Contributors: Cum a comentat presa rusă declarația fostului director operativ al SIE, Silviu Predoiu, în care-l critică pe președintele Zelenski care ar fi creat riscul unui atac nuclear pentru că a pornit incursiunea în regiunea provincia Kursk? A fost depășită „linia roșie”, spune Predoiu. Zelenski și-a asumat riscul unui „atac nuclear” și – mai spune fostul șef al spionilor români, „l-a asumat în numele nostru”.
Armand Goșu: A fost o depeșă TASS de la București, care conținea pasaje din intervenția domnului Predoiu, traduse în limba rusă. Și RIA Novosti, o altă agenție de presă, a dat știrea. Și am mai găsit un articol, ceva mai elaborat în publicația electronică gazeta.ru. Declarația a fost preluată de presa rusească, era previzibil asta. Cu titluri care variau de la o publicație la alta și apăreau cuvintele „expert” și „șeful spionilor României”, „linia roșie”.
Succesul ofensivei ucrainene a confirmat faptul că Rusia nu are trupe pregătite să intervină
Contributors: Incursiunea în regiunea Kursk a fost un fel de complot al lui Zelenski care a prins pe picior greșit America, spune Predoiu. Chiar așa să fie? Chiar nu știau occidentalii că Ucraina pregătește această ofensivă? Și care au fost obiectivele acestei manevre?
Armand Goșu: N-am informații, dar este puțin probabil să nu fi știut. Aliații occidentali relevanți, probabil că știau, deși neagă.
Mai important este însă faptul că nu cunoaștem obiectivele Kievului. Nu știm care au fost resursele implicate de Ucraina în această operațiune. Nu sunt militar, cunoștințele mele de istorie militară sunt limitate, dar cred că această ofensivă care a intrat în a treia săptămână și armata ucraineană încă avansează, este un succes. Comandantul trupelor americane din Europa a afirmat asta, nenumărați analiști militari occidentali au spus că această operațiune va intra în manuale și va fi predată în școlile de război, prefer să-i creditez pe aceștia. Trupele ucrainene, în doar câteva zile, au preluat controlul unui teritoriu mai mare decât cel ocupat de trupele rusești în Donbass de la începutul anului și până astăzi. Dacă punem în balanță pierderile suferite de cele două părți, Ucraina iese cu mult mai bine. Succesele operaționale sunt evidente. Succesele tactice sunt ceva mai modeste. Presupun că obiectivul tactic primordial era scăderea presiunii în Donbass, în zona Pokrovsk, în primul rând, unde trupele rusești au avansat la 10-12 km de oraș. Pokrovsk este un oraș mare, circa 50.000 de locuitori și un nod rutier și feroviar important. Chiar dacă vedem că populația este evacuată, este probabil ca armata ucraineană să reziste acolo multe săptămâni și să crească prețul plătit de ruși. Și nu este deloc sigur că Putin va reuși să ocupe Pokrovsk până în noiembrie, la alegerile americane. Deci, Putin a ales, pentru el este mai important ca să cucerească întreaga regiunea Donețk, decât să respingă ofensiva ucraineană din Kursk.
Referitor la campania aceasta de presă, că dacă pică Pokrovsk, va fi o tragedie. Nu va fi nici o tragedie, vă asigur. Așa s-a spus și la Bahmut, la Avdiivka și nu s-a întâmplat nimic. Ucrainenii s-au așezat pe un nou aliniament pe care l-au apărat. Pentru acest an, armata rusă și-a epuizat resursele, va mai forța câteva zile, poate săptămâni, în direcția Pokrovsk, după care va încerca să înghețe linia frontului.
Cred că obiectivul strategic este unul politic, și acesta a fost atins. Asta e cel mai important pentru ucraineni. Acel cap de pod ocupat de ucraineni, 5% din teritoriul regiunii Kursk, circa 1500 km2 poate fi apărat, pe de o parte de o protecție naturală, râul Seim, pe de altă parte un sistem de fortificații, tranșee, care sunt construite acum. Acest buzunar poate fi extins, dar probabil nu foarte mult, pe măsură ce se prelungește faza luptelor de manevră și se conturează o linie a frontului. Nu cred că-i interesează pe ucraineni centrala nucleară și nici să intre în orașul Kursk, care are peste 400 de mii de locuitori. Ca să avanseze până la Kursk, Ucraina ar avea nevoie de forțe suplimentare, ar trebui să dubleze numărul de brigăzi, pentru a menține o densitate minimă a forțelor. Până la Kursk mai sunt 50 km și pentru a evita încercuirea ar trebui să lărgești mult linia frontului. De aceea, cred că Zelenski a fost sincer când a spus că această operațiune de ocupare a unui teritoriu de frontieră s-a făcut din perspectiva viitoarelor negocieri politice. Cred că acesta este obiectivul politic al incursiunii din Kursk. Ca să fie realizat, ucrainenii trebuie să poată apăra cu succes în următoarele luni teritoriul ocupat în regiunea Kursk.
Succesul ofensivei ucrainene a confirmat faptul că Rusia nu are o rezervă operațională, nu are trupe pregătite să intervină, că militarii din rezervă sunt în majoritate recruți, care nu sunt pregătiți nici mental, nici tactic pentru a lupta, predându-se în număr mare. De altfel, obținerea unui număr mare de prizonieri care să fie schimbați cu militarii ucraineni a fost unul dintre obiectivele asumate public de Zelenski.
Foarte importantă mi se pare relansarea războiului de manevră, care a fost abandonat în toamna 2022, după eliberarea Herson, și ieșirea din paradigma războiului de uzură, în care Rusia este greu de învins pentru că are mai multe resurse.
Succesul acestei operațiuni consolidează prestigiul generalului Oleksandr Sîrski, comandantul trupelor ucrainene, care-l învinge a doua oară pe generalul rus Aleksandr Lapin, comandantul grupului nord de armate, după ofensiva spectaculoasă din regiunea Harkov, din septembrie 2022. E importantă această victorie pentru moralul armatei și încrederea în comandantul ei.
Contributors: Și speranțele Ucrainei se leagă de acest „buzunar” în regiunea Kursk cum îi spuneți dvs?
Armand Goșu: Sunt și alte tactici de succes ale ucrainenilor. Această strategie a loviturilor în adâncime pare extrem de eficientă. Înainte de discuția noastră am făcut un inventar al loviturilor din ultimele săptămâni și mă declar impresionat, în fiecare noapte drone ucrainene au lovit și distrus obiective militare (baze, depozite, aeroporturi, posturi de comandă) și obiective civile cu întrebuințare militară, cum sunt rafinăriile, rezervoarele de combustibil etc. Sunt drone, cu rază lungă de acțiune, pe care ucrainenii le construiesc în mod independent, cu care au lovit ținte la mii de kilometri distanță. Sigur că aceste drone transportă o încărcătură explozivă limitată. Dar, din fericire pentru ucraineni, rușii nu și-au betonat bazele aeriene, depozitele, centrele de comandă, așa că dronele produc pagube serioase. E o strategie inspirată din războaiele punice sau din războiul peloponesiac. Dar e o strategie care poate fi contracarată. Dacă rușii ar fortifica și ar îngropa în beton toate țintele posibile și ar adapta apărarea anti-aeriană, eficiența dronelor ar fi mai scăzută.
Ofensiva din Kursk nu îndepărtează perspectiva negocierilor, ci din contră
Contributors: Această ofensivă din Kursk îndepărtează și mai mult perspectiva negocierilor de pace. Presa americană a relatat recent că Qatar-ul ar fi mediat o înțelegere ruso-ucraineană, iar Serghei Lavrov a exclus orice discuție cu ucrainenii după 6 august.
Armand Goșu: N-aș lua foarte în serios declarațiile lui Lavrov. Nici informațiile din articolul din „Washington Post” nu văd să se confirme din alte surse.
Altceva mi se pare important. Cu câteva zile în urmă, în „Spiegel”, Mihail Zîgar a publicat un articol despre faptul că Dmitri Kozak a fost reactivat. Dacă vă amintiți, Kozak era responsabil cu dosarul ucrainean la Kremlin. Ca și cu dosarul Moldova. Deci, ar fi de urmărit dacă oamenii apropiați de Kozak de la Chișinău vor fi reconsiderați și scoși în față. Asta nu i-ar veni bine lui Ilan Șor, noua stea a politicii Moscovei în Moldova, care ar putea fi împins pe linie moartă. Depinde și de Serghei Kirienko, cât de tare vrea să joace și el pe Moldova. De observat ce se petrece în toamna asta și mai ales anul viitor la parlamentarele din Moldova. Asta a fost o paranteză. Să revin la Ucraina.
