marți, iunie 18, 2024

Iohannis, drona fără nume și patologia puterii

La scara războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei, drona căzută pe teritoriul românesc e un simplu detaliu. Pe de altă parte, reacția statului român, exprimată de la cel mai înalt nivel, e semnificativă și plină de învățăminte. Reacția inițială și mai ales întârzierea cu care a fost corectat tirul, deși devenise evident faptul că cei care contraziceau varianta oficială erau mai convingători, nu țin de o simplă eroare de comunicare. Imperativul comunicării politice impunea o corectare cât mai rapidă, comunicarea e însă subordonată unei strategii de acțiune mai largi, ori tocmai aceasta înțelegem că impunea întâi negarea incidentului de securitate, apoi amânarea recunoașterii sale.

Vasile Dâncu, fostul ministru PSD al Apărării, de altfel era ministru acum un an, deci cunoaște elemente importante din strategia de care vorbim, deși vorbește și el despre o eroare de comunicare, a făcut la RFI o observație de luat în seamă: « probabil că primul răspuns a fost mai degrabă un răspuns reflex ». Cum aici era vorba despre o negare a incidentului, ceea ce presupunea intrarea într-o confruntare retorică cu purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Ucrainei, deducem că reflexele instituționale nu sunt atât de pro-ucrainiene pe cât ne-am fi putut imagina în actualul context. Reflexul nu este deci cel de a condamna ceea ce putea și poate fi interpretat ca o provocare a Rusiei, ci de a contrazice categoric poziția Ministerului de Externe din țara vecină. Nu e vorba aici numai de lipsă de empatie față de drama Ucrainei, ci și de o dorință de a semnala zgomotos că noi suntem eventual mincinoși, dar mai ales suntem inteligenți, știm că Ucraina are nevoie de o implicare mult mai directă a NATO, iar astfel de incidente o pot ajuta în acest sens. Suntem deci gata să facem treaba murdară a negării evidențelor, pentru că scopul fixat de Aliați este de a evita orice escaladare a conflictului nostru cu Rusia. Faptul că România reacționează astfel nu ar fi exclusiv rezultatul unei strategii naționale, ci și în spiritul recomandărilor NATO, ceea ce de altfel a fost indirect confirmat de declarația secretarului general al alianței făcută după ce România a recunoscut incidentul.

Totuși, e greu să te lași mulțumit de o astfel de explicație, minciuna legitimată strategic și prin aliați nu rămâne mai puțin rușinoasă.

Minimizarea unor incidente de acest fel poate fi perfect înțeleasă. Însă negarea lor se întoarce, iată, ca un bumerang. Nu numai resturile dronei trebuie duse în laborator, ci și resturile credibilității României. Indiferent de intenții, discursul oficialilor români i-a umplut  și ne-a umplut de ridicol. E greu de crezut că e interesul NATO ca reprezentanții României să nu mai fie luați în serios. Ne-am făcut evident de râs la nivel internațional. Dar nici la nivel intern consecințele nu sunt de neglijat. Poate aici efectul este mai grav și va fi unul de durată pentru că vine într-un context în care clasa politică a ajuns, obiectiv vorbind, la un maxim de neprofesionalism, iar la nivelul percepției la un minim de capacitate de convingere.

Dovada că « reflexul » care a produs răspunsul inițial și amânarea recunoașterii erorii au fost (cel puțin) o aplicare eronată a unor strategii savante vine din faptul că declarația imprudent-categorică a lui Klaus Iohannis nu putea avea decât efecte negative.

