi. Rezistența Ucrainei este inutilă și este o inutilă pierdere de sânge, așa cum a fost și o inutilă pierdere de sânge rezistența maghiară din 1956.
Toate aceste ieșiri sunt foarte clar inspirate de de modelul rusesc și merg împotriva unui întreg canon al dreptei maghiare care, ca și în cazul precis al dreptei românești, dar și poloneze, este în mod clar anti-rusească, anti-sovietică. Este un întreg canon intelectual. Există și o experiență de viață, o experiență a trecutului datorită căreia populația cu o simțire de dreapta sau centru-dreapta are un fel de distanțare față de ce spun și ce fac rușii. Orban a reușit, și cred că este un lucru mare, să schimbe total felul în care milioane de maghiari pricep rolul istoric al Rusiei din lumea de astăzi. Aceeași lume care cu 20 în ani în urmă condamna Rusia pentru imperialism sau regimul Putin pentru că este nedemocratic și sufocă libertățile cetățenilor ș.a.m.d., acum pledează pentru regimul Putin și acuză Occidentul colectiv ca vinovat de orice bestialitate se întâmplă în lume.
Chiar și Revoluția din 1956 este explicată ca o provocare occidentală. Occidentalii le-ar fi spus băieților din Pesta muriți, luptați și noi venim, vă ajutăm, dar nimeni nu i-a ajutat. Iar vina nu e a Uniunii Sovietice care a intrat intr-o țara formal suverană, vina e a Occidentului care ar fi spus cutare, cutare lucru și nu a făcut nimic. Dar de fapt Occidentul nu a promis nimic. Știm foarte bine cum au stat lucrurile. Administrația Adenauer și toate guvernele occidentale cu excepția lui Franco, dar Franco era puțin mai departe și puțin mai periferic, nimeni nici măcar nu s-a gândit să furnizeze vreun ajutor. Toți știau că granițele din războiul rece sunt fixate o dată pentru totdeauna. Dar au protestat pentru maghiari, au ajutat, au colectat banii, au făcut rugaciuni, dar nimeni nu s-a gândit să furnizeze un ajutor militar. Era absolut out of question din prima clipă. Bine, putem să spunem că afirmațiile lui Orban sunt o minciună. Dar este o minciună acceptată de o parte foarte importantă a societății maghiare. Aceeași parte care era anticomunistă, antisovietică acum 20 de ani a ajuns să accepte această minciunea tactică cum că momentul `56 a fost un fel de proto-Maidan.
Frica de revoltă a regimului
Stefano Bottoni: Există o frică de Maidan. Sau poate se gândesc la soarta nefericită a lui Nicolae Ceaușescu care arată cum se poate pierde puterea și viața într-o săptămână. Există o frică, adică ce se întâmplă dacă mulțimea, ca în cărțile lui Gustave Le Bon, nu mai poate fi controlată și se manifestă cu o putere nepașnică, brutală? O revoluție nu e un pranz de gală, cum se spune. Revoluția din 1956 în Ungaria a fost un act violent. 1989 a fost un act neviolent, nu s-a întâmplat nici un act de violență, nimeni nu a fost agresat, nici măcar verbal. A fost total pașnic. Societatea nu știe cum să se reacționeze la violență. Violența este foarte departe de imaginarul colectiv, dar este o sursă de frică pentru putere. Cei de la putere sunt pregătiți pentru o societate pasivă și individualizată, izolată și poate nu sunt pregătiți pentru manifestări active, așa cum s-au întâmplat peste tot din Georgia, în Ucraina, dar și în România, Bosnia, în Bulgaria, in Serbia, în multe țări.
