„Nowadays people know the price of everything and the value of nothing.” – Adapted from Oscar Wilde[1]
Turul ciclist al Franței este o competiție ca nicio alta în lumea sportului – este o competiție de valoare, a valorilor. Este, cum o mărturisesc toți cicliștii, cel mai solicitant tur ciclist dintre cele mari și nu se compară cu niciunul. Este și un tur gelos, așa cum mulți pot depune mărturie – din acest an și danezul Jonas Vingegaard, care după ce a câștigat Turul Italiei, a fost încrezător că va încheia în primii trei și Marea Buclă, dar competiția i-a venit de hac în etapa a cincisprezecea.
Julian Alaphillippe (Tudor), la cei 34 de ani ai săi și cu multă experiență în spate, a declarat deunăzi că a fost ultimul Tur al Franței pentru el, pentru că nu mai este distractiv, ci a devenit o nebunie. Și cum să nu-i dai dreptate, când pentru al doilea an consecutiv se bate recordul vitezei medii: 43,326 km/h – 2026, față de precedentul record de 42,849 km/h – anul trecut? Dar ceea ce contează este povestea, o poveste pe care, în versiune proprie, am ținut neapărat să o scriu și în acest an.
Dintr-o avancronică a Turului, am reținut o scurtă istorie a începuturilor[2]: „La 1 iulie 1903, din Montgeron, la sud de Paris, porneau la drum 60 de cicliști într-o competiție fără precedent: prima ediție a Turului Franței. Nimeni nu bănuia atunci că experimentul organizat pentru a salva un ziar de la faliment avea să se transforme într-unul dintre cele mai urmărite evenimente sportive ale planetei. Ideea i-a aparținut jurnalistului Géo Lefèvre, fiind susținută de directorul publicației sportive «L’Auto», Henri Desgrange. În acea perioadă, ziarul pierdea teren în fața rivalului «Le Vélo», iar organizarea unei curse cicliste în jurul Franței părea o metodă spectaculoasă de a atrage cititori. Pariul s-a dovedit câștigător: tirajul publicației s-a multiplicat de câteva ori, iar succesul competiției a asigurat organizarea unei noi ediții.
Prima ediție s-a desfășurat între 1 și 19 iulie 1903, având doar șase etape, însă acestea erau uriașe după standardele actuale. Traseul însuma 2.428 kilometri, iar prima etapă, dintre Paris și Lyon, măsura nu mai puțin de 467 kilometri. Cicliștii pedalau inclusiv pe timpul nopții, pe drumuri neasfaltate, fără mașini de asistență și cu echipamente rudimentare. (…) Primul câștigător al Turului Franței a fost Maurice Garine, fost hornar de profesie, supranumit «Micul hornar». El a dominat competiția de la început până la sfârșit, câștigând trei dintre cele șase etape și terminând cursa cu un avans de aproape trei ore față de ocupantul locului secund – o diferență care rămâne una dintre cele mai mari din istoria competiției.”
2 iulie
Turul Franței 2026 se desfășoară începând de poimâine – 4 iulie, până la 26 iulie (finiș la Paris, desigur), cu două zile de pauză și un traseu care măsoară în total 3.333 de kilometri. Startul în prima etapă se va da la Barcelona, pentru că primele trei etape se desfășoară pe teritoriul Spaniei, în Provincia Catalonia. Etapa 1: Barcelona, 19.7 km, contratimp pe echipe; etapa 2: Tarragona – Barcelona 178 km, traseu vălurit; etapa 3, care va marca trecerea în Franța: Granollers – Les Angles, 196 km, traseu de munte.
5 iulie
Ieri nu a fost doar sărbătoarea Statelor Unite, și alte evenimente au ținut capul de afiș. De exemplu, Iranul, sfidând America, a programat funeraliile ayatollahului Ali Khamenei, cel ucis, împreună cu o parte din membrii familiei și alți lideri ai statului în atacurile aeriene din februarie conduse de Israel. Dar ce m-a interesat cu adevărat, a fost Turul Franței. Poate că sunt superficial, nu știu, dar dincolo de ordinea în care consemnez evenimentele, ziua de ieri am petrecut-o așteptând prima etapă a Turului, cu contratimpul pe echipe.
Nu a mai fost programat un contratimp pe echipe în prima etapă din anul 1971, după cum consemnează statisticile. De fapt contratimpul de ieri a fost unul desfășurat după o regulă nouă, diferită: liderul echipei avea libertatea să evadeze spre final și să ia cursa pe cont propriu, urmând ca timpul său să fie reținut drept câștigător pentru întreaga echipă.
Filippo Ganna de la Netcompany Ineos a stabilit primul timp care a rezistat până spre finalul etapei, când Jonas Vingegaard de la Visma l-a bătut cu 8 secunde. Un alt mare candidat la un rezultat bun ar fi fost Remco Evenepoel, de la Red Bull Bora, dar nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor, terminând la 19 secunde de Vingegaard. Pe trei, la 12 secunde de Vingegaard și 4 de Ganna, a sosit Tadej Pogačar de la team UAE și pe locul patru, la 16 secunde de locul întâi a terminat Juan Ayuso, de la Lidl Trek. Jonas Vingegaard a îmbrăcat tricoul galben din prima etapă și cei de la Visma au dezvăluit apoi că aceasta a fost tactica cu care au abordat prima etapă, fără să-și rețină bucuria că le-a ieșit pasiența.
6 iulie
Ieri, etapa a doua din Turul Franței, în care s-a pedalat 169 de kilometri prin Catalonia, de la Tarragona la Barcelona, unde s-a străbătut de trei ori un circuit în ascensiune spre cetățuia Montjuic – 1,6 km, cu un gradient de 9,3% și porțiuni de peste 14%. Coechipierii lui Tadej Pogačar de la Team UAE – Brandon McNulty și Adam Yates, au impus un ritm infernal care a împiedicat orice atac din partea altor cicliști din fruntea plutonului.
Ultimii cinci sute de metri au fost în ascensiune și patru cicliști s-au desprins : Isaac del Toro, Tadej Pogačar – Team UAE, Jonas Vingegaard – Visma și Remco Evenepoel – Red Bull – Bora, iar la sprintul final Pogačar l-a lăsat cu eleganță pe tânărul său coechipier să câștige etapa, cu Evenepoel sosit al treilea și Vingegaard al patrulea. În clasamentul general conduce Jonas Vingegaard, urmat de Pogačar la 6 secunde, Remco Evenepoel la 15 secunde, Isaac del Toro la 16 secunde și Juan Ayuso – Lidl Trek, la 19 secunde.