În primă instanță, ea a dat apă la moară pro-rușilor și ucraineano-scepticilor care au văzut-o ca pe o confirmare oficială a unei părți a tezelor lor: ucrainienii mint, sunt anti-români, fac orice să implice România etc. Dacă nu apăreau probe clare, chiar dacă rațional vorbind argumentele și imaginile care susțineau poziția Ucrainei erau convingătoare, rămânea cel puțin o ambiguitate care profita conspiraționiștilor pro-ruși. Nici acum nu știm dacă intenția ministerului apărării a fost aceea de a recunoaște incidentul, sau au vrut să curețe zona de probele care-i prindeau în flagrant-delict de minciună cu repetiție. Oricum, discursul oficial al României a fost inițial acela de a acuza implicit Ucraina de minciună, ceea ce a fost nu numai nediplomatic,  ci și o iresponsabilă mână de ajutor dată celor care critică Ucraina. Ca de multe ori, iresponsabilitatea este făcută în numele responsabilității…

În a doua instanță, varianta oficialilor români dovedindu-se falsă, asta întărește iar discursul conspiraționist pro-rus. Orice discurs oficial despre război nu este numai suspect, este descalificat din start. După acest moment, a scăzut și mai mult capacitatea elitei politico-militare românești, așa lipsită de empatie față de Ucraina cum este, de a argumenta acțiunile României în cadrul NATO în favoarea Ucrainei. Prețul ambiguității strategice, atât de dragă acestei elite, este ambiguitatea morală (de fapt, cele două se condiționează reciproc). Iar aceasta duce la o incapacitate evidentă de a mai convinge pe cineva.

Aici ajungem la cheia comportamentului șefului statului, a comportamentului principalelor instituții care au comunicat o minciuna sau, cel puțin, nu au rectificat varianta oficială imediat după ce au știut situația reală: ignorarea faptului că au de dat socoteală cetățenilor României. Sentimentul dominant al celor care conduc statul român e că pot manipula masele prin mass-media dependente economic. Astfel actuala elită politică are un complex de superioritate față de orice argument ideatic, moral, de bun simț. Nu minciuna te frapează în atitudinea oficialilor, nu minciuna a caracterizat discursul inițial atât de categoric al lui Klaus Iohannis, ci indiferența față de adevăr. Minciuna presupune conștientizarea adevărului și contrazicere lui. În cazul de față acest adevăr nu era încă clar celui care se grăbea să dea asigurări categorice. Pretinzându-se informat, șeful statului probabil că nu a mințit, era numai într-o situație de impostură. Dezmințirile sale erau acelea ale deținătorului unui adevăr superior micului adevăr al faptelor, nu știa dacă minte sau nu, dacă spune adevărul sau nu, asta era nerelevant câtă vreme avea convingerea că discursul său poate fi impus ca fiind adevărul la care se vor raporta toți ceilalți.

Cine se mai întreabă de ce președintele Iohannis, prin declarațiile sale categorice, s-a pus singur într-o astfel de situație, punând și România, probabil că nu ar trebui să pună accentul pe strategii sau pe incompetență, ci pe un exces de încredere în sine, pe o patologie cunoscută la oamenii care dețin puterea de prea multă vreme, pe hybris (sau hubris). Acest exces de încredere în sine e cel care poate produce strategii greșite, poate produce incompetență prin promovarea unor guvernanți aleși numai pe criteriul loialității față de șef, poate duce la accidente aparent de comunicare, dar care ne semnalează o pană gravă de luciditate.

PS: După ce terminasem acest text, am citit mesajul unui deputat care arată măsura în care acest hybris nu e pe persoană fizică, ci e colectiv. Deputatul PNL Pavel Popescu nu e oricine, a fost șef al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților, e membru supleant al delegației parlamentare a României la NATO. Iată mesajul, comentariul va trebui făcut în funcție de ce vrea « să  schimbăm legislativ rapid »:

« …într-o situație gravă ca aceasta, când Președintele, Premierul și Ministrul Apărarii (oricare ar fi ei) încearcă să managerieze discret situația care poate oricând escalada, o bună parte din presa din România se comportă atât de toxic, trebuie să schimbăm legislativ rapid, niște lucruri.

Am să revin pe acest subiect dar repet: sunt absolut șocat că unii moderatori/jurnaliști ajung să facă jocul propagandei rusești într-un mod extrem de eficient și toxic pentru țara noastră.

Suntem mai protejați ca oricând de NATO și orice ar spune propaganda rusă, vă asigur, deși sper să nu ajungem să vedem cu ochii noștri, că România este apărată, până la ultimul centimetru.

