sâmbătă, decembrie 4, 2021

Întoarcerea Americii în Europa. Noul interes pentru Est. Semne, argumente, iluzii

Puncte cheie:

  • La finalul administraţiei Obama, destul de dezamăgitoare din perspectiva rezultatelor politicii externe şi în particular a angajării Washingtonului pe direcţia unei politici apropiate de Europa, Statele Unite dau primele semne concrete că iau în considerare o consolidare reală a prezenţei strategice şi militare în Centrul şi Estul Europei;
  • Recenta propunere a guvernului american, de creştere la 3,4 miliarde de dolari (de circa patru ori mai mult decât în prezent) a bugetului care va fi alocat în anul fiscal 2017 cheltuielilor militare în cadrul programului ERI[1] (European Reassurance Initiative) a produs deja un val de comentarii în mass-media din întreaga regiune, care pendulează între minimalizarea impactului acestui anunţ şi afişarea unui entuziasm debordant, în opinia mea ambele tipuri de atitudini distorsionând semnificaţiile şi proporţiile reale ale gestului;
  • Nu e, cred, nicio îndoială că anunţul Pentagonului, întărit de Casa Albă[2], vine în perspectiva Summitului NATO din Polonia, de pe 8-9 iulie, eveniment relativ ignorat până acum, ca interes politic şi mediatic, în Germania şi Franţa, principalele puteri ale Uniunii Europene. La Varşovia se va da o „bătălie” importantă în spatele uşilor închise, între opţiunea angajantă, sprijinită de Polonia, România şi ţările baltice (rămâne de văzut dacă pe aceeaşi voce sau fiecare cu interesele şi proiectele proprii) şi opţiunea minimalistă (sau „pacifistă”, cum ar spune ministrul de Externe al Germaniei), sprijinită de ţările care nu au angoase legate de scenariul unei agresiuni a Rusiei asupra vreunui membru al Alianţei Nord-Atlantice;
  • Propunerea de creştere a bugetului ERI nu are numai o valoare de semnal transmisă Rusiei (arătarea „pisicii”), în contextul discutării unor dosare importante pe agenda internaţională, dar are şi valoare tactică internă, în cadrul NATO, generându-se astfel o nouă balanţă de putere între statele membre înaintea Summitului, cu posibil rol de influenţare a deciziilor ce urmează a fi luate;
  • Prin consolidarea pachetului financiar alocat ERI, Statele Unite îşi întăresc poziţia în faţa partenerilor europeni şi îşi creează un ascendent evident înaintea Summitului NATO, creând cu alte cuvinte un intrument politic şi de negociere care va fi „jucat” tactic la maxim în discuţiile pregătitoare din lunile care vin;
  • Dar flota militară a NATO la Marea Neagră, aşteptată de România? Dacă acest anunţ al Washingtonului e şi un mod diplomatic de a spune că deocamdată „asta este oferta pentru Estul Europei” şi nu mai e loc de altceva, rămâne de văzut în lunile următoare. După cum nu este exclus ca, sub umbrela programului ERI, să încolţească germenii unei viitoare concretizări a acestui proiect extrem de important şi de benefic în ecuaţia de securitate a Mării Negre, o ecuaţie tot mai confuză după anexarea Crimeei şi agravată de nesiguranţa privind stabilitatea regiunii Odesa;
  • Americanii mută astfel interesant, pe vechea tablă de şah a marilor puteri, anunţând deopotrivă Rusia, dar şi Germania că vor rămâne puternic înşurubaţi politic, militar şi strategic în Europa Centrală şi de Est. Vestea este, pentru noi (cei care înţelegem de ce această parte a Europei nu poate fi niciodată sigură fără prezenţa Statelor Unite), minunată. De aici şi până la a vedea cum vor curge investiţiile marilor companii americane pe piaţa noastră mică este însă un drum teribil de lung şi o enormă prăpastie de imagine (brand) de străbătut, chiar dacă Ambasada României la Washington vede astăzi această distanţă mai scurtă şi mai accesibilă;
  • Pesimiştii spun că nu se va întâmpla nimic concret şi că ţările de pe Flancul Estic al Alianţiei vor rămâne la fel de expuse ameninţărilor de diverse tipuri ale Rusiei vecine. Optimiştii cred că, în sfârşit, Statele Unite au „reevaluat” pe toate planurile importanţa regiunii şi au luat decizia unei intrări masive în Centrul şi Estul Europei, respectiv că acestui anunţ de natură militară îi vor urma investiţii americane substanţiale în economiiile ţărilor din zonă. În opinia mea, se înşeală şi unii, şi alţii.

*

Pentagonul şi Casa Albă anunţă că vor propune Congresului să aprobe de patru ori mai mulţi bani, în 2017, pentru prezenţa militară asiguratorie a Statelor Unite în Flancul Estic al NATO. Prepoziţionare de armament şi echipamente militare, rotaţie de trupe, exerciţii şi antrenamente împreună cu armatele ţărilor din regiune. De ce o asemenea creştere? De ce acum?

Contextul politicii internaţionale este cum nu se poate mai favorabil unei asemenea decizii strategice. America punctează inteligent şi inspirat, la momentul oportun, cu trimiteri esenţiale atât spre Est (Rusia) cât şi spre Vest (Germania): „nu vom pleca de acolo şi nu vom lăsa neprotejat spaţiul dintre voi!”

Apropierea Summitului NATO din Polonia, cu ţările de la frontiera răsăriteană a Alianţei cerând insistent, de la Marea Baltică până la Marea Neagră, măsuri suplimentare de garantare a securităţii militare, discuţiile prelungite ale Washingtonului cu Rusia privind Ucraina, dar şi Siria (conferinţa de la Geneva, deocamdată întreruptă), la care se adaugă declaraţia îngrijorătoare a preşedintelui ucrainean Poroşenko privind riscul unei confruntări militare deschise cu Rusia, mai mare anul acesta decât anul trecut, ideea înfiinţării unei flote a NATO la Marea Neagră, susţinută de România, dorinţa Poloniei şi a ţărilor baltice de a avea baze militare permanente ale Alianţei pe teritoriul lor, şi, în fine, contextul electoral intern din Statele Unite, în care administraţia democrată vine cu o propunere care pune în umbră una din criticile republicanilor din ultimii ani, toate acestea la un loc fac din anunţul consolidării programului militar în Estul Europei o lovitură de imagine a preşedintelui Obama şi a Statelor Unite.

La câteva ore după semnalarea pertinentă din presa internă[3] (era oare nevoie?), purtătorul de cuvânt al Guvernului şi MAE[4] au salutat anunţul administraţiei americane. Ştim că se pregăteşte o vizită oficială în Germania, la cel mai înalt nivel, dar desigur aceasta nu poate fi un motiv pentru a ignora un subiect care ţine de esenţa parteneriatului strategic cu Statele Unite.

Pe de altă parte, poate nu ar strica un consilier prezidenţial de politică externă, după o pauză de aproape trei luni. Pe cel al Securităţii Naţionale (în alte capitale ale lumii, o adevărată eminenţă cenuşie pe lângă şeful statului) nu ştiu dacă l-a auzit sau citit cineva cu vreo frază sau vreun text articulat pe teme de securitate, şi nici nu îi prea ştim viziunea strategică asupra ordinii mondiale sau asupra locului şi rolului României în sistemul relaţiilor internaţionale. Ştim doar că este un distins general format educaţional, profesional şi intelectual în anii ‘80. Bun, hai să admitem că „militarii tac şi fac”, că ei sunt oameni de acţiune, nu de discurs, că exprimarea publică (orală sau în scris) nu e neapărat punctul lor tare. Închidem aici, pentru moment, discuţia.

America şi-a anunţat aşadar, mai clar ca oricând în ultimii opt ani, interesul politic şi militar pentru securitatea ţărilor aflate pe Flancul Estic al NATO dar şi, prin extensie, interesul pentru ce se întâmplă în Ucraina, în Republica Moldova, în Marea Neagră. Este un lucru foarte bun, care se adaugă celor şase comandamente NATO (Unităţi de Integrare a Forţelor NATO – NFIU) din regiune, care vor fi finalizate şi operaţionalizate până în iulie, la data Summitului, când sperăm să obţinem şi declararea capacităţii iniţiale a scutului antirachetă al NATO, cu alte cuvinte integrarea scutului american de la Deveselu în sistemul de apărare al Alianţei Nord-Atlantice.

Nu e cazul nici să ne facem iluzii sau să aşteptăm lucruri care nu se vor întâmpla. Pentru economia americană, România nu este o piaţă deosebit de interesantă. Pot fi oricând listate cincizeci de ţări mai atractive în lume, cu rate de profit mai înalte, în Europa, Asia-Pacific, Asia Centrală, chiar Africa sau America de Sud. America nu va privi prea curând România ca pe o destinaţie de afaceri serioasă, persistând din păcate ideile alternative de „ţeapă că-i pe bani publici” (Bechtel) sau experiment limitat, nesemnificativ ca pondere (Ford).

Creşterea masivă a bugetului Iniţiativei de Reasigurare Europeană este un semn că vin vremuri interesante în politica internaţională. Mai mult ca oricând în ultimul deceniu de reaşezare a plăcilor tectonice, în Europa şi în balanţa de putere a lumii, România trebuie să aibă abilitatea politico-diplomatică de a fructifica oportunităţile care apar în regiune şi de a se plasa în calea resurselor alocate noii ordini internaţionale. Statele Unite nu vor părăsi Europa, dar trebuie să admitem că există şi o competiţie zonală pentru resurse, căreia trebuie să îi facem faţă cu succes. Totul contează: dincolo de poziţia pe hartă şi dimensiunea teritoriului sau a populaţiei, contează şi disponibilitatea politică, infrastructura, capacitatea administrativă şi eficienţa managementului de proiecte, statul de drept şi combaterea corupţiei, inteligenţa şi creativitatea, calitatea societăţii civile, eventualul „bruiaj societal” desfăşurat de propaganda anti-occidentală sponsorizată de Rusia în toată Europa etc. Banii şi securitatea nu vin de la sine, doar prin argumente geopolitice, doar prin faptul că avem deschidere la Marea Neagră, doar pentru că există prin tradiţie o atitudine anti-rusească în societate. Şi alţii luptă pentru resurse şi pentru securitatea lor, cu propriile argumente, din ţările baltice şi Polonia până în Bulgaria, ca să nu mai vorbim de Ucraina, Republica Moldova sau Georgia, aflate „dincolo” de frontiera Occidentului. Dar pentru a participa cu adevărat la redesenarea Europei sigure şi prospere, în secolul XXI, avem nevoie de ceea ce, cu un termen poate banalizat, se numeşte „inteligenţă strategică” şi performanţe: ca stat, ca economie şi ca societate.

NOTE________________________


[1] http://www.business-standard.com/article/pti-stories/us-to-bolster-military-presence-in-europe-obama-116020300013_1.html

[2] https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2016/02/02/fact-sheet-fy2017-european-reassurance-initiative-budget-request

[3] http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20769997-america-investeste-patru-ori-mai-multi-bani-trupe-armament-estul-europei-tacerea-suspecta-bucuresti.htm

[4] http://www.mae.ro/node/35608

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. „declaraţia îngrijorătoare a preşedintelui ucrainean Poroşenko privind riscul unei confruntări militare deschise cu Rusia”
    Nu e nimic îngrijorător aici, nu cred că îl ia cineva în serios pe Poroşenko. Omul are interesul să primească bani din Occident fără prea multe întrebări în privinţa reformelor. De-aia agită spectrul confruntării deschise cu Rusia. Mai vrea şi continuarea sancţiunilor din iulie încolo.
    Rusia şi-a atins obiectivele şi tot ce doreşte e îngheţarea conflictului. Nu „confruntarea militară deschisă” cu Ucraina.
    A, că declaraţia lui Poroşenko e folosită din considerente tactice de cei care au interese similare, asta e altă poveste.

    • Eu cred ca gresiti! Nimic nu e mai important pentru Rusia decat pastrarea in zona sa de influenta a unui stat ca Ucraina. Dincolo de relatia istorica, trecerea Ucrainei „de cealalta parte” lasa Rusia continentala lipsita de traditionala zona tampon care facea ca zonele ei populate si cu productie industriala importanta sa fie relativ departe de orice posibila invazie. In schimb, se prefera aventura siriana si mirajul unei baze in marile calde (Mediterana) ca premiu de consolare.Imi amintesc de criza de nervi facuta de un biograf favorabil lui Putin, Belkovski care cand a aflat de ocuparea Crimeii facea analogia cu despartirea celor doua Corei.

  2. Impresia mea a fost ca SUA isi va concentra interesele economice (si pe cale de consecinta si militare) in zona Asia – Pacific, unde cresterea economica e mult peste vechea Europa. In acest context nu prea stiu cum sa interpretez acest anunt. De bucurat ma bucura pentru ca in vest-europeni nu putem avea nici o nadejde privitoare la garantii de securitate impotriva Rusiei. Se anticipeaza oare o schimbare a politicii externe a SUA odata cu incheierea mandatelor lui Obama, presedintele caruia i-a fost prea tare frica de greseli ca sa mai aiba si initiative?

    • Cred ca v-ati dat chiar singur raspunsul la nedumeriri.RO are, dupa toate semnele ce indraznesc sa le intrevad, perspective economice de dezvotlare cum nu le-ar fi putut nici visa in urma cu… 50 de ani. ASTA , in ciuda destructuraririlor numeroase ale industrializarii… societattii socialiste multilateral dezvoltate. Ce a fost de fapt, ce a insemnat acea ” dezvoltare” mult , prea mult deplansa? O PLANIFICARE A ROLURILOR PENTRU FIECARE TARA…A LAGARULUI SOCIALIST SUB PATRONAJUL SI IN BENEFICIUL NET AL ” mătreței” URSS: Asta a fost.! Ca dovada , COMUNISMUL nu a rezistat nici chiar in” patria mama” a planificarilor socialiste. incepand cu GOELRO pana la FINITA LA COMEDIA!!.Sa nu-mi dati cumva exemplul Chinei, pt . ca si in cazul ei incriminarea sclerozei comunismului omniscient rusesc si-a spus cuvantul : VICTORIE:!. A cistigat, in fond ,exact modul de productie capitalist.
      .Revenind la oile noastre”mioritice”, prin inteligenta, oleaca de rabdare si ceva mai multa sudoare, RO are toate sansele sa devina un fel de COREE de SUD . Sincer va spun , am mare incredere și mare speranta in tara asta a noastra. In sfarsit, a noastra !

  3. Vestea asta e bună exclusiv pentru gașca veselă de pe Wall Street, și pentru FED (mai poate fi făcută diferența?), care poate tipări dolari orbește fără să se îngrijoreze de devalorizare, de vreme ce economia reală a US se subțiază continuu. Un astfel de buget pentru apărare, cănd datoria publică SUA e tot mai gigantică, constituie un motiv exclusiv pentru piața de securities și etc. să jubileze. Peisajul e amplu. De contururile lui analiza asta – fidelă unui liberalism sentimental, pur verbal, tot mai utopic astăzi – nu se apropie nici o clipă.

  4. Asadar iar si iar a avut dreptae Basescu. Unde a dat-o in bara a fost la procedura electorala neintelegand ca romanii nu sunt anglosaxoni ci mai degraba broscari sau mancatori de lokum :)
    El dorit sa termne cu partidele de 5 % dar a reusit sa creeze monstosul USL Nu a avut consilieri pe masura sa. Din pacate.

    • asa e, in schimb merkel pudelul johanis are consilieri exact pe masura domniei sale, unul mai mediocru ca altul, ca sa nu zic de-a dreptul toxici, cu iliescistul fesenist uselist mialake in frunte. Va avea victorii multe.
      Sa raminem optimisti, cum zicea marele PP Carp, Romania are atita noroc incit nu are nevoie de oameni politici. Sa speram ca norocul va fi de partea noastra.

  5. Uneori, din Romania, privim politica externa a SUA ca trebuind sa fie facuta pentru noi. Nu ne intereseaza daca au si ei interese, ori care sint interesele lor (si-asa americanii sint niste prosti!), ne intereseaza doar daca politica lor ne aduce si noua un ce profit :P
    Problemele americanilor in Asia, credem, ar trebui sa le rezolve in uichend, si restul saptaminii sa fie cu ochii pe noi.
    Caci nu europenii contribuie, ci e o ” propunere a guvernului american, de creştere la 3,4 miliarde de dolari (de circa patru ori mai mult decât în prezent) a bugetului care va fi alocat în anul fiscal 2017 cheltuielilor militare” pentru Europa.
    Sigur, unii sint pentru, altii contra
    @ Pablo,
    ne incurajeaza ” de vreme ce economia reală a US se subțiază continuu”.
    Saracii de ei :P

  6. Excelentă analiză, domnule Naumescu! Felicitări!
    La citatul „Totul contează: dincolo de poziţia pe hartă şi dimensiunea teritoriului sau a populaţiei, contează şi disponibilitatea politică, infrastructura, capacitatea administrativă şi eficienţa managementului de proiecte, statul de drept şi combaterea corupţiei, inteligenţa şi creativitatea, calitatea societăţii civile, eventualul „bruiaj societal” desfăşurat de propaganda anti-occidentală sponsorizată de Rusia în toată Europa etc.” eu aș adăuga și educația! Fără o societate, fără o țară bine pregătită din punct de vedere profesional, nu prea avem ce pretenții/speranțe să emitem!…

  7. Eu ”citesc” altfel situația.Se pare că SUA și Rusia au ajuns la un compromis în Europa de Est.În care SUA blochează mult dorita UniuneEuroasiatică și,mai mult,organizează un tampon în Est cu țările mari Polonia-România-Ucraina.Este foarte probabil ca Rusia să mai câștige ceva,idem România.Marii perdanți sunt statele din Vestul Europei care pur și simplu nu mai au spațiu vital(vezi și intențiile de modificare ale structurii politice ale UE,zona Schengen,s.a.).Cred că apropierea Moldovei de România se va accelera.

    În fine,vin americanii!Pe care i-am așteptat vreo 50 de ani.Dar mai bine mai târziu decât niciodată.Este o nouă șansă istorică pentru România.

  8. Cel puțin până acum, se prefigurează o confruntare Bernie Sanders – Donal Trump în alegerile prezidențiale americane de la toamnă.

    Ambii sunt pentru o alianță S.U.A. – Rusia. De exemplu democratul susține intrarea Rusiei în NATO. Cam acesta ar fi contextul suplimentării cheltuielilor militare pentru Europa de Est. Până nu pierdem ocazia…

    • In acest context, din perspectiva noastra, a europenilor (si a americanilor de fapt) cea mai buna alegere ar fi Hillary Clinton.

  9. Sigur, interesul SUA este ca Rusia să nu se extindă spre vest. El coincide cu interesul nostru şi de aceea trebuie să menţinem şi să creştem parteneriatul nostru cu SUA. Dar trebuie să fim şi prevăzători. Un viitor preşedinte american, ca Donald Trump de pildă, ar putea reorienta politica externă a SUA. Iar peste ceva timp s-ar putea ca SUA însăşi să dorească atragerea Rusiei de partea sa ca să stopeze influenţa şi extinderea Chinei, iar noi să nu mai fim aşa de importanţi pentru ea. De aceea nu e bine să devenim nici rusofobi, nici rusofili, ci realişti. Mai adaug că împărtăşesc analiza şi concluziile cumpătate la care a ajuns şi domnul Naumescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu este profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj şi preşedintele think tankului Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE). Din 2015, expert independent al Comisiei Europene în domeniul relaţii internaţionale. A fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (2005-2007) şi consul general al României la Toronto (2008-2012). Printre cele 17 cărţi publicate: The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Politica marilor puteri în Europa Centrală şi de Est: 30 de ani de la sfârşitul războiului rece (Humanitas, 2019), România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018 (Polirom, 2018), Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în Era Trump (Trei, 2017), Democracy and Security in the 21st Century: Perspectives on a Changing World (Cambridge Scholars Publishing, 2014).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro