marți, august 3, 2021

Iunie 1990: fesenismul, mineriadele şi barbaria

Iunie 1990 nu este un accident istoric, ci cel din urmă act al comunismului românesc. În iunie 1990, partidul-stat, ( cel care îşi asumă  denumirea de “Front al Salvării Naţionale”),  încearcă, utilizând întregul aparat de represiune, să lichideze, definitiv,  pluralismul  născând. Intenţia regimului Iliescu- Roman este una cât se poate de clară: crearea unui sistem autocratic care să permită vechii elite comuniste continuitatea la nivelul conducerii României.

            Iunie 1990 este cel din urmă act al comunismului  românesc pentru   că instigatorii  şi autorii săi preiau de la înaintaşi un vocabular şi un mod de acţiune. Definirea inamicului ca “ duşman al poporului” este, pentru  Ion Iliescu şi generaţia sa, cât se poate de firească. Educat în stalinism, Ion Iliescu transmite fesenismului memoria confruntării cu  “reacţiunea”. Silviu Brucan este, la rândul său, parte din această istorie a demonizării celor care refuză colaborarea. Mineriadele sunt pregătite de propaganda abjectă.  “Adevărul” “ Dimineaţa” sau ” Azi”  devin ecoul contemporan al “ Scânteii” şi al “ României libere” de la 1944/1947.

          Cât despre strategia lui iunie 1990, cu amestecul sordid de provocare şi de violenţă de stat, ea este îndatorată  liniei de acţiune pe care sovieticii şi complicii lor o  inauguraseră din clipa în care porniseră campania de cucerire a puterii în  beneficiul comuniştilor. Recursul la muncitori şi la mineri, apelul la linşajul public, devastarea de sedii şi de redacţii duceau mai departe gesturile de atunci.  Inamicul de la 1990 era inamicul din urmă cu  patru decenii. 

          Iunie 1990 este reflexul, natural, al ororii de pluralism resimţite de fesenism şi de Ion Iliescu.  Furia cu care Piaţa Universităţii este diabolizată  traduce paroxismul urii. Ura este sentimentul pe care fesenismul îl mobilizează, iar Televiziunea Română este portavocea ce amplifică această isterie a premeditării violenţei.

          Cât despre cei care asistă, entuziast, pe minerii ce restaurează ordinea fesenistă în Bucureşti, ei sunt oamenii noi, visând la un ceauşism fără Nicolae Ceauşescu. Creaţi de ceauşism, ei regăsesc în fesenism reperele lumii din care vin. Devotamentul lor este opera anilor de condiţionare pavloviană.

           Iunie 1990 ar fi putut  fi începutul unei Românii care să aibă aerul de   cazarmă sovietică al  tiraniei din Belarus. Doar apropierea de Occident şi colapsul puterii sovietice au evitat  un asemenea destin. Însă moştenirea anului 1990 este  elita care se naşte atunci. Vorace, cleptocrată şi incompetentă, ea durează, până acum. Crimele  contra umanităţii  au fost temelia puterii şi prosperităţii ei. Fesenismul lasă în urma sa statul  ce ţine  prizonier o întreagă naţiune.        

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Un diagnostic exact al situatiei, de atunci si de acum. Pentru cei care eram in Piata si, dintr-un motiv sau altul, mai suntem si acum in tara, aduce si intrebari dureroase: ce am facut gresit, de atunci pana acum, ca suntem unde suntem. Aruncarea vinei pe ceilalti e fara sens. Sigur, ne putem si consola ca am facut si ceva bine, altfel eram mult mai rau, ceva comparabil cu vecinatatea estica. Dar parca e prea ieftina consolarea asta.

