Jocuri electorale

La data de 15 ianuarie 2018, la capătul CExN al PSD, dl. Mihai Tudose făcea anunțul că a decis să demisioneze din funcția de prim-ministru, cedând astfel presiunilor inimaginabile exercitate asupra sa de marele tartor, inculpatul de rang înalt Dragnea Liviu Nicolae. Care, spre rușinea membrilor PSD din întreaga țară, continuă și astăzi să conducă spre dezastru nu doar partidul (nici o pagubă!), ci și România.
Cu o promptitudine care a uimit pe toată lumea, la nici 48 de ore de la înregistrarea demisiei d-lui Tudose, președintele Klaus Iohannis a făcut anunțul că a hotârât “să mai acorde PSD-ului o șansă”. Adică să accepte desemnarea d-nei Viorica Vasilica Dăncilă, o fostă profesoară oarecare din Videle, metamorfozată în dascăl din inginer fără valoare, care nu și-a găsit de lucru în domeniu, ajunsă numai bunul Dumnezeu știe cum europarlamentar și președinta organizației de femei a PSD, drept candidat pentru funcția de prim-ministru.
Anunțul d-lui Iohannis a stârnit stupoare, a provocat o imensă dezamăgire în rândurile susținătorilor președintelui care se așteptau ca, măcar de astă-dată, acesta să își arate bărbăția și să își asume riscul de a încredința misiunea formării noului guvern unei personalități din Opoziție. Mai greu de precizat este, la aproape 12 luni de la consumarea faptelor, cine ar fi putut fi personalitatea cu pricina căci și atunci, ca și acum, în primele zile ale anului 2019, în tabăra Opoziției lucrurile nu stau defel bine, cea mai peremptorie dovadă în sensul acesta fiind răsunătorul eșec al moțiunii de cenzură din decembrie.
Dl. Iohannis și-a justificat decizia prin faptul că PSD susținea că ar continua să dețină majoritatea parlamentară (ceea ce era perfect adevărat) și că este obligat de Constituție să accepte nominalizarea. Au intrat, desigur, în joc și alte considerente care țin de felul de a fi al președintelui. Comoditatea, lipsa reacției adecvate, incapacitatea funciară a d-lui Iohannis de a genera surprize, poate chiar lașitatea. Nu, este de domeniul evidenței că dl. Klaus Werner Iohannis nu poate să îi semene d-lui Traian Băsescu, cel care la finele anului 2004 răsturna toate calculele social-democraților, dădea cu tifla rezultatelor alegerilor parlamentare și recurgea la ceea ce el însuși a numit “soluția imorală”. Cooptarea la guvernare a partidului infractorului Dan Voiculescu.
D-na Viorica Vasilica Dăncilă și miniștrii domniei-sale, unii dintre ei cu cv-uri și mape profesionale absolut dezonorante, care nu-i îndreptățeau să aspire nici măcar la posturi de președinți de CAP-uri, de directori de SMT-uri ori de directori de școli profesionale (să ne reamintim cât de caraghios era insul desemnat pentru portofoliul Educației, susținut, spre rușinea lor, de un număr impresionant de rectori) au depus la data de 29 ianuarie jurământul.
De atunci, PSD, Liviu Dragnea și chiar și sărmana, neajutorata intelectual doamnă Dăncilă și-au luat tot mai puternic nasul la purtare. Încă din primăvara anului 2018 s-a instaurat starea de beligeranță între președinte și premier, în câteva rânduri de atunci încoace, dl. Iohannis cerându-i doamnei Dăncilă să își dea demisia. Finele anului 2018 înseamnă cele mai reci raporturi dintre cele două Palate, o acută stare de beligeranță în cea mai bună parte justificată de abuzurile în cascadă pe care le comite Executivul, la ordinul lui Dragnea Nicolae Liviu, însă deloc în beneficiul țării. Care a preluat la data de 1 ianuarie președinția Consiliului Uniunii Europene.
Ultimele două luni ale anului 2018 au marcat o revigorare a activităților președintelui Klaus Iohannis. Acesta a încercat să stăvilească abuzurile cărora le-a căzut pradă justiția, aceasta și din cauza slugărniciei iresponsabile a ministrului Tudorel Toader care ar fi în stare să își vândă până și mama spre a rămâne pe mai departe în structura guvernului, a respins candidatura unei individe fără coloană vertebrală, o marionetă politică psesedistă la șefia DNA, a refuzat să semneze revocarea unora dintre miniștrii Cabinetului Dăncilă, le-a respins înlocuitorii, a refuzat să încalce legea în numirea șefului Statului Major al Armatei.
Sigur, multe dintre aceste acțiuni ale d-lui Klaus Iohannis fac parte din logica electorală. Dl. Iohannis își dorește un al doilea mandat la Cotroceni și este conștient că pentru aceasta are nevoie de votanți. Pe care nu îi va putea obține cu sprijinul PNL, în pofida faptului că un ultim sondaj de opinie (cel al IMAS, nu cel al falsificatorului și omului de partid Pieleanu Marius) arată că partidul condus de dl. Ludovic Orban ar fi depășit în intențiile de vot PSD.
Dincolo de dezamăgirile în cascadă pe care le-a provocat în cursul primului său mandat actualul președinte, este de domeniul evidenței că domnia-sa păstrează prima șansă. Că ii va fi ușor să îl zdrobească pe infractorul Dragnea, în cazul în care acesta va comite nemernicia de a se înscrie în cursa electorală. Lucrul acesta îl știu și „furajații” pe banii PSD-ului din presă. De genul unui Bușcu, Savaliuc, Pieleanu, Bogdan Chirieac. Ori cei care se ocupă de sondajele sociologice de genul lui Pieleanu, nevroticul Palada ori a supra-umflatului în reputație Vasile Dâncu.
Lui Bogdan Chirieac și compromisului site dc news nu le-a crăpat obrazul de rușine după dezvăluirile făcute înainte de sfârșitul anului de revista Newsweek România în privința banilor care îi umflă burta fostului analist de politică externă de la Adevărul sau Gândul. „Morsa competentă” s-a angajat, (nu mă îndoiesc că o face contra-cost căci acesta îi este felul) într-o grosieră operațiune de manipulare a opțiunilor electoratului. Dezgustătorul ins de la dc news pretinde că dl. Iohannis nu mai are nici o șansă.
Sigur, e prematur să crezi că alegerile prezidențiale ar fi deja jucate. Mai sunt până la ele 10-11 luni bune. În cursul cărora pot interveni surprize de proporții. Cert e că dl. Iohannis are, pentru moment, prima opțiune. Rămâne de văzut cum va ști să și-o gestioneze. Dar și ce va face în cazul în care va obține sufragiile electoratului.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogul adevărul.ro