Kozak n-a fost fericit cu invazia, iar în martie 2022 a fost îndepărtat, era considerat prea moale, venise vremea durilor. Dacă a fost reactivat înseamnă că a primit noi însărcinări și a contactat Kievul. Omul cu care a ținut legătura acolo este influentul Andrei Ermak, șeful administației prezidențiale. Aici, speculez și presupun că a fost o tatonare care a confirmat imposibilitatea purtării unor negocieri, pentru că pozițiile sunt prea diferite. Putin cere anexarea celor patru regiuni, nu acceptă altceva, iar Zelenski nu acceptă să cedeze teritorii. Interesant este că contactele au continuat și după 6 august, când a început operațiunea în Kursk. Deci, nu cred că ofensiva din Kursk îndepărtează perspectiva negocierilor, din contră. Pur și simplu, Putin așteaptă alegerile americane din noiembrie și noua administrație de la Washington. Și caută postura perfectă pentru a poza în victorios. Oricare ar fi rezultatul pe front în Ucraina, el vrea să-l împacheteze în așa fel încât să-l poate vinde populației din Rusia drept o victorie. Doar n-au murit sau au rămas invalizi pe viață sute de mii de oameni pentru o înfrângere.
Putin a arătat că se teme mai mult de reacțiile interne la mobilizare decât de perspectiva ca armata ucraineană să ocupe părți din teritoriul Rusiei
Contributors: Ofensiva de la Kursk va obliga Rusia să-și poziționeze trupe bine pregătite nu doar în zona Donbass, ci de-a lungul întregii frontiere, punând problema unei noi mobilizări?
Armand Goșu: După câteva zile de blocaj, Putin a arătat că se teme mai mult de reacțiile interne la mobilizare decât de perspectiva ca armata ucraineană să ocupe părți din teritoriul Rusiei. După prima mobilizare parțială, din septembrie 2022, decretată în urma ofensivei ucrainene din Harkov, când în cinci zile, trupele conduse de generalul Sîrski au eliberat peste 10.000 km2 , Putin a făcut tot posibilul ca să evite o nouă mobilizare. Se pare că să n-o mai poate evita, iar până la finalul anului, să fie obligat să mai facă o mobilizare. În ultimele luni s-a văzut că în ciuda creșterii sumei de bani pentru cei care semnează contract și merg la război, numărul doritorilor este tot mai mic. Chiar acum câteva ore ascultam comentariul unui analist care afirma că regiunile reușesc să trimită doar o treime din cât li se cere, deși guvernatorii aruncă cu milioane de ruble în dreapta și-l stânga. În condițiile în care pierderile din Donbass sunt mari, o parte din unitățile din Harkov și Zaporojie au fost transferate în Kursk, pentru a opri ofensiva ucraineană, riscul ca numărul incursiunilor să crească este tot mai mare. Mai ales în condițiile în care succesul din Kursk a ridicat serios moralul armatei ucrainene și populației. Și a reconfirmat cancelariilor occidentale faptul că Putin poate să fie înfrânt.
Contributors: Nu există teama că Putin se va răzbuna pentru atacarea regiunii Kursk? Și că pe termen lung Ucraina și-a făcut mai mult rău prin această ofensivă?
Armand Goșu: Sigur că va încerca să se răzbune. El are psihologia bătăușului din spatele blocului, ca să-ți menții poziția de lider în lumea infractorilor trebuie să te răzbuni. Nu știu ce formă va îmbrăca răzbunarea, cucerirea Pokrovsk, dar asta mai durează, amenințare cu o bombă tactică nucleară. Sau va ridica miza, cum a făcut de mai multe ori de la începutul războiului. Problema lui Putin că nu mai are prea multe instrumente la îndemână. Succesul ofensivei de la Kursk l-a pus în dificultate pe Putin. Evoluțiile de pe front păreau să fie în favoarea sa. Sancțiunile economice n-au reușit să gripeze prea tare mașina de război. În SUA, se contura victoria lui Trump, de care Putin își leagă speranțele. În sensul că odată ajuns președinte, Trump va negocia cu Putin o nouă reîmpărțire a sferelor de influență, un fel de Teheran, Ialta, Postdam 2.0. Nu vor împărți doar Ucraina, ci Putin dorește o reorganizare a întregii lumi, cu un nou sistem de securitate global, cu Rusia într-o poziție dominantă. Asta e principalul obiectiv strategic al Moscovei.
Unii rezerviști din serviciile secrete românești cântau fericiți victoria Rusiei în iunie 2022 și cereau ucrainenilor să se predea
Contributors: Dar „linia roșie” pe care o invocă Silviu Predoiu există? Putin a spus deseori că un atac asupra teritoriului Rusiei va provoca o ripostă nucleară. Asta prevede și doctrina de securitate a Rusiei.
Armand Goșu: Putin s-a jucat prea mult cu „liniile roșii” ca să mai fie luat în serios. Nu uitați că potrivit modificării Constituției și cele patru regiuni din Ucraina anexate în septembrie 2022, precum și Crimeea anexată în martie 2014, sunt teritoriu al Federației Ruse. Iar Putin nici măcar nu controlează integral aceste regiuni, armata rusă încă n-a ieșit la granițele administrative și va dura multă vreme până se va întâmpla asta, ani buni, dacă păstrează acest ritm. În cazul pe care-l discutăm noi, premisa de la care a plecat fostul șef al SIE, este falsă pentru că aici Ucraina este victima, ea a fost atacă de Rusia. În sistemul militarizat românesc, competența este adesea confundată cu cinismul.
Acești „experți” produc mesaje pro-rusești. Am observat asta la unii rezerviști din serviciile armatei, SRI, SIE, foști diplomați care de la începutul războiului ies public cu mesaje pro-rusești, în presa scrisă, pe rețelele sociale, la radio, la televiziune. Unii cântau fericiți victoria Rusiei în iunie 2022 și cereau ucrainenilor să se predea, sub pretextul „scurtării suferinței”. Sincer să fiu, mă tem mai puțin de ei, cât de cei activi, de colegii foștiilor care încă sunt în serviciile de informații.
Contributors: Îmi povesteați în vara 2022, la puține luni după începerea războiului, că declarațiile pro-ruse ale fostului șef al SIE stârniseră atenția unor reprezentanți ai partenerilor strategici ai României.
Armand Goșu: Îmi amintesc de un interviu al fostului șef SIE, de la sfârșitul lunii iunie, în care era promovat narativul rusesc, încă înainte ca acesta să fie formulat oficial de Kremlin. Ceea ce, recunoașteți, e o performanță. Ideea centrală a interviului fiind aceea că ticăloșii de lideri occidentali le-au dat arme ucrainenilor, încurajându-i să continue războiul cu Rusia, în loc ca Ucraina să-și cedeze teritoriile lui Putin. Din cauza asta, mai spune generalul SIE în interviu, poziția ucrainenilor s-a radicalizat, de la o zi la alta. Și era dezamăgit generalul că România susține Ucraina pentru că așa-i cere Occidentul și n-are politicieni cu viziune. Regreta că României nu e un fel de Ungarie, iar Iohannis un Viktor Orban 2.0.
Contributors: Cum explicați pozițiile acestea pro-rusești care sunt formulate în spațiul public?
Armand Goșu: Depinde de la om la om. Nu sunt pentru generalizări. În cazul generalului Predoiu nu trebuie să uitați că și-a început cariera în Securitate, înainte de 1989. I-a lipsit contactul cu zonele culturale relevante, mai ales cu lumea occidentală în perioada formării profesionale, culturale, intelectuale. La asta se adaugă eșecurile profesionale, nu uitați că SIE a profesat mulți ani o linie anti-ucraineană. Acest lucru a fost observat în cancelariile aliaților României și a ridicat întrebări privind capacitatea Bucureștiului de a citi corect evoluțiile din spațiul ex-sovietic. Sigur, nici Kievul n-a făcut nimic pentru detensionarea relației. Însă, în cazul generalului Predoiu sunt și lucruri personale, un prieten a trebuit să fie retras în grabă de la un consulat …. Niște afaceri cu pașapoarte au fost deranjate de ucraineni. În fine, e complicat cu serviciile, s-a adunat multă frustrare. Nu știu dacă este momentul unei discuții. Poate după război.
Deci, pe lângă unele cauze obiective, pe lângă prostie și incompetență, sunt și tulburări mentale care sunt deseori întâlnite la oameni care conduc astfel de structurile militare și încep să se creadă infailibili, niște dumnezei coborâți în pădurea de la Băneasa.
Și mai este o problemă de cultură instituțională aici. Ceva ce începe prost, nu se poate transforma într-o poveste de succes. Nu uitați că primul director al SIE a fost Mihai Caraman.
Contributors: Singurul ofițer român de Securitate decorat de KGB. Această atitudine este răspândită în toate serviciile secrete din observațiile dvs? Sau doar în SIE?
Armand Goșu: Obsesii anti-ucrainene și idei conspiraționiste anti-occidentale sunt în mod democratic răspândite la toate serviciile secrete, nu doar la cele din România, le găsiți și în alte țări. Ghinionul, ca să spun așa, este că la noi este mai vizibilă obsesia asta, pentru că intră în politică, scriu la gazete, fac analize pe la televizor. Legea românească nu le limitează accesul în spațiul public pentru măcar cinci ani celor care se retrag din activitatea de spionaj sau contra-spionaj. S-ar mai răcori, odată ieșiți la pensie, ar vedea că lumea nu funcționează după regulile serviciilor secrete, iar dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă e mai bine să citești cărți, să nu te limitezi la rapoarte care-ți pun la un loc detalii, care nu te ajută să înțelegi ce se întâmplă.