Așa zisele “bâlbe” ale Președintelui și Guvernului, nu sunt decât eforturi mature de management a situației. Fiți maturi și nu speriați populația pentru că faceți României un deserviciu »

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Am urmarit alaltaieri
    o discutie pe aceasta tema la un post TV. Doi fosti ministri de externe si doi ziaristi, pareri diametral opuse. Ziaristii pusi pe scandal, ca asta aduce audienta, fostii ministri rationali, o abordare diplomatica, prudenta. Corecta, dupa mine. Crede autorul articolului altfel ?
    Cel mai mult m-a suparat totusi faptul ca ziaristii reproduceau insulte grave adresate autoritatilor romane de catre ziare ucrainiene. Ei, nici chiar asa, oricum ….

    • Da , aveti dreptate, presa face din tantar armasar , ce doreste defapt ?
      audienta si reclama, nimic altceva.
      In occident incidentul la nivelul presei nici macar nu este luat in considerare, fapt divers, pagube colaterale.
      Secretarul general NATO a exprimat pozitia oficiala pe care ca membru NATO trebui s-o acceptam chiara
      daca presa face din 5 in 5 minute un Breacking News pe aceasta tema.
      Nu va fi ultima drona sau bucati care vor cadea pe teritoriul nostru motiv pt care nu trebuie inceput al 3 lea Razboi Mondial.

      • Nici pana acum nuba aparut o expertiza oficiala a asanumitorilor “resturi de drona! Lasa ca printre ele este si o hartie (cel putin ce a areatat Digi 25!!!),ignifuga?

        • Analizand posibilitatile -fara sa avem, asa cum corect remarcati- vreo urma de concluzie la respectiva ancheta, e posibil ca resturile de pe teritoriul Ro ( inca negasite dar sigur existente!) sa provina de la:
          – o drona ruseasca ( trimisa , din start, sub forma de bucati!)
          – de la o drona ruseasca intreaga, facuta bucati in aer de o racheta ucraineana, iar resturile rusesti au cazut in Ro. iar cele ucrainiene in UA, spre consolidarea relatiilor de buna vecinatate.
          – de la ambele obiecte distruse in aer ( de refuzat din start)
          – de la o racheta UA care a distrus in aer o drona ruseasca( nici vorba!).
          Or mai fi si altele…

  2. Ce, ne luam noi după niște țărani din Ceatalchioi? Niste ‘opinci on the ground’ acolea și ei. Noi avem senzori pentru care am făcut licitații pe SEAP.

  3. Sa fim mai precisi.

    Presedintele &co au emis in spatiul public puncte de vedere gresite cand puteau sa amane raspunsul transant.
    Diplomatic!

    Mai ales ca Ukraina baga bațul prin gard la gandul de a antrena NATO in razboiul lor fraticid.
    Rezulta din contextul desfășurării azboiului si din incercari cu Polonia.

    Sunt mari eforturile Romaniei pentru Ucraina iar aceasta nu ne-a recunoscut nimic.
    Pe lista aia cu țări care au ajutat-o.

    Sigur ca Presedintele si camarila sa sunt obsedați de putere, incredere in sine ce genereaza strategii gresite iar toata aceasta avalanșă de minciuni duce la decredibilizare cu partenerii NATO si propriul popor.

    Nici in decursul WW2 sau altele au fost opinii eronate si nu inteleg de ce nimeni nu comenteaza situatia SUA cu Irak-ul!
    Sau să o compare!
    Motivul real al SUA care a fost?

    Așa ca e mai bine sa o lasam asa cum a iesit, prost adica, oricum s-a dat cu oiștea in gard!
    Si razboiul e din ce mai aproape de noi!

    Este o situație mostră pentru amatorismul administrației Iohannis, al președintelui egocentric, un amatorism care s-a infiltrat până în profuzimea statului român ajuns la diagnosticul de „eșuat”.

    Așa arată statul român după 9 ani de Iohannis – un dezastru pe cale să se întâmple în fiecare minut, cu instituții prăbușite, cu incompetenți în mai toate pozițiile importante și cu un canion de neîncredere între popor și conducătorii sai.

    • ” nu inteleg de ce nimeni nu comenteaza situatia SUA cu Irak-ul!
      Sau să o compare!
      Motivul real al SUA care a fost?”
      Inlocuim Irak cu Ucraina, cine raspunde ?
      Pe 9. iulie 1997 s-a semnat la Madrid parteneriatul intre NATO si Ucraina.
      2008 la Bucuresti propunerea aderarii Ucrainei la NATO, Putin pleaca manios, Germania si Franta spun. nu
      Pe 12.sept 2010 incepe „Rapid Trident” manevre militare comune NATO-Ucraina, restul povestii il stim.
      Care este motivul real SUA in Ucraina ?
      Johannis a facut ce i s-a spus atat de la NATO cat si de la Bruxelles. A fost pe vrea lui Base mai bine ? nu cred.

  4. as sublinia cateva aspecte:
    1. nu a fost nici dorinta si nici interesul lui Iohanis de a contrazice pozitia ministerului de externe Ucrainean, ci doar prioritar interesul de a nu inflama opinia publica romaneasca cu ideea extinderii conflictului Ruso-Ucrainean in Romania.
    …din pacate la noi irationalul si senzationalul bate orice si nu stiu daca presa sau populatia poate accepta faptul ca accidente de genul celui intamplat sunt inevitabile si ca dincolo de un protest mai mult sau mai putin vehement aceste accidente nu trebuie amplificate.
    2. Pozitia NATO/SUA este in aceasta linie, de a nu amplifica acest gen de evenimente pentru ca nu este in interesul nostru sau al NATO. Modul in care Romania face acest lucru sta exclusiv la latitudinea Romaniei

    Acestea fiind spuse, exista evidenta, incidentul filmat, iar reflexul negarii in aceasta situatie era evident absurd de la bun inceput. Nu cred ca se pune problema diseminarii adevarului catre populatie de catre justii nostri conducatori ci mai degraba gasirea unei pozitii politice echilibrate vizavi de eveniment.

    Pe scurt, Iohanis a facut ce trebuia facut in modul cel mai prost cu putinta care intradevar ne scade credibilitatea atat in interior cat si in exterior si ne arata cine suntem de fapt.

  5. Asa cum a explicat domnul Dancu asa stau lucrurile. Au reactionat asa cum au reactionat din reflex. Dar reflexul este mult mai adand si cu consecinte mult mai grave pentru Romania. Reflexul este acela de a nu critica Rusia, care pentru elita de la Bucuresti ete realul partener strategic, cel caruia incearca, si reusesc, sa-i demonstreze loialitatea lor.
    Atunci cand presedintele sau guvernul discuta despre multiplele crize, criza de la frontiera de est, razboiul din vecinatate, criza la care se refera nu este atacul Federatiei Ruse asupra Ucrainei. In acceptiunea lor criza este incapatanarea cu care se apara Ucraina. Criza este faptul ca trebuie sa ofere ajutor Ucrainei. Criza este ca trebuie sa fie atenti la declaratii. Cu toate astea le mai si scapa freudian adevarul. Lucrurile pentru eleita de la Bucuresti, s-ar rezola in mode ideal daca Ucraina ar ceda, iar ei ar putea din pozitia geografica sa se faca mediatori, colportori mai degraba intre NATO si Federatia Rusa.
    Ca argument reamintesc faptul ca insusi domnul Dancu, din acelasi reflex indemna la pace cand inca mai era ministru apararii. A se citi: Dragi ucrainieni, ar trebui sa mai si renuntati la aparare. Este totusi Rusia, partenerul nostru si al vostru (fost ma rog). Nu puteti rezista la nesfarsit. Nu este bine pentru nimeni. Si la urma urmei acest sacrificiu chiar nu merita pentru NATO si pentru UE.
    Va mai aduc mainte vizita lui Joe Biden la Kiev (nu mai caut data exacta acum). In poza de grup NATO care s-a facut cu aceea ocazie, Bucurestiul era singurul imbufnat prin vocea lui Grindeanu, pentru cativa centimetri in pus (sau in minus) pe canalul Bastroe. Declaratia defapt suna asa: Draga Rusia, chiar daca suntem in aceasta poza, sufletul nostru a ramas la tine. Pe astia ii putem trada oricand.
    Reflexul a functionat si zilele trecute. Nu-ti poti critica marea iubire chiar si atunci cand face unele greseli. Ce-i acum o drona ici si colo? Nu putem sa ne facem ca nu vedem? De ce trebuie scandalagii astia de Ucrainieni sa ne arate poze cu expozia? Nu, Nu, Nu, nu a cazut nimic. Vrem o relati buna cu Rusia.
    Romania este un stat membru NATO si UE, dar cu un guvern pro-rus. Nu declarat, dar permanent tradat de reflexe.

  6. Avand in vedere personajele care populeaza autoritatile statului, reactia reflexa a fost cea din „epoca de aur” – „Nu s-a intamplat nimic, stati linistiti, la noi nu se intampla nimic rau, autoritatile statului vegheaza”. Acesta e reflexul – pur politicianist si comunist, de „tovarasi” spoiti cu luciu de democratie.
    Ghinion! Spre deosebire de „epoca de aur”, astazi, lumea e mica, informatia circula, satelitii privesc din cer, asa ca e imposibil sa ascunzi realitatea sub oboroc.
    Guvernul e o gluma, parlamentul e o gluma, institutia prezidentiala e o gluma, politia e o gluma, armata pare o gluma si ea. Macar doua-trei „Gepard” -uri de trimiteau, acolo sau un radar mobil, pentru impresie artistica…

    • Apreciez fraza dvs.
      „Guvernul e o gluma, parlamentul e o gluma, institutia prezidentiala e o gluma, politia e o gluma, armata pare o gluma si ea”
      Starea de spirit a Ro.👍

  7. Partea romana a negat faptul ca ar fi existat un atac direct asupra teritoriului roman, pentru a nu speria lumea. Afirmatia initiala a lui Kyleba, cum ca o drona a cazut pe teritoriul nostru, ducea cu gandul la un atac al Rusiei asupra Romaniei. Probabil ca MAPN a negat initial acest lucru (adevarat), ucrainienii insistand ulterior ca o drona a cazut la noi, cand era vorba de fragmente dintr-o drona distrusa de apararea ucraineana. MAPN n-a infirmat faptul ca fragmente din drona au cazut la noi, ci doar ca drona aceea n-a fost trimisa de rusi cu intentie sau din greseala asupra noastra. Va rog sa sesizati acest aspect, chiar daca comunicarea alor nostri a fost ciudata poate. O reactie mult mai dura au avut polonezii (au vrut sa activeze ART. 5 din NATO) atunci cand resturi de racheta au cazut la ei in ograda, constatandu-se ulterior ca era o racheta lansata de Ucraina. Apropo, ucrainienii stiu aceste lucruri datorita AWACS-urilor ce zboara in spatiul nostru aerian si ale caror informatii culese sunt transmise direct in Ucraina. Probabil ca la nivel NATO s-a luat decizia ca astfel de incidente sa fie acceptate ca atare si sa nu existe reactii impotriva Rusiei, nefiind ceva „grav” in conceptia NATO. Reactia Rusiei la activarea Art. 5 ar depasi cu mult riscurile la care sunt supusi oamenii in zona de frontiera. Este foarte cinic, insa asta probabil ca indica riscurile enorme la care ar fi supus spatiul NATO in caz de masuri drastice luate impotriva Rusiei.

  8. Lucrurile stau foarte simplu de fapt:
    1. Nu orice rămășița de drona, indiferent a cui o fi reprezintă un atac asupra României și implicit asupra NATO; trebuie facuta distincția între atac intenționat si erori neintentionate cum s-a produs si in Polonia si unde au murit 2 oameni;

    2. Nu trebuie trecute cu vederea stăruințele Ucrainei de a baga pe toată lumea în razboi. Dacă autorul articolului asta are in vedere prin empatie atunci sa ii dorim mult succes pe front :D;

    3. Intrebare care vizează si celelalte încălcări de teritorii de-a lungul desfășurării războiului din Ucraina: unde-i tehnica NATO menita sa depisteze si sa distrugă aceste drone? Păi nu o prea vedem nici in Romania nici pe la vecini. Acum un an și ceva o drona a traversat spatiul românesc minute bune fără a fi depistată. Asta ar fi marea intrebare, de ce in atâtea cazuri nu au fost receptate acele drone sau rachete?

    • Pai daca au ramas unii ancorati pe consecintele sablonului „Dragnea face afaceri cu evreii” sau altii cu „sa plateasca 2% altii noi vrem pace”.
      De sistemele Iron Dome chiar nu a auzit nimeni in Romania?

  9. Un plan de bun-simț al armatei române ar fi să protejeze teritoriul național – parcă asta face parte din fișa postului – de orice amenințare. Că e dronă, rachetă, obuz, îl țintești și-l dobori înainte să lovească. Dacă nu ai armată în stare să facă acest minim plan, declară că ești stat incapabil să protejeze teritoriul și nu-ți mai jefui cetățenii pe care-i minți că-i aperi. Elimină factorul autohton din ecuația administrării teritoriului, adu străini capabili să gestioneze sarcina, învață de la ei și, peste 15-20 de ani poate te califici să preiei, treptat, gestiunea. Orice altceva e pierdere de timp și de bani.

  10. Escala da, ce?!
    Cetățenilor români ai statului membru NATO le-au zburat bombe peste case și una a căzut aproape de fundul curții lor. Cine ne garantează că următoarea drona nu le va exploda in fata casei?

    • ma intreb ce s-ar intimpla daca o racheta kalibr ”cade din greseala” peste primaria din Vaslui ?
      ”nu va fi intentionat”, nu-i asa ?

      d,aia zic – ca sunt resturi de drona sau rachete kalibr care cad ”din greseala” pe teritoriul RO, trebuie tratata problema la fel: …adica, facut ceva !…de ex., invocata vreo legislatie internationala, conventii, etc. in care sa acuzam Rusia (cu dovezi !) si sa cerem ceva…despagubiri, compensatii si, mai ales, sa nu se mai intimple in viitor, etc., etc….ADICA CONdAMNARE PUBLICA…poate va folosi la ceva in viitor, nu ?…ca daca se intimpla din nou, atunci !?!?!……ce facem ???

      • O sa accepte sub presiunea Germaniei sa lase Rusia sa participe la comisia de ancheta care va fi ceruta de Rusia?
        Si Macron o sa reitereze parerea lui ca Rusia „nu trebuie umilita”?

  11. Cea mai mare grija a noastra acum e sa evitam orice situatie care ar putea sa ne impinga spre o implicare in razboiul de alaturi de noi.

    • Se pare ca cele doua drone (pana acum) ar fi fost probabil lansate de rusi si doborate probabil de ucrainieni, iar unele resturi au cazut dincoace de granita. Se poate identifica fabricantul si cam atat… Deci autoritatile romane au reactionat corect, iar NATO a dezamorsat o eventuala criza politico-mediatica.

  12. Tocmai fiindcă a fost incolor, inodor și insipid, KWI a fost totuși cel mai bun președinte post-decembrist. România s-a dezvoltat economic puternic, nivelul de viață a crescut apropiindu-ne de Portugalia, Polonia, Hungaria, Spania, plus că a eliminat noua poliție politică SRI+DNA impusă de Băsescu-Petrov. Ca nerealizări: lipsa de rezultate în problema Moldovei și faptul că nu a putut să spargă bariera formată de Germania+Austria+Hungaria.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Gussi
Alexandru Gussi
Alexandru Gussi are un masterat și un doctorat în științe politice la Institut d'Etudes Politiques din Paris, a publicat La Roumanie face au passé communiste. Mémoires et cultures politiques, Paris, l'Harmattan, 2011, predă la Facultatea de Științe Politice a Universității București

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro