Iisus, mama sa și apostolii erau evrei, ce înseamna acest lucru pentru creștinii din ziua de azi? Cartea lui Brant Pitre Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei , Humanitas, 2018 încearcă să pună în perspectivă încărcătura iudaică a unor concepte și referințe creștine.
Brant Pitre este profesor de Noul Testament, specializat pe studiul iudaismului antic și al relației sale cu creștinismul primar. Este unul dintre acei teologii americani, care, influențat de modelul protestant al creștinismului, știe să pună întrebări la obiect și să dea răspunsuri clare. Prin urmare, cărțile sale, dintre care următoarele au fost traduse și în română : Isus Mirele, Humanitas, 2018, Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus, Humanitas, 2017 și Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei, Humanitas, 2016 sunt scrise simplu, cursiv și fluent. Trebuie să recunosc că la citirea primei sale cărți am apelat la Google să aflu dacă autorul este catolic sau protestant. Dogmatic părea catolic, dar stilul părea protestant.
Pentru cei care nu au cultură biblică, dar vor o introducere rapidă și consistentă în relația dintre Noul și Vechiul Testament, Misterul Cinei de pe urmă este de-a dreptul un festin, dacă tot vorbim despre banchetul euharistic. În aceeași serie tematică a paralelismelor dintre Vechiul și Noul Testament se înscrie și Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei, carte care tratează probleme mariologice clasice dintr-o perspectivă mai puțin clasică. Spun, dintr-o perspectivă mai puțin clasică, pentru că cititorul ortodox sau catolic este obișnuit să afle dezvoltarea conceptuală a cultului Fecioarei plecând de la sinoadele ecumenice sau de la bule papale, în timp ce metoda lui Pitre se fundamentează pe paralelisme între Vechiul și Noul Testament. Brant Pitre își propune să dea un pas înapoi și să explice dogmele cu privire la fecioria Maicii Domnului sau la înălțarea ei la cer, care au apărut de-a lungul istoriei creștinismului prin referințe vechi testamentare.
Această metodă are două avantaje persuasive. Primul avantaj este acela că arată că credințele cu privire la fecioria sau medierea Maicii Domnului în rugăciuni nu sunt invenții arbitrare ale unor secole recente, ci teme desprinse din cultura iudaică antică. În consecință, chiar dacă biserica începe să se exprime dogmatic legat de Maica Domnului abia în secolul al V-lea, cu sinodul de la Efes, prin care Maica Domnului este numită Theotokos, Născătoare de Dumnezeu, iar Biserica catolică proclamă dogma înălțării Fecioarei la cer abia în 1950, credințele pe care se bazează aceste dogme existau încă din timpurile primare ale creștinismului, ba chiar au rădăcini iudaice. În al doilea rând, a privi textele din Noul Testament și paralelismelor lor din Vechiul Testament atunci când vine vorba despre rugăciunile de mediere adresate Fecioarei Maria, înseamnă a puncta în dezbaterea ecumenică cu bisericile evanghelice, care consideră, așa cum o spune și Pitre, că rugăciunile adresate oricui altcuiva decât Sfintei Treimi sunt forme de idolatrie. A spune despre Maria, că este nouă Evă, că este noul chivot al legământului și regina Împărăției lui Dumnezeu nu sunt simple metafore, alese accidental, ci au un substrat dogmatic fundamentat scriptural.
Studiu biblic pune în evidență expresii și paralelisme între Vechiul și Noul Testament, propunând piste hermeneutice ce peacă de la aceste analogii. Autorii Noului Testament cunoșteau bine Vechiul Testament, care reprezenta cultura standard pentru un evreu educat, ca de exemplu pentru apostolul Pavel, prin urmare, este firesc ca ei să se exprime folosind expresii cu încărcătură similară din Vechiul Testament. Până aici niciun mister, evangheliștii scriu ca orice om care scrie într-o limbă străină, folosind expresii standard și idiomatice din limba sau din cultura respectivă folosite de vorbitorii nativi. Când voiau să vorbească despre Mesia sau despre nașterea fără dureri a mamei Sale era natural să folosească expresii din Vechiul Testament.