Cum s-a comportat MAE inainte de invazia rusească. Cum se comportă acum. Ce comunicate dădea Klaus Johannis.
Contributors: Astfel de poziții publice contrastează cu linia oficială a României. Pentru că în relațiile româno-ucrainene s-a produs o revoluție, cred că dvs spuneați asta. Oferirea unui sistem Patriot pentru a apăra cerul Ucrainei confirmă acest uriaș salt în relațiile dintre București și Kiev.
Armand Goșu: Da, pare o revoluție. Dar, elita politico-militară românească are o uriașă capacitate de a se adapta, de a mima, de a lua forma oricărui vas. Ceea ce nu este neapărat rău.
Comentatorii reproșează executivului de la București că nu are o poziție solidă, că nu e un jucător într-un context regional extrem de favorabil României, că nu are proiecte și viziune, că e incapabil să obțină câștiguri pe care țara le-ar merita. Păi, nu are cum să aibă. Nu înțelege ce se întâmplă la Est de Prut. Așa că e mai indicat să stea cuminte, ca să nu facă prostii.
Principalul proiect al elitei politico-militare este să descopere încotro bate vântul, ca să se poziționeze în consecință. Dar nu cred că trebuie criticată pentru asta. Din contră, mi se pare extraordinară această capacitate de supraviețuire.
Când a început agresiunea Rusiei, Bucureștiul avea alte obsesii.
Contributors: Trebuie să le spunem cititorilor că ați venit la interviu cu un dosar și ați umplut masa cu hârtii.
Armand Goșu: Pentru rigoare, am adus cu mine notițele, cu extrase din comunicatele MAE, interviuri, privind relația cu Ucraina, așa cum mi-ați cerut. O discuție pe care am tot amânat-o despre România și războiul din Ucraina.
În zilele dinaintea declanșării invaziei, n-o să găsiți în documentele oficiale românești menționată Rusia. Comunicatele MAE, chiar și cele de la mijlocul lunii februarie, avertizează asupra situației de securitate. De exemplu, MAE ridică nivelul de alertă pentru Ucraina, ia măsuri de repatriere a membrilor familiilor personalului diplomatic și consular al României, recomandă evitarea deplasărilor. Textul seamănă cu comunicatele din Liban, Orientul Mijlociu. Poți să te gândești că e război civil în Ucraina. Comparați cu comunicatele altor ministere de externe din regiunea noastră.
Cu cinci zile înainte de invazie, la Munchen, unde se desfășura Conferința de Securitate, s-au întâlnit miniștrii de Externe. Peste două zile, la 21 februarie 2022, s-au întâlnit din nou, la Bruxelles, la Consiliul Afacerilor Externe al UE, unde Kuleba a fost invitat. Evident,dacă citești comunicatul de pe site-ul MAE, în care – desigur – nu apare Rusia, poți să crezi că marțienii se pregătesc să atace Ucraina. Peste câteva zeci de ore, Rusia a atacat Ucraina. MAE are altă treabă, cere intensificarea dialogului – o secundă, să vă citesc din document – pentru soluționarea problemei drepturilor identitare și … formularea este genială: recunoașterea inexistenței așa – zisei limbi moldovenești. MAE al Ucrainei nici n-a dat comunicat, a înțeles că e total inadecvat ministrul român de externe.
Contributors: Când a apărut tema „limbii moldovenești”?
Armand Goșu: O găsiți în comunicatele MAE din 2021. La 23 aprilie 2021, în cadrul trilateralei România-Polonia-Turcia de la București, ministrul român de externe a cerut omologului polonez „să recunoască inexistența” limbii moldovenești, iar Kuleba a aratat deschidere pentru „soluționarea graduală” a problemei. La 19 iunie 2021, solicitarea a fost repetată, în marja unui forum de la Antalya. Bucureștiul dorea ca „inexistența limbii moldovenești” să rămână o afacere între România și Ucraina, în vreme ce Kievul cerea ca și Moldova să fie implicată, pentru că nu dorea să-și tensioneze relațiile cu Chișinăul.
Despre subiectul „inexistenței limbii”…. am auzit de prin 2019, în mediile diplomatice din București, care nu înțelegeau despre ce este vorba. Inițial am crezut că e un subiect inventat ca să acopere tema legii învățământului, unde MAE și-a săpat singur groapa alimentând o campanie de presă și acum nu mai putea face nimic, pentru că risca să se poziționeze alături de Budapesta. Miza reală era următoarea: Bucureștiul flutura perspectiva existenței unei mari comunități etnice, 150 de mii români plus 250 de mii moldoveni…. ar rezulta a treia etnie ca pondere în Ucraina, după ucraineni și ruși. Deci, mari oportunități de etno-business pentru diverse instituții sau persoane particulare, de la MAE, SIE… până la diverși profesori și așa-ziși experți care cu o mână flutură tricolorul cu alta-i caută la buzunare.
„Recunoașterea…. inexistenței limbii moldovenești”.
Contributors: Intervin cu precizarea că și din cauza distribuirii pașapoartelor românești în fostele republici sovietice, unor oameni care sunt arestați pentru activități criminale în diverse țări occidentale, noi avem probleme cu admiterea în Schengen și în Visa Waiver, ceea ce i s-a transmis Bucureștiului. Mai mult, americanii au cerut repetat modificarea legislației.
Armand Goșu: Exact asta spuneam, sunt afaceri ciudate, cu firme obscure, tot felul de personaje sulfuroase. Deci, este un etno-business care este conectat și la rețelele de partid dar și la rețele criminale. Curat patrioți!
Am în fața comunicatul Președinției, de la 1 februarie 2022. Are loc convorbire telefonică Iohannis – Zelenski. În acel moment, deci când de peste patru luni cancelariile lumii, presa internațională vorbeau despre iminenta invazie rusească. În comunicatul Cotroceniului, nu e amintită Rusia, dar ne-am obișnuit cu asta. Circa 80% din comunicat se referă la interesul lui Iohannis pentru problemele legate de drepturile minorității române, păstrarea identității lingvistice, și evident „limba moldovenească” a cărei „inexistență” a fost recunoscută oficial de Ucraina în aprilie 2021. Comunicatul mai menționează faptul că Zelenski înțelege preocupările părții române. Găsiți comunicatul integral pe site-ul președinției României.
Dimineața de 24 februarie, la ora 5, începe atacul Rusiei. Sunt mai multe postări ale președintelui Iohannis în acea zi. O să mă refer la prima: România condamnă ferm, cere respectarea principiilor… și, la sfârșit, îi asigură pe toți cetățenii români de pe teritoriul Ucrainei că misiunile diplomatice și consulare sunt pregătite să ofere asistență consulară necesară. E prima dată, când un șef al statului român, recunoaște într-o postare pe o rețea de socializare, că Bucureștiul acordă cetățenie românească ucrainenilor care au interzisă prin Constituție dubla cetățenie. Mesajul este că doar cei cu pașapoarte românești pot beneficia de sprijinul instituțiilor românești. După șase ore, o nouă postare, pentru care n-am o explicație: „ultimii revizioniști ai istoriei trebuie să știe că lumea pe care vor să o reînvie a apus demult”.
Cred că ceea ce a obligat autoritățile să-și revizuiască atitudinea a fost reacția populație și felul în care s-a mobilizat societatea civilă în sprijinirea refugiaților ucraineni. Presupun că autoritățile române nu se așteptau ca după ani și ani de propagandă anti-ucraineană, timp în care Ucraina era prezentată drept cel mai mare dușman al României, populația să privească cu simpatie lupta pentru libertate a poporului ucrainean. Asta constată și președintele, când afirmă într-o postare din 27 februarie că este impresionat de mobilizarea exemplară și implicarea voluntarilor. Și încheie: „Solidaritate deplină cu Ucraina și cu poporul ucrainean!”
Lucrurile se reașază repede, iar MAE revine la obsesia veche a „inexistenței limbii”. Abia s-au retras rușii din Bucea și Irpin, ucrainenii nu terminaseră de numărat morții, dar șeful diplomației române, la 22 aprilie, îi cere lui Kuleba asigurări privind respectarea dreptului la serviciu religios în limba maternă, acordul pentru renovarea casei memoriale Aron Pumnul din Cernăuți cu finanțarea statului român și „recunoașterea”…. „inexistenței limbii moldovenești”.
Contributors: Va întreb, dacă așa multă lume s-a dat de ceasul morții pe TikTok mai ales, poate e ceva adevăr în afirmația că românii chiar nu aveau voie să facă slujbe religioase în limba lor.
Armand Goșu: Dar nu este adevărat. Eu merg în nordul Bucovina din vara 1999. Prima dată l-am însoțit pe Regele Mihai în calitate de corespondent BBC. În Transcarpatia trec de la Sighet, dar mai rar merg acolo. Căutați pe youtube slujbe în limba română, în biserici românești, din satele din nordul Bucovinei. O să le găsiți. Sunt nunți, botezuri, diverse sărbători. Vorbesc oameni care n-au fost acolo în viața lor, căzând în plasa propagandei rusești, cel mai adesea. Sunt veritabili idioți utili ai Rusiei, întreținând în România timp de 30 de ani această propagandă anti-ucraineană. Nimeni nu pretinde că ucrainenii sunt niște îngeri, au păcatele lor. Puteau să aibă mai multă înțelegere pentru cererile Bucureștiului, să manifeste mai multă deschidere, să comunice mai bine cu societatea civilă din România. Au manifestat mai multă deschidere și inteligență după 2014 iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Au funcționat eficient și „sfaturile” partenerilor strategici, și ei îngrijorați de derapajele clasei politice românești care dădea semne că se orbanizează.
De unde a apărut ideea limbii moldovenești. Istoria „moldovenismului”
Contributors: Dar, tot nu m-ați lămurit ce e cu limba moldovenească, de unde a apărut conceptul de limbă moldovenească? E o problemă ceva mai dificil de înțeles în realitate. MAE spune că Stalin a inventat limba moldovenească, primul ministrul Ciolacu, spunea la Kiev, că Rusia a inventat-o. Cum stau lucrurile?
Armand Goșu: Există o bibliografie serioasă, doar mai trebuie să fie citită. Puteau să întrebe la institutele Academiei ca să nu se facă de râs. Pentru acest subiect, cea mai recentă și în limba română este cartea lui Gheorghe Cojocaru un remarcabil istoric de la Chișinău, carte apărută acum 15-20 de ani. Cojocaru a condus comisia de condamnare a comunismului la Chișinău, echivalentul comisiei Tismăneanu, de la București. Cartea este foarte cunoscută.
Cum au stat lucrurile? După moartea lui Lenin un grup de comuniști români din vechiul Regat dar și basarabeni au propus formarea unei republici autonome, lângă Nistru, ca partea componentă a URSS, de unde să înceapă revoluția mondială, obiectivul acestei entități fiind „eliberarea” României. Numele propus era Republica Moldovenească. Proiectul s-a discutat la Ion Dic-Dicescu care a redactat un memoriu, în care explica faptul că pot fi adunați până la două milioane de moldoveni, fie într-o republică autonomă în cadrul Ucrainei Sovietice, fie ca republică sovietică separată. Să ne amintim că în decembrie 1922 s-a fondat URSS din patru republici.
Contributors: Deci acest Ion Dic-Dicescu este autorul proiectului „moldovenist”…
Armand Goșu: Au fost implicați mai mulți, din cadrul grupului emigranților români de la Moscova. Dic-Dicescu era un jurnalist român, de origine din București, membru al Partidului Social Democrat. Făcea parte din elita socialistă din România. A fost ziarist la „Adevărul”, redactor șef la „România muncitoare”, a fugit în Rusia în 1917, unde s-a alăturat bolșevicilor, mai apoi a scris la „Pravda”. A jucat un rol important în 1918, când a fost șef al Comitetului Militar Revoluționar de la Odessa care pregătea revoluția din România. După Războiul Civil a studiat la Academia Militară de la Moscova. Publică destul de mult, deci având exercițiul scrisului era de așteptat să redacteze el acel memoriu. Oricum, inițiativa i-a aparținut, întâlnirea s-a consumat în primele zile ale lunii februarie 1924, în casa lui de la Moscova. Deci, putem spune că Dic-Dicescu e la originea proiectului.
Contributors: N-a sfârșit-o bine acest Dic-Dicescu.
Armand Goșu: În timpul Marii Terori a fost arestat, condamnat pentru spionaj în favoarea României și executat. Mai toți colegii lui au avut o soartă similară. Dic-Dicescu era profesor la Universitatea Comunistă a Minorităților, o structură a Cominternului, utilizată de serviciile de spionaj sovietice.
Contributors: Și Stalin unde este în această istorie a fondării „limbii moldovenești”?
Armand Goșu: Nu știu, să întrebăm la guvernul României, ei l-au văzut pe Stalin la originea „limbii moldovenești”.
Memoriul redactat de Dic-Dicescu a fost semnat de toate figurile importante ale românilor și basarabenilor de la Moscova. Frunze era la curent cu proiectul, lui se pare că-i aparține ideea includerii viitoarei republici moldovenești în Ucraina sovietică. Numai că ucrainenii nu prea doreau să cedeze un teritoriu pe care să se înființeze republica moldovenească, de unde și discuțiile tensionate. Se formează două tabere, una la Odessa care va și impune utilizarea alfabetului chirilic, o limbă română de secol XVIII-XIX, până la reforma lui Cuza. Și o altă echipă, în frunte cu Dic-Dicescu, la Moscova, care cerea limba română cu alfabet latin. Erau și două viziuni asupra extinderii revoluției mondiale peste Nistru. Au câștigat partida cei care militau pentru „eliberarea” Basarabiei și „alipirea” ei la Republică Autonomă Moldovenească, fondată în iulie 1924 prin decizia Biroului Politic de la Moscova, în ciuda nemulțumirilor Ucrainei. Ceilalți, care doreau „eliberarea” întregii Românii, în frunte cu Dic-Dicescu, Bădulescu, Ecaterina Arbore, Kotovski, Frunze, chiar și Bella Kun care participase la aceste discuții, s-au împotrivit pretenției că există o naționalitate distinctă și o limbă moldovenească separată de română. Această tabără era mai influentă, la Moscova era susțină de Molotov, de Cicerin, de alți lideri din Biroul Politic al bolșevicilor, însă conducerea ucraineană de la Harkov, mobilizată de grupul de la Odessa, și-a impus punctul de vedere.
Contributors: Kotovski e cel cu statuia din Chișinău care a stârnit scandal?
Armand Goșu: Da, Grigori Kotovski a fost foarte implicat în formarea Republicii Moldovenești și-mi amintesc că urma să ajungă în fruntea acesteia. Însă el nu dorea asta și spera să fie numit de Mihail Frunze adjunct la Apărare, însă a fost omorât pe când era în concediu la Odessa. Kotovski era o figură interesantă, fusese socialist-revoluționar, avea rădăcini adânci în lumea criminală din Odessa. Kotovski fusese locotenentul lui Mișka Iaponcik, o mare autoritate a lumii criminale din Rusia de la sfârșitul Primului Război Mondial.
Ideologia „moldovenismului” merită o discuție separată. Din păcate la București chiar în mediile academice se cunoaște prea puțin despre ce s-a întâmplat în RSS Moldovenească. Nici eu nu știu mare lucru, de aceea regret că nu s-a apelat la istoricii de la Chișinău și nu s-a produs o dezbatere intelectuală pe acest subiect, în peste 30 de ani. La București nu doar politicienii ci și universitarii fac un transfer de paradigmă de la Basarabia, provincie din Regatul României, la Republica Moldova de astăzi. Sunt două entități separate teritorial-administrativ și politic. La fel cu „limba moldovenească”. S-au băgat unde nu le fierbe oala și au fluturat o perspectivă etno-naționalistă, adică putinistă, într-o dezbatere care trebuia să rămână în afara pasiunilor politice, unde trebuiau utilizate alte instrumente intelectuale. S-a obținut ceva? Poți interzice prin lege utilizarea sintagmei? Dacă vrei să te muți în Rusia, acolo se poate. În Occident, în lumea civilizată, nu merge cu interdicții de acest fel. Greu de înțeles pentru oameni cu mentalitate de cazarmă. Ghinionul României!
Contributors: Dar, cu ocazia ședinței comune de guvern de la Kiev, primul ministru, Marcel Ciolacu, a anunțat faptul că Ucraina recunoaște „inexistența” limbii moldovenești. Deci, un final fericit pentru diplomația românească care a lucrat la acest proiect.
Armand Goșu: Cam atât au comunicat miniștrii prezenți la Kiev, deși ședința comună de guvern a aprobat documente mult mai importante. Trebuie să amintesc faptul că guvernul Ucrainei a luat această decizie doar după ce la Chișinău s-a votat modificarea legislației și renunțarea la utilizarea oficială a sintagmei „limba moldovenească”. Asta a fost condiția pusă de Ucraina de la început. România a căpătat satisfacție, cu onoare reperată și cu un nou titular în fruntea diplomației încearcă acum să construiască o altfel de relație cu cel mai important vecin al său, Ucraina. Bucureștiul s-a prins târziu, sau poate că încă nu s-a prins că a obținut un sac de fum, adică nimic. Ceea ce l-ar putea frustra și mai tare pe viitor.
Ca să mai sublinieze încă odată că este o linie politică impusă de peste ocean, Iohannis a semnat la Washington, în timpul Summit-ului NATO, nu la București, nu la Kiev, acordul de securitate dintre România și Ucraina.
O discreție șocantă păstrează Bucureștiul în legătură cu ajutoarele pe care le oferă Ucrainei. Sigur, nu se pot compara cu ce livrează Polonia sau Olanda, nici măcar cu micuța Cehia, dar totuși este extrem de lăudabil gestul României. Poate le este rușine autorităților românești că oferă prea puțin, poate le este frică de Rusia. Micuța Estonie, mult mai expusă decât România, se laudă public că ajută Ucraina. Până și Republica Moldova își face din asta un titlu de glorie. E greu de explicat ce au în minte autoritățile de la București.
Da, diplomația românească merită lăudată, dar nu pentru asta, ci pentru că și-a făcut modest dar decent datoria într-un moment dramatic, poate chiar decisiv pentru viitorul securității europene. În ciuda trecutului tensionat, Bucureștiul a fost un partener de nădejde al Kievului în momentul în care polonezii au blocat tranzitul cerealelor ucrainene. Iar atunci când a trebuit – sigur că la cererea partenerilor americani – România a oferit un sistem de apărare anti-aeriană Patriot de care Ucraina are atât de multă nevoie. Mai mult, în România și-au găsit adăpost sute de mii de ucraineni, chiar și acum mai sunt peste 70.000 de refugiați, în majoritate femei cu copii, iar autoritățile – în ciuda unor bâlbe și blocaje – s-au comportat decent. Totuși, România este o țară de tranzit, numărul ucrainenilor refugiați la noi fiind mic în comparație cu cei din statele vecine României.
Și, desigur – cel mai important – există o societate civilă în România, asociații și fundații, care în momente dramatice, cum au fost cele din primele luni ale invaziei, au salvat onoarea României și i-au asigurat un loc în tabăra aflată de partea bună a istoriei. Pentru moralul generațiilor viitoare va conta enorm. Abia de acum încolo, pe această bază, pot spera în construirea unei relații de bună vecinătate între România și Ucraina, care să revoluționeze paradigma dominată de stafiile trecutului care a dominat primele trei decenii din istoria relației dintre București și Kiev.
Interviu realizat de Lucian Popescu
24 august 2024
”Și Stalin unde este în această istorie a fondării „limbii moldovenești”?”
Cine conducea Uniunea Sovietică după moartea lui Lenin? Nu Stalin?
Dl.Goșu începe explicațiile (corecte, de altfel) cu formularea ”După moartea lui Lenin (…)” iar câteva rânduri mai jos nu înțelege unde l-a văzut guvernul României pe Stalin, în problema ”limbii moldovenești”?
Se întâmpla ceva în Uniunea Sovietică fără aprobarea lui Stalin?
Între octombrie 1924 și august 1940, în cadrul RSS Ucrainene, a existat Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească. Oficial, capitala (*) RASSM era la Chișinău, aflat în granițele României la acel moment și ”sub ocupație vremelnică românească”, în viziunea sovietică, deci intențiile Moscovei erau clare. Iar la Moscova conducea Stalin, nu altcineva.
(*) În practică, RASSM a avut inițial o capitală ”temporară” la Balta, în Ucraina de azi. În 1929, capitala ”temporară” a RASSM a fost mutată la Tiraspol, care e și ”capitala” Transnistriei de astăzi.
Vedeti si tratativele romano-sovietice de la Viena si scoaterea PCR in afara legii.
Dl Predoiu are un flux de informatii utile care-i permite sa judece operativ starea de fapt a lumii. Astfel, abordarea minutioasa a riscului, este facuta printr-o aritmetica simpla si eficace: RISCUL = [Probabilitatea (in crestere) a unui conflict nuclear] X [Valoarea Daunelor (Economice si Umane) a Apocalipsei].
Dl Gosu are un bagaj de frustrari inutile care-i permite sa iasa in evidenta precum dovlecul stricat. Astfel, retorica domniei sale este realizata printr-o evidenta ura, ca cea a lui Canuta Om Sucit.
Cum de s-a găsit dxn, pâinea lui Dumnezeu, să vadă ura din ochiul altuia!
Cum? Citind.
Ruskii iazic.
ai citit recomandările primite de la Moscova, nicidecum cărți de istorie, că e prea mult, pentru minte ta îngustă!
Mai omule, esti hilar. Ai avut rabdare sa citesti tot interviul? Ti-a spus cu subiect si predicat cum e cu limitatul Predoiu, steagul si buzunarul (adica interesul personal si de grup, ca sa intelegi mai bine), incapacitatea lui personala si profesionala de a discerne curentul in fluxul mare de informatii (pe care oricum nu le mai are), de a vedea cadrul general (hint: starea de fapt a lumii = pe Pamant nu exista doar rusii, nu sunt de capul lor, nu ei domina lumea, indiferent ce spumega propaganda russeasca, in frunte cu niste deranjati la cap, ca Medvedev).
Riscul nuclear exista doar in zona centralelor nucleare, in apropierea carora se desfasoara bombardamente, dar si unii si altii au grija, nu mai da in fandaxie degeaba.
Apropo, tindem sa-i vedem pe ceilalti in propriile noastre culori. Ce culoare are ura pe care o porti?
Nu urasc. Rationez.
Dl Gosu este un „cunoscator” al trecutului rusesc. Atat.
Dl Predoiu este un cunoscator al prezentului mondial. Punct
Cine a anihilat militarii din CADA ? KGB-ul, GRU, SIE, SRI sau AVO.
A se vedea parerea gen. r. Grecu cine inca face Armata Romaniei inutila pentru OTAN.
Ce a facut Iohanis cu lista generalilor ce faceau branconaj cu interlopii si teroristii din Transnistria? Le-a mai dat o stea ca sa aiba somnul linistit.
Ei, as”maestre”! În comparație cu ușurință și elocinta d-lui Gosu, domnia voastră, cu exprimarea butucanos – aiuristica, sunteți undeva pe la genunchiul batracianului… Se aude tavarisci Dxn?
Nu uitati ca Securitatea a fost creata sub dominatie ruseasca(ma rog, URSS) si SRI/SIE sub revenirea dominatiei ruse in Romania. In plus, in anii ’90, exista o intelegere intre Romania si Rusia, pentru libera circulatie a cetatenilor intre cele doua tari, fara vize .
Nu mai vorbim de Caraman, Magureanu etc.
SRI si SIE sunt dominate de agenti dubli.
Idem cultura si viata politica din Romania.
Rusia a pregatit Romania pentru absorbtie, dar ne-au dat la schimb cu Cecenia. Fara a ne schimba serviciile si politrucii. Ca si oamenii de cultura.
La fel ca in sec. XIX. Regulametul organic a pregatit unirea si absorbtia, dar au beneficiat francezii de ele…
Noi nu am reusit sa facem epurarea. Si nici CIA/NATO nu ne-a ajutat…
„Viitor de aur tara noastra are…..”
Dl Gosu: ” … mă tem … de cei … care încă sunt în serviciile de informații.”
Dl Mongol: „SRI si SIE sunt dominate de agenti dubli.”
Doua insinuari extrem de grave daca, in realitate, ar fi adevarate!
Doar, astfel, pot fi linistita si pot sa ma bucur de plaiurile mioritice. Cu oamenii neparanoici pe care-i pretuiesc. Cu oamenii nefrustrati pe care-i stimez. Cu cartile selecte cu care ma hranesc.
Un text care devoalează cât de cât politica externă a României față de Ucraina și care explică într-o oarecare măsură ambiguitatea pozitiei Romaniei.
Mai întâi fac două remarci:
1. interesul principal al României în Est este Moldova
2. fostele teritorii românești Maramureș, Bucovina de Nord și Bugeacul se află în componența Ucrainei.
Este normal ca vreme de vreo 30 de ani România( dar și Polonia, Hungaria și Slovacia) să fie ostilă Ucrainei. Mai mult, tratatele Minsk 1 și Minsk 2 întăreau pozițiile celor 4 țări. În concepția Europei de Vest, Ucraina trebuia împărțită între Rusia și Europa. Dar SUA+UK n-au fost de acord și a urmat agresiunea Rusiei în Ucraina, ceea ce a schimbat complet paradigma politicii externe a țărilor europene față de Ucraina. De la „pupat” Rusia s-a trecut la „pupat” Ucraina….
Numai că Occidentul nu prea știe ce să facă cu cartoful fierbinte numit Ucraina. România -nici atâta….
Este o partidă de poker în care TOȚI joacă la cacealma pielea bietei Ucraine.
România….nici nu are bani să joace la masa cacealmistilor….dar speră și ea că are noroc….ca întotdeauna…
Bati campii.
Doar rusofili urau Ucraina, Si o urasc. Agentii moscoviti de la Kiev faceau tot ce puteau pentru a atita ura intre U si Ro. Idem cei din Bucuresti.
Romanii stiu ca teritoriile ajunse in componenta Ucrainei (?!!!) au fost furate de „Stalin si poporul rus”. Si date U cadou.
Daca Putler actiona pe cale diplomatica pentru a reface granitele din estul Europei, la nivel 1938 (inainte de pactul Hitler-Stalin, cunoscut drept „pact Ribbentrop-Molotov”), poate reusea. Dar Putler nu vrea asta. Nu vrea sa retrocedeze Romaniei nimic. Nici de la U, nici Moldova. (Nici tezaurul.) Putler viseaza cum sa revina imperiul rus pe Prut si in U. Atit!
Aici nu e vorba de pocker, desi rusofilii joaca la cacialma. Aici e vorba de politica marii maciuci! Dar se pare ca U o au mai mare…-?!!!-
Nu este vorba de ură ci de interese. În Estul sălbatic( dar și prin Vest….), TOATĂ LUMEA vrea ” să se extindă”….
In est, doar rusii si ungurii vor(si au vrut) extindere. Asta naste ura!
Păi despre „extinderea” UE n-ai auzit?…
Compari matale extinderea UE cu cea a rusilor? Ia o pauza, ca bati campii
Nu este vorba de simpatii sau antipatii; respectiv pupat Ucraina. Este adevarat ca europenii din vest, fiind la adapost de agresivitate Rusiei, nu au inteles nici odata problemele estului. Pur si simplu este vorba de existenta si libertatea unor natiuni, de revenirea la sfera de influenta a Rusiei in Europa centrala si Balcani. Planul nebunesc al revizionistilor rusi cuprinde 3 etape:
1. refacerea Uniunii sovietice care sa includa neaparat Moldova.
2. Destabilizarea Romaniei cu ajutorul conservelor aflate in asteptare in toate institutiile statului la care se vor adauga si cei 50 % + nostalgici functionali batrani sau tineri din generatia Z, gata sa voteze o intoarcere de tip socialist favorabila Rusiei.
3. Destramarea Romaniei si crearea unui culoar spre fratii lor slavi si ortodocsi din Balcani la care se va asocia urgent si varul apropiat intru credinta si ostilitate antieuropeana; Grecia.
Este suficienta ignorarea, dispretul, relaxarea fata de problemele Europei Centrale pentru a permite monstrului sovietic sa renasca.
Viitoarele alegeri vor revela adevaratele simpatii ale cetatenilor romani.
Punctul pe i. Bravo!
Interesul principal al României este sa nu mai fie niciodată vecina cu Rusia. Victoria Ucrainei. va fi si victoria noastră. Ucraina este scutul pe care nu l-am avut niciodată în istorie.
Pro domo:
absolventii de la geofizica par a fi mai pasionati azi de geopolitica. Cu siguranta, au abandonat fizica pentru ca este mai grea decat politica. 😉
Ramane de priceput de ce vor sa converteasca profanii pe siturile generaliste sau mass media centrale, folosindu-se de titluri academice sau functii centrale in stat.
https://arenavalceana.ro/unul-dintre-cei-mai-puternici-generali-din-romania-creat-un-partid-care-ar-putea-schimba-totul-pe-scena-politica/
Un turnător încă din facultate, Silviu Predoiu. Altfel cum ar fi fost acceptat să urmeze „un curs de 2 ani de informații externe” după numai trei ani (1984 – 1987) de la absolvirea facultății? Adică, eu, unitate de la Băneasa, pun ochii pe un oarecare inginer geolog Predoiu de pe coclaurile patriei și îl întreb: nu vrei să urmezi un curs de 2 ani de spionaj?
Nu cumva moldovenismul are rădăcini ceva mai vechi, și anume în partea din societate nemulțumită de decizia Unirii de la 1859?
O foarte mica parte nemultumita si aia sustinuta de imperiul raului de la rasarit. Oricine poate vedea clar dezastrul pe care bolsevicii l-au facut in Moldova de est. Cele doua Moldove, de est si de vest au plecat dupa razboi cam cu aceiasi situatie economica (gdp/capita) si acelasi numar de locuitori. Acum Moldova de est are un numar de locuitori la jumatate fata de cea de vest si la fel si nivelul de trai si de salarizare, ba chiar aici e de 3 ori mai scazut. Oricat de incompetenta a fost conducerea de la Bucuresti un lucu e de netagaduit. Nu i-au discriminat pe locuitorii unei regiuni favorizandu-i pe altii. Cand a fost bine s-a imartit la toti, cand a fost rau am suferit cu totii la fel. Ceea ce nu se poate spune despre Moldova de est unde situatia dupa razboi a fost ca in Romania anilor 80 in toti cei 46 de ani de stapanire imeriala sovietica. In timp ce Moscova isi facea statii de metrou cu candelabre de cristal in Chisinau batea vantul foamei si al lipsurilor de tot felul.
Stimate domnule Lucian Popescu,
Generalul Predoiu răspunde acuzațiilor care i se aduc în interviul de mai sus:
https://www.youtube.com/live/iO8miXVmA4c?si=OBixs8bp2A_ijG_H
Poate îl invitați și pe el la o discuție, ca să ascultați și cealaltă parte.
Chiar asa!
Nu trebuie sa fii Freud, ca să înțelegi de ce muscalii nu acceptă lucrurile universal acceptate. La ei, dictatura crudă și dominația atroce sunt boli ancestrale moștenite. Bolile acestea se propagă. Vorba vine: „Cine a slujit la ruși, nu poate gândi ca Bush”. Acel George Bush care, in 1991, ținea la Kiev un faimos discurs, in care încerca să-i convingă pe ucraineni să nu părăsească Colosul cu picioare de lut. Culmea absurdului! Exact când Colosul cu picioare de lut se zbătea să stea în picioare, Occidentul și-a pus umărul, pompând in el împrumuturi de zeci de miliarde, asistență tehnologică etc. După decesul URSS, „foștii” activiști au rămas la putere. Și nu doar in Rusia, ci și în Ucraina, in oricare dintre fostele republici „surori” ale Colosului, dar și în Ungaria, Bulgaria, Cehia, Polonia și, bineînțeles, in România. Toxinele regimului totalitar nu au dispărut. Unități-va in jur, ultati-la țările occidentale, la Romania. Cârtițele își înălță vocile in apararea războiului putinist. Ei, kremlinezii, inclusiv români, sunt formatori de opinie funestă. Știu foarte bine că Rusia sovietică a inventat, finanțat și răspândit terorismul politic modern, de care s-a folosit in interior și în afară, pentru a-si spori tirania și influența nocivă. Firește, Rusia este un stat schizofrenic, in care kaghebistii au preluat toată puterea, ridicând criminalizarea societății și a structurilor de putere la rang de politici de stat. Regimul criminal putinist trebuia lovit, înainte de a lovi Ucraina și pe toată lumea. Însă Occidentul a înțeles prea târziu „mesianismul” rusesc, capabil să inspire ura, fanatism national, terorism international și moarte. Reactivarea sinistrului Kozak, ce înseamnă? Rusia imperialistă nu vrea în ruptul capului ca micuța Republica Moldova, mereu umilită in istorie, să se rupă de ruptura Rusia. Ținta predilectă a atacurilor, hibride sau directe, este Maia Sandu. Datorită ei, Republica Moldova beneficiază de atenția și disponibilitatea din partea statelor occidentale, a României, in primul rand. Grav este că trompetele fidele Kremlinului, inclusiv dâmbovițene, iesite din cotloane și „sertare”, atacă, cum știe Rusia imperialistă mai bine. Printr-un război hibrid total. Fanatismul muscălesc nu va dura o veșnicie. Mai devreme sau mai târziu, supraponderala gogoașă, Rusia nazistă, se va prăbuși sub propria greutate, ca in cazul Uniunii Sovietice. Ori va fi distrusă din exterior, cum s-a întâmplat cu Germania hitlerista. Deocamdată., situația devine din ce in ce mai catastrofală. Firește, „operația Kursk” demonstreaza că Putin stă în sihăstria lui senila. Tăcerea lui, depresiile lui și rușinea lui sunt întemeiate…Dictatorul Roșu face, ca și în alte dați, pe mortul, așa cum fac animalele ca să nu fie ucise. Ce-i drept, nu-și salvează decât pielea și Famiglia, nu și numele de criminal.
Niste criminali. Falimentul muscalesc e clar, acum se joaca ultimele zbateri ale ultimului imperiu opresiv multinational al lumii. Altceva nu pot, decat razboi, moarte, distrugeri, nenorociri. Nu stiu ce va fi dupa. Nu au ce pune in loc. China macar s-a dezvoltat economic f.mult. Prea multe secole rusia umflata a cotropit si luat cu japca o gramada de teritorii de la o multime de popoare. De la Basarabia si Bucovina furate de la noi, Karelia de la finlandezi, bucati din Polonia, Georgia, etc, pana la nesfarsitele intinderi pustii din Siberia si Asia Centrala. Un stat diform construit pe dictatura, coruptie si inapoiere economica si spirituala in interior, si furt, jaf in exterior. Societatea rusa e mult prea invatata cu aceste „valori” de sec 16-18. Habar n-au ei de libertate, dezvoltare economica reala (nu pe resurse de petrol/gaze/minereuri), democratie, munca onesta. La ei nu va merge niciodata o societate ca in Vest, nici pe departe. Putinele voci democratice din rusia au fost reduse la tacere, si oricum nu prindeau la populatie. Ucrainenii sunt de admirat, isi apara tara si arata lumii mizeria si nenorocirile „lumii ruse”. Rusii au semnat tratatul prin care Ucraina si-a returnat armele nucleare, ca apoi sa le dea in cap si sa le ia din teritoriu.. Asa cum rusia s-a format intai la Kiev, tot Ucraina o va pune la punct (intr-un fel sau altul).