  2. Era bine daca ar fi fost chiar ultimul act al comunismului romanesc… Comunismul nu a murit la o data fixa, el s-a transformat, a „evoluat”, exact ca marxismul si asemanator procesului de mutatie al unui virus.
    Cat despre elita respectiva, nu s-a nascut atunci, ea a existat si intre 1946-1989 si chiar mai devreme. Iliescu, Verdet, Manescu, Ceausescu, Bobu, Draghici, Pauker et al ar fi fost probabil, in circumstante istorice diferite, membri ai unui partid cu o oarecare greutate si la fel de oportunisti. Comunismul le-a dat insa sansa sa straluceasca.

  3. În mai, 85% l-au votat pe Iliescu. În iunie, mineriada – întruchipare a alegoriei peșterii din „Republica” lui Platon, dar „suișul sufletului spre locul adevărului” anihilat de „Moarte intelectualilor!”

  4. Da!
    – ,,moştenirea anului 1990 este elita care se naşte atunci. Vorace, cleptocrată şi incompetentă, ea durează, până acum.”
    – ,,Fesenismul lasă în urma sa statul ce ţine prizonier o întreagă naţiune.”

    Ca bonus, o parte prea mare a populatiei care respecta ,,tirgul”, multumindu-se cu o prosperitate personala iluzorie, in realitate doar de supravietuire”, in schimbul abdicarii la ,,amestecul in treburile administratiei si a felului cum ea gospodareste spatiul public”. Toate acestea duc in mod paradoxal si oarecum subtil la o Românie in care timpul nu numai ca a stat pe loc ci a bagat si in marsarier. Elita nascuta din FSN a invatat toate trucurile prin care sa caricaturizeze recomandarile si principiile UE si sa mimeze ca tine pasul cu tarile civilizate. Nici nu ar avea cum sa genereze civilizatie pentru spatiul public, pentru ca specialistii si firmele de care se folosesc sint o clientela favorizat de ratati profesional, sau fara scrupule in a face pe plac elitei calcindu-si principiile profesionale.
    Cam asa serbam noi Mineriadele in Anul de gratie 2021.

    • Aveti perfecta dreptate. Dar si UE este o caricatura de democratie a-la URSS.
      Cred ca in mod paradoxal lipsa asta de entuziasm si de activism si in plus umorul si bascalia romaneasca sunt de fapt elemente pozitive, de contrapondere la abordari radicale.
      „Multe succesuri” eurofililor.

      • Din ce scrieți, că „UE este o caricatură de democrație a la URSS”, reiese că adevărata democrație ar fi fost în URSS. Invit cititorii să caute ce ce înseamnă în limba rusă numele „Durak” cu care semnați!

      • Iti meriti DEPLIN numele ! Bine ales ! Felicitari – Corespunde intru totul comentariului de mai sus ! Multi „mafi muh” – cum zic arabii mai fac umbra solului Romaniei !!!

  5. Citez: „Iunie 1990 nu este un accident istoric, ci cel din urmă act al comunismului românesc.

    Haideți să nu exagerăm. Comunismul românesc doar s-a odihnit o vreme ca să-și recapete forțele. Vechiul comunism grobian de Ciulnița al lui Iliescu & Co. e înlocuit azi de comunismul modern al lui Barna & Cioloș. În locul minerilor puțind a ulei de mașină, sudoare și țuică de ridică noile oști mult mai fanatice ale hipsterilor rahitici cu bărbuțe rare. Marele păcat al lui Iliescu e că n-a înțeles semnele vremilor și a sperat că minerii și proletarii din marile cetăți muribunde ale socialismului vor putea păstra în viață la aparate comunismul românesc. Sancta simplicitas! Viitorul e al ‘telectualității mereu de stânga și gata oricând s-o omoare pe mă’sa din rațiuni ideologice…

    Pe vremea instaurării comunsimului în România circjula epigrama:

    Camrade nu fi trist
    Garda merge înainte prin partidul comunist!

    Iliescu poate să plece liniștit spre Walhalla sa leninistă. A lăsat pe mâini sigure țărișoara în care și-a salvat pielea fugind din calaea cazacilor bunicul său, rusul socialist Ivanov, războtezat la Oltenița „Iliescu”.

    • Mă întreb de unde le scoateți.
      USR, comuniștii hipsteri, intelectualii mereu de stânga !?!?!?
      :)))
      Dar mno, suntem o țară liberă, fiecare poate spune orice-orice.
      Asta până va începe sângeroasa dictatură alui Barna și Drulă, comuniștii identificați de dvs.
      :))
      Succes!
      :))

      • Intr-adevar. Unde am lucrat inainte de am emigrat (decizia familiei a fost luata imediat dupa Mineriada din iunie 90, cand un coleg a fost batut salbatic si eu eram foarte aproape sa iau bataie pentru ca purtam blugi; noroc ca i-am dat unui miner un Carpati fara filtru, de ala bun, facut la fabrica din Sfantu Ghorghe, cand m-a oprit) in anii ’50 erau fosti legionari promovati in PCR.

        • Probabil in alta limba sunteti mai …. gramatical correct !! In romana – mai va ! Pai cu formulrea DV : „inainte de am emigrat” – luati un 4 (patru) de la proful de limba romana ! Si – mai mult ca probabil – si o scatoalca dupa ceafa ! Daca tot vreti sa fiti un postac cult – va rog sa mai revedeti limba romana !! Mai exersati – chiar daca sunteti …. emigrant ! (P.S. Eu am emigrat in Aug. 90 – dupa Mineriada si dupa ce m-am convins ca toata „politica” economica (cel putin) a lui Ilici Iliescu si „pitrica APACA” erau CLAR falimentare . Dar limba pe care am invatat-o nu o voi uita si nici stalci ! Mai incercati ! Dar fara postare !

      • Cine nu știe istorie e condamnat să o repete. Dacă chiar veți reuși vreodată să vă mai acoperiți câte ceva din lacunele de educație poate veți începe să înțelegeți la ce mă refer.

        Pe scurt USR-eii & PLUS-acii au adoptat cu entuziasm toate marotele marxismului contemporan. Sunt fanatici și isterici. Prind de asemenea foarte bine la oamenii superficiali. Sunt azi ceea ce erau cordelierii sau iacobinii în Franța înainte de Mirrabeau sau narodnaia volia și eserii înainte de Lenin. Problema e că în condiții istorice favorabile toți ăștia o sfârșesc ca ceasul producâd un Robespierre sau un Stalin. Sigur că toate astea vă sună cam ca chineza. Poate asta vă va faceți să puneți un pic mâna pe carte și atunci nu e chiar degeaba :)

      • n o sa mai vezi barbi dese ca la marx si engels, ci domni pensati si femei cu mustata. vom vedea ce o sa iasa din turul bracinarilor cazuti in vine si strinsi pe glezna (ca din creier nu mai avem speranta)

  6. A) Cea mai mare participare la vot din istorie – produsa la 20 mai (adica cu doar 20 de zile inainte de …)
    B) Procentajele ametitoare ale voturilor in favoarea FSN ulu si a lui Ion Iliescu (de pilda la Timisoare, orasul Revolutiei , al Proclamatiei etc Iliescu a luat peste 60 la suta)
    C) Alternantza la Putere produsa prima data in 1996 – cand FSN ul si Iliescu au pierdut butoanele
    D) Chiar si revenirea lor la putere in 2000 … ca in lumea buna …adica casigand din opozitie …deci mai greu clisel cu falsificarea
    E) Constitutia din 1992 / 1993 cu separatia puterilor + pluripartitism afirmate expres
    Oare toate aceste evenimente obiective nu ne submineaza vorbăria ?
    De cateva saptamani urmaresc fascinat filmele documentar istorice difuzate pe canale precum
    Digi Word si in care sub bagheta intrevazuta a Partidului Democrat din SUA istoria la care am participat pana de curand este rescrisa nu numai in sensul satanizarii lui Trump ci si in pulverizarea celorlalti presedinti republicani – inclusiv Bush Senior , inclusiv Reagan – invingatorul stralucitor al comunismului (dar care acum e batjcorit drept ”superficial”).
    Asa ca nu e chiar de mirare ca argumentele mai sus enumerate de la A) la E) sunt omise cu gratie,
    de romanasi ca sa iasa socoteala.
    Ca daca frățiorii il declară pe Reagan caraghios e clar ca si condeierii din Carpati
    nu se vor jena sa explice ca ADERAREA ROMANIEI LA NATO cu Iliescu Presedinte ! si Nastase Prim Ministru ! e cumva o dovada de bolșevism.