Munca inversă este un pic mai dificilă însă, căci, presupune nu doar analogii, ci și speculații interpretative dintre care unele frumoase și convingătoare altele doar poetice. De exemplu, argumentația lui Pitre legat de faptul că dacă Iisus ar fi avut alți frați sau surori, nu și-ar fi dat silința ca răstignit fiind să se adrese lui Ioan, rugându-l să o ia în grijă pe mama sa, pare rezonabilă. Pe de altă parte, argumentarea lui Pitre legată de posibilitatea ca Fecioara Maria să fi făcut un vot al castității în timpul logodnei cu Iosif, pare mai puțin plauzibilă, chiar dacă nu este imposibilă.
Tentativa lui Pitre de a o privi pe Fecioara Maria în cadrul contextului iudaic al vieții sale este indubitabil o idee bună care ne ajută să înțelegem mai bine legătura de nedepășit între iudaism și creștinism, dându-ne ocazia să ne punem în pielea unui evreu din antichitate spre a percepe ce încărcătură ar putea avea profețiile mesianice, așteptarea Împărăției sau orice paralelism între Isus și David sau Isus și Iosif.
În final, o înțelegere mai bună a rolului Maicii Domnului în istoria mântuirii presupune o aprofundare a umanității Fiului și a misterului întrupării, căci, de fapt, toate atributele prin care Fecioara este descrisă de-a lungul istoriei creștinismului sunt forme de a vorbi despre misterul Dumnezeului-om, iar minimizarea rolului Mariei poartă riscul de a pune umanitatea lui Iisus în umbra divinității sale.
Cumpara volumul de pe Giftbooks.ro
Interviu cu Brant Pitre despre volumul Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei
Așa cum ați subliniat într-un interviu recent ne aflăm în fața unei nevoi acute de a dezvolta alfabetizarea biblică. E de la sine înțeles cum alfabetizarea biblică poate fi utilă în discuțiile ecumenice cu protestanții, dar cum ajută ea în discuțiile cu creștinii ortodocși?
Ce întrebare bună! De-a lungul secolelor, dezbaterile între romano-catolici și ortodocși legate de Fecioara Maria au fost formulate în termeni care sesizează o opoziție aparentă între dogmele papale ulterioare ca Imaculata Concepție și învățăturile Părinților Bisericii din primele secole.
În Iisus și Rădăcinile Evreiești ale Mariei m-am referit în primul rând la învățăturile Părinților Bisericii din primele secole, reconscute și importante atât pentru tradiția romano-catolică cât și pentru cea ortodoxă. Mai precis, am arătat cum credințele vechi legate de Maria, atât în biserica greacă cât și în cea latină decurg direct din imaginile biblice legate de Maica Domnului ca Nouă Evă, Nou Chivot al Legământului, Regină Mamă, etc.
Cred că o privier atentă la sursele biblice are potențialul să sublinieze ceea ce îi unește pe romano-catolici și pe ortodocși. De exemplu, după ce o prietenă ortodoxă a citit capitolul despre Noua Evă și Imaculata Concepție mi-a spus că nu mai este atât de sigură în ce privință precisă ortodocșii și catolicii au păreri diferite. Acesta este un bun exmplu despre cum pot fi uneori clarificate divergențele doctrinaire când ele sunt explicate făcând apel la limbajul și imaginile din Sfânta Scriptură.
Iisus, mama sa, cei 12 apostoli erau evrei practicanți. Cum schimă aceste rădăcinile iudaice credința creștină, pe lângă faptul că Vechiul Testament ne poate ajuta să înțelegem mai bine Noul Testament?
Îmi place să le amintesc studenților mei că a încerca să înțelegi creștinismul fără să fi citit și înțeles Vechiul Testament e ca și cum te-ai uita de la un film de la jumătate. Vei fi cu siguranță capabil să înțelegi scenariu, să îți dai seama care sunt protagoniștii și poate chiar să te bucuri de final. Dar, nu poți cu adevărat aprecia povestea dacă nu știi cum începe sau dacă ratezi o parte din ea. Acelasi lucru e adevărat și pentru Scripturi. Vechiul Testament constituie până la urmă trei pătrimi din Biblie, totuși, mulți dintre noi nu suntem la fel de familiari cu scripturile iudaice pe cât suntem cu Noul Testament.
După mine, studiul atent al rădăcinilor evreiești ale lui Iisus și ale bisericii primare dezvăluie profunditatea și frumusețea creștinismului într-o formă care nu e posibilă altfel decât fiind atenți la „prima parte” a istoriei mântuirii. În mod special, nu pot fi înțelese rațiuniile din spatele credințelor controversate despre Fecioara Maria, decât dacă citim ce spune Noul Testament despre Maria în lumina Vechiului Testament. Așa cum a explicat o dată Benedict al XVI-lea, întreaga tapiserie legată de Fecioara Maria e țesută din fire din Scriptura ebraică.
Maria, Maica Domnului a fost întotdeauna un model pentru creștini, mai ales pentru femeile creștine. E posibil să dezvoltăm un feminism creștin plecând de la modelul Fecioarei ?
Ioan Paul al II-lea care era profund devotat Fecioarei Maria credea cu siguranță că un feminism creștin autentic începe de la modelul Fecioarei Maria. De exemplu, Ioan Paul al II-lea începe și sfârșește scrisoarea apostolică Despre demintatea și vocația femeii cu figura Mariei. În această scrisoare, Papa o descrie pe Maria ca exemplu suprem al „misteriului feminității” și ca „măsură a deminității feminine”. Până la urmă, prin Maria se împlinește cel mai mare eveniment din istoria umană-întruparea lui Dumzeu. ( nr.31)
Așa cum am încercat să arat în Iisus și Rădăcinile evreiești ale Mariei, această descriere a Fecioarei Maria ca model al feminității decurge direct din identitatea ei ca Nouă Evă-„femeia„ (Geneză 3:15) prin care Noul Adam ( Hristos) ajunge în lume și inaugurează Noua Creație.
Imaginați-vă că un protestant, un ortodox și un evreu ortodox citesc Iisus și Rădăcinile evreiești ale Mariei. E ușor de imaginat care sunt obiecțiile protestante la cultul Fecioarei Maria și obiecțiile ortodoxe la imaculata concepție. Dar ce ar spune evreul ortodox? Cum ar arăta Maria prin ochii unui evreu ortodox?
Pentru a răspunde cu adevărat la această întrebare ea ar trebui adresată unui evreu ortodox. Nu aș vrea să vorbesc în locul lor. Totuși, dacă ar fi să ghicesc, bănuiesc că ar putea rezona cu capitolul despre Maria ca Noua Rahela. În tradiția iudaică, Rahela, soția lui Iacov, patriarhul celor 12 triburi ale lui Israel, este mama prin excelență a poporului evreu. (cf. Geneză 29-30). Așa cum am arătat în carte, atât scriptura iudaică cât și tradiția iudaică ulterioară, o văd pe Rahela ca pe o figură maternă, nu doar ca pe cineva care împărtășește nefericirea poporului, ci ca pe cineva care intercede pentru poporul evreu ca pentru copii ei într-o formă unică și eficace ( vezi Ieremia 31:15). Până azi, mormântului Rahelei este un loc sacru pentru evreii ortodocși, dintre care unii chiar se roagă pentru intervenția Rahelei.
Aceasta descriere seamănă cu descrierea din Noul Testament a Maicii Domnului ca femeie care suferă ( Luca 2:35), ca mamă a discipolului celui iubit ( Ioan 19:25-27) și a tuturor celor ce cred în Iisus ( Apocalipsă 12: 1, 17). Așa cum am arătat în carte, se poate argumenta că Noul Testament însuși o prezintă pe Maria ca pe Noua Rahelă, care, ca și prima Rahela împărtășește nefericirile bisericii pe pământ și intercede eficace și cu putere pentru copii ei care suferă. Pusă în această lumină, Rahela este o prefigurare a Mariei, ca Mamă a bisericii.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Iisus Cristos nu era evreu ci născut de o Mama evreică și cu un tata adoptiv evreu.A spune că Iisus este evreu înseamnă a spune că Dumnezeu este evreu fiindcă Isus face parte din Sfânta Treime.A luat trup de om dar nici acela nu îl are de la părinți ci direct de la Dumnezeu.A predicat in calitatea specială pe care o avea de Dumnezeu Întrupat și nu în calitatea de profet dau predicator iudeu.Chiar daca nu sunt teolog aceste lucruri mie mi se par evidente.Iisus a fost și este Mesia și nu un oarecare predicator iudeu orice ar zice unii și alții.
Foarte bună observație !
´Iudeo-Creștinismul´, deși inventat în teologia protestantă liberală, a fost forjat după război, ca ingredient al ideologiei alb-negru Cold War, în special în mediile neoconservatoare, dar adoptat și de consevatori debusolați de modă (mai) veche, din diverse motive: pt. a se delimita de așa-zisul ´păgînism´ fascist , deși neo-creștinismul reacționar ( Barth, neo-tomiștii, non-conformiștii personaliști, neo-ortodocșii … ) împartașea cu acesta multe, în principal vitalismul existențialist . Un hibrid istoricist-culturalist predicat de clerici-intelectuali care în forul lor intim sînt mai dedicați lui Mefistofel și Mamona. Acum, această religie politică (neo)conservatoare servește de instrument realpolitik de persuasiune în conflictul ideologic al civilizațiilor, cu resorturi și interese foarte transparente. ´Iudeo-Creștinismul´ nu e nici Iudaism, nici Creștinism ( care în Evul mediu erau lumi religioase paralele, s-au ignorat și înca se ignoră – și, normal, se disprețuiesc -, Iudaismul era pt. Creștinism o fabulă ), ci un ersatz neo-conservator de religie, seculară și politizată, pt. că reduce Revelația la faptul uman și cultural al unei ´tradiții istorice´ inventate, unde Isus și Maria erau oameni buni ai epocii și ai mediului lor ( intruchipări ale unui benign suflet popular anonim ), spre deosebire de alți oameni (răi) din alte medii civilizaționale și care trebuie să fie dușmani ( pt. că așa învață Huntington, după predecesorii săi fasciști, Schmitt și Spengler ). Națiunile s-au transvaluat! Această apologetică evanghelică romanțată și agresivă, tipic americană, nu are valoare teologică, filozofică, epistemologică sau pur și simplu istorică, ține de subcultura și retorica populistă a timpului nostru. De ce rezonează marii intelectuali cu aceste mode și vînturi cultural-politice? Poate (doar) pt. că au antene mai fine și pt. că, prin fire, sînt vietați mai adaptabile, pt. a spune elegant.
A fi (si) om cu 46 de cromozomi luati de la evrei, cu lapte baut din san evreiesc, cu viata pe de-a intregul in comunitatea evreiasca, inseamna sa fii (si) evreu.
Daca Iisus a luat trup de om dar n-a experimentat conditia umana pe de-a intregul, inclusiv calitatea de evreu pe care ar fi avut-o orice alt om nascut in aceleasi conditii, atunci totul a fost doar o mascarada. Nu poti alege din natura umana doar ce-ti convine, lasand „evreimea” la o parte. Altfel, te pomenesti ca a lasat la o parte si nervii de durere, si suferintele patimilor au fost doar un show? Ce alte aspecte umane a uitat sa mai puna in intrupare?
Daca Dumnezeu are o mama, conform conciliului de la Efes, de ce nu poate avea si o etnie? Sau pentru ca Dumnezeu nu poate avea o etnie trebuie sa spunem acum ca nici Maria nu era evreica?
Poate ,existential , putem sa ne gindim la rolul Fecioarei Maria -mama- fiului omului -cel nascut din fecioara -Totusi o intrebare se naste .Ce a existat ca intelepciune crestina , la nivelul de dinainte de nasterea MARIEI si ca intelegere a notiunii de crestin – crestinism – sau totul este considerat un nou inceput (si daca da ,se observa momentele diferite de acceptare a acestuia in scrierile tuturor religiilor crestine ) o data cu nasterea MARIEI , sau este Maria considerata ca si crestina doar in momentul nasterii domnului Hristos sau Crestinismul a aparut ,cu adevarat ,abia dupa inaltarea la ceruri, o data cu textele puse in pagina in momente diferite de catre apostoli. Harul dumnezeiesc , pogorit asupra MARIEI ,este el momentul in care putem pune bazele crestinismului , adica momentul conceperii lui Hristos si nu cel al nasterii domnulu Hristos sau momentul zero este cel al conceperii MARIEI(sau cele anterioare ) despre care eu unul nu stiu foarte multe . Imi pare cumva – poate gresesc – nevoia unei explicatii – de unde anume porneste totul in materie de CRESTINISM?
Desi se poate vorbi de paralele si analogii intre vechiul si noul testament, nu cred ca se poate vorbi de crestinism inainte de predicarea publica a lui Isus. Termenul apare in Noul Testament, la cateva decenii dupa inaltarea sa la cer. Crestinismul este credinta in moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea omului.
Pavel zice in 1 Corinteni 15
„Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi;
Si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit;
Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
Iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie.
Credeti ca Crestinismul nu are nici o legatura cu insasi participantii efectivi la crearea celor care l-au creat pe Isus fiul omului ? Considerati momentul conceperii lui Isus ,deci nu al nasterii , ca nefacind parte din crestinism ? Puteti pune pe seama cuvintelor lui Pavel , delimitarea clara , ca un inceput sigur si acceptat de toate religiile crestine , a crestinismului ? Va asumati, ca si credincios si partea de poveste ce incepe cu nasterea , viata si inaltatrea la ceruri de-a drepta Tatalui ? si integ ciclul de intimplari povestite noua ? Puteti spune argumentat in ce credeti ? ASTEPT
Daca crestinismul ca miscare sociala auto-constienta a aparut in anii 30, nu inseamna ca continutul ideologic al crestinismului nu include credinta in evenimente premergatoare precum Bunavestire, cele 10 porunci ale lui Moise, chemarea lui Avram, facerea Universului. Moise si Avram sunt parte a credintei crestine, dar ar fi cam mult sa-i numim crestini. Asa fac doar musulmanii, pentru care insusi Isus a fost musulman, desi a trait cu 600 de ani inainte de aparitia islamului.
L-am descoperit pe Brant Pitre de ani buni pe Youtube. Apreciez ca este un comentator biblic excelent. Iata o surpriza placuta cu publicarea uneia dintre cartile sale in romana.
https://www.youtube.com/c/CatholicProductions/videos
https://www.libhumanitas.ro/catalogsearch/result/?f=C%C4%83uta%C8%9Bi+aici…%3FBrant+Pitre&q=Pitre
Humanitas a publicat 4 carţi de B. Pitre în traducerea Monicăi Broşteanu.
Îmi permit să vă recomand şi
http://www.librariasfiosif.ro/autor.php?id_autor=152
Un articol bun, m-ati convins sa cumpar celelalte carti ale lui lui Pitre, dar nu pe asta.
Nu sunt insa convins de firul vechi testamentar pe care Pitre il deapana.
„Îmi place să le amintesc studenților mei că a încerca să înțelegi creștinismul fără să fi citit și înțeles Vechiul Testament e ca și cum te-ai uita de la un film de la jumătate.”
Cred ca mai bine trebuia spus ca nu poti înțelege creștinismul fără a fi citit si înțeles civilizația elenistica. Este destul sa citesti primul capitol din Ioan.
Exista doar niște aspecte minore din creștinism care țin de moștenirea vechi testamentara, creștinismul paulian este tributar umanismului si tolerantei elenistice. In fapt găsesc chiar absurdă comparatia/filiatia Eva – Maria, tinand seama de imaginea negativă pe care o are Eva in vechiul testament si tradiția iudaica de pana recent.
Cred ca „paralela” Eva-Maria consta in faptul ca Eva a greshit, a pacatuit prin NE-ascultare de Dumnezeu, in timp ce Maria a „vindecat” neascultarea Evei, prin TOTALA ei ascultare (a Mariei). Deshi nedumerita sa poata avea un copil fara sa fi cunoscut barbat, Maria raspunde Ingerului care-i comunica sarcina cu Mantuitorul :
„Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul Tău” (Luca 1, 38), o încuviințarea fără de care lucrarea de mântuire a lumii nu era cu putință.
Eva, ca si Adam nu si-au recunoscut ne-ascultarea. Ba Adam, intrebat de ce a mancat din fructul oprit, raspunde PASAND VINA pe femeie (Eva) si pe Dumnezeu!
„Geneza 3:12-14 Nouă Traducere În Limba Română
12 – Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine mi-a dat din pom şi am mâncat, a răspuns Adam.@
Cred că aţi deschis televizorul după jumătatea filmului.
Comparatia/filiatia Eva – Maria are la baza comparatia explicits din Noul Testament Adam-Hristos. E Pavel absurd?
Comentariului meu se referea la imaginea negativă a Evei in lumea iudaica, imagine care nu se rasfrangea asupra lui Adam, tratat oarecum ca o victimă a Evei. In religia, dar pana recent si societățile iudaice femeile erau marginalizate, mult mai mult decat in orice societate crestina.
Chiar si in Noul Testament imaginea Mariei este foarte palidă, iar Isus i se adresează cu „Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie?”, acesta din urma fiind un argument care e o arata poziția femeii in lumea iudaica.
Faptul că creștinismul n-a prins în comunitățile evreiești atât din Palestina cât și din diaspora spune destul: creștinismul a prins numai in lumea elenistică si apoi in cea romana, influențată puternic de gandirea greaca, paradoxal ambele constituind o lumea politeista foarte diferită de cea din care venea Isus.
Creştinismul a prins în Palestina şi cam în tot Imperiul Roman şi s-a răspândit din cartierele evreieşti ale oraşelor. Toţi apostolii au fost evrei şi au evanghelizat cu succes. La început, evreii care îl urmau pe Iisus mergeau la sinagogă împreună cu ceilalţi evrei. Şefii sinagogilor nu i-ar fi persecutat după Legea lui Moise (ci poate după legile noahice, aplicabile păgânilor), dacă nu i-ar fi considerat de-ai lor. Sf. Pavel se considera evreu 100% şi chiar era. După distrugerea Ierusalimului, s-a formalizat separarea.
Ref. la episodul cu Nunta din Cana https://catholicproductions.com/blogs/blog/the-wedding-at-cana-and-jesus-response-to-mary Încercaţi să vă apropiaţi de o familie de evrei şi o să vedeţi cât de „marginalizată” e femeia. Poate îi întrebaţi şi cât de frecvent e la ei numele de Eva.
1. A propos de cati crestini era in Ierusalim inainte de 70 AD. Creștinii din Ierusalim erau foarte putini. Sf Stefan a fost ucis cu pietre, episod la care se pare ca a participat si apostolul Pavel (Saul). Flavius Josephus vorbește doar marginal despre ei.
2. Palestina era foarte amestecata etnic, asta înainte de perioada elenistica, In timpul lui Isus erau multe comunități grecești (cine a fost acolo a văzut vestigiile). Faptul ca in Noul Testament se vorbește de turme de porci spuen cata de multi ne-evrei erau in Galilea.
3. St Pavel era cetățean roman, vorbea greaca si latina. Un fel de European de astazi.
4. Poate n-ati intrat niciodată intr-o sinagoga, mai ales una mai veche, modificata in ultimii 60 ani. Unde stau femeile?
Termenul de creştin a inceput sa fie folosit frecvent în sensul de azi cam pe timpul Sf. Ignaţiu din Antiohia (sfârşitul sec. 1 d.H.). Cei care îl urmau pe Iisus mai erau numiţi şi nazarineni, de ex. La început, evreii care îl urmau pe Iisus se rugau în sinagogi ca evreii obişnuiţi. Sf. Ştefan era evreu, îl urma pe Iisus şi a fost delapidat după legea evreiască. Asta arată că era considerat evreu, nu păgân sau altceva. Nu are rost să căutăm creştini după număr şi denumire în sec. 1.
Sf. Pavel era evreu 1000%. Cred că el ştie mai bine ca noi : La opt zile, am fost tăiat împrejur; sunt din neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin, evreu din evrei, după lege fariseu; În ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveşte dreptatea cea din Lege, fără de prihană. http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=3. Zice sunt, nu am fost.
Nr. de limbi cunoscute şi cetăţenia nu spun nimic despre religia lui. Preoţii evrei care nu l-au urmat pe Iisus era foarte învăţaţi şi probabil ştiau chiar mai multe limbi.
Josephus Flavius (Iosef Ben Matityahu Hacohen) era evreu, a fost făcut prizonier în timpul revoltei evreilor şi a trecut de partea romanilor. Expune pdv al romanilor, nu al evreilor, creştini sau nu. E considerat trădător de evrei.
Ref. la ghergheseni, erau evrei păcătoşi (porcul simbolizezază păcatul, de la care Iisus a vrut să îi întoarcă).
Planul cărţii de care vorbim:
https://cdn.shopify.com/s/files/1/1202/2816/files/JewishRootsofMary.pdf?1550974677469006149
Ref. la locul evreicelor în sinagogă, aşa a fost şi uneori mai este la creştini. E ok, nu asta e problema. Dacă nu avem prejudecăţi, există o explicaţie şi are rost. Numele Eva e f frecvent la evreice.
(Tip: Biblia nu se citeşte ca o poveste, ci pe teme: planul lui Dumnezeu cu omul, Întruparea, păcatul, viaţa, moartea, Eva şi Noua Evă. etc.)
Nu m-ati convins dar un dialog civilizat cu argumente solide este astăzi o raritate și mă bucur că putem să nu fim de acord fara sa ne înjurăm.
Istoria este uneori dura. Flavius Josephus a asistat la distrugerea Ierusalimului stând in tabara lui Titus in timp ce rudele sale erau in oras.
Mulţumesc. V-aş recomanda şi Rodney Stark https://www.amazon.com/s?k=rodney+stark&crid=36OO2NU9JBU4M&sprefix=Rodney+s%2Caps%2C346&ref=nb_sb_ss_i_4_8 pt informare, nu ca să vă conving. (Căutarea adevărului este responsabilitatea netransferabilă a fiecăruia.)
Multumesc, vad ca o au la biblioteca din City. O voi city.
Va recomand doua carti de James Tabor: Paul and Jesus si The Jesus Discovery,
Cinice
Saul din Tars era evrei, adica mozaic, dar era si cetateam roman. De noar fi fost murea mai devreme cu niste pietre in cap!
Flavius Josephus a asistat la distrugerea Ierusalimului … in calitate de sclav imperial>/b> Ca a murit cavaler (equitus) este doar o bizarerie tipic romana si urmare a faptlii ca a fost util imparatului
Aduceti argumentele tipice protestante pe care Pitre le demonteaza in cartile lui, dar se pare ca nu sunteti interesat de contra-argumente. De exemplu adresarea lui Isus. Argumentul se bazeaza pe presupunerea anacronistica ca a numi pe cineva femeie are in iudaismul primului secol aceeasi conotatie usor derogatorie pe care o are in limba romana sau engleza astazi. Asta arata importanta traditiei pentru intelegerea scripturii. Apoi, chiar daca nuanta lingvistica e aceeasi, motivarea lui Isus nu poate fi aceea pe care i-o atribuie protestantii, pentru ca astfel l-ar acuza de pacat. In fine, Isus o numeste pe Maria femeie la nunta din Cana si de pe cruce pentru a o arata ca femeia profetita in Geneza.
https://www.youtube.com/watch?v=LVrbK-Z9C-A
https://www.youtube.com/watch?v=fqg68jsoeEg
Am mai auzit explicația despre citatul de la nunta din Cana si accept ca este plauzibilă. Imaginea Mariei din Noul Testament este incontestabil mult mai palida decât cea construita peste cateva sute de ani, posibil si după modelul mamei lui Constantin.
Totuși nu se poate contesta ca in lumea iudaica femeia a avut o poziție inferioara, poziție care s-a păstrat f mult timp inclusiv in evul mediu in evul mediu (va rog sa citiți si răspunsul meu de mai sus catre @Pansy). Chiar si astăzi in comunitățile ultra-ortodoxe femeile sunt intr-o poziție de neinvidiat, in unele comunități ele trebuie sa poarte peruca si muncesc mult mai mult decat barbatii.