Oamenii normali, oamenii liberi vor să trăiască în democrație, in respect, ca in Occident. Există însă o categorie de oameni neconvertiti la civilizație care vor înapoi, in sec. XIX-XVIII-XVIi-XVI, unde contau autocratia barbară, domnia dementei ucigașe, tirania profund antidemocratică și amploarea despotismului. Majoritatea trăiește și astăzi într-un păgânism practic, într-o oroare de adevar și într-o frica patologică. Comunismul a învins în țara asta feudală, cu o istorie ca stat polițist și cu o turmă umilită, prostita, biciuită care nu s-a aflat vreodată pe calea democratiei și a bunei conviețuiri. De aceea, utopia comunismului mocnește in tărâmul mujicilor, ca tăciunii de sub cenușă. Rasa rusă, ceea ce noi numim astfel, nu e decât adunătura asta mare de tipi jalnici, de urdurosi încătușați, de gunoaie abrutizate. Muscalii sunt născuți pentru a trai în captivitate. Acolo nu exista libertate, deci nu exista nici suflet. Tirania generalizată care colcăie in mortificatul tărâm este o cutumă. In mediul acesta de osândiți, ademeniți cu sume exorbitante pentru a ucide ucraineni, judecata n-are cum să mai conteze. Rusul are gândirea complet înecată în setea de razbunare. Turmă gregară gândește încă tot că în veacul al XVI-lea și al XVII-lea. Or, repulsia imperiului Mosca fata de vecini este veche și eternă. Eurofobia manifestată încă în vremea lui Ivan cel Groaznic, aprofundată de succesori (țari, împărați, șefi) și de Vladimir acaparatorul, este un microb ancestral supt cu laptele matern al FetideNatiei Ruse.
D-le profesor Gosu,
Vă admir pentru punctele d-voastră de vedere.
Dar, am o observație:
Sistemul Patriot oferit de Romania n-a ajuns în Ucraina!
Cine o fi de vina? Dulapul, Predoiu, ministrul apărării, psd-ul?
Vă rog să nu uitați:
Unul din șapte români sunt pro Rusia, adică trădători!
Silviu Predoiu face parte din generatia de utecisti pregatiti de Securitate/Iulian Vlad la sfarsitul anilor 1980 pentru a li se scoate dopul (‘to be uncorked’, asa cum am auzit dela Kenny…) in 1990 pentru a inlocui vechea garda a lui Dascalescu, Bobu, Postelnicu si a forma echipa ui Nicusor. Erau acesti utecisti fundamental diferiti in conceptii de ai batrani? Nici vorba! Doar o spoiala de iluminism occidental afisat cu superioritate. In practica, admiratia lor fata de Rusia si ‘misiunea’ ei a ramas la fel ca si cea a lui Dascalescu, si da pe-afara si acum, conform comenzilor momentului. Intrebarea este cum dracu’ tot astia se mentin in pozitii cheie in statul roman, aliat american, NATO, UE, etc. ? Cum de nu a ajuns sef al SIE fiul unui fost senator, deputat al PNL, PNT din perioada interbelica, si a ajuns fiul unui sef de inspectorat judetean de militie?
Dar cum a ajuns Mircea Geoana ,fiul unui general de securitate comunista, Secretar General Adjunct la NATO nu te intrebi ?
Dl Geoana este fiul gl.lt.ing. Geoana Ioan- seful Comandamentului Apararii Civile, din cadrul Ministerului Apararii Nationale, de pe vremea lui Ceausescu pana in 1992, unul dintre tehnicienii sclipitori ai armatei.
Conform principiului: la timpuri noi, tot noi. Totusi, Geoana a facut rodajul in SUA, ca ambasador, a fost Ministru de Externe, a fost Presedintele Senatului si a fost verificat de puterile aliate, la NATO. Daca ei ii dau OK-ul, atunci si noi trebuie sa-i urmam. Are suficienta experienta si cel mai bogat CV. Cum a zis CTP – nu-l votam pe Putin.
Exista un raport al ambasadorului Jack Matlock (fost ambasador la Moscova, deci diplomat de rang înalt, nu orişicine), scris in 91 dupa Mineriada si trimis Departamentului de Stat.
A fost publicat si in presa românească, după ce a scăpat odată cu WikiLeaks.
Omul explica negru pe alb acolo:
1. Numai FSN-ul poate stabiliza țara, prtidele istorice sunt doar nişte moşuleți care s-au întors de la pensie doar ca să arate că nu au murit dar nu au nicio putere.
2. Băiețulii ăştia au înțeles de unde bate vântul, putem avea încredere în ei.
Cinic dar adevărat. Asta este politica externă americană în partea asta a lumii.
Căutați pe net.
Radu Portocală – Un yankeu la curtea preşedintelui Iliescu, in ziare.com 2011.
Aruncă luminà asupra întregii politici româneşti, externe sau interne.
Inca din anii aparitiei in Romania a ideilor ” Glasnosti”si „Perestroika”, cand romanii receptivi la informatie si preocupati de schimbare, se gandeau la diverse solutii tehnice – timid marcate de liberalism, cum ar fi redarea proprietatii asupra pamantului catre „tarani” ( care? cati?) – ca alternativa la stagnarea sociala si economica a Romaniei comuniste, se putea intui o rezistenta la schimbare a perenului adaptabil roman . Sindromul Stokholm devenise boala cronica romaneasca, fara posibilitate de tratare. Dupa crimele comuniste, devenise a doua mare nenorocire a Romaniei; deformarea constiintei si nasterea omunlui „nou” . Am afirmat atunci ca vor fi necesare 3 – 4 generatii pentru asimilarea unei mentalitati liberal- democretice.* Evolutia Romaniei o demonstreaza din plin. Marea masa a cetatenilor nu mai au preocupari legate de propasirea pe baza proprietatii personale si a initiativei productive; astazi practic nu mai avem tarani, avem doar locuitori ai satelor pasivi. Atat varstncii cat mai ales tinerii au adoptat solutia de supravietuire proprie tarilor emergente, care vad succesul in obtinerea unei diplome emise de orice si oricine, precum si de obtinerea unui post, de preferinta intr-o institutie de stat. S-a creat astfel o patura groasa de indivizi, organizati in trepte de venituri conforme cu aspiratiile fiecaruia, incepand de la ajutorul social si terminand cu indivizi care-si semneaza mariri personale de pensii si salarii de zeci de mii de euro. Acestia la care se adauga indivizii cu educatie la nivel minim, sunt cei care au creat acest sistem legal si legitim care permite perpetuarea la nesfarsit a hidrei nascute in comunism, cu material genetic din propriul rezervor, care acum prezinta caracteristicile unei aristocrtii ereditare. In concluzie : poporul roman, in deplina cunostiinta de cauza este cel care ii sprijina pe noi nomenclaturisti pentru mentinerea accesului la resurse. Viitoarele alegeri vor confirma aceasta apetenta a romanilor pentru absurd.
*https://romania.europalibera.org/a/brucan-a-gre%C8%99it-rom%C3%A2nii-mai-au-nevoie-de-60-de-ani-pentru-a-deprinde-democra%C8%9Bia-/30179088.html
Cum dracu?
1. „Trupele ucrainene, în doar câteva zile, au preluat controlul unui teritoriu mai mare decât cel ocupat de trupele rusești în Donbass de la începutul anului și până astăzi. ”
Socotit in kmp, asa e. In importanta, e o mare deosebire intre a te indrepta- precum rusii- spre obiective strategice ( Pokrovsk, Kramatorsk) sau- precum ucrainenii- spre niciunde.
2. „Presupun că obiectivul tactic primordial era scăderea presiunii în Donbass, în zona Pokrovsk, în primul rând, unde trupele rusești au avansat la 10-12 km de oraș. Pokrovsk este un oraș mare, circa 50.000 de locuitori și un nod rutier și feroviar important. Chiar dacă vedem că populația este evacuată, este probabil ca armata ucraineană să reziste acolo multe săptămâni și să crească prețul plătit de ruși.”
Scrie pe G4Media-23.august a.c.: :Înaintarea trupelor ruse spre Pokrovsk a dus la retragerea trupelor ucrainene de pe pozițiile din sud-estul Pokrovskului,…”
Tot troll putinist rămâi, nu era nevoie să confirmi și acum.
Ceva e puted in Danemarca si miroase rau. Rand pe rand, s-au petrecut niste lucruri ciudate, care nu stiu unde vor sa duca, si ma intreb daca puterea de la Bucuresti stie ce vrea, presupunand ca ar avea ceva in cap, in problema politicii externe si de aparare. Ca sa enumar cateva:
– refuzul de a-l primi pe Zele in Parlamentul Romaniei, pentru a-si exprima multumirile pentru sprijinul acordat de poporul roman (ca asta a fost, refuz categoric, sub fusta cat cearsaful de pat dublu a Sosoacai);
– codeala si lehamitea cu care Statul a actionat;
– propulsarea in Parlamentul Romaniei si in cel al UE a extremistilor filo-rusi, care si-au facut campanie si un titlu de glorie din acuzarea Ucrainei pentru asa-zisa nerespectare a drepturilor minoritarilor romani (aceiasi indivizi care nu cer socoteala Ungariei, de exemplu, pentru limitarea acelorasi drepturi);
– promovarea in mass media aservita, maojoritare, a unei atitudini pro-moscovite, prin preluarea tezelor putiniste si, in acelasi timp, a unui curent impotriva sprijinirii luptei uncrainienilor;
– usa trantita cu zgomot de Iohannis, la Washington, prin refuzul de a participa la cina festiva la aniversarea celor 75 de ani de la infiintarea NATO, imediat dupa ce a semnat acordul mentionat cu Ucraina (de parca ar fi fost silit cu pistolul la tampla s-o faca, nu constient ca trebuie s-o faca);
– aparitia acestui individ jalnic, cu luarea lui ciudata de pozitie, fost sef SRI (reformatul serviciu secret al Romaniei), incepand cu perioada in care am aderat la NATO si pana in 2017, ceea ce cu siguranta le-a ridicat semne de intrebare partenerilor de alianta si poate a generat si niste verificari si anchete, facute discret;
– denuntarea, rand pe rand, a aproape tuturor acordurilor in ceea ce priveste dotarea, inarmarea si productia pentru armata. S-a indurat Ciolacu sa dea o mica mita de 49 de milioane de dolari, zilele trecute, cat pentru un sir de covrigi, pentru niste transportoare americane (care oricum n-ar putea transporta pe nimeni, pentru ca nu exista infrastructura adecvata). Restul, au cazut toate. Suntem, practic, in fundul gol.
Dar, as vrea sa subliniez mai ales logica de neinteles a conducerii Romaniei, referitoare la unul din aspectele mentionate de d-nul profesor: santajul irational practicat de Guvern si Presedentie.
Pe ucrainieni ardea camasa, la propriu, dar puterea de la Bucuresti o tinea langa cu drepturile romanilor si limba moldoveneasca, de parca alea mai contau! In loc sa sara imediat sa ajute la stingerea focului, ei nu au facut altceva decat sa santajeze un popor aflat la ananghie, nedandu-si seama cat de idiot de caraghiosi au fost si absolut nepotriviti momentului!
Primul scop al invaziei a fost inlaturarea lui Zele, chiar prin asasinat, dupa cum s-a vazut ulterior, si inlocuirea Guvernului cu unul marioneta a Moscovei, in scopul schimbarii totale a regimului politic din Ucraina.
DACA PUTIN REUSEA sa-si puna oamenii la Kiev si reusea sa ocupe Ucraina in intregime sau intr-o masura larga, ce rost ar fi avut un angajament al lui Zele si al Guvernului sau privind minoritatile?! Dumnezeule mare! Poate cineva sa inteleaga?! Le rezolvasera pe toate, asta mai ramasese!
Daca casa minoritatilor, Ucraina, ar fi devenit o gubernie a Rusiei, ar mai fi indraznit onorabilii inflamati sa bata din picior si sa urle pentru drepturile minoritarilor?
Daca Putin reusea subjugarea Ucrainei, ce s-ar fi ales de biata MOLDOVA, alaturi, in coasta noastra? In cate zile, Doamne fereste!, Maia Sandu ar fi fost luata prizoniera, Guvernul schimbat iar Moldova ar fi fost inglobata in Federatia Rusa?
Nu-i inteleg pe specialistii serviciilor, armatei sau de la externe. Nu vorbesc despre neica nimeni, ca presedintele ori ministrii civili, pusi pe post de popandai de reprezentare, dar nuli din toate punctele de vedere, incepand cu cel uman, trecand prin cel intelectual, profesional si terminand cu cel de comanda – 0, nada, null. Nu vorbesc despre alesii sortii, parlamentarii ori ministrii semi-analfabeti, care si-au vazut unicul vis cu ochii – au cazut in haznaua cu aur a bugetului Statului! Vorbesc despre experti. Exista asa ceva pe teritoriul Romaniei?
Potrivit Cartei ONU, fiecare dintre cele cinci state cu drept de veto, are dreptul si obligatia de a pune în aplicare deciziile sale militare prin orice mijloace necesare, acolo si unde considera necesar, fara a veni in contradictie cu interesele celorlaltor patru.
vezi Coreea, Vietnam, Afganistan, Irak, Yugoslavia, Afganistan, Angola, …
Aveti nedumeriri cu totul naive despre relatiile romano-ucrainiene. Dl Gosu, specialist in lumea sovietica si ruseasca, este foarte lunecos si comenteaza in functie de context. Spuneti: „Dar, as vrea sa subliniez mai ales logica de neinteles a conducerii Romaniei, referitoare la unul din aspectele mentionate de d-nul profesor: santajul irational practicat de Guvern si Presedentie.
Pe ucrainieni ardea camasa, la propriu, dar puterea de la Bucuresti o tinea langa cu drepturile romanilor si limba moldoveneasca, de parca alea mai contau! In loc sa sara imediat sa ajute la stingerea focului, ei nu au facut altceva decat sa santajeze un popor aflat la ananghie, nedandu-si seama cat de idiot de caraghiosi au fost si absolut nepotriviti momentului!”
Poate ii ardea camasa, dar isi vedeau si isi vad in continuare de politicile de opresare a minoritatilor luindu-le scolile si mai nou, bisericile. Iata, cititi ce se intampla chiar acum in Bucovina si apoi perorati contra apararii intereselor propriului popor:
https://hotnews.ro/consiliul-romanilor-din-ucraina-acuza-ca-autoritatile-locale-au-furat-capela-mitropolitana-din-cernauti-dupa-ce-au-lovit-in-limba-romana-acum-ne-iau-si-bisericile-1783276
Recunosc, „procesorul” anatomic nu mi-a făcut față la atâtea informații, păreri…
Sunt cam trei sute de ani de când rușii nu au astâmpăr și ne ocupă existența.
Mă oripilează găselnițele pentru orice scuze/justificări în favoarea lor. Este un sindrom al unora care nu pot fi decât compătimiți și nu pot intra în competiția cu adevărul.
În opinia mea, este un proces îndelungat, laborios, chiar cu implicatii psihologice, pentru aducerea la normalitate a mentalității.
Asta nu exclude ceea ce cred că nu va fi evitat, o zbatere cu repercusiuni grave a celui care s-a îmbătat cu puterea, chiar la nivel de nație.
Profesorul Goșu mi se pare că nu suferă de sindromul sus numit.
Și mai este ceva simplu, dar de necontestat…
Eu, de când m-am născut, nu am auzit niciodată pe nici un român, în spațiul informal, nimic pozitiv despre acești cotropitori, numai la nivel de stat.
Ce facem? Ne desconsiderăm strămoșii?
După cum nu demult spunea autorul articolului la un post de televiziune, amânarea livrării Sistemului Patriot de către România dovedește încă o dată existența conservelor rusești în Armata Română.
Deși membra NATO, precum Ungaria, România refuză să se exprime fără echivoc în sprijinul Ucrainei.
În cazul acesta Consiliul Suprem de Apărare a Țării ce rost mai are?! Dacă ne atacă Rusia și CSAT zice să ne apărăm, ce facem, ne apărăm, sau așteptăm să intervină NATO, dacă o vrea, iar noi ne apucăm să învățăm cuminți limba rusă?
mi-e rusine ca-s român. un neam fără șira spinării. ne scuipă rușii și le cântăm în strună. la fel cu ungurii care ne explică cum am venit de undeva din sudul Dunării, cu turcii care au luat copii valahi cu japca două sute de ani.
nu merităm să avem o națiune. ar trebui să ne amestecăm cu națiunile din jur si sa uităm că existăm.
@Mav – ești tu român cum sunt eu popă 😀
Odată ce ai scris narativul acela de la Budapesta cu cei ”400 de kilometri până în Maramureș”, n-ai nicio șansă să te mai creadă cineva că ești român. MAV sunt căile ferate maghiare, de altfel.
Nu pot să scriu aici ce cred eu despre tine si postările tale atotștiutoare, că mă cenzurează.
Ca orice român tipic ai dat cu bota-n baltă deșteptule. Sunt mai român decât tine dar din păcate nu mă bucur de asta din moment ce împart calitatea asta cu neterminați ca tine. Din păcate sunteți în majoritate in România băi și ați inceput să spurcați și Europa și America de Nord.
Daca nu va si bateti sa aflati care-i mai mare roman e degeaba! 😀 Asa se rezolva astfel de „probleme” printre romanii adevarati.
https://www.cnn.com/2024/09/08/europe/ukraine-military-morale-desertion-intl-cmd/index.html