Spectrul politic ideologic din Ungaria s-a mutat aproape integral la dreapta. Noul lider al opoziției
Lucian Popescu: Ascensiunea noului lider al al opoziției în Ungaria, Peter Magyar, s-a produs foarte rapid. A fost o un fel de izbucnire. Deci, poate frica e îndreptățită…
Cred că Peter Magyar a colectat și a a dat un cadru politic sentimentelor care erau foarte prezente în societatea maghiară. Trebuie să spunem că sistemul lui Victor Orban a fost ajutat timp de ani buni de o creștere economică. Putem să spunem că a fost o creștere economică dopată de fonduri europene și investiții multinaționale. A existat această creștere din 2013 până la COVID. După COVID, după 2020 economia a intrat într-o stare de tulburare, iar după începutul războiului din 2022 economia a început se se prăbușească. Starea socială este instabilă. Regimul a fost foarte stabil din punct de vedere societal până acum doi, trei ani. Peter Magyar este un lider al unei opoziții total diferite de vechea opoziție. Vechea opoziție fusese cooptată de fapt in structurile puterii și cooptată in parlament – Peter Magyar nu are nicio reprezentare în parlamentul maghiar, este extraparlamentar. El a capitalizat un sentiment care se difuzase în societatea maghiară și cred că cred că este meritul său pentru că are un eloquium foarte bun, vorbește bine și are o o energie tinerescă. De fapt este un tânăr. Are 40 de ani. Orban este tatăl sau este bunicul națiunii. Este perceput ca un bunic, se mișcă lent, are burtă. Peter Magyar este constant în atac, ca la fotbal, face pressing asupra guvernării, asupra sistemului și provine din sistem. Niciun opozant al lui Orban in ultimii 15 de ani nu a venit din sistem. Opozanții nu știau mecanismele intime ale sistemului. Peter Magyar nu e numai soțul ministrei de justiție, dar a fost diplomat și un om din interiorul sistemului pe care-l cunoaște din experiență personală.
Îl cunoaște nu numai pe Orban, ci cunoaște sute de persoane și cunoaște bine cazurile și necazurile cadrelor Fidesz. Cunoaște punctele slabe ale sistemului. Cred că acest lucru este un avantaj uriaș pentru pentru el. Bine, avem două Fidesz. Din punct de vedere ideologic avem o situație ciudată. Stânga practic nu mai există. Spectrul politic ideologic din Ungaria s-a mutat aproape integral la dreapta. Avem acum, ideologic vorbind, o dreapta extremă cu diferite formațiuni Fidesz sau Mi Hazánk, Patria Noastră, un fel de proxy rusesc, o formațiune mai pro-rusescă, mai extremistă, mai agresivă decât Fidesz. Și avem o dreaptă moderată, un pic mai liberală, un pic mai pro-occidentală, reprezentată de partidul TISZA, a lui Peter Magyar. Unde sunt liberalii, unde e stânga, unde e Partidul Socialist care avea 40 de procente cu 20 ani în urmă? E incredibil ce se întâmplă. Toată politică s-a mutat spre dreapta. Și acum opoziția liberală din Ungaria celebrază un personaj care vine din câmpul conservator indiscutabil.
Iulian Comănescu: Vreau să aduc în discuție niște locuri comune referitoare la Ungaria istorică, și anume că este o țară mică, cu o istorie mare, că a fost o putere medievală, că a fost parteneră cu rang egal în dualismul austro-ungar. A avut parte de o contracție istorică în secolul 20, un secol plin de de nenorociri pentru ei, începând cu Trianon și terminând cu Orban. Or, acest lucru poate i-a pus într-un mod de gândire revanșistă, tulbure, foarte de dreapta, cum spuneați că avem pe tot spectrul politic dreapta. Acum, în ce măsură acest fel de locuri comune sau de stereotipuri de gândire sunt acceptabile academic?