Pare că se conturează deja pretendenții la primele locuri ale clasamentului general, în afară de rivalii declarați Tadej Pogačar și Jonas Vingegaard, anume Remco Evenepoel, Juan Ayuso, dar și tinerii Isaac del Toro și, să nu-l uităm, speranța Franței, Paul Seixas – Decalthlon, deocamdată ocupând locul 6 în clasamentul general, la 42 de scunde de tricoul galben.
7 iulie
Ieri, etapa a treia din Turul Franței, cu startul la Granollers, în Catalonia și finalul în Franța, în comuna Les Angles din Pirinei, după 196,1 kilometri parcurși. Consemnez de la început că etapa a fost câștigată de Tadej Pogačar, care s-a săturat să fie un outsider sau să facă spectacol de presă doar pentru că a făcut cadou o victorie de etapă. A terminat primul, la două secunde în fața lui Jonas Vingegaard, dar cu cele 4 secunde de bonificație în plus i-a egalat timpul și a îmbrăcat tricoul galben pentru că a fost mai bine plasat în rezultatele cumulate ale primelor trei etape.
A existat o evadare și o poveste a ei, ce l-a avut ca erou pe Alex Baudin de la EF Education-EasyPost, care cu 30 de kilometri înainte de final a încercat, cu ajutorul compatriotului Nicolas Prodhomme de la Decathlon, care l-a ajutat să treacă Col du Calvaire, să ajungă primul la final și să îmbrace tricoul galben. N-a reușit, dar măcar s-a ales cu tricoul cu buline de cel mai bun cățărător. Pe locul trei în etapă a sosit Richard Carapaz, de la EF Education-EasyPost, urmat de Paul Seixas de la Decathlon și Tobias Johannessen de la Uno-X. Remco Evenepoel (Red Bull – Bora) a sosit abia al optulea, la 4 secunde de Pogačar și 2 secunde de Vingegaard.
Etapa de astăzi, a patra, de la Carcassonne la Foix, măsoară 182,2 km, cu o cățărare de categoria a patra, una de categoria a treia și în a doua jumătate două cățărări de categoria a doua: Col de Coudons și Col de Montségur. După cățărarea de pe Coudons, a devenit clar că UAE a scos la mezat tricoul galben, oportunitate de care au încercat să profite alte echipe: Uno-X, EF Education sau Lidl Trek, fiecare după posibilități. La cățărarea pe Montségur, plutonul, cu tricoul galben în mijlocul său, era cu mai bine de 8 minute în spatele evadării.
Pe Montségur erau tricou galben virtual atât Sean Quinn, de la EF Education-EasyPost, cât și Torstein Træen de la Uno-X, cu un avantaj de ceva mai mult de 20 de secunde în contul norvegianului. Cum Sean Quinn nu a reușit să pună distanță față de restul evadării, Torstein Træen a rămas favoritul. Nu a trebuit decât să se țină de grupul celor trei de la Lidl Trek care pregăteau victoria de etapă: Mads Pedersen – care avea avantajul de a fi singurului sprinter de meserie, Quinn Simmons și Mathias Vacek.
Movistar a încercat să se amestece în ciorba celor de la Lidl Trek, să le strice planurile prin atacuri repetate ale lui Pablo Castrillo, care n-au avut succes. În final, s-a dovedit că eforturile lui Castrillo aveau menirea de a-i oferi colegului său de echipă, Raúl García, o minimă șansă la final, în lupta previzibilă cu sprinterul lui Lidl. În final, Pedersen a câștigat, al doilea a trecut linia de sosire Simmons, lansatorul său și al treilea García.
Spectaculos este însă altceva: Torstein Træen a ajuns pe primul loc la general, urmat la 28 de secunde de Sean Quinn și la 3 minute și 50 de secunde de Mathias Vacek. Abia pe locurile patru și cinci, la 7 minute și 53 de secunde de norvegian s-au clasat Tadej Pogačar și Jonas Vingegaard. Nu ar fi hazardat de anticipat că Træen și Uno-X se vor mobiliza să păstreze câteva zile tricoul galben, chiar și în Pirinei, la adăpostul acestor aproape 8 minute.
8 iulie
Astăzi cu un ochi urmăresc Turul Franței și cu celălalt rezultatele celei de-a doua zile a reuniunii NATO de la Ankara. Etapa a cincea, de plat, cu startul la Lannmezan și sosirea la Pau, după 158,1 kilometri, a fost croită ca un respiro în pregătirea etapei a șasea din Pirinei de mâine, între Pau și Gavarnie-Gèndre, însemnând 186,0 km și aproximativ 3.978 metri diferență pozitivă de nivel, cu cățărările celebre de pe Col d’Aspin, de categoria întâi și Col du Tourmalet, de categorie specială.
Că a fost ca o cursă de plăcere, în care și-au găsit câte ceva de făcut doar sprinterii, a dovedit-o faptul că Baptiste Veistroffer de la Lotto Intermarché a atacat imediat după startul real și nimeni nu a dorit să-l urmeze. De altfel, Veistroffer le declarase înainte de start jurnaliștilor că este decis să facă parte dintr-o evadare, chiar de ar fi să fie singurul, și s-a ținut de cuvânt. Aventura sa a durat mai bine de 140 de km, fiind prins de pluton cam cu 14 kilometri înainte de linia de sosire.
Finalul a fost acerb vânat de sprinteri, însă o căzătură ce a avut loc cu vreo 4 kilometri înainte de linia de sosire a dat peste cap trenulețele echipelor. Olav Kooij, sprinterul Decathlon s-a adaptat, s-a strecurat și a declanșat primul sprintul, după care a rezistat în frunte și nu a mai putut fi ajuns de Tim Merlier – Soudal Quick-Step sau Jasper Philipsen – Alpecin. Olav Kooij a obținut prima sa victorie într-un Tur al Franței. Clasamentul general nu s-a modificat față de ziua de ieri și Torstein Træen a rămas în galben.
9 iulie
Astăzi, etapa a șasea din Turul Franței. Etapă în care Tadej Pogačar a arătat cine este șeful în clasamentul general. Singurul care a reușit să aibă obiecții, adică Jonas Vingegaard, a fost distanțat la aproape trei minute. Las povestea să curgă: Primul care a trecut cățărarea de pe Col d’Aspin a fost Lenny Martinez, de la Bahrain, care a sprintat, l-a ajuns din urmă și apoi l-a depășit la sprintul în urcare pe Valentin Paret-Peintre de la Soudal Quick-Step.
Pe Tourmalet, Team UAE a dus trena și, cu 5 kilometri înainte de finalul cățărării, Isaac del Toro a atacat în tandem cu Tadej Pogačar, desprinzându-l pe Jonas Vingegaard. Del Toro nu i-a fost de mare folos lui Pogačar, care a plecat de unul singur când mai erau 4,3 kilometri din cățărare. Vingegaard nu a acuzat foarte tare situația și a continuat în ritmul său. Cu trei kilometri înainte de finalul cățărării, între Pogačar și Vingegaard erau 7 secunde, ceilalți distanțându-se în urmă la peste jumătate de minut.
Cu 30 de secunde avans, Tadej Pogačar a trecut primul peste cățărarea Col du Tourmalet, ceea ce înseamnă că va încasa acei 5 mii de euro – premiul „Souvenir Jacques Goddet”, instituit în onoarea fostului director al Turului.
La intrarea pe cățărarea Gavarnie-Gèndre, Tadej Pogačar avea un avans de 70 de secunde față de Jonas Vingegaard. În același moment, la șapte minute în spate, pe coborârea de pe Tourmalet, nefericitul rutier Torstein Træen a căzut și orice vis legat de păstrarea tricoului galben s-a spulberat. Ajuns pe mâna medicilor, s-a aflat la un pas de abandon, pierzând și minute prețioase de cursă.
Cățărarea spre finișul de la Gavarnie-Gèndre a părut interminabilă, iar Jonas Vingegaard, marcat de efort, a pierdut aici peste un minut, mai mult decât în cei 5 kilometri de pe Tourmalet, deși panta era comparativ modestă. În spatele lui Vingegaard, pe de altă parte, Remco Evenepoel – Red Bull Bora, Isaac del Toro și Paul Seixas – Decathlon sau Juan Ayuso – Lidl Trek își refuzau colaborarea mulțumindu-se să își construiască propria opțiune pentru locul trei în etapă, ceea ce i-a oferit un evident avantaj danezului.
După 43 de kilometri de la locul atacului de pe Col du Tourmalet, Tadej Pogačar a trecut primul linia de sosire, urmat de Jonas Vigegaard cu o întârziere de 2 minute și 38 de secunde. La 2 minute și 57 de secunde, pe locul trei a trecut Isaac del Toro, urmat de Remco Evenepoel. În clasamentul general, Pogačar a revenit în galben, urmat de Jonas Vigegaard, Isaac del Toro pe trei, la 3 minute și 27 de secunde și Remco Evenepoel pe patru la 3 minute și 30 de secunde.
Două vorbe despre ghinionistul Torstein Træen: După cursă, a fost examinat atent și s-a constatat că are coaste fisurate și multiple contuzii. Așa că, împreună cu echipa și medicii s-a decis retragerea din cursă. Torstein Træen este un luptător. În anul 2022, a fost diagnosticat și tratat pentru cancer testicular, dar nu s-a lăsat învins de boală și a revenit pe șosea. Cu siguranță va trece și peste nefericitul incident de pe coborârea Col du Tourmalet.
11 iulie
Ieri și astăzi etape de plat. Etapa de ieri, a șaptea, de la Hagetmau la Bordeaux, 174,9 km, a adus prima bătălie serioasă a sprinterilor, cu un final nu tocmai anticipat. Etapa a fost animată din nou de francezul Baptiste Veistroffer de la Lotto Intermarché, eroul etapei a cincea. De această dată l-a avut partener de evadare pe cehul Jakub Otruba, de la Caja Rural. Cei doi au rulat împreună până aproape de Bordeaux, fiind prinși cu 18 kilometri înainte de final. La sprintul intermediar, primul a trecut Veistroffer, al doilea Otruba și al treilea tricoul verde Mads Pedersen – Lidl Trek, urmat de Biniam Girmay de la NSN Cycling Team.
La sprintul final, însă, lucrurile au fost mai complicate pentru tricoul verde. Mathieu van der Poel a pedalat cu putere și l-a plasat pe Jasper Philipsen (ambii de la Alpecin) în frunte cu 250 de metri înainte de sosire. Însă Philipsen s-a sufocat sub atacul celorlalți pretendenți la victorie și a fost depășit de Tim Merlier de la Soudal Quick-Step. Søren Wærenskjold, de la Uno-X a terminat al doilea, Biniam Girmay s-a clasat pe locul al treilea, în timp ce Jasper Philipsen a sosit abia pe locul cinci. Mads Pedersen și-a păstrat tricoul verde. Clasamentul general nu s-a modificat, a rămas așa cum l-a stabilit finalul de la Gavarnie-Gèndre.
Etapa de astăzi, de la Périgueux la Bergerac, 179,8 kilometri prin departamentul Dordogne, cu plecarea de la Périgueux, capitala departamentului și sosirea pe ocolite la Bergerac, pe un traseu ceva mai vălurit decât ieri, cu două cățărări de categoria a patra: Côte de Domme și Côte du Buisson-de-Cadouin. Zici Bergerac, te duce gândul la Cyrano, personajul piesei de teatru scrisă de Edmond Rostand în 1897, spadasinul literat. Care a existat, cu numele real Hector Savinien de Cyrano de Bergerac, undeva în secolul XVII.
Traseul prin Dordogne, pedalând alături de meandrele râului omonim, este plin de castele de ev mediu, multe cândva în ruină dar refăcute fie ca hoteluri, locuințe private sau pur și simplu spații de relaxare. Găsești câte unul pe traseu la fiecare 2 sau 3 kilometri, ca să-ți alimenteze imaginația și cheful de vacanță. Ar mai fi și siturile troglodiților, locuințe săpate în calcare sau șantierele arheologice care au descoperit civilizații ale paleoliticului, unde odinioară au conviețuit Omul de Neanderthal cu omul modern, numit aici prima oară Omul de Cro-Magnon, acum cunoscut la homo sapiens.
Revin la Tur: De la început s-a format o evadare cu Jakub Otruba, cunoscut din evadarea de ieri, alături de Liam Slock de la Lotto Intermarché – ce va deveni eroul zilei – și Thibault Guernalec de la TotalEnergies. Evadarea a stat mereu la maxim 2 minute, sub controlul plutonului, unde echipele sprinterilor aveau planuri pe care nu le doreau spulberate de o evadare rebelă. Totuși, Liam Slock s-a încăpățânat și a încercat o minune, adică victoria. Dacă ar mai fi avut picioare, ar fi și reușit-o, pentru că l-au prins abia cu 1,4 kilometri înainte de final.
La sprintul final, Tim Merlier de la Soudal Quick-Step a dovedit că este cel mai în formă sprinter din Tur și a câștigat din nou. Puțin în spatele lui, al doilea a sosit Biniam Girmay de la NSN și al treilea Olav Kooij, de la Decathlon. Jasper Philipsen a venit abia pe locul patru, iar Mads Pedersen, de la Lidl Trek, pe locul 12.
Căldură mare în Franța zilele astea. Așa că astă-seară organizatorii Turului au anunțat că vor scurta etapa de mâine, a noua, cu 30 km, de la 185,5 la 155,5 kilometri, în condițiile în care temperaturile peste zi vor depăși 40 de grade.
12 iulie
Truda de a scrie, o temă pe care am mai atacat-o, și la care revin în cuvintele Elenei Stancu (Teleleu)[3]: „Inspirația îți dă motive să procrastinezi și mă tem de asta. Te bazezi pe ceva ce nu depinde de tine și lipsa de inspirație devine oricând o scuză. Scrisul presupune disconfort: să te așezi la birou cu o pagină albă în față, să lucrezi câteva ore la un singur paragraf, să-l rescrii de mai multe ori, dar să nu reușești să-l faci să sune cum trebuie și până la urmă să-l ștergi de tot. Te întorci la pagina albă”.
Toate acestea le mărturisesc și eu. Adaug că, pentru tracțiunea la scris, pe mine mă ajută o temă, un pretext – „locomotivă”, cum ar fi porția zilnică de cronică a Turului Franței. Astăzi va fi etapa a noua, cea scurtată de organizatori din motiv de efecte ale schimbărilor climatice – 155,5 kilometri de la Malemort la Ussel. S-a eliminat din cursă un circuit valonat din jurul Malemort, așa că sprintul intermediar a fost adus aproape, la puțin peste 13 kilometri de start, în Beynat.
Traseul are patru cățărări: Côte de Naves – categoria a treia, Suc au May – categoria a doua, Côte de la Croix du Pey – categoria a treia și ultima, cu 25 kilometri înainte de final, Mont de Bessou – categoria a patra. După sprintul intermediar, unde a trecut primul Mads Pedersen (Lidl Trek) urmat de Biniam Girmay (NSN), s-au dat lupte serioase cu plutonul pentru formarea unei evadări. Team UAE și mai apoi Netcompany Ineos au lăsat să se înțeleagă că nu ar vrea ca victoria să aparțină evadării.
La un moment dat, un grup de 14 cicliști a pus o oarecare distanță față de pluton și li s-a alăturat și al 15-lea, Tom Pidcock (Pinarello – Q36.5). Pe ascensiunea Suc au May, au plecat din grupul evadaților Tobias Johannessen (Uno-X), căruia i s-a alăturat Quinn Simmons (Lidl Trek), acesta din urmă favoritul predicțiilor la victoria de etapă. A fost un mic foc de paie. După ultima cățărare a zilei, evadarea era formată din Mathieu van der Poel, de la Alpecin, Tobias Johannessen, Tom Pidcock și o mai veche cunoștință din etapele anterioare, Alex Baudin (EF Education).
Cu toate eforturile plutonului, cei patru au reușit să păstreze un avans de șase secunde pe linia de sosire. Mathieu van der Poel a câștigat sprintul fără probleme, obținând prima victorie pentru Alpecin și a treia sa victorie de etapă în Turul Franței. A fost urmat, în ordine, de Tobias Johannessen, Tom Pidcock și Alex Baudin. Mâine, zi de pauză în Turul Franței.
14 iulie
Sunt într-o mică vacanță la Mangalia, dar nu există vacanță fără Tur! Mai ales astăzi, cu etapa din Masivul Central! Televizorul din camera de hotel nu are în listă Eurosport, așa că singura soluție rămâne Internetul. Etapa de astăzi, a zecea, de la Aurillac la Le Lioran, măsoară 163,9 kilometri. Nu mai puțin de șapte cățărări repertoriate pe traseu: Côte de Pailherols – categoria a treia, Col de la Griffoul – categoria a doua, Cot de Prat le Bouc – categoria a treia, Cote de Murat – categoria a treia, Puy Mary – categoria întâi, Col de Pertus – categoria întâi și Col de Font de Cère – categoria a treia, plus sosirea în urcare de la Le Lioran.
Richard Carapaz (EF Education) a atacat pe cățărarea Puy Mary din Pas de Peyrol și a reușit să aibă un avans de un minut când a început Col de Pertus. Dar pe a doua cățărare de categoria întâi a atacat, firește, Tadej Pogačar (Team UAE) și la intrarea pe cățărarea Col de Font de Cère avea deja un avans de 20 de secunde. După Col de Pertus, Remco Evenepoel (Red Bull Bora) a început să rămână în urmă față de pluton, aproape 30 de secunde întârziere acumulase la momentul ascensiunii pe Col de Font de Cère. Dar cel care nu a ținut pasul, mai ales pe ultima cățărare și pe coborârea spre finiș, a fost Jonas Vingegaard (Visma), căruia Remco Evenepoel a reușit să-i fure ceva secunde din ecartul care-i despărțea.
Etapa zece a fost perfectă pentru lupta pretendenților la podiumul clasamentului general. Cel mai urât ciclist al zilei, întâmpinat cu huiduieli de spectatori, a fost Pogačar. „Tadej Pogačar ucide spectacolul în Turul Franței!” au titrat mai multe publicații, iar slovenul a ridicat din umeri și a declarat că nu-i pasă. Este de înțeles că de 14 iulie francezii și-ar fi dorit o victorie a foarte tânărului Seixas.
Al doilea în etapă a sosit Evenepoel, la 32 de secunde, urmat de Paul Seixas, la 34 de secunde. Juan Ayuso (Lidl Trek) a sosit al patrulea, la 38 de secunde și Vingegaard al șaptelea, la 44 de secunde. La general ordinea este Pogačar, urmat la 3 minute și 36 de secunde de Vingegaard, apoi Evenepoel, Ayuso și Seixas.
16 iulie
Etapa de ieri în Turul Franței a fost una de plat, cu startul la Vichy și finișul la Nevers, 161,3 kilometri. Doar două cățărări de categoria a patra pe traseu, nimic care să-i împiedice pe sprinteri să fie prezenți pentru lupta de la final. Un final mai degrabă neașteptat, deși unele semne s-au făcut cunoscute din etapele anterioare. În primul rând, s-a înregistrat un record în Turul Franței: cea mai rapidă etapă, cu o viteză medie de 50,9 km/oră. Precedentul record data din anul 1999, etapa a patra, desfășurată între Laval și Blois.
Sprintul final a fost câștigat de Søren Wærenskjold de la Uno-X, care în etapa a șaptea sosea al doilea la finișul de la Bordeaux, după Tim Merlier. Wærenskjold a lansat sprintul de departe, cam de la 400 de metri de linia de sosire, pe partea dreaptă a șoselei, luându-i prin surprindere pe Olav Kooij (Decathlon), Milan Fretin (Cofidis) sau Jasper Philipsen, față de care a pus un avans de circa 10 metri și astfel și-a asigurat victoria. Tim Merlier (Soudal Quick-Step) a sosit al cincisprezecelea. Biniam Girmay (NSN) a sosit al șaselea, Mads Pedersen al unsprezecelea, iar Fernando Gaviria (Caja Rural) al nouălea.
Etapa de astăzi, a douăsprezecea, tot de plat – 179 de kilometri de la Circuit de Nevers Magny-Cours la Chalon-sur-Saône. Imediat după start s-au dat atacuri și doar Baptiste Veistroffer (Lotto Intermarché), deja bine cunoscut, a reușit să se desprindă. După sprintul intermediar, Ewen Costiou (Groupama-FDJ United), Damiano Caruso (Bahrain-Victorious) și Matteo Vercher (TotalEnergies) i s-au alăturat în evadare lui Veistroffer. Caruso și Vercher au renunțat când mai erau circa 60 de kilometri, iar Costiou a mai continuat încă vreo 10 kilometri, după care s-a dat bătut.
Veistroffer a insistat, dar a fost ajuns cu 30 de kilometri înainte de finiș de un grup de 14 cicliști care a încercat să fure victoria, printre care Mathias Vacek (Lidl Trek) sau Filippo Ganna (Netcompany Ineos). Această tentativă a fost înăbușită rapid de pluton. În apropiere de finiș, o căzătură masivă a scos din joc mai mulți pretendenți la victorie, printre care și pe Søren Wærenskjold (Uno-X). Mads Pedersen (Lidl Trek) a declanșat primul sprintul, dar nu l-a putut duce până la final. Jasper Philipsen (Alpecin) a părut la un moment dat desprins în câștigător, dar din spate a venit lansat Tim Merlier (Soudal Quick-Step), care a obținut a treia sa victorie în actuala ediție. A fost urmat în ordine la sosire de Olav Kooij (Decathlon), Philipsen, Biniam Girmay (NSN) și Milan Frentin (Cofidis).
18 iulie
Etapa a treisprezecea din Turul Franței, de ieri, a fost ideală pentru evadare, iar scenariul anticipat a devenit realitate. Desfășurată pe o distanță de 205,8 kilometri, cu startul la Dole și finișul la Belfort, etapa a cuprins o cățărare de categoria a treia – Col de Croix și una de categoria întâia – Ballon D’Alsace, ultima cu 30 de kilometri înainte de linia de sosire.
După 28 de kilometri de la start, un grup de aproape 40 de cicliști s-a desprins de pluton, printre care Jasper Philipsen (Alpecin), dar nu și Mads Pedersen, astfel că Lidl Trek a tras tare la trenă pentru a anihila atacul, întrucât nu-și permitea ca Pedersen, purtătorul tricoului verde, să piardă prea multe puncte la sprintul intermediar. Așa că din pluton s-a desprins un al doilea grup, cu Mads Pedersen și Binian Girmay (NSN). Cele două grupuri s-au reunit și, la sprintul intermediar, Pedersen a trecut al doilea, după Philipsen, urmat de Girmay, așa că în clasamentul tricoului verde s-a păstrat status quo.
Până la finalul coborârii lungi de pe Ballon D’Alsace nu s-a desprins nimeni și învingătorul s-a stabilit pe platul de la final. Cam toți cei din frunte au încercat un atac, dar învingătorul s-a decis la un sprint în doi între Mauro Schmid (Jayco AlUla) și Harold Tejada (Astana). Schmid a fost mai puternic și a adus prima victorie pentru echipa sa în actuala ediție a Turului Franței. Al treilea a sosit Tom Pidcock (Pinarello – Q36.5), ocazie cu care a intrat în clasamentul general pe locul patru, la 9 secunde de Remco Evenpoel (Red Bull Bora); pe locul cinci fiind Juan Ayuso (Lidl Trek).
Astăzi, etapă de munte, cu trei cățărări de categoria întâi, 155,6 kilometri, cu startul de la Mulhouse și finișul la Le Markstein. Cele trei cățărări dificile, în ordine: Grand Ballon, Ballon d’Alsace și Col du Haag, ultima cu 6 kilometri înainte de linia de sosire. Etapa îl avea clar favorit pe Tadej Pogačar, dar pe cât a fost posibil, câteva echipe au încercat marea cu degetul: Visma, care și-a strecurat doi cicliști în evadare, EF Education, cu Richard Carapaz, sprijinit de Ben Healy sau Decathlon, pentru speranța Paul Seixas.
Evadarea s-a format rapid, dar pentru că acolo s-a infiltrat Tom Pidcock, plutonul a ținut aproape. Din grupul evadaților s-au desprins Ben Healy și Richard Carapaz, Valentin Paret-Peintre (Soudal-Quick Step), Anders Johannessen și Tobias Johannessen (Uno-X Mobility), ajunși apoi din urmă de Einer Rubio (Movistar). Cu aproximativ 60 de kilometri înainte de finiș, plutonul a ajuns din urmă grupul care rămăsese în urmă din evadarea inițială și era la puțin peste două minute distanță de cei șase din fruntea cursei.
Cu aproximativ un kilometru și jumătate până pe Col du Haag, Tadej Pogačar a atacat, s-a desprins de rivalii săi, a trecut de Richard Carapaz și Tobias Johannessen care mai sperau într-o minune și făceau eforturi în fruntea cursei și a trecut primul linia de sosire. După 38 de secunde au trecut linia de sosire Isaac Del Toro, care l-a învins la sprint pe Paul Seixas (Decathlon). Jonas Vingegaard a sosit al patrulea, după 44 de secunde și Remco Evenepoel al cincilea, după 48 de secunde.
La general, Tom Pidcock a părăsit cvintetul de frunte și s-a revenit la ordinea de alaltăieri: Pogačar, urmat de Vingegaard (4 minute, 30 de secunde), Evenepoel (5 minute și 4 secunde), Seixas (5 minute și 19 secunde) și Juan Ayuso (5 minute și 22 de secunde).
19 iulie
După meciul electrizant din finala mică a campionatului mondial de fotbal, dintre Franța și Anglia – un adevărat turnir cavaleresc, nici etapa a cincisprezecea din Turul Franței nu s-a lăsat mai prejos. În noaptea dinaintea etapei, Jonas Vingegaard (Visma) și Tadej Pogačar (Team UAE) au fost treziți pentru un inopinat control antidoping. Pe Vingegaard l-au trezit la ora două noaptea, iar pe Pogačar la ora cinci dimineața. Intervievat, Jonas Vingegaard a declarat că nu are nimic împotriva testelor neanunțate, dar ar prefera ca acestea să nu-i afecteze odihna.
Etapa cincisprezece, de munte, de la Champagnole la Plateau de Solaison – 184 kilometri, înseamnă două cățărări de categoria a treia, cățărarea de categoria întâi, de pe Col de la Croisette și, la final, cățărarea de categorie specială de la Plateau de Solaison. Din nou o etapă croită pentru Tadej Pogačar și iarăși întrebarea dacă se va găsi cineva să-i facă față. Cursa a fost condusă o bună parte de timp de Mauro Schimd (Jayco Alula) și Quinn Simmons (Lidl-Trek), dar la ascensiunea pe Plateau de la Solaison grupul Pogačar a început să recupereze din diferență. La încleștarea finală, Jonas Vingegaard nu a mai participat.
Vingegaard a fost nevoit să abandoneze. La ieșirea dintr-un giratoriu, cu aproximativ 20 de km înainte de linia de sosire, danezul a căzut. A încercat să continue, dar și-a dat seama că nu poate și a acceptat să fie transportat cu ambulanța. Diagnosticul: fractură de claviculă.
Pe finalul cursei, lupta s-a dat în trei, între Remco Evenepoel (red Bull Bora), Tadej Pogačar și colegul său de echipă, Isaac Del Toro. Pogačar a încercat să-l ajute pe Del Toro să obțină victoria de etapă, dar mexicanul era la limită. Remco Evenepoel a simțit și a atacat, fără să fie contestat de Pogačar, aducând victoria pentru Red Bull Bora.
Abandonul lui Jonas Vigegaard a adus schimbări în clasamentul general. Evenepoel a trecut pe locul doi, la 5 minute de Pogačar, urmat de Isaac Del Toro la 5 minute și 58 de secunde, Paul Seixas (Decathlon), la 6 minute și 23 de secunde și Florian Lipowitz, la 6 minute și 48 de secunde. Mâine, zi de pauză.
20 iulie
Astăzi, fiind pauză, este un bun prilej de bilanț parțial. La victorii, conduce Team UAE, cu patru victorii Tadej Pogačar și una Isaac del Toro, urmată de Soudal Quick-Step, grație victoriilor aduse de Tim Merlier. Bilanț care poate suferi corecții. Câte o victorie au: Visma Lease a Bike, în prima etapă, de contratimp pe echipe; Lidl Trek prin Mads Pedersen; Decathlon, prin Olav Kooij; Alpecin, prin Mathieu van der Poel; Uno-X, prin Søren Wærenskjold; Jayco AlUla, prin Mauro Schmid și Red Bull Bora, prin Remco Evenepoel.
După disputarea a cincisprezece etape din Turul Franței 2026, 17 cicliști au abandonat competiția, din diverse motive. Un abandon cu implicații serioase a fost cel al lui Jonas Vingegaard. Abandonul său a pus în umbră alte retrageri din cursă: Tim Merlier, de la Soudal Quick-Step, câștigătorul a trei etape ori mai puțin cunoscutul Tom Van Asbroeck, de la NSN. Un alt abandon dramatic a fost cel al norvegianului Torstein Træen, de la Uno-X, în urma unei căzături (ca și Vingegaard), pe când încă purta tricoul galben.
Etapa a șasea a adus trei abandonuri: Cian Uijtdebroeks, de la Movistar, cu probleme de sănătate, Arvid de Kleijn de la Tudor Pro Cycling sau Bert Van Lerberghe de la Soudal Quick-Step. Alte abandonuri semnificative: În etapa a doua Clément Berthet, de la Groupama; în etapa a treia Arnaud de Lie, de la Lotto-Intermarché și Alex Molenaar de la Caja Rural în etapa a cincea. De dorit ar fi ca lista să nu se mai dezvolte în etapele rămase.
22 iulie
Ieri, etapa șaisprezece din Turului Franței 2026. Contratimp individual pe 26 de kilometri, între Évian-le-Bains și Thonon-le-Bains, pe malul lacului Léman sau Geneva, privind dinspre Elveția. Din start o cățărare de categoria a doua – Côte de Larringes și, după coborâre, cam zece kilometri de plat. Filippo Ganna (Netcompany Ineos) le-a declarat reporterilor că nu are cum să fie favoritul etapei și, dacă va termina în primii trei, va considera că s-a produs un miracol. După derularea etapei, s-a dovedit a fi absolut realist.
Joshua Tarling (Netcompany Ineos) a stabilit prima bornă rezistentă în etapă, pe care a doborât-o Bruno Armirail (Visma). După care a început festivalul favoriților și surprizelor. Mai întâi a surprins Mattia Cattaneo (Red Bull Bora), care a bătut timpul lui Armirail, apoi Thymen Arensman (Netcompany Ineos), care a bătut timpul lui Cattaneo. Problema lui Arensman a fost că a întârziat la start și a pierdut astfel, stupid, probabil câteva zeci bune de secunde.
Surpriza cea mai mare a oferit-o Mattias Skjelmose (Lidl Trek), care a făcut un contratimp senzațional și a scos un timp pe care nu l-au bătut decât Remco Evenepoel (Red Bull Bora), favoritul confirmat al etapei, cu un minut și 4 secunde și tricoul galben, Tadej Pogačar, cu 36 de secunde. Pe locul patru a sosit favoritul gazdelor Paul Seixas (Decathlon), la 8 secunde de Skjelmose. Pe cinci a sosit Isaac Del Toro, la 5 secunde de Seixas, cu care duce lupta pentru tricoul alb.
Din păcate și neașteptat, etapa a produs un abandon, o victimă a unei căzături într-un viraj, similară oarecum cu cea care l-a scos din cursă pe Jonas Vingegaard. Subiectul accidentului a fost Florian Lipowitz de la Red Bull Bora, favorit la locul cinci în clasamentul general. Lipowitz, ca și Vingegaard, a suferit o fractură de claviculă după ce s-a lovit în alunecare de bordură și a fost transportat cu ambulanța pentru tratament medical.
Că a venit vorba despre Jonas Vingegaard, danezul a oferit câteva declarații în urma abandonului. Referindu-se la momentul incidentului, a declarat: „Poate că am intrat în acel sens giratoriu puțin prea repede și roata din față mi-a patinat. N-am putut să mai fac nimic. Se întâmplă uneori în cursele de ciclism”.[4] Apoi: „Tocmai am vorbit puțin cu familia mea. Acesta a fost cel mai important lucru pentru mine. Am și un plan pentru ce se va urma și am vorbit cu o parte din echipă. Nu are rost să ne simțim umiliți. Asta n-ar face decât să înrăutățească lucrurile.”[5]
Ca să fie convingător, după cum am aflat de la Victor Campenaerts, Jonas Vingegaard și-a răsfățat colegii la întoarcerea de la spital cu burgeri de la McDonalds, ceea ce le-a mai ridicat moralul. În ce privește recuperarea, Vingeggard a dat asigurări că: „Merge surprinzător de bine. Desigur, este foarte dezamăgitor pentru noi să terminăm așa, ca Turul să se termine așa. Dar așa e ciclismul. Din fericire, e doar o claviculă ruptă.”
23 iulie
Jasper Philipsen, de la Alpecin, a câștigat ieri la sprint etapa a șaptesprezecea a Turului Franței, Chambery – Voiron, 174,7 km. O poveste lungă, plină de emoție, în final. A fost ziua sprinterilor care au reușit să formeze o evadare cu 61 de km înainte de sosirea la Voiron. Vioara întâi a fost Mathieu Van der Poel, colegul de echipă al lui Philipsen, care mai încercase în alte două etape anterioare să-l poarte la victorie, fără succes. Așa că Van der Poel era văzut ca cel mai probabil pretendent la victorie în această etapă.
Dar Jasper Philipsen a reușit în sfârșit să câștige – a unsprezecea sa victorie din ultimele cinci Tururi ale Franței. Victoria a fost posibilă, se poate spune, grație efortului altruist și formidabil al lui Mathieu Van der Poel, care l-a pus într-o poziție ideală în ultimii 200 de metri de linia de sosire. Când Mathieu Van Der Poel s-a dus să-l felicite pentru victorie, Philipsen a izbucnit necontrolat în lacrimi de emoție, descărcând tensiunea pe care o adunase în ultima perioadă. Nici la interviul oficial Jasper Philipsen nu-și revenise pe deplin:
A fost un carusel de emoții. A trebuit să aștept până la etapa a șaptesprezecea. M-am pregătit bine și eram în cea mai bună formă a vieții mele, dar primele douăsprezece zile au fost groaznice. Nu mă puteam regăsi sau nu aveam sentimentul la care speram. (…) Trebuie să le mulțumesc tuturor. Am fost ca o pasăre furioasă. Am fost dezamăgit că nu am putut câștiga o etapă până acum. Echipa a trebuit să se descurce cu asta. Această victorie este pentru ei. (…) Desigur că m-am îndoit de mine. Am făcut tot ce am putut. M-am pregătit bine cu echipa înainte de Tur. Poate că nu am fost eu însumi din cauza căldurii sau poate a fost altceva. Dar, de fapt, nu eram la nivelul la care speram. Mental, a fost un carusel de emoții, cu toate rahaturile pe care le vedeam pe Instagram.[6]
Richard Carapaz (EF Education) s-a impus entuziasmant în etapa de astăzi, a optsprezecea, din Turul Franței. Carapaz s-a desprins de Mauro Schmid (Jayco Alula) și de Matteo Jorgenson (Visma) cu 3,5 kilometri înainte de finișul de la Orcières-Merlette, obținând a doua sa victorie în Turul Franței, după cea din urmă cu doi ani. Carapaz a intrat, cu această victorie, în grupul primilor zece din clasamentul general.
Etapa de astăzi, de munte, l-a avantajat pe Richard Carapaz, în parte și pentru că Tadej Pogačar nu și-a mai pus echipa la treabă și nu a candidat la victorie. Startul s-a dat la Voiron, pe un traseu care a măsurat 185,3 kilometri. La 36 de kilometri de la start a fost prima cățărare de categoria întâi – Côte de Engins, urmată de o cățărare de categoria a doua – Côte de Monteynard, apoi alte două cățărări repertoriate de categoria a treia și finișul de la Orcières-Merlette, cățărare de categoria întâi și rampă de lansare pentru victoria lui Carapaz.
Pe locul doi, la 45 de secunde, a terminat Mauro Schmid, care a dovedit o formă excelentă în acest Tur, urmat imediat de Matteo Jorgenson. Din evadare, al patrulea a sosit Valentin Paret-Peintre (Soudal Quick-Step) și al cincilea Tobias Johannessen (Uno-X). Brandon McNulty (Team UAE), coechipier de nădejde pentru Tadej Pogačar, a abandonat astăzi, pentru că s-a simțit rău, a rămas mult în urmă și a fost ajuns de mașina mătură.
25 iulie
Ieri, antepenultima etapă din actuala ediție a Turului Franței. 128,2 kilometri, traseu de munte, cu startul la Gap și sosirea pe cățărarea specială Alpe d’Huez, la 1.835 metri altitudine. Pe traseu, o cățărare de categoria întâi – Col du Noier și alte două de categoria a doua. Sprintul intermediar la Le Perier, după 89 de kilometri de la start și cățărarea de pe Col de Noier.
Etapa a avut doi eroi: pe Mads Pedersen de la Lidl Trek și, evident, pe Tadej Pogačar (Team UAE), câștigătorul de etapă, ciclistul care a ajuns primul pe Alpe d’Huez și, în lupta pe care a dat-o cu grupul din fața sa – Richard Carapaz (EF Education), Lenny Martinez (Bahrain) și Sepp Kuss (Visma) – a bătut și un record pe cei 13,8 kilometri de cățărare, care-i aparținea lui Marco Pantani încă din anul 1995. Mads Pedersen a rezistat, dus de echipă, până la sprintul intermediar, unde a trecut primul și și-a întărit poziția în clasamentul tricoului verde.
Etapa a adus schimbări în clasamentul general. Distanța dintre Tadej Pogačar și Remco Evenepoel (Red Bull Bora) a crescut la 7 minute și 11 secunde, Isaac Del Toro (Team UAE) și-a consolidat poziția de pe locul trei, punând între el și Paul Seixas (Decathlon) un minut și 24 de secunde, iar Lenny Martinez a intrat în top cinci, de unde a ieșit Juan Ayuso, pe care Lild Trek nu a reușit să-l mai protejeze, după efortul de a-l ține în verde pe Mads Pedersen.
Nu-i pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește! – ar putea caracteriza complet etapa de astăzi, și nu una oarecare, ci tocmai etapa regină a întregului Tur, marcată de cățărarea de categorie specială de pe Col du Galibier, la peste 2.600 de metri altitudine. Primul care s-a remarcat în etapă a fost din nou Mads Pedersen, care a strâns din dinți și susținut de echipă a trecut peste prima cățărare de categorie specială – Col de la Croix de Fer (peste 2.000 de metri altitudine) obținând maximum de puncte puse în joc la sprintul intermediar, ca să se asigure că va defila în verde la Paris.
Richard Carapaz a purtat și el o luptă, pentru tricoul cu buline, de cel mai bun cățărător, pe care s-a ambiționat să nu i-l lase lui Tadej Pogačar. Pe de altă parte, Pogačar s-a ambiționat să-i asigure colegului său de echipă, Isaac Del Toro, locul trei, în lupta cu Paul Seixas, așa că n-a mai putut să poarte și lupta cu Carapaz, care ar fi însemnat să se concentreze pe câștigarea etapei. Ghinionistul etapei a fost Sepp Kuss, care a trecut primul cățărarea pe Col du Galibier, după care, pe coborâre, a căzut de două ori, ceea ce i-a permis lui Richard Carapaz să profite și să scape în câștigător.
În timp ce coborârea de pe Col de Sarenne era în plină desfășurare, Amaury Sport Organisation – ASO dădea publicității anunțul că etapa de mâine, ultima a Turului, programată să se desfășoare între Thoiry și Paris, va avea traseul redus cu mai bine de 40 de kilometri. Este tributul Turului pentru ca statul francez să-și poată organiza eficient resursele în lupta cu incendiile de vegetație care amenință de zile bune gospodării, hoteluri, ferme, animale, culturi agricole, localități întregi. Guvernul a fost nevoit să mobilizeze armata în sprijinul pompierilor care luptă cu focul, așa că sacrificiul anunțat, de a reduce traseul ultimei etape a Turului Franței de la 133 de kilometri la 89 este nu doar acceptabil, ci bine venit.
Remco Evenepoel s-a lăsat dus de Tadej Pogačar pe Galibier, după care, când a văzut că slovenul are o altă miză, a atacat, în încercarea de a câștiga etapa. Pe Carapaz n-a reușit să-l mai ajungă, dar pe Kuss l-a depășit cu mai puțin de zece metri înainte de linia de sosire. Sunt sigur că dacă americanul nu avea ghinionul să cadă – cel puțin a doua căzătură, în viraj, dacă s-ar fi produs doi metri mai jos, ar fi fost lipsit de protecția plasei și în mare pericol să cadă în prăpastie, ceea nu doar că l-a întârziat, dar l-a și speriat teribil, afectându-i concentrarea – ar fi câștigat etapa.
Practic Turul s-a încheiat astăzi. La general primele cinci locuri sunt aceleași ca și ieri, în ordinea Pogačar, Evenepoel, Del Toro, Seixas și Martinez. Dacă nu se întâmplă nimic neplăcut mâine la Paris, tricoul galben este fără drept de apel al lui Tadej Pogačar, cel verde al lui Mads Pedersen, Richard Carapaz și l-a adjudecat entuziasmant, la mare luptă, pe cel cu buline, iar tricoul alb va fi al lui Isaac Del Toro.
26 iulie
Dramatic până în ultima clipă! Mathieu van der Poel (Alpecin) câștigă în ultima etapă la Paris și, pentru ca să reușească, sub presiunea sprinterilor din pluton care tropăiau efectiv în spatele său, cheltuiește cea mai de pe urmă fărâmă de energie, iar după ce trece linia de sosire se prăbușește efectiv pe caldarâm, în timp ce colegul său de echipă, Jasper Philipsen, îl felicită extaziat, compulsiv, ca în fața unui miracol. Mi-l imaginez pe Van der Poel peste ani, acum că a învins un destin potrivnic ce părea că-i pândește pe cei din familia sa, gândindu-se la un singur lucru, descris perfect de o replică celebră: „Întotdeauna voi avea Parisul!”
Să ne amintim: În ianuarie 1943 este lansat un film de propagandă numit „Casablanca”, în regia lui Michael Curtiz, cu o distribuție de zile mari: Ingrid Bergman – Ilsa Lund; Humphrey Bogart – Rick Blaine, Paul Henreid – Victor Laszlo, Claude Rains – căpitanul Louis Renault, Peter Lorre – Ugarte și încă alții. Menit să sensibilizeze opinia publică americană, filmul dă lovitura și devine un clasic. Cine poate uita replica de final, aruncată de Rick Blaine către căpitanul Renault: „Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship…” Dar mai cu seamă dialogul Ilsa – Rick: „But what about us?” „We’ll always have Paris.” – dovada atemporală a frumuseții vieții, a împlinirii ei prin dragoste și sacrificiu.
Pentru finalul de la Paris au luptat mulți eroi ai actualei ediții. Printre ei, Tadej Pogačar (Team UAE), tricoul galben, oferind substanță visului directorului ASO, Christian Prudhomme, care își apăra decizia de a introduce colina Montmartre pe circuitul final de la Paris insistând că doar astfel le va trezi interesul celor de pe primele locuri în clasamentul general pentru ultima etapă.
Dar și tricoul verde, Mads Pedersen (Lidl Trek), a luptat din greu, deși părea că se va mulțumi cu ceea ce obținuse deja. Evident nu puteau lipsi sprinterii: Jasper Philipsen, care a trecut al doilea linia de sosire, sau Max Kanter (Astana), Olav Kooij (Decathlon), Milan Frentin (Cofidis) sau Biniam Girmay (NSN). Dintre toți, doar unul va spune, peste ani, celor care îi vor asculta povestea: „Întotdeauna voi avea Parisul! Ce victorie!” Și cine se va încumeta să-l contrazică?
Au revoir Paris, au revoir France ! À l’année prochaine !
[1] Citat corect: „A cynic is a man who knows the price of everything and the value of nothing.„
[2] https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/istorie-filozofie-psihologie/turul-frantei-de-la-un-pariu-editorial-la-cea-mai-prestigioasa-competitie-de-ciclism-din-lume-id54224.html
[3] https://teleleu.eu/despre-noi/
[4] https://www.cyclingnews.com/pro-cycling/teams-riders/make-the-best-of-it-over-an-emotional-burger-and-fries-jonas-vingegaard-encouraged-his-visma-lease-a-bike-teammates-to-go-on-the-attack-at-the-tour-de-france/
[5] https://www.cyclingnews.com/pro-cycling/teams-riders/its-no-use-hanging-your-head-jonas-vingegaard-gives-his-first-reaction-since-exiting-the-tour-de-france/
[6] https://www.eurosport.ro/ciclism/turul-frantei/2026/jasper-philipsen-in-lacrimi-dupa-ce-a-scris-istorie-in-turul-frantei-nici-eddy-merckx-nu-a-reusit-asa-ceva_sto23321888/story.shtml