  7. Si acum imi fac rau imaginile din 13-15 Iunie 1990 – atunci roata istoriei a fost inapoi intoarsa.

    Am trecut atunci pe langa minerii atenti indrumati.
    Nu pot sa inteleg/accept cum de Iliescu ramane inca necondamnat, este inca liber.

  8. Este jenant cum a scris acest popor propria istorie din ’90 și pana azi. O privire obiectiva la toată clasa politica(exact ca „burghezia roșie) :justitie(tot acest popor ar trebui sa lase capu jos în veci-de felul cum a fost alungata L. C. Kovesi). Îngroziți de cum arata :politia, biserica(mai ales cea ortodoxa), administrația, sănătate, învățământul, televiziunile(de la abject la halucinant) și toate celelalte – care-ți dau senzația de” ABSURDISTAN-Caragelian. Dacă ai ceva minim bun simt și inteligenta te îngrozește fiecare clipa trăită aici!!!!

  9. Sunt de acord că textul domnului Ioan Stanomir este unul excepțional prin realismul său. Nu doar că România este o cleptocrație, precum spune domnia-sa, dar câteva dintre comentarii confirmă cu asupra de măsură că există și azi beneficiari ai evenimentelor evocate în articol.

    Guvernarea cleptocratică este adânc înrădăcinată în patria noastră și eforturile uriașe de a se menține la putere, inclusiv cele propagandistice, reflectă amploarea jafului din resursele publice cu care „porcii” își recompensează „javrele” (în sens orwellian, desigur).

    După ce am trăit coșmarul ca orașul în care am copilărit, crescut, iubit, trăit șamd., să fie invadat de zeci de mii de brute întunecate, care au bătut cu sălbăticie trecătorii pe străzi la întâmplare, doar pentru că purtau ochelari și păreau astfel a fi intelectuali, mai mulți apropiați au părăsit definitiv România. …Era evident că în timpul vieții lor, cel puțin, dacă nu și a copiilor lor, România nu avea să devină o democrație reală.

  10. Ce bine-ar fi fost ca iunie 90 să fi fost ultimul act al comunismului românesc!!! Din nefericire, trecerea de la comunism (la ce?) se face foarte fin graduat și va mai continua.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Locomotive Diesel-electrice realizate la Craiova sub licenţă elveţiană şi exportate în Republica Populară Polonă (1)

O analiză referitoare la achiziţionarea unei licenţe de fabricaţie ar putea stârni discuţii în contradictoriu între inginerii români. Unii dintre ei pot...

Orfani de știință

Undeva în Transilvania. Masca obligatorie pe stradă și în instituțiile publice. Unitatea militară, la intrare. În uniforme și în civil, un grup...

Despotismul statal, lichidarea libertăţii şi tentaţia utopiei

Pentru creatorii de utopii statul, cu  despotismul său birocratic implacabil, este instrumentul ideal de acţiune. Nivelarea pe care o presupune atingerea perfecţiunii...

Rateurile realității

          Cu ocazia actualei pandemii, unii — mai cu seamă cei cu probleme cronice de sănătate și,...

Mixul energetic al agromerărilor urbane

În orice metropolă consumul de energie este diversificat și în creștere prin mărirea acesteia ca arie geografica, în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro