Reuniunea Consiliului European din 14 și 15 decembrie a fost de departe cel mai așteptat Summit de la Bruxelles, unde liderii de state și de guverne ai Uniunii Europene au votat începerea negocierilor de aderare dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova + Ucraina, iar Georgia a primit statutul de țară candidată. Singurul actor politic care se împotrivea acestui demers, Viktor Orban, premierul Ungariei a fost și el convins chiar în ultimul ceas în schimbul revenirii Georgiei la masa de negocieri.
În culisele establishment-ului european au avut loc dezbateri intense referitoare la parcursul european al Republicii Moldova. Aproape că există o unanimitate de voci care afirmă cu tărie că Chișinăul merită să devină parte a familiei europene. Merită desigur din punct de vedere politic în primul rând și noroc că ultima redută în procesul de deschidere a negocierilor cu UE nu are legătură cu procesele tehnice. Pentru că dacă este să o luăm strict după indicatorii macroeconomici, reformele implementate până în prezent (nu cele în implementare) și în general îndeplinirea “criteriilor de la Copenhaga”, Moldova mai are încă foarte multe chestiuni de demonstrat. Totuși este îmbucurătoare aprecierea Comisiei Europene prin care 94 la sută din recomandările de reformă au fost implementate, iar cele 6% rămase se referă la dosarul cel mai complicat și important – reforma în justiție și eradicarea corupției care fac parte din pachetul de dezoligarhizare.
Potrivit ultimelor evoluții și noilor ramificații politice, anumite schimbări referitoare la politica de extindere a UE încep să apară. Pentru că observăm că pachetul de extindere format din Ucraina și Republica Moldova se reîntoarce la formula inițială și anume spre trio-ul Ucraina – Moldova – Georgia.
În cadrul întâlnirii de anul trecut a Consiliului European din 23 iunie, deși Georgia a solicitat statutul de candidat la UE, aceasta a primit o „perspectivă de aderare” și o listă de reforme de implementat, practic rupându-se de Ucraina și Moldova, care au primit statutul de candidat. Printre reforme se numără reducerea polarizării politice și consolidarea independenței sistemului judiciar, domenii în care există îngrijorări privind anumite derapaje democratice chiar similare cu cele din Ungaria.
În continuare, la 8 noiembrie 2023 când se cunoștea doar de intenția decidenților europeni de a recomanda începerea negocierilor UE – Moldova și UE – Ucraina, Georgia a reapărut în peisaj cu recomandarea de a i se acorda totuși statut de țară candidată.
Dar există toate premisele să credem că Georgia a reapărut pe limba celor 27 de lideri de state și de guverne ai UE datorită atenției deosebită pe care i-o acordă premierul Viktor Orban, unde Ungaria se consideră mai nou principalul stat aliat al Georgiei cu care s-a și semnat cu Parteneriat Strategic Ungaria-Georgia anul trecut. Pe măsură ce se apropia decizia importantă a Comisiei Europene referitoare la cele două țări în prim-plan Ucraina și Moldova, premierul ungar, Viktor Orban a făcut o vizită în Tbilisi ca un gest de susținere de ultim moment. Această vizită desfășurată pe parcursul a două zile în octombrie, a marcat un pas recent în parteneriatul rapid în creștere între cele două țări, în special între Orban și prim-ministrul georgian, Irakli Garibashvili.
Relația apropiată dintre cei doi a luat amploare pe fondul unei schimbări abrupte către conservatorismul social în politica internă a Georgiei, susținut de Garibashvili și de partidul de guvernământ Visul Georgian. Această orientare promovează o identitate pentru Georgia care se axează pe creștinism și „valorile tradiționale”, o direcție deja adoptată de Orban în Ungaria.
Cu toate că Ungaria se află deja în cadrul UE și poate contesta regulile și principiile blocului de la interior, Georgia își urmărește propriile interese similare, încercând să obțină sprijinul celorlalți membri pentru aderare. UE a întâmpinat deja dificultăți cu Ungaria și i-a înghețat fondurile de coeziune și din PNRR ungar de circa 30 miliarde, la care Budapesta a șantajat și blocat inițiativele propuse de restul blocului folosindu-și repetat dreptul de veto inclusiv în sprijinul militar pentru Ucraina. Drept urmare, există precauții în a accepta un alt posibil membru care ar putea genera probleme similare, unde Moldova și Ucraina sunt considerați parteneri mult mai previzibili, cel puțin în configurația actuală.
Totuși, faptul că principalul aliat al Georgiei este Ungaria reprezintă o sabie cu două tăișuri pentru că nu vrei ca un stat UE care este împotriva tuturor deciziilor majorității și se împotrivește mereu instituțiilor europene să fie singurul tău susținător. Iar în ceea ce privește șansele de aderare la UE al Georgiei, acestea rămân neclare pentru că Orban ar putea să consolideze aceste șanse sau să le submineze chiar definitiv.
Deși reprezentanții puterii din Georgia și Partidul Visul Georgian nu par a fi parteneri de încredere pentru Uniunea Europeană, apropierea Georgiei de UE prin acordarea statutului de țară candidată ar putea aduce mai multe beneficii georgienilor care protestează necontenit cu drapelul UE. Decât pierderea definitivă a țării și lăsarea acesteia să se apropie tot mai mult de Rusia, mai bine ar fi ca acest troc tacit între Orban și majoritatea liderilor UE să se întâmple și să i se acorde statutul de țară candidată Georgiei în schimbul deschiderii negocierilor cu Ucraina și Moldova.
Desigur că premierul Ungariei, Viktor Orban a acceptat să bea o cafea alături de Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, chiar în timpul acestui vot istoric din Consiliul European, pentru a da voie ca decizia de deschidere a negocierilor pentru Moldova și Ucraina să treacă, practic s-a abținut și nu a fost împotrivă din mai multe motive – să nu obstrucționeze politica de extindere odată pentru totdeauna, să i se deblocheze fondurile din politica de coeziune (10 miliarde de euro). În schimb acesta a folosit dreptul de veto pentru o chestiune la fel de importantă pentru rezistența Ucrainei și anume blocarea pachetului de sprijin în valoare de 50 miliarde de euro.
Reuniunea Consiliului European de la sfârșitul săptămânii simbolizează și dorința actualului mandat al Uniunii Europene de a lăsa drept moștenire în primul rând o mai mare claritate referitoare la politica de extindere a Uniunii Europene. Dar mai important să traseze un drum ireversibil privind aspirațiile în primul rând ale Ucrainei și Moldoveii, dar și Georgiei. Pentru că acum mai mult ca niciodată Ucraina a avut nevoie de o decizie favorabilă privind deschiderea negocierilor pentru moralul și dorința arzătoare a populației ucrainene care duce un război inclusiv de a demonstra faptul că ucrainenii sunt europeni și apără curajos Europa. Iar Moldova va face parte din Uniunea Europeană pentru că susținerea pentru vectorul pro-european se bucură de o majoritate zdrobitoare, unde actualul Guvern a demarat procesul de reformă.
Cu siguranță trebuie să o repetăm de fiecare dată că Moldova a avansat rapid în drumul său european pentru că a văzut o oportunitate în războiul din Ucraina, iar faptul că Rusia prin războiul său hibrid țintește spre Chișinău nu reprezintă altceva decât necesitatea stringentă ca Moldova să devină un stat membru UE cât mai curând posibil și anume să-i fie pavat drumul în UE alături de Ucraina chiar începând de astăzi. Faptul că a fost posibilă deschiderea negocierilor cu UE la doar un an și jumătate după ce Moldova a obținut statutul de țară candidat este un record absolut, iar dezideratul Președintei Moldovei, Maia Sandu ca Moldova să adere la UE până în 2030 este tot mai aproape de realitate.
Urmează lungi negocieri cu Uniunea Europeană, iar Guvernul de la Chișinău are pregătite 35 de grupuri interministeriale de lucru pentru a implementa acquis-ul comunitar și a implementa reformele de care mare nevoie Moldova.
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un succes istoric pentru Moldova și România, dar și un pumn în plină figură aplicat Rusiei. Fiindcă, să o recunoaștem cinstit, decizia a fost una geostrategica, de poziționare a Occidentului contra Rusiei.
Uneori românitatea are noroc…
Deci, ce vor face în continuare, împreună, România și Moldova?
Eu aș zice să ne creștem ambițiile în a deveni o putere zonală.
Corect, dar pentru asta ar trebui sa aplicam pricipiul Mosului Ion Roata, daca ni se va permite.
Mai degrabă metoda A.I.Cuza, respectiv alegerea Maiei Sandu ca președinte al României și al Moldovei….
Mai intai trebuie sa-i intrebati pe romani daca vor un astfel de presedinte. Mai lasati euforiile si visele, pentru ca realitatea este alta. Mai aveti mult pana sa aderati la UE.
Alegerea comuna a sefului statului trebuie sa fie confirmata de puterea suzerana, pe atunci Sultanul Imperiului Otoman. Astazi ar fi ceva mai complicat…
Foarte bine ca se fac pasi înainte dar luarea MD la pachet cu UKR va fi la un moment dat un dezavantaj pt. prima care este o tara mult mai mica si implicit mai usor de modernizat. Apoi, MD nu este nici in război, nici cu infrastructura distrusa si nici in coasta Rusiei. Transnistria deja s-a orientat masiv spre business cu UE(doar 10% din exporturi mai merg in Rusia). Sunt motive obiective care vor avea consecinta foarte probabila ca la un moment dat cele doua sa mearga separat datorita vitezei diferite fe implementare a diverselor reforme. Subiectiv vorbind, MD trebuie sa ramana in siajul României, tara sora, si nu al Ukr – ca altfel nu se vor lamuri prea curând nici occidentalii de rand ca acolo se vorbeste limba romana si nu rusa/slava (sunt întrebat destul de des si vad surprinderea pe fata interlocutorilor).
Interesanta apropierea Ung de Georgia, un traseu alternativ pt gazul din zona Caspica si poate si ceva cablu de energie din „verdele” Azerbaijan. De văzut in viitor posibile investitii Mol in zona! O pozitionare cat mai in amonte pe fluxul respectiv înseamnă multiple avantaje economice si putere de influenta. Daca nu le-a iesit sa se pozitioneze pe partea asta de mare, încearcă dincolo.
Din americuta facuta de Orban si restul liderilor se intelege ca durerile Ungariei sunt legate acum de bani si nu de vreo viziune politica. Probabil au intrat intr-o faza mai pragmatic-concesiva, ceea ce nu e chiar rau.
Nu cred ca este concesie, ci negociere. Si noi puteam fi demult in Schengen ori sa obtinem si alte avantaje, daca puneam problema hotarat, cand aveam ocazia. Dar de data asta se pare ca vom plati mai mult decat face…