luni, octombrie 25, 2021

Interviu cu soldatul Švejk: reforma justiției

Pe soldatul Švejk l-am cunoscut când eram copil. Cum treaba asta se petrecea înainte de a ști eu ce-a fost Primul Război Mondial sau Imperiul Austro-Ungar, nu am rămas decât cu impresia că era un tip simpatic și veșnic bine dispus.

Numai că, de vara trecută, ca toată lumea bună, în frunte cu înțelepții noștri îndrumători Barroso și Reding, nici eu nu mai dorm ne-ntors, cum s-ar cuveni la experiența mea de viaţă. Pricina este grija mistuitoare a statului de drept și a reformei în justiție și, mai ales, a jena generată de dojenile binemeritate ale comisarilor de la Bruxelles la adresa nepricepuților care votează cum îi taie capul de câte ori li se dă acces la cabină. Și tot cugetând la formulele cele mai plauzibile de reformare a justiției, mi-am adus aminte că bravul soldat Švejk s-a luptat și el odinioară cu sistemul ticăloșit.

Așa că, profitând de faptul că între timp am mai crescut probabil la minte și sigur în greutate, i-am cerut un interviuprivind marile teme pe care strică somnul popoarelor europene și supără pe comisari.

Evident că mi l-a dat, că doar nu dădea de la el.

Reporterul: Domnule Švejk, în Ungaria Victor Orban vrea să pună călușul în gura presei libere, în Marea Britanie conservatorii vor să scrie textele celor de la BBC, în Rusia presa neprietenoasă este acuzată că servește puterilor străine, iar în România președintele tot întreabă de o antenă de televizor pe care a pierdut-o vara trecută.  Credeți că riscăm revenirea statului polițienesc?

Švejk: Pentru ce, mă rog, avem poliție dacă nu să ne pedepsească pentru gurile noastre sparte? Când trăim vremuri atât de primejdioase, apoi nimeni nu trebuie să se mai mire că e dus la poliție. Fără disciplină se duce dracului totul. Locotenentul nostru Makovec[1]ne spunea mereu: „Dacă n-ar fi disciplina, mă tâmpiților, v-ați cățăra ca maimuțele în copaci; milităria vă face oameni, idioților, neisprăviților”.

Reporterul: Bine, dar sunt oameni arestați din motive politice, sănatatea le este zdruncinată în condițiile suprapopulării locurilor de detenție. Nu este acesta un regres regretabil în protecția drepturilor omului?

Švejk: În ziua de azi arestul e floare la ureche. Nici tu spintecare, nici tu butuci, pat avem, masă avem, lavițe avem, nu ne înghesuim ca sardelele, ciorbă ni se dă, pâine ni se dă, latrina o avem colea, sub nas. În toate se vede progresul.

Reporterul: Unii spun că dosarele sunt întocmite superficial, de spoială, pentru a aiuri opinia publică.  Nu credeți că este foarte grav să ți se întocmească dosar, iar reputația să îți fie compromisă pentru toata viața?

Švejk: Ti-ai făcut o reputație proastă pentru toată viața pentru că pe lângă ceea ce o să se citească la gazetă, cunoscuții dumitale au să mai adauge și ei ceva. Așa se întâmplă întotdeauna, dar să nu-ți pese de asta. Oamenii cu reputație proastă sau știrbită sunt cel puțin de zece ori mai numeroși decât cei cu reputație bună. Asta-i nimica toată.

Reporterul: Dar nu credeți că demnitarii, procurorii și magistrații trebuie să răspundă pentru incompetență și lipsă de etică profesională?

Švejk: Eu cred că ar trebui să privim lucrurile cu mai multă îngăduință. Oricine poate și trebuie să greșească, în măsura în care se gândește mai mult la un lucru. Intr-o noapte pe când mă întorceam de la cârciumă s-a apropiat de mine un domn și m-a plesnit în cap cu o vână de bou; când m-a lungit la pământ, a îndreptat lanterna asupră-mi și a zis: „M-am înșelat, nu e ăsta.” Și s-a înfuriat așa de rău că greșise, încât mi-a mai croit una peste spinare. De aceea spun eu că oamenii sunt supuși greșelilor, fie ei învățați sau tâmpiți și fără carte. Chiar și miniștrii greșesc.

Reporterul: România a fost criticată de către raportorii ONU pentru tratamentul aplicat bolnavilor mintali de la Spitalul Poiana Mare. Ce părere aveți despre aceste barbarii?