Stefano Bottoni: Cred că într-o anumită măsură sunt acceptabile pentru mine. Nu știu dacă sunt acceptabile pentru colegi sau prieteni sau pentru publicul maghiar. Nu cred că maghiarii se percep ca un fost imperiu. Categoria imperială este aproape necunoscută în discursul intelectual maghiar: imperiile sunt ceva diferit, noi suntem o națiune. Ungaria a fost un imperiu medieval și a avut o relație foarte complicată cu imperiile, cu cel otoman, hasburgic. Paradoxul este că Ungaria modernă a ajuns la nivelul cel mai înalt de putere și influență fiind într-un cadru liberal, în cadrul imperiului Hasburgic din monarhia dualistă, iar acest lucru este foarte greu de înțeles și de de conceptualizat pentru cei care au creat o imagine națională de luptă, luptăm-murim, împotriva dușmanilor tătari, otomani
De fapt, compromisul din 1867 este vârful atins de Ungaria și momentul acela a permis o puternică dezvoltare economică, socială. O teză care apoi a fost susținută și utilizată bine inițial de intelectualitatea maghiară – mai puțin bine după aceea. Cred că Ungaria este una dintre cele trei societăți europene – aceasta este o teza a mea personală, despre care cred că nu e foarte populară în Ungaria, dar nu mă interesează – una dintre cele trei societăți care sunt nemulțumite de felul în care au fost tratate de secolul anterior, iar acest lucru reprezintă o amenințare. Cele trei țări sunt Rusia, Serbia și Ungaria.
– va urma
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Sa fim obiectivi:
Ungaria si Romania, ca foste state comuniste, au o legatura extrem de puternica cu Rusia. Si serviciile ei secrete.
In anii ’90, Rusia voia democratizare si deschidere. Agentii din Ungaria au executat ordinul intocmai si la timp.
Dupa ce a venit Putin la putere, politica externa a Rusiei s-a schimbat. Deci, si Ungaria a glisat. Nu e vorba doar de Orban.
Orban e un mascarici, pus in fata. Tot sistemul de comanda din Ungaria executa ordinele Moscovei si il sustin. Iar el este in varf doar cat respecta ordiele.
Ca UE il menajeaza -asa cum l-au menajat pe Putin- nu e de mirare. Multi agenti rusi pe la Bruxelles. Dar ca NATO il tolereaza, desi are initiative anti NATO……..
In Romania lucrurile au fost mai complicate. Era vorba de lupta dintre agentii Rusiei la noi si ceausisti. Din cauza asta am avut un traseu ciudat. Dar norocul nostru a fost ca am intrat in UE si NATO -cam fortat-. (Vezi consecintele 11 septembrie si cedarea lui Putin, pentru mina libera in Cecenia.)
Partea proasta e ca aderarea la NATO si UE nu a dus la neutralizarea agentilor rusi -si a retelelor lor- din fostele tari comuniste. Poate ca ar trebui discutat mai serios, la nivel central, acest paradox. Acum suntem cu un ochi la ordinele Moscovei si celalalt ochi la banii UE. (Ca magarul lui Buridan. Un ochi la apa, unul la paie.) Ma rog, elita noastra politica si din servicii.
Germania/ Prusia, Austria și Hungaria au o istorie întreagă de colaborare între ele( bineînțeles au mai fost și ciocniri…). Azi este la fel, Germania Austria și Hungaria sunt filoruse din necesități economice, aproape existențiale. ” Extinderea” spre Est este obligatorie pentru aceste trei țări izolate în mijlocul Europei. Au nevoie de ” spațiu vital” în Est, spre Rusia. Numai că, ghinion, sunt două țări enervante-Polonia și Romania- care se află taman în calea lor spre”extindere”…
Așa că nu există o similaritate între pozițiile Germaniei, Austriei și Hungariei și cele ale Poloniei și României față de Rusia. Ba dimpotrivă, există o adversitate apriorică între Germania+cățeii și Rusia, pe o parte, și Polonia, România și chiar Ucraina, pe de altă parte.
Mie mi-e mai frică de Germania+cățeii decât de Rusia.
Germania/Austria/Ungaria au fost „eliberate” de rusi. Ungaria si o parte din Germania au fost si sub ocupatie rusa. Iar in Austria, agenturile rusesti zburda. Nu se stie cat este plan comun al lor sau plan al agenturilor. Mai ales in Ungaria, care dupa ’56 a fost strins controlata de Moscova.