Švejk: Zău dacă înțeleg de ce se supără nebunii când îi oprește acolo. Acolo poate omul să se tăvălească în pielea goală pe podea, să urle ca un șacal, să se înfurie și să muște. Dacă ar face una ca asta pe promenadă, s-ar cruci lumea; acolo, însă, e un lucru foarte firesc! E libertate cum n-au visat-o nici socialiștii. Era unul care striga în gura mare că e arhiepiscop; și ce credeți că făcea? Se ghiftuia! Unul a mers până acolo că se dădea drept sfinții Chiril și Metodiu, ca să-i dea porție dublă.

Reporterul: Supraîncărcarea cu dosare a judecătorilor poate duce la erori judiciare ireparabile. Nu este acest lucru suficient de grav ca toată lumea să-și dorească reforma în justiție?

Švejk: Când eram eu ostaș, ne pomeneam uneori cu jumătate din companie la arest. Și câți nevinovați n-au fost osândiți: și nu numai în armată, ci și la tribunalele civile. Imi amintesc cum, odată, a fost osândită o femeie pentru că își gâtuise gemenii abia născuți. Cu toate că s-a jurat că nu putea să sugrume gemeni, pe motiv că nu născuse decât o fetiță pe care a a gâtuit-o fără să-i pricinuiască nici o durere, tot pentru dublu asasinat a fost osândită.

Reporterul: Cum vedeți exodul spre Occident al infractorilor din Estul Europei. Sunteți de acord cu expulzarea lor necondiționată sau cu menținerea libertății de circulație?

Švejk: Când găina doarme, nu poți avea ouă proaspete … Și pungașii ăștia își au rostul lor. Dacă toți ar voi numai binele celorlalți, curând ar ajunge să se omoare între ei.

Reporterul (ușor descumpănit dacă avem în vedere că discuția o luase într-o direcție deloc anticipată): Mulțumesc, domnule Švejk, pentru curajul opiniilor dumneavoastră, pe care sper că vi-l apreciază și șefii.

Švejk: Nu merit nici o mulțumire. Am făcut așa cum trebuie să facă orice soldat când vede că superiorul n-are nimic în[2]cap și că e puțin făcut. Soldatul trebuie să știe să-și prețuiască superiorul, în orice hal ar fi el, și în orice stare.[3]

* * *

P.S.: Recunosc că m-a cam tăvălit, omul. Eu aveam altă agendă. Unde am dat și unde a crăpat! Mare pișicher! Dacă Švejk ar fi intrat în politică, general cu patru stele ar fi fost la vremea asta și șef de partid! Poate chiar un strașnic comisar european! Da’ e bine și-așa!


[1]In original, tot Makovec.

[2]In original: “sub”.

[3]Pentru autenticitatea celor spuse de reporter, garantez, desigur, eu. Pentru autenticitatea celor spuse de Švejk garantează traducătorul. Jean Grosu oferă o extraordinară traducere din cehă și cred că oricine ar încerca să încropească o altă traducere în româna de baltă contemporană ar comite o impietate intolerabilă. (Jaroslav Hašek, Peripețiile bravului soldat Švejk în Războiul Mondial, Traducere și note de Jean Grosu, Editura Adevărul Holding 2010).

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

    • Spiritul său critic era în « stare pură », cum bine ziceţi dvs., datorită spontaneităţii si sincerităţii.

      I se pune pe nedrept lui Švejk eticheta de idiot, ignorându-se faptul că acţiunile şi judecăţile lui ies din logica normală nefiind generate de o agendă personală, egoistă, nici alimentate de instinctul de auto-conservare.

      Un personaj ca Švejk este implauzibil în realitate. Nu ducem lipsă de idioţi, desigur, dar cei pe care îi întâlnim nu sunt atât de inocenţi.

  1. M-ati delectat cu acest interviu,dle P.Dumitru!
    Remarcabil exercitiu intelectual,subtil,feroce,dar si presarat cu umor,adica exact asa cum ne place(!) noua,spectatori pasionati ai scenei politice contemporane! Aspectul tragi-comic al oricareia dintre situatiile redate cu multa maiestrie in acest articol,nu caricaturizeza inutil si nici nu stirbesc realitatea concreta pe care o traim acum si aici,intr-o perfecta indolenta, specifica fatalismului romanesc ancestral,dar si actual,adica absoluti unic si original (pentru ca urmasii directi ai soldatului Svejk se pare ca au evoluat „altfel” intre timp…)!?