Expansiunea economica este desprinsa de expansiunea teritoriala. Asta cu agresiunea e o veche viziune.
De cand a inceput sa se formeze UE, s-a renuntat la colonii, razboaie, expansiuni. E o noua politica.
Doar rusii (si cei dependenti de ei) sunt mai primitivi si se gandesc la teritorii si expansiuni. Au si o economie primitiva. Si desi au multi oligarhi, nu au o clasa de mijloc suficient de numeroasa pentru a impune noua directie.
Și ” extinderea” ce înseamnă!?
Extinderile UE si NATO nu sunt expansiuni imperiale, dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca au fost dorite si cerute de marea majoritate a populatiei tarilor care au aderat. Spre deosebire de ocupatia sovietica in Europa de Est si Centrala dupa 1945, care a fost impusa. Avansul Rusiei de astazi dincolo de teritoriile majoritar rusofone din Crimeea si Donbas reprezinta de asemenea o agresiune imperialista, pentru ca populatia de acolo nu ii vrea pe moscoviti.
Dupa revolutia din 1956 „Rusia voia democratizare si deschidere. Agentii din Ungaria au executat ordinul intocmai si la timp.” Ungaria era interfata cu vestul. Abundenta de produse, de tot felul, era similara Iugoslaviei, Cehoslovaciei sau R. D. Germana.
/ Dar face o politica care ostroieste mandria majoritatii maghiarilor de pretutindeni, precum in istoria Ungariei din secolele XIX-XX.
PSD-ul lui Ion Iliescu a avut in decembrie 1989 ajutorul AVO. Va poate confirma Nadia Comaneci sau evenimentele de la Targu Mures, cand a renascut securitatea cu Astalos.
Din aceasta fratie UDMR primea voturi de la PSD ca sa ramana in parlament, dupa metoda Hrebenciuc, aplicata si astazi pentru AUR.
Din când în când, elitele politice maghiare înnebunesc, și se comportă ca un fel de „Gică Contra” împotriva tuturor și mai ales contra vecinilor. Per ansamblu, aceste ” nebunii” ale maghiarilor i-au costat politic și statal. Astfel a fost în 1848 cu L. Kossuth, în 1919 cu Bela Kun, în 1940 cu Horty, în 1956 cu Imre Nagy. Acum a fost zămislit de sufletul maghiar acest V.Orban, un amestec de Hitler+Stalin, și tot atât de periculos pentru Europa și implicit pentru România.
Dacă în celelalte cazuri a fost necesară intervenția externă pentru a liniști turbulențele maghiare( în 1848 Rusia, în 1919 România+Cehoslovacia, în 1940 și 1956 URSS+România), acum se pune întrebarea CINE îl va ” liniști” pe V.Orban? Noi suntem gata…chiar dacă PSD e mare „tovarăș și preten” cu V. Orban și UDMR…
Punctul slab al lui V.Orban este setea nebunească după bani. Înțelegerea cu Puțin a plecat de aici. De la bani a plecat totul și de la bani i se va trage căderea.
Nu este vorba numai despre bani. Hungaria are o frică existențială că va dispărea ca stat. Știe că slavii de prin prejur îi poartă sâmbetele de pe când Hungaria era un stat asupritor prin Balcani, devenind chiar ticălos în combinație cu habsburgii. Chestiile alea istorice nu se uită și nu se iartă. Hungaria fara un tutore puternic( Germania sau Rusia)…. carevasăzică nu există….
Dincolo de orice influenta rusa sau sete de bani, nu trebuie pierdut din vedere un lucru: Orban a fost votat. Nu o data, ci de multe ori. Nu cred ca e corect sa subestimam judecata cetatenilor, ei nu sunt nebuni si nici irationali. Cauza esentiala pentru care oamenii l-au votat este limpede si coincide cu aceea pentru care aproape 50% din autohtonii din celelalte tari UE voteaza in ultima vreme cu dreapta conservatoare: nu mai vor imigratia ilegala care transforma treptat, dar sigur fostele orase civilizate in ghetto-uri dominate de violenta si haos.
Ma simt obligat sa-l contrazic pe Dl.Buttoni. Cunoscand foarte multi maghiari care – sunt sigur- in fata mea s-au exprimat mult mai liber decat in fata Domniei Sale pot afirma ca pentru covarsitoarea majoritate ( si ma refer aici la cei care simt mai mult si gandesc mai putin) socul Trianonului este inca foarte viu ! Cel putin la cei care traiesc in Romania, dar nu numai, cei cu radacini ardelenesti fiind numerosi si in Ungaria si influentand opinia publica de acolo. Sa nu uitam ca in anii 90 in Ungaria au existat partide ultranationaliste si iredentiste. Unde au disparut oare ? Simplu, FIDESZ si Orban – politician abil si cu charisma- le-a preluat mesajul …
Evenimentele de la Budapesta și Poznan din 1956 și cea anterioară din 1953 din Germania au demonstrat că Occidentul nu va face nimic concludent pentru a contesta Cortina de Fier. A devenit evident că este o înțelegere tacită privind sferele de putere în Europa. Nimeni din vest nu avea de gând să conteste supremația URSS pe teritoriile pe care aceasta le controla.
Referitor la Orban evoluția ideologică l-a condus spre dreapta pentru că evoluția ideologică a Comisiei Europene s-a dus puternic spre stânga.
E cumva fascinant că în Ungaria lupta se dă între conservatori în timp ce ceilalți efectiv nu contează. Și asta are legătură tot cu alunecarea Comisiei Europene spre stânga cu politici în consecință.
În martie 1919, comuniștii conduși de Béla Kun au înlăturat guvernul Károlyi și au proclamat Republica Sovietică Maghiară (Tanácsköztársaság), urmată de o campanie intensă de Teroare Roșie(d). România și Cehoslovacia au invadat apoi Ungaria în sprijinul forțelor anticomuniste, iar tabăra lui Kun a rămas în cele din urmă în imposibilitatea de a rezista invaziei; până în august 1919, trupele românești ocupaseră Budapesta și l-au înlăturat pe Kun.
În acest moment, nimeni nu poate lua locurile fruntașe în clasamentul celor mai sărace state din UE României și Bulgariei. Iar România este statul din Uniunea Europeană cu cei mai săraci cetățeni.
A critica, din România, Ungaria, care are o dezvoltare semnificativ mai mare decât România, este o glumă aproape indecenta.
Relevanța internațională a Ungariei este imensă prin comparație cu cea a României, ea însăși un stat eșuat.
Gresiti d-le Constantin! Dacă urmăriți evoluția indicatorilor economici in comparație, mai ales din 2005 încoace, veți constata cu ușurință ca Ungaria este intr-o formidabila pierdere de viteza. România a recuperat enorm din diferențele existente de secole dintre cele doua state. Astăzi, cu excepția infrastructurii rutiere (care în vreo zece ani ar putea fi mult îmbunătățită), România este în multe domenii (atât la indicatori de volum cât și de performanta economica) peste Ungaria.
Orbán isi gâdilă concetățenii cu îndemnuri patriotarde care la populatia maghiară „prinde” mai mult decât la alte popoare. Orgoliul de (fosta) „putere” regională a Ungariei ii va juca și de aceasta data feste așa cum s-a mai întâmplat de-a lungul istoriei.
Stiu, este la moda „hate-ul” fata de propria țară dar informarea corecta e la îndemâna oricărui individ. Cu condiția sa nu aibă idei preconcepute.
Nu e deloc asa. Toate cifrele indica faptul ca Romania a depasit Ungaria din punct de vedere economic (PiB, salarii, etc.). Asta se vede si daca te plimbi prin Ungaria. Daca atunci cand am vazut Ungaria in anii 90, mi se parea o alta lume, acum mi se pare ca e exact ca la noi
Legat de poltica internationala, e adevarat ca Orban e un jucator, dar jocul asta vine si cu bune (contracte avantajoase cu rusii, investitii chinezesti, etc.), dar si cu rele (taierea fondurilor europene, oaie neagra in Europa, etc.). Practic Orban pariaza soarta pe urmatorii 20 de ani ai Ungariei pe Rusia si China, outsideri in jocul asta. 1848, 1914, 1939, 1953 sunt toate exemple de pariuri riscante cu efecte devastatoare asupra Ungariei.
„Dar de fapt Occidentul nu a promis nimic. Știm foarte bine cum au stat lucrurile. Administrația Adenauer și toate guvernele occidentale […], nimeni nici măcar nu s-a gândit să furnizeze vreun ajutor. Toți știau că granițele din războiul rece sunt fixate o dată pentru totdeauna.”
Corect. Dar trebuie să fi trăit ca est-european intr-un regim comunist ca să înțelegi dezamăgirea lor când află cum ceilalți europeni, politrucii occidentalii, pur și simplu nu se simt solidari cu tine, nu au niciun strop de compasiune și nu dau 2 bani pe suferința ta, ba din contră, sclavajul socialist li se părea unora ca fiind un soi de rai, râvneau chiar la un regim colectivist. Altfel cum ne-am putea explica ascensiunea partidelor comuniste in Europe de Vest? Oamenii ăia de dincolo de cortină ce trăiau in libertate cum de formau și votau partide comuniste, ba chiar unele afiliate criminalilor sovietici din Komintern? Erau analfabeți? Erau cinici? Erau doar aroganți?
Din păcate chiar și acum prea mulți occidentali sunt contaminați ideologic și trăiesc cu convingerea că autoritarismul de stânga este nu tolerabil ci de-a dreptul democrație pură. Când corporatismul sau totalitarismul este adoptat de personaje politice din Internaționala Socialistă (marxistă) sau din Partida Populară (neosocialistă, nemarxistă) nu numai că intelectualii publici nu văd nimic, dar mai și aplaudă! Recent am avut un astfel de regim cu valențe totalitare in Europa, când spiritul autocrat a pus stăpânire pe elite iar majoritatea liderilor din UE, inclusiv Orban, au căzut pradă tentației de a controla la modul absolut masele. Reacția intelectualității in Occident, dar și pe la noi – aderarea ‘de urgență’ la idealurile salvaționiste ale autocraților, participarea activă și adesea interesată la propaganda de stat, colportartea urii instituționalizate la adresa disidenților (inclusiv a celor din lumea științelor). Este acesta un reproș? Păi cam este, și vine la pachet cu un gust amar pe care ni-l lasă fiecare de intervenție in spațiu public făcută nu ca să discute un personaj, ci ca să acuze colectiv o comunitate (nu neam, nu-i așa?) ca nu votează ce trebuie (pentru ‘democrație’!) și să ne indice calea cea dreapta, singura pe care gândul nostru poate merge.
Dar să revenim la cântatul in strună dictatorilor. Despre care Europă vorbim atunci când spunem că Orban s-ar fi distins? Cumva despre cea a lui Berlusconi, Sarkozy, Merkel? Dumneavoastră ați auzit de Trilaterala din bărcuță? Chiar nu vă amintiți cum toată presa mainstream ne trimitea vederi cu mărețul lider ctitor de conducte ‘eliberatoare’ de la întâlnirile cu cei 2 mari democrați ultrapopulari? Chiar ne facem că nu știm cum au ajuns atâția politruci europeni să-și închipuie și să pretindă cu nerușinare că ne scapă de dominația americană bâtând palma cu un dictator asiatic pentru un gaz-drog?
Domnule, și totuși cumva statele est-europene au ajuns cumva sub jugul comunist, ca nu și-au dorit ele însele asta.
Și a existat și există încă frustrarea ca sunt privite de Occidentul prosper ca state înapoiate, de mână a doua. Ca li se reproșează înapoierea și slaba dezvoltare și derapajele de la parcursul democratic, după ce au fost lăsate 50 de ani sub administrarea dictatorială a URSS.
…În cazul României și Bulgariei, chiar state de mâna a treia.
Dacă și-a închipuit Occidentul ca odată înlăturat regimul comunist societatea se auto-reformează într-o democrație perfecta, iată ca s-a înșelat.
Avem nevoie de ajutorul celor care ne-au lăsat în brațele rușilor, iar ei nu prea știu cum să ni-l ofere și au propriile probleme, cu propria bunăstare.
„Viktor Orban a creat un nou sistem constituțional, numit Sistemul Cooperării Naționale”.
Hitler crease sistemul „Volkgemainschaft” = Comunitatea poporului, ca aflandu-se la baza ideologiei lui.
Victor Orban i-a făcut pe maghiari să creadă că există un paradox secular unguresc nespus de complex. Mai întâi, maghiarii, simt unanim momentul de a se prosterna. De aceea, au fost siliți să se întovărășească cu alții mai mari. Când cu Roma, când cu Austria, când cu germanii, când cu toții la un loc, iar azi cu cea mai cumplită țară, cu Rusia imperialistă. Prin urmare, sunt cu totul de o altă plămadă. Toxica! Lipindu-se de Putin vâscos ca o flegmă și că etern bufon ce este, machiavelicul VOrban nu face decât să arate lumii întregi că este lacheul de anvergură al Kremlinului. E clar. VOrban se simte onorat. E mai mult decât clar. Atunci când situația o cere, VOrban devine scula perfectă a sângerosului dictator. Adică Sancho Panda a lu’Don Coiote! Ca atare, VOrban e de un spirit cu asiatismul, in sensul neplăcut, și tocmai de aceea, in cârdășie cu regimul belicos rus, pune în pericol evoluția lucrurilor. Neîndoielnic, toate popoarele au partea lor bună. Însă niciunul nu are un drept divin la aroganță. VOrban se face pur și simplu ridicol atunci când flutura lozinci primitiviste imperialiste. E ridicol și atunci când crede că întruchipează idealul politicii universale. Popoarele cu psihologie imperialistă sunt sufleteste urate.
Orban este homosexual, FSB-ul rusesc are dovezi in acest sens, si Putin il santajeaza de zor..Asta e problema, cu intoarcerea lui Orban cu 180 de grade, in felul in care face politica. Nu e vreo filosofie complicata….P.S.. In 1848, armata Imperiala Habsburgica i-a tocat pe ,,revolutionarii hunguri”, pana a inghesuit ultimele forte ,,revolutionare” maghiare, la Arad, unde se baricadasera in Cetatea ,,MariaTereza” (sper sa nu gresec numele). ,,Revolutionarii” hunguri voiau sa constituie o tara aparte, cu Hungaria sefa si Transilvania si alte teritorii straine sub stapanirea lor (din Slovacia, Croatia, Serbia, Polonia…), dar au fost invinsi si spanzurati- cei ce au scapat vii din asediu si restul luptelor – de catre Habsburgi…De aia ,,sarbatoriesc” ei 15 maritie, cica ,,ziua maghiarimii” de pretutindeni, iar politrucienii romani, lasi si inepti, ii lasa, desi i-au asuprit masiv pe romani si voiau sa-i desfiinteze in Transilvania!!!!!
@Ofiter sinteti sigur sau e doar o birfa tipica internetului de astazi de genul birfe smenuri susanele…?!?
E incredibil personal ma indoiesc ca ar fi adevarat,dar….
Bun si CARE sint acele dovezi?Adica e bun FSB-ul dar uite ca ceva a iesit la iveala…Nu prea e cedibila afirmatia…
Nimeni se uita la gesturile si expresia contorsionată a fetei Gaspadinului Viktor Orban ? Sunt similare cu ale lui Nicolae Ceausescu