    Uneori,dintr-un optimism care se vrea mai mult expresia lehamitei de pesimismul ambiant, avem tendinta sa afirmam ca „am ajuns la limita,mai rau nu se poate!”,doar ca fiecare noua zi pe care o traim ne demonstreaza contrariul,si atunci suntem complet dezarmati,deoarece nepregatiti a face fata problemelor concrete care intervin!
    Probabil asta ni se trage si din educatie…?Majoritatea parintilor ii protejeaza cum stiu ei mai bine pe copiii lor,repetandu-le cat e ziua de lunga „sa nu te lovesti,sa nu te murdaresti,sa nu gresesti”,etc.etc.,putini insa le explica CE SA FACA EFECTIV atunci cand,EVIDENT(!) se lovesc,se murdaresc sau gresesc!In afara de frica pedepsei,nu exista alta motivatie pentru tanar,si atunci,el va incepe de mic copil ,(si va continua toata viata!!!) sa caute numai cum sa evite pedeapsa iminenta,deci va minti,va ascunde,si se va preface!In acest fel este imposibil sa evolueze corect,si asta in ciuda competentelor si a talentelor pe care le are,cu siguranta!Se spune ca functia dezvolta organul,prin analogie deci,de ceea ce nu ne servim va avea tendinta sa se atrofieze…
    Niciodata nu este insa prea tarziu!Mentalitatea defetista si paguboasa se poate modifica,cu conditia insa sa se doreasca asta!!!
    Atata vreme cat romanii vor continua sa se creada mai smecherii ca toti,dar si victimele tuturor,atata vreme cat nu vor considera indispensabil sa trateze altfel lumea in care traiesc,si implicit pe ei insusi,mi-e teama ca analiza soldatului Svejk va fi de actualitate si peste o alta suta de ani…

    • @ Ela

      Da!

      Pentru Švejk toate intâmplările prin care trecea nu erau izolate ci erau legate în înţelesul lor cu alte întâmplări. De fapt el găsea locul unei afirmaţii sau o constatări într-un alt context, cu care se leagă printr-un miez.

      Asta mi-a permis să-i pun judecăţile într-un context contemporan. Ceea ce mă fascinează este tocmai această incredibilă posibilitate de a scoate lucrurile din context lor originar şi de a le pune într-unul cu totul diferit, păstrându-le totuşi sensul.

      • Ceea ce ne fascineaza pe multi,aceasta quasi-perpetuitate a acelorasi si acelorasi probleme cu care omenirea a fost,este si se pare ca va fi mereu confruntata,ar putea(???) avea si alt rol,un pic mai terre-à-terre:sa ne mobilizeze pentru rezolvarea fiecareia,una dupa alta!
        Se pare ca,pentru alte natii cu alte mentalitati (mai mult pragmatice decat poetice!),problemele nu reprezinta un „patrimoniu national” care se transmite din generatie in generatie pentru a-i fi admirata splendoarea unica(!) si amploarea progresiva(!),ci sunt tratate pur si simplu ca ceea ce sunt prin definitie:niste obstacole care trebuiesc trecute (depasite,lichidate,daramate,etc),pentru ca drumul sa poata continua cat mai normal posibil…
        Dvs ati facut apel la istorie pentru a ne „scutura” constiintele prafuite,si va felicit pentru aceasta fericita inspiratie,mie-mi vine in minte,mai prozaic,o anecdota a lui Woody Allen care mi se pare ca reda fidel mentalitatea unora (multora?):
        …Intr-un azil,2 batrani discuta despre conditiile lor de viata,respectiv despre cantina:
        -Mancarea este foarte proasta,as zice chiar infecta!
        -Da,asa este,si in plus portiile sunt mici!

        • @ Ela

          Superba anecdota, multumesc ca ati introdus-o in atmosfera putin tensionata din acest subsol de blog, in ciuda zambetului candid al lui Svejk.

          Celebra zicere ca ne aflam la portile Orientului, unde totul se ia cu usurinta, nu se confirma integral aici…

          • Comentariile care produc „tensiunea”,de care vorbiti,mi se par in afara subiectului propriu-zis pe care-l propuneti in articol…cel putin de la mine asa se vede:nicio coerenta,critica sterila si gratuita!Situatia seamana cu ceea ce remarca Confucius la unii oameni din jurul sau,carora li se arata Luna,iar ei criticau degetul care le indica directia de privit…!
            Iata inca o dovada ca,pana si absurdul din trecut este inca de mare actualitate in mintile noastre complexe…sub privirea ingaduitoare a soldatului Svejk.

            • @ Ela

              Asa este, stimata doamna!

              Mie, ca nou venit pe contributors.ro ca autor si cititor, mi se pare ca avem aici de-a face cu un esantion social exceptional, mai numeros si mai reprezentativ, decat esantioanele pe care se aplica sondajele de opinie.

              De aceea, fiecare comentariu, binevoitor sau rauvoitor, la obiect sau deplasat, trebuie respectat si luat in serios, ca intr-o cercetare sociologica. Cu atat mai mult cu cat avem de-a face, in mod evident, cu oameni educati, informati, cu orizonturi profesionale diverse si cu mare acoperire geografica (s-ar parea ca romanii din diaspora constituie aici o majoritate, cel putin asta este perceptia mea).

              Pe de alta parte, presupunand prin absurd aici, pe contributors.ro ar trebui luata o decizie, mi-e greu sa detectez altceva decat o usoara inclinatie politica spre dreapta. Dar asta nu reprezinta esantionul, pentru ca avem de-a face si cu o majoritate tacuta, a carei atitudine nu o cunoastem.

  2. Cîteva puneri la punct în legătură cu Jaroslav Hasek (Svejk iese din discuție deoarece și-a depășit cu mult creatorul):

    „Pentru cei ce au citit „Bravul soldat Svejk”: în deschidere, atunci cînd Bretschneider, agentul secret al poliţiei austriece, caută cu reavoinţă imbecilă idei subversive printre înjurături banale de cîrciumar (nota bene: tocmai după Sarajevo), v-aţi amuzat, privindu-l cu dispreţ. Iată însă că subversioniştii existau de mult şi nu luptau cu vorbe ci cu bombe. Iată că arta lui Jaroslav Hasek nu este o mărturie de epocă valabilă, ci viziunea absolut subiectivă a unui socialist-anarhist ce-şi promova convingerile. Poliţiştii imperiali, mult mai deştepţi decît Bretschneider, apărau ordinea publică grav tulburată de însuşi acoliţii doctrinari ai scriitorului ceh. Ne putem întreba cîte hohote de… plîns a provocat genialul autor (talent chiar a avut) în calitate de comisar politic al Armatei Roşii, atunci cînd lichida soldaţi ruşi „nesiguri ideologic”. Fiindcă asta era fişa postului ce l-a ocupat în Rusia bolşevică, fără posibile abţineri umanitare. Oare decesul prematur, la 39 de ani, i-o fi stimulat niscai remuşcări à la Svejk ? Care, la urma urmelor, era UN OM (blînd) !

    Arta e artă, şi istoria-i istorie. Să nu le confundăm şi să nu le înhămăm acolo unde fiecare din ele va trage o căruţă goală.”

    Dacă nu știți de ce îl atac pe Hasek căutați pe wikipedia „Ilie Cătărău” și tot ce mai găsiți despre Episcopia greco-catolică de Hajdudorog, evenimente care au înveninat la culme relațiile româno-maghiare prin bombele puse de doi AGENȚI RUȘI (pretins români). Asta tocmai în pragul Primului Război Mondial.

    • @ Vasiliu Mircea Paul, Corneliu Cazacu

      Aş da dreptate domnului Cazacu şi pentru faptul că nu putem judeca acum corect atitudini politice de acum o sută de ani pe criterii actuale. Sau dacă o facem trebuie să o facem complet.

      Libertatea de expresie şi de opinie ar fi putut permite dreptul la existenţă al doctrinelor socialiste sau anarhiste. Oricum, pentru mine nu are nici o importanţă cine este Hasek, ci doar cine este Švejk.

      Unii spun că de fapt Homer nu a existat, iar Shakespeare nu a fost Shakespeare, iar Socrate mirosea urât.

      • Nu sint de acord. Bonomia si umorul blind al lui Svejk induc ideea unei asemanari cu autorul. Ori anarhismul ante si imediat postbelic (WW 1) a fost o miscare de-a dreptul terorista. Daca Hasek doar s-ar fi declarat anarhist n-ar fi fost nici o catastrofa – omul are dreptul la orice opinie, oricit de imbecila. Insa atunci cind a devenit comisar politic in RKKA deja trecem la fapte mult mai oribile decit punerea unor bombe. Ginditi-va putin ce inseamna sa ucizi cu singe rece doar in baza unor impresii. Am vrut sa disociez complet personajul Svejk de creatorul sau si sa corectez imaginea istorica despre „putredul” imperiu austriac pe care acesta din urma vrea sa ne-o vire pe git.

        • Dl Vasiliu

          Cu privire la crimele lui Jaroslav Hašek trebuie sa va cred pe cuvant.

          Dintr-o sursa acceptata drept serioasa, eu stiu doar ca scriitorul a fost incorporat in armata austro-ungara si a fost capturat ca prizonier de razboi pe frontul rusesc in timpul primului razboi mondial. Acolo a devenit membru al armatei cehe de eliberare, iar mai tarziu s-a alaturat bolsevicilor pentru care a scris propaganda comunista. (The New Encyclopaedia Britannica, 5:737 :3a). Nu rezulta ca « lichida » soldati, dar, repet, nu am de ce sa va contrazic.

          Dupa crearea noului stat independent Cehoslovacia, revine in tara de origine si continua sa scrie, de data asta „Peripețiile bravului soldat Švejk în Războiul Mondial”.

          Daca patria lui l-a iertat, l-am putea ierta si noi. Asa i-a fost destinul ! Ar fi putut dezerta daca armata austro-ungara l-ar fi pus in situatia de a lupta impotriva propriilor lui compatrioti si sfarsi spanzurat . Iar epitaful s-ar fi scris poate, tot … in literatura, precum Apostol Bologa (Emil Rebreanu).

      • Sint satul pina peste cap de lectura de clasa. Fiecare opera trebuie apreciata pentru valoarea-i intrinseca, nu pentru atitudinea politica a autorului. C-a fost comunist, legionar, de stinga, de dreapta, straight sau gay sau mai stiu eu ce e irelevant pentru critica operei. Vad insa ca sint unii care-au ramas cu mostenirea comunista doar ca acum pun semnul minus in fata …

        • Dar tocmai asta am facut: opera e valoroasa, autorul NU (ca om).

          INSA, apreciindu-l pe Svejk nu trebuie sa luam de bun tabloul istoric al carui erou este FIINDCA VOM CADEA IN CAPCANA ANTEMERGATORILOR COMUNISMULUI. Vorba lui iuliu Maniu la Sighet cind a fost intrebat de un „coleg”:
          „Dle Maniu, v-ati fi imaginat, pe vremea cind luptati pentru drepturile romanilor din Imperiul Austro-Ungar, ca tocmai compatriotii va vor persecuta in halul asta ? Raspuns: Draga Domnule, ALA ERA UN STAT DE DREPT !”

          REPET: Arta e artă, şi istoria-i istorie. Să nu le confundăm şi să nu le înhămăm acolo unde fiecare din ele va trage o căruţă goală

          Faptul ca cehii l-au iertat pe Hasek NU ARE NICI O RELEVANTA – nationalismul orb functioneaza la fel peste tot. Si Petru Dumitriu a scris foarte bine „Cronica de familie”, ceea ce nu-l impiedica sa fie un caracter mizerabil, iar fresca lui istorica sa infatiseze o Romanie distorsionata.

          Sper ca nu-si imagineaza nimeni vreun apropo la adresa autorului articolului – este o simpla coincidenta.

          • Probabil că dl.Vasiliu nu accesează circa 90% din valorile culturale din secolul XX pentru că au în mod sigur o origine comunistă. Mai jenant decât atât probabil că nu se poate. Dl.Vasiliu face- ca și alții- procesul lui X sau Y, în cazul nostru Hasek în bucătărie. Bine e că Hasek e mort, și mai bine e că dl.Vasiliu se crede superior lui Hasek. E extrem de ușor să fii superior. Un sport popular printre anticomuniștii de 2 zile…hai să-l mai frecăm la oo și pe Maniu ca să devenim și mai superiori. Acuma dacă eu spun că Maniu a fost un politician sărăcuț cu duhul (o spun contemporanii- nu eu) sper să nu-i provoc vreun șoc dlui.Vasiliu….

            • Vorba lui Mos Chiorpec Ciubotarul: „He ! He ! Bine ai venit nepurcele !”

              DAR, o data (sper sa fie singura) sint de acord cu Dvs. – Iuliu Maniu NU este eroul statuar in care incearca unii sa-l transforme. A facut cel putin citeva greseli capitale si copilaresti care ridica mari semne de intrebare. DAR ce a spus despre Imperiul Austriac nu presupune vreo profunzime deosebita ci doar sintetizarea unui adevar pe care Hasek il neaga, desi el insusi s-a transformat intr-un reprezentant al nedreptatii, Asta e esenta celor spuse de mine.

              Si ca sa raminem la Svejk va transmit un mesaj extras chiar din cartea ce-o tot frecam de vreo zi jumate: „Der Teufel soll dich buserieren !”.

          • @ Mircea Paul Vasiliu

            Nu exista niciun risc de confuzie! :)

            Petru Dumitriu acela are o opera, in vreme ce Petru Dumitriu acesta nu.

            Dvs. ati spus-o: omul este una, opera sa este alta.

            Dar reflectiile dvs. privind Petru Dumitriu imi inspira o intrebare.

            Petru Dumitriu a emigrat in Occident. Acolo a scris altfel. I s-a schimbat caracterul? Sau doar scriitura? Daca a incetat sa mai infatiseze o Romanie distorsionata nu este meritul omului? Sau este „meritul” contextului, istoriei, altor factori decat calitatile umane?

          • Domnule Vasiliu, aveti o contributie salutara la demascarea fie si post factum, a lui Jaroslav Hasek. Asa cum si cercetatorii britanici au stabilit recent, exista legaturi certe intre Hasek si Al Qaida ce au determinat FBI-ul sa interzica accesul soldatului Svejk pe teritoriul USA.
            In rest, ramane cum a mentionat si dl. George: Iuliu Maniu a fost un politician inept, pe langa multi altii din clasa politica interbelica, care trebuie sa fi avut pe constiinta ps cei peste 500,000 (cinci sute mii!) de barbati tineri din Regatul Romaniei care au murit pe cele doua fronturi din WW II (fara sa-i mai mentionam pe sutele de mii ce civili si pe cei peste 800,000 morti de pe fronturile romanesti din WWI).

  3. Lol. Păi se poate dle Dumitriu.
    Švejk.
    Nu tu un subiect ca şi Moş Teacă, care vorba aia defecte cu caru.da-i produsu nostru.Nu tu ..Dogaru, care ne-ar proteja cu tunelurile energetice subgalactice şi ceva manifestaţii..publice. Tocmai …. Švejk.
    Adică un produs intelectual importat cu scopuri evident subversive ca să atace fibra cea mai profundă a identităţii unice construită cu răbdare, migală şi mult sânge,(drept uneori gratuit vărsat)de la daci şi sfinţii autohtoni încoace. De către servicii şi logica aristoteliană. Iar prin martie şi Nietzsche sare şi răsare aşa pe la un catarg de steag. Doar Supraomul trebe musai să fie în trei culori perfecte, nealeatoare şi sunetele inteligibile în spaţiul carpato-pontic-dunărean.
    Păi riscaţi un dosar de element duşmănos la ICR, dle.
    Cât despre subiect în sine.
    Vorba aia, să intre bine în cap cititorilor.
    Justiţie egală pentru toţi. da la noi în România de când s-au inventat graniţele cu garduri, unii sunt mai egali(tot timpul) ca şi alţii.

    • Dl Lalu

      Sunteti prea amabil!

      Articolul de blog este o specie minora, fara pretentii.

      A o incadra intr-un curent literar consacrat, cum este cel pe care il numiti, este prea mult pentru modestele noastre aspiratiuni.

  4. Mda, un mic bobarnac lui Barosso, o scatoalca lu` coana Reading, asa ca sa nu se supere ca nu e bagata-n sama, un pic de malitiozitate condescendenta cu statu` de drept, ce-o fi si aia, la staaaaanga, fuga mars, soldat, pleosc alta cu statu` politienesc, detinuti politici, antena… hopa…..brrr, sau sunt prea prost sa mai pricep o ironie fina, sau sunt prea sensibilos de la atata caldura. Oricum n-am nicio scuza…

  5. … and the point is ? ….

    ah, da, sa facem un pic misto de „înțelepții noștri îndrumători Barroso și Reding”.

    Vai de capul tau, Petrica ….

    • @ no news, good news

      There is no point whatsoever, aveti dreptate.

      Slava domnului ca ironia la adresa inteleptilor lideri nu mai este interzisa.

      Insa, mai presus de toate, nu e bine sa fim incruntati tot timpul. Accentueaza starea de deprimare, mai cu osebire in vremuri de criza.

    • Uite, astaq îmi place cum se trage de șireturi comentatorul cu autorele. Evident că și-au ciocnit valizele în gară, etc…Nenocoricrea este cu autorele public și comentatorele privat.

      • @ Andrei George

        Va sunt recunoscator pentru remarca pe care nu as fi indraznit sa o fac eu insumi, pentru a nu supara pe cineva.

        Dar, in fond, sectorul public e usor compromis, contam pe cel privat, nu-i asa?

        :)

        • Domnul Geeorge,comenteaza ei insusi sub pseudonim, si trage si dumnealui de sireturi pe cine nnu trebuie (ori poate, in acceptiunea dumnealui, pe cine trebuie..totul e relativ in fond!) ..asa ca nu va repeziti cu laudele:-) Cit priveste ultima remarca, aveti dreptate: domnul George e bugetar. Indeed, pe cind „it’s not news”, se pare ca nu…

          • Da, am ajuns datorită dlui. G și la marile drame ale istoriei- ticăloșii de bugetari vs. hărnicuții de privați și faptul că dl.Andrei George scrie sub pseudonim. Dl.G. nu scrie sub pseudonim, așa-l cheamă pe el, Guardian. Anul trecut am stat la Bruxelles la un hotel care se chema ”The Hotel”. Sublim, nu ? Și foarte actual, Svejk-ul nostru. Altfel, dle. G. v-aș propune două soluții- zic eu ambele de bun simț.
            1. De vreme ce matale știi totul despre mine și eu habar n-am și nici nu mă interesează cine ești matale (cu excepția cazului în care ai inventat și testat mașina timpului- am o problemă nerezolvată prin 1992)- ce-ar fi să-mi formulezi dilemele matale despre umila mea persoană pe adresa de e-mail pe care o ști ?
            2. Dacă nu , aștept toate datele despre matale- inclusiv PIN-ul de la card- așa ca să te poți bate în piept apropo de pseudonime și de cât de cinstit ești.

            Cu un total dezinteres, al dumitale

            Andrei George

  6. Domnu’ Lalu, fiti domne’ mai explicit, cine e securist, ca eu cand am citit prima oara ‘Soldatu’ Svejk (era, cred, pe vrmea lui Ostinato, „Ganduri exilate, ganduri cenzurate”, if you know what I mean) nu m-am gandit ca Svejk sau Hasek erau securisti. Poate dl. Dumitriu sa fie? If yes, bravo lor, dom’le, inseamna ca s-au cizelat complet, incep sa devina frecventabili… Vorba aia, nici securistii nu mai e ce-a fost!… :)

    • @ LiviuPetreP

      De acord cu dvs. M-as fi asteptat la orice minune legata de peripetiile lui Švejk, dar nu asa nostime extrapolari si procese de intentie. Mai trebuie sa dam o suta de ani in urma. Tudor Vladimirescu?

      • Domnule Dumitriu, touche!
        Nu stiu de ce nu s-a vrut sa se vada pana acushi legaturile lui Tudor Vladimirescu cu Imperiul Tarist, The Evil Empire, care va sa zica cu kaghebeul, ce mai, a primit si o decoratie dela tzar, era un fel de Mihail Caraman avant la lettre. Nu-i vorba ca fost un fraier, ca si Ceasca un secol si ceva mai tarziu, sa se inconjoare de securisti unu’ si unu’, toti din Gorj, d-alde Iulian Vlad, Aristotel Stamatoiu, si inca ‘fo doi care imi scapa acum, da’ sunt prin carti si reviste, care in loc sa-l faca scapat cand grecii (Emil Macri? :-) ) ii luau capu’, ei imi jucau septic… Ce ma nemultumeste in tit scenariul asta, este ca lipseau evreii, toti erau romanashi de-ai nostri, mii de scuze domnule Hasek, mii de scuze domnule Svejk!

  7. Prima editie romaneasca a acestui roman a aparut in 1956 sau 1957, traducerea fiind realizata de Pastorel Teodoreanu si Jean Grosu. Cu timpul, mentionarea lui Pastorel Teodoreanu ca traducator a disparut, desi textul editiilor ulterioare e cam acelasi cu cel al primei editii. Pacat! Probabil ca Pastorel nu are succesori care sa-si reclame drepturile.

    • Sucesorii lui Pastorel sunt majoritatea cetatenilor romani cu domiciliu in Romania (pe ling umor fin, eruditie,spritzuri (astea cam merg mina-n-mina), si alte chestiuni , Pastorel a fost si vizionar !) : „N-am venit c-am venit, am venit ca n-am venit”. Va suna cunoscut cind mergeti la Fisc,sa va platiti impozitele :-) ?

    • @ Dogaru

      Foarte interesant ce spuneti despre asocierea dintre Jean Grossu si Pastorel Teodoreanu. Intr-adevar traducerea mi se pare formidabila pentru ca pastreaza o impecabila fluiditate a filonului umoristic, de parca intreaga naratiune ar fi fost conceputa in limba romana.

      Am o mare admiratie fata de traducatorii de calitate, care erau odinioara ei insisi scriitori.

      In prezent mi s-a intamplat (pentru lucrari de specialitate, nu pentru fictiune) sa fiu nevoit sa caut originalul pentru a intelege traducerea in limba romana. Exista traducatori de ocazie care sunt foarte buni cunoscatori ai limbii engleza dar au o capacitate limitata de expresie in limba maternal.

  8. @ DanielT

    Multumesc, am citit articolul. Povestea reala este intr-adevar dramatica. Ajungem intr-un context al actului de justitie care nu admite gluma.

    Suntem generatii fericite care nu au cunoscut niciodata razboiul. Nu cred ca apreciem acest lucru in masura in care s-ar cuveni. Datoram asta soldatilor sau diplomatilor?

    Poporul roman are mare incredere in armata. Sa ne traiasca!

    Avem generali multi. Sa se-nmulteasca!

    Prestigiul armatei vine si de la uniformele instelate sau si doar de la actele de eroism in apararea patriei?

    Stiu ca intrebarile de mai sus nu se leaga prea bine intre ele, dar asa mi-au venit.

  9. Se vede treaba ca in economia articolului, soldatul Svejk pana la capat mai c-ar fi jeneral cu 4 *-le, desi eu il faceam minim mareshal, ori feldmaresal, avand in vedere luptele grele date la bare fixe(ale avocacatilor si ale lu acuzarea).
    Totodata, chiar ati remarcat spiritul giustitiei noaste, care mai are grade, sub sutana aia denumita colocvial roba, mai are grade si de jurisdictie, vreo patru, ca stelele anterior desenate, mai are grade de comparatie, grade de rudenie precum si grade de degradare pana la obnubilare.
    Care va sa zica duduia aia Themis, ( starleta aia cu toga, legata la ochi, cu balantza int’o mana si cu sabia in cealan’ta) la o examinare mai atenta se vede ca are toga destul de sfartecata de catre zei si semizei, sabia nu e dreapta ca e incovoiata ca iataganu, iar pentru cei cu privirile agere se vede la o ureche hendsfriu cu ledu rosu aprins, ca semn ca se vorbeste onlain.

    Vestea buna e ca aia legata la ochi, Themis parca am zis, deja e tare de urechi si ori n-aude ori stie ca are mandat pa sigurantza nationala si per sau internationala.

    Vestea si mai buna e ca s-a scos stajiu militar obligatoriu, iar soldatul acu e de cariera.

    • @ Gonorix

      Da, Hasek nu si-a terminat romanul, murind prematur, deci putem presupune ca Svejk ar fi putut promova in grad si in politica.

      Nu, justitia nu mai este nevazatoare. Ea trage cu ochiul la politica, iar cu urechea trage la inregistrarile convorbirilor telefonice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petru Dumitriu
Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globalizării: reforma ca voinţă si reprezentare”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008 și “La capacité de négociation de l’Union européenne au sein de la Commission des droits de l’homme des Nations unies”, Institut Européen de l'Université de Genève, Collection Euryopa, Etudes 48, 2007, republicat de Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) în 2008. Coautor al unor lucrări de specialitate editate în Elveția, Finlanda și Turcia. Ultimul articol publicat este o contribuție la volumul “Persuasion, The Essence of Diplomacy”, DiploFoundation and Mediterranean Academy of Diplomatic Studies, 2